5,266 matches
-
greu, căci sufletele nehotărâte și nestatornice sunt cele pentru care sensul vieții lor încă nu s-a deslușit complet. Așa este, Adriana se îndoia până și de gândurile ei, până și de sentimentele ce le încerca, și nimeni nu putea ghici când anume acele ape tulburi din ea se vor limpezi. Iată dovada: „Dar, oare, nu mă văicăresc doar?, își zicea ea. Ce tot sunt cu atâtea mofturi la mine? Poate că gărgăunii aceștia ai mei vor trece! Trebuie să fac
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
și fu copleșit, doar într-o singură clipă, de fiori reci pe toată șira spinării. Dacă, pentru cititor, poate, această bruscă răsturnare de situație pare foarte curioasă și întrucâtva improbabilă, pentru tânărul meu erou, ei bine, era un lucru ce ghicise c-o să vină la un moment dat, deși cu greu putea ști exact și când anume. Acest lucru, trebuie musai menționat, se cauza în întregime faptului că femeia, de mai mulți ani de zile, era foarte bolnavă de inimă. Astfel
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
umerii dezgoliți, părul negru prins la ceafă, pielea fină și albă, Înconjurată fiind de verdele pădurii. De fapt, era o pictură În ulei. Artistul se afla acolo, printre ei, poate chiar blondul cu figură de comediant. Dincolo de aparențe, se putea ghici limpede rafinamentul și profunzimea detaliilor din pictură, delicata combinare a culorilor, trasarea și accentuarea liniilor, șlefuirea contururilor. Admirând frumoasa pictură... gândul mi-a fugit Într-un timp trecut, când Încercam să-mi fac drum prin hățișul poeziei. Tipăream cel de-
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
și pornirăm. Ca să nu pierd timpul, mă gândisem să scot din geantă caietul cu însemnările făcute în ultimele zile și să mai repet ceva. În caiet, aveam o poză cu copiii mei. Mă oprisem să o privesc puțin, încercând să ghicesc cam ce făceau ei în acel moment. Doamna de alături mă întrebă cu o voce familiară: - Sunt copiii tăi? - Da, îi răspunsei eu, sunt ai mei. - Nu i-ai văzut de mult timp de te uiți la poză? mă întrebă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
lor intră în creierul autorului și de acolo îi dictează ce trebuie să aștearnă pe hârtie)... închid ochii, alunec în vis de parcă aș păși printr-o poartă. Sandei se uită de departe la satul pe care îl pândește de la distanță, ghicind doar ce se întâmplă acolo din foșgăiala oamenilor, din sunetele acelea înfundate care vin spre ea ca din altă lume. Când a început să priceapă ce se întâmplă în jurul ei, mama ei a făcut-o să înțeleagă că o călătorie
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
jumătate de zi cu mașina, și mașina aleargă ca sateliții, alții străbat 600 de kilometri până la biserica lor, depinde ce preot i-a vrăjit. Nu mai întreb nimic, de abia mă țin după Silvia, se întoarce de parcă mi-ar fi ghicit gândul și-mi spune pe un ton ușor ironic: Am ajuns prințesă, imediat vei putea face un duș". Mă uit la ea și sunt convinsă că își bate joc de mine. Cum să fac duș la biserică, religia ortodoxă nu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
lume trăiești?" și a lăsat-o baltă în mijlocul curții. Era prima zgârietură în pielea pe care avea să o piardă zi de zi de acum încolo, încerca să înțeleagă unde se află, dar bezna din sală nu o lăsa să ghicească niciun amănunt, toată lumina era focalizată pe Zinzin și undeva în sală îl zări pe Alex, inima îi tresări în piept ca scoasă din minți, o simțea ca pe o pasăre prinsă în cursă, Alex îi face un gest cu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de la mine că țigan prost și rață înecată n-o să găsiți niciodată! - Hoț mai ești bulibașă, mare hoț! Încercă avocatul s-o dea pe glumă, simțind că în preajma sa se află un om care, fără să-i spună nimic, a ghicit mobilul vizitei sale în tabără. - V-am furat ceva? - Gândurile, bulibașă, gândurile... și se reașeză pe pernă, privindu-l atent în ochi pe omul ce purta pe retină o sumedenie de însemne de înțelepciune, greu de găsit chiar în cărțile
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
îmbrăcată într-o rochie albă de parcă ar fi fost clătită în zorii acestei fericite zile, ieși din cortul ei secondată de părinți. De la primii pași, începu a merge cu spatele către cortul mirelui. Pe fața avocatului, apăru o primă nedumerire. Ghicindu-i întrebarea ce se înscrisese pe fața oaspetelui ca o mirare, bulibașa veni cu explicația: - Acesta e un semn că fata nu se va mai întoarce la părinții ei și-i va rămâne credincioasă întreaga sa viață celui care i-
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
și gata. E adevărat, e frumoasă, sunt tare făloasă de tine, mo! - Mamă, mamă, insistă băiatul, ochii tăi nu văd nimic pe fundul ei? Mamă-sa îi făcu plăcerea, se uită la tigaie, se uită la băiat, dar nu putea ghici unde voia Vișinel să ajungă. în cele din urmă zise: - Ce vrei tu să văd, dragul mamei? Băiatul luă tigaia în mână, se ridică în picioare și cu degetul arătător creionă portretul ce i se arăta doar lui pe fundul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Stăpânului universului. Deși trecuseră numai câteva săptămâni de când alergau ca bezmeticii, li se păreau a fi departe acele vremuri când șatrele umblau slobode și, pripășite la marginea satelor, rostuiau măiestrite cazane de țuică sau tot felul de obiecte casnice. Țigăncile ghiceau fetelor dornice de măritat, citindu-le în cărți, în bobi sau în ghioc trecutul, prezentul și viitorul. Ghicitoarele își asigurau clientele că pot dezlega pricini, lega ibovnicii, descânta de urât, năjit sau puteau profera blesteme împotriva duhurilor necurate. Din aceste
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
lor, le ofereau mai întâi hrană și băutură, ca apoi să le solicite meșterirea unor obiecte de trebuință imediată. Nu se îndoiau de măiestria meșteșugarilor. În urma lor, veneau țigăncile care, întâlnind câte o codană, nu o lăsau până nu-i ghiceau: Vino la baba să-ți ghicească nărocu’ frumușațo!, ziceau ele cu glasul muiat în mierea unor vorbe cusute cu șiretlicuri abile. Și fetele veneau, puneau bani buni în mâna ghicitoarelor sau luau ultimele ouă din cuibare, fără știrea mamelor. Se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
și băutură, ca apoi să le solicite meșterirea unor obiecte de trebuință imediată. Nu se îndoiau de măiestria meșteșugarilor. În urma lor, veneau țigăncile care, întâlnind câte o codană, nu o lăsau până nu-i ghiceau: Vino la baba să-ți ghicească nărocu’ frumușațo!, ziceau ele cu glasul muiat în mierea unor vorbe cusute cu șiretlicuri abile. Și fetele veneau, puneau bani buni în mâna ghicitoarelor sau luau ultimele ouă din cuibare, fără știrea mamelor. Se despărțeau de ghicitoare bucuroase că ceea ce
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
tot cerea „un ban, nenea, un ban ca să-mi iau de pâne...”. Șterge-o, puștiu’, crezi că nu vă cunosc eu pe ăștia... și i-am tras și un picior de-a ajuns cât acolo (e-he, cred că ați ghicit cât puteam fi de rău uneori!). Probabil vă Întrebați ce făcea Lola În acest timp. Ei bine, vă mărturisesc faptul că ea continua să mă privească lung, cu o mutriță strâmbă (ținea capul puțin Înclinat), cu ochii ei alintăcioși de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Deși era departe de a afla și alte amănunte, Olga se întunecă. Reuși totuși să formuleze o întrebare: - Cine-i fericitul, dragă! Pot să te felicit!? - De ce nu!?... Ei, ai să afli foarte curând. - E secret? - Nicidecum... Ia încearcă să ghicești! Poate...! Olga căzu un timp pe gânduri, căută cu asiduitate în sertarele memoriei sale, dar, cu toate eforturile mentale depuse, nu reuși să creioneze portretul nici unui pretendent la mâna Inei. Ea nu era o fată care să colinde străzile, să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
ridicând prora peste valuri uriașe în urma cărora pupa cădea peste golul rămas. Cerul întunecat îi alungase pe toți turiștii în cabine. Primiseră prosoape în plus și fuseseră rugați să nu iasă pe punte. Din semiîntunericul cabinei nu puteau decât să ghicească ce se petrecea deasupra. Restaurantele și toate sălile de pe vas fuseseră închise, paharele, vesela și șezlongurile fuseseră strânse, iar televiziunea cu circuit închis nu mai funcționa. Majoritatea călătorilor zăceau în cabine, doborâți de răul de mare, care îi făcuse să
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Și...!? spuse Ina, te rog să continui. - Din întâmplare, eram și eu în vizită la doamna Zoica, știi, doamna aceea de la fișier, care a ieșit la pensie anul trecut pe caz de boală... Mai bem câte o cafea, ne mai ghicește în cărți... Doamna Zoica e foarte drăguță și ospitalieră și are un dar de a povesti, tu, ceva de speriat; chiar lucrurilor banale știe să le dea culoare, și te face să le guști cu mare plăcere! O dor cumplit
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
fenomen curios, de negăsit în literaturile europene, de exemplu, unde poezia și proza se dezvoltă paralel, și anume: proza apare, ca gen, printr-o reacție aproape naturală la poezia persană. La începutul secolului al XX-lea apar câteva romane (ați ghicit, istorice!), care, din cauza lipsei unei tradiții și lipsei de exercițiu epic, sunt stângaci construite, având o retorică pompoasă, rebarbativă. Noutatea fundamentală în epica persană o vor aduce trei tineri aparținând noii școli de proză, instruiți în străinătate, care, în felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
orașul Rey. Un oraș supranumit Mireasa Lumii, având mii de străduțe încâlcite, case turtite, școli, caravanseraiuri. Un oraș, care trece drept cel mai mare din lume, respiră și trăiește dincolo de pereții camerei mele. Când, în ungherul meu, închid ochii, îi ghicesc umbrele amestecate - e tot ce mă interesează cu privire la oraș, la palatele, moscheile și grădinile sale. Doar aceste două lucarne refac legăturile mele cu lumea exterioară, cu lumea canaliei; dar există în cameră, agățată de perete, și o oglindă în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Câteodată, mă examinam în oglindă: obrajii îmi erau stacojii, luaseră culoarea cărnii de pe tejgheaua măcelăriei. Ardeam de febră, iar ochii mei aveau o expresie tragică și voluptuoasă totodată. Mă complăceam în această nouă stare. Zăream, în fundul ochilor mei, umbra morții. Ghicisem că trebuia să mor. Chemară medicul, doctorul canaliei, doctorul familiei, care, cum se spunea, ne îngrijise pe toți. Intră, cu turbanul de culoarea urinei și trei fire de păr în barbă. Omul ăsta se lăuda că-i redase tinerețea bunicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
data aceasta avea o mină mai bună, se îngrășase și prinsese forțe noi. Purta o mantilă purpurie; avea sprâncenele epilate, o aluniță artificială pe obraz, ochii și fața fardate. Într-un cuvânt, intră în cameră trasă la patru ace. Se ghicea că era satisfăcută de genul de viață pe care o ducea. Automat, duse la gură degetul arătător de la mâna stângă. Se afla oare aici fetița grațioasă, vaporoasă, îmbrăcată într-o rochie neagră, uzată, cu care mă jucam de-a v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
nu știe pînă unde poate merge actorul, În plină libertate a invenției, În visul său uluitor”. Chiar, cîți histrioni te pun În fața acestei măgulitoare (pentru ei) ...lipse de imaginație? Mai vreau și eu să văd un actor și să nu ghicesc pînă unde poate merge. Mi s-a Întîmplat, de vreo cinci ori, În patruzeci de ani. Dar mai de mult, ultima oară În 1990, la Trilogia antică a lui Șerban. Găsesc Într-un jurnal din perioada chișinăuană o minunată butadă
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
urăști?! Test de intuiție : ce-nseamnă “tu ti tu tu tu tu”? Hai, să nu vă mai fierb : un român care e cazat la Londra, la camera 222 a hotelului, și comandă două ceaiuri. Este că , singuri, n-ați fi ghicit?!... Un fost actor, care s-a săturat să moară de foame pe scenă și are simț negustoresc, aflu că a primit niște premii pentru că a avut ideea să inițieze campania “Nu da șpagă!”. Desigur, am mari Îndoieli În privința eficacității premiatei
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
a străzii. Cântam, nu că eram fericită, cum putea crede cineva. Cântam ca să mă răzbun. Și-apoi câți dintre cei invitați la noi într una din camere, înțelegeau ce scoteam eu din claviatura pianului? Ei bine, nimeni. Epa. Atât. Îi ghiceam din priviri fericirea. Totuși nu era de-ajuns. Trebuia să fiu și cu ochii în patru, ca să nu i se lipească ochii de vreo fustă, atât la fabrică cât și acasă unde veneau și invitate, nu? Așa-i plăceau femeile
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
gata! „Îmi face în ciudă, pezevenchiul. Ce? N-o mai aprins luleaua cu amnarul și iasca? O aprins-o. Da’ acu’ nu ia foc și gata” - continua să presupună moș Dumitru, cu iz de zâmbet pe chip, semn că a ghicit gândurile lui Pâcu. Și zi așa. Numai nu ia foc pacostea ceea de iască. Ai? De când te știu, tot așa o faci pe nepriceputul tocmai când îi crapă omului măseaua în gură... Las-o să crape, Dumitre, că tot nu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]