688 matches
-
bine, se și urneau și se încolonau singuri lângă ghereta de pe platou, acolo unde, când era mai liric sau mai expansiv, îi strângea Mandravela pe pacienți și îi îndema să-l înjghebe pe Accelerat. 280 DANIEL BĂNULESCU Intra cordaciul în gheretă, în cizme cu carâmbul înalt, haină trei-sferturi de piele, chipiu comandă specială (doar c-un dreptunghi de stofă albă cusut pe piept s-arate că-i infirmier), uscățiv, mai deșirat ca prăjina, clocotindu-și mirosurile de bătrân cotoi stătut și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Băgați, la intestin, pită. Și faceți sport. Că stârpiturile ca voi, de-i poți ridica cinci într-o mână, n-are talent! La UNIVERSITAS, chiar și portăreasa Cenaclului poseda cel mai uriaș talent dintre toate portăresele din București. Ieșea din ghereta ei cu lampă de gaz și trântea zăvorul greu și șerpuitor după ei. În încăperea de sus, de la etajul patru, a Cenaclului, zăboveau, după fiecare ședință mai importantă, șase, opt, chiar zece 319 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Găuri
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
se oglindeau În particulele minuscule de praf sclipitor din interiorul mașinii. Stația se afla chiar În fața spitalului, așa că bătrânul se trezi dintr-o dată Înaintea impozantei clădiri cu foarte multe ferestre. Salută cu o Înclinare a capului portarul care moțăia În ghereta lui și, după ce străbătu o alee pietruită, cu mulți copaci și ronduri de flori laterale, Împinse ușa grea, cu mânere Înalte, de la intrarea principală. Doi indivizi cu serviete trecură repede pe lângă el, discutând aprins Într-un limbaj necunoscut. Unul dintre
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
sosit vreo douăzeci de căruțe cu nisip și vreo alte douăzeci cu cărămizi. Până 130 seara, au picat și niște meșteri tocmiți de primărie, cu sculele lor, toți țigani, veseli, de-au umplut cârciuma. A doua zi, au ridicat o gheretă de lemn și-au întins desagii la umbră, așteptând materialele. Într-o săptămână făcuseră o șosea lată peste maidan pe care alergau camioanele pline de ciment, marmură în bucăți mari de, nu le ridicai, răngi de fier, bile pentru schele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
precum aceea a celebrului Portal. Sunt indivizi pentru care mai există prejudecata cașmirului; iar soțiile lor poartă la gât riviere și cercei cu diamante; Însă luxul lor este Întotdeauna o economisire; În casa lor, totul este cu stare, iar deasupra gheretei de la intrare se poate citi: „Adresați-vă majordomului”. Dacă la nivelul sumei sociale ei pot fi luați drept cifre, atunci este vorba despre unități. Pentru parveniții acestei clase, viața se reduce la titlul de baron, iar eleganța, la un lacheu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
locuiesc aici aproape ilegal - clădirea nu are autorizație ca spațiu rezidențial. Dar, are Bob, paznicul de noapte de alături, o vorbă pe care am auzit-o de mii de ori: cui naiba îi pasă? Chiar și el locuiește practic în ghereta micuță de acolo; și-a instalat un pat de campanie, un aragaz, un radiator micuț și pisica, Shirley Grăsana. Sally mă urmă cărând geanta cea mai ușoară, cea cu masca și echipamentul de protecție, împleticindu-se și plângându-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de deal fiind un trofeu strategic care trebuia fie atacat, fie temut. Drumul era întortocheat și plin de serpentine, dar până la urmă ajunseră la un punct de pază. Uri încetini, dându-i suficient timp gardianului de serviciu să iasă din ghereta sa, să constate că mașina era israeliană și în bună regulă și să-i facă semn să treacă. Era un bărbat între două vârste, cu burtă, îmbrăcat în niște blugi care nu-i veneau bine și un tricou simplu sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
așa l-a determinat moda unei modernități care detestă pitorescul și, cum se obișnuiește să se spună, trage ca să ucidă înainte de a întreba dacă mai trăiești. A coborât cu liftul, a trecut pe lângă portar, care-i făcu un semn din gheretă, iar acum e pe stradă ca să-și îndeplinească cele trei obiective ale dimineții, și anume, să-și ia micul său dejun întârziat, să treacă pe strada unde locuiește soția medicului și să ducă scrisorile la destinație. Pe primul îl rezolvă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și pe aici trece axul lumii europene. Bravo, națiune, halal să-ți fie ! în rest, piața cu pricina este cea mai mare sorcovă ofilită pe care mi-a fost dat să o văd vreodată. Însoțind, probabil, marele ou tradițional, cîteva gherete oribile de lemn vînd obiecte la fel de „tradiționale”. Puțin mai încolo, o statuie poleită își desfășoară aripile simbolice sclipind în soare. În extrema cealaltă, Casa de cultură a sindicatelor este înfășurată pe toată suprafața imensă a fațadei sale cu un cearșaf
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
zidurile albe, văruite de mii de ori de niște soldați care n-aveau nici o altă obligație, de-a lungul zilelor și anilor, decât să curețe mereu pereții imaculați. Dar nu se vedea nici unul. Și nici unul nu făcea de gardă în gheretele din colțuri sau de lângă poarta prin care se putea întrevedea deșertul fără sfârșit. — Hei! mai strigă o dată. Ce se întâmplă? Ce se întâmplă? Tăcerea. Blestemata tăcere, nici măcar o suflare de aer care să aducă un îndepărtat zgomot de viață sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
-se deasupra patului mare din fund, unde un corp mărunțel și slab zăcea acoperit, de asemenea, cu un cearșaf foarte alb. închise ușa în urma lui, apoi cercetă pe îndelete fiecare colț al fortului, fără să descopere nici un alt cadavru în gherete și nici în fața porții, ca și cum targuí-ul ar fi preferat, urmând un straniu ritual, să-i târască până la paturile lor și apoi să-i acopere. Se întoarse în celula sa, strânse scrisorile, fotografiile copiilor și exemplarul ferfenițit din Coran care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
nea Toni a admirat mult lucrarea și a așezat-o iute și discret lângă javra școlii, Loly, care-și făcea veacul chiar pe treptele de la intrarea profesorilor. M-a luat repede de mânecă și m-a invitat să observ, din ghereta paznicului, cât de mult îmi este admirat talentul. Unii mi-au admirat opera zâmbind, alții n-au observat-o. Când a venit domnișoara de chimie, deși javra Loly n-a zis nici pâs, domnișoara a început s-o drăcuiască, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
destinul. Aceasta-i de-a mea și e bună, se gândi el. Ușile se trântiră de-a lungul coridorului și se auzi un semnal. Cu balonzaidul ridicat peste urechi, Richard John se aplecă din geamul de la coridor și văzu că gheretele Începură să alunece În urmă, spre fluxul lent al mării. E sfârșitul, se gândi el, și Începutul. Fețele se scurgeau, pierzându-se. Un bărbat cu un târnăcop pe umăr legănă un felinar roșu; fumul locomotivei Îl Învălui și ascunse lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și te avertizaseră prietenele, nedumerită și dezgustată la ideea că un bărbat poate simți În același timp indiferență și poftă. Toată dimineața aceea și pe toată durata prânzului zăpada continuă să cadă, acoperind la Passau Într-un strat gros acoperișurile gheretelor vămii, topită pe linii de aburii locomotivelor până se transformă În bulgări cenușii de gheață, iar funcționarii austrieci călcau cu grijă, În cizme de cauciuc, și Înjurau puțin, verificând superficial bagajele. Partea a treia Viena 1. Josef Grünlich se mută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
el era, la rândul lui sărac. Oamenii ăia aveau neveste și copii, dar și el avea soție și o fetiță Încă mică. Probabil că se așteptau să câștige ceva din asta, „roșii“ ăia. Soarele, ce se ridica deasupra acoperișului de pe ghereta vămii, Îi atinse fața cu o umbră de căldură. O locomotivă staționată pe linia ce ducea spre capitală, semănând cu un câine rătăcit, sufla jeturi de abur. Nici un tren nu va avea acces spre Belgrad decât după ce va fi trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și ne strecuram ca niște infractori În raiul afumat al cîrciumii așa ne strecuram și În poezie așa și În dragoste - „Uite-l pe Eminescu În mizerie!“ și un hohot de rîs - a trecut un grup de eleve gălăgioase, bondoace gheretele unde se vînd gogoși ziare și răcoritoare de la capătul liniei au cu schimbul același anunț „Gestionar În concediu de boală“ doctorul Cernea mi-a spus să Încerc să fumez pipă colecția lui de lulele expusă pe birou În serile cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
un ochi, vezi n-a mai venit șefu? Unu tuciuriu se zgîiește pe o fereastră spartă. — Țs, bag seama că ie groasă. Mă depărtez. Nu vreau să creadă că trag cu urechea. Mă Îndrept spre ieșirea din spate, intru În ghereta scundă de lîngă rampa de descărcare, unde se vînd alimente pentru muncitori. Mă fac că vreau să cumpăr ceva. Întreb Într-o doară dacă n-au lumînări. VÎnzătoarea mă privește stupefiată. Mă scuz și ies. Dau de doi milițieni gradați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
istorie zi de zi. — Ești de-o deșteptăciune ieșită din comun. — Peste zece ani o să vezi o altă cupolă făcută din cărți de telefon sau un labirint cu pereți de hârtie, o să ridici din umeri și-o să pleci să cauți ghereta cu înghețată. — Peste zece ani? — Mda, zise ea. Mda, nu văd de ce nu. — Mersi. Mi-am legănat o vreme picioarele, privind vârfurile bocancilor cum saltă în aer. Am stat împreună așa, sub o cupolă făcută din cărți de telefon. — Pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
CAPITOLUL I MAMELE LIBERE „Nu trece nimeni fără autorizație.“ Micul duce I Dintrun oarecare motiv, Arthur Rowe simțise mereu o atracție irezistibilă față de bîlciuri, Îl sileau să se Îndrepte, ca o victimă neajutorată spre vuietul depărtat al fanfarelor și spre gheretele de tir, unde se trăgea la țintă cu gloanțe de lemn În cîte o nucă de cocos. Firește, nucile de cocos lipseau anul acesta, din pricina războiului. Se vedea cît de colo că țara-i În război și după golurile murdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
aruncă privirea asupra unui bilețel și adăugă: — Avea dreptate femeia aceea. Cozonacul cîntărește trei funți și șapte uncii, prin urmare a fost cîștigat de dumnealui. Și arătă spre individul care venise mai adineauri cu un taxi și se repezise spre ghereta doamnei Bellairs. Acum stătea În umbra tarabei unde fusese expus cozonacul și se lăsa apărat de femei. Nu cumva doamna Bellairs Îi dăduse o informație și mai exactă? — Foarte ciudat, zise Rowe. Spuneți că a ghicit greutatea exactă? Cucoana păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Forester e un gentleman. — Trebuie să ajung la Scotland Yard, spuse Rowe, făcînd un efort suprem. SÎnt așteptat acolo. Dacă mă Împiedici, o faci pe răspunderea dumitale. La stația următoare - o simplă haltă, cu un peron Îngust și cu o gheretă de scînduri pierdută printre cîmpurile negre - Rowe Îl zări pe Johns. Pesemne că intrase În odaia lui și, găsind-o goală, pornise cu mașina pe urmele lui. Johns Îl văzu numaidecît și se apropie, cu un calm afectat, de ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
purtau nimic, japițele. Bruno le urmări din priviri; Îl ardea mădularul. Tricouri ude, Își zise el melancolic, da, e ceva. Apoi le văzu schimbând direcția: mergeau desigur la campingul de alături. Își parcă mașina și se Îndreptă spre o mică gheretă din lemn deasupra căreia, pe un panou, scria „BINE AȚI VENIT”. Înăuntru, o femeie de vreo șaizeci de ani era așezată turcește. Sânii slabi și zbârciți Îi ieșeau puțin din tunica de bumbac; lui Bruno Îi era milă de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
-ți pregătesc o friptură. A, nu, merçi, nu mi-e foame, nu mănânc niciodată dimineața. Dăm o tură. E mândră de orașul ei. Traversăm Parcul Tăbăcăriei și, urmând linia trenulețului de vacanță, ne îndreptăm spre Mamaia. Malul mării e pustiu. Gheretele care vara umplu miile de burți cu mici, bere și gogoși sunt acum prada vântului puternic. Hotelurile jerpelite aduc și ele cu niște blocuri bucureștene vopsite ca de carnaval, înaintea alegerilor. Litoralul e deprimant și asta îmi face bine. Nisipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de a doua. Păru surprins că luminița străfulgeră din nou, mult mai aproape de data asta și apoi se opri, adică aproape că se lovi de poartă de fier forjat, probabil poarta morii sau a industriei locale. Dincolo de poartă, lângă o gheretă de PFL Întunecată ca un cavou, pe o bancă, stăteau doi bărbați și unul din ei tocmai Își reaprinsese țigara. Zise bună seara și cel care fuma veni să-i deschidă poarta răspunzându-i la salut și abia apoi Întrebându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
-i la salut și abia apoi Întrebându-l cu o voce mai puternică și mai autoritară: — Care ești, mă? — Nu vă supărați... - Începu el, dar omul tocmai mișca drugul Încuietorii și scârțâitul care se produse acoperi cuvintele. Celălalt intrase În gheretă și tocmai răsturnase ceva, o găleată sau o foaie de tablă proptită de perete. Cam așa suna zgomotul care fu urmat imediat de o Înjurătură scurtă și de lumină. Cel dinăuntru găsise În sfârșit ce se dusese să caute, comutatorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]