1,136 matches
-
de cât, credința asta că, rugându-te, te poți salva. Dar niciodată nu am crezut că nu voi supraviețui. Cred că acest optimism a contat foarte mult. Erau foarte mulți care dimineața, la Auschwitz, se sinucideau punând mâna pe sârma ghimpată... Și parcă fiecare zi scăpată era o victorie... Cu circa o lună Înainte de evacuarea lagărului am fost tatuat cu numărul B 14849. În legătură cu plecarea de la Auschwitz, care a fost eliberat la sfârșitul lunii ianuarie În urma venirii trupelor sovietice, după câte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ei politica lor. Nu știu ce făceau. Noi, imediat ce a sunat alarma, am mers spre poarta mare și am văzut cum fugeau SS-iștii din posturi. Mi-am dat seama ce urmează și atunci am ieșit pe poartă. Alții au tăiat sârma ghimpată electrică și erau pregătiți. Au ieșit și pe acolo. Astfel, am fugit după SS-iști În pădure, că În jur era pădure. Mai era un drum spre Buchenwald, dar nu ne-am dus pe acolo, că era armata germană. Mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
nu stătea nimeni cu pușca după tine. Ne dădeau ordine cu privire la ceea ce avem de făcut și, În limita regiunii În care lucram, eram liber - spre deosebire de prizonierii ruși folosiți la lucru, care aveau un regim foarte strict; lucrau numai Între sârma ghimpată. N-am avut pierderi mari. Pierderi foarte mari am avut În ’43, dar din cauza tifosului exantematic. - Ați fost bolnav de tifos? - Sigur că da, Însă după aia am devenit imun. Cine scapă devine imun. Medicamente nu erau... - Corespondați cu familia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
goi Într-o altă baracă, așteptarea hainelor. - Cum arăta lagărul Dachau? Dachau era foarte mare. Știu pentru că l-am vizitat de două ori după război. Acum trei ani am fost ultima dată. Era un lagăr foarte mare, Împrejmuit cu sârmă ghimpată, dar și secțiile Între ele, separate. Adică aveau secții de producție: tâmplărie, fierărie, dar cu deținuți vechi, nu cu ăștia ca noi. Nemții ăia care erau... Am greșit când am spus ’38 - social-democrații și comuniștii din ’35 erau internați În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
femei, bătrâni și copii, care au fost Îndrumați la Auschwitz. Aici veneau direct oamenii apți de muncă... - În cât timp ați ajuns la Feldafing? - De la Dachau la Feldafing e aproape... Lagărul era lagăr tipic nemțesc: era Împrejmuit cu sârmă dublă ghimpată, cu curent electric, În față era poarta principală unde, În jurul porții, se desfășurau principalele activități nemțești - deci comandamentul, corpul de gardă și de jur-Împrejur erau turnuri de pază, unde făceau de gardă, dar numai trupe SS ... Ei aveau sarcina păzirii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
-urile. Eu am avut latrina În spatele barăcii, unde puteai să mergi. Nu trebuia să ceri voie de la nimeni, pentru că, vedeți, fiecare baracă avea și ea Împrejmuirea ei; mai rudimentară decât Împrejmuirea lagărului, nu era electrificată, dar era Împrejmuită cu sârmă ghimpată. - La ce oră Începea ziua? - La șase dimineața - scularea. Blockaltester-ul striga scularea. Avea aici un mic separeu, o cămăruță unde stătea el și cu oamenii lui - nu dormea cu noi. - Care erau oamenii lui? - Subșeful blocului, Schreiber-ul, contabilul, și Stubendienst-ul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
a spune, că frontiera pe cealaltă parte era la 8 km. Dar așa, grosso-modo... Erau și din Gilău, și de la Dej, erau din diverse părți. Iar noi, În general, nu vedeam unguri acolo. Ăia stăteau numai la gard. - Era sârmă ghimpată? - Sigur că da. Au pus sârmă ghimpată. Și erau gărzi armate, sigur că da. Jandarmi. - Și cam cât de mare? - Cred că trebuie să fi fost de ordinul a câteva hectare - știu eu, 70-80.000 metri pătrați. Asta este aprecierea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
era la 8 km. Dar așa, grosso-modo... Erau și din Gilău, și de la Dej, erau din diverse părți. Iar noi, În general, nu vedeam unguri acolo. Ăia stăteau numai la gard. - Era sârmă ghimpată? - Sigur că da. Au pus sârmă ghimpată. Și erau gărzi armate, sigur că da. Jandarmi. - Și cam cât de mare? - Cred că trebuie să fi fost de ordinul a câteva hectare - știu eu, 70-80.000 metri pătrați. Asta este aprecierea mea de acum. Ți-am spus: n-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
adevăr, a fost exact cum spunea ăsta, feroviarul maghiar. Nu știu de unde știa. Și am ajuns la o poartă mare. Poarta s-a deschis. Pe poartă scria așa: „Arbeit macht frei” - „Munca eliberează”. În stânga și dreapta erau garduri de sârmă ghimpată și niște construcții de lemn, nu știam noi ce sunt alea. Darea jos din vagoane... erau niște SS-iști și În stânga, și dreapta, dar nu ei o făceau. Erau niște oameni În civil cu niște Însemne cabalistice pe piept, cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
frei”, iar aici era turnul de pază SS. L-am văzut după aia, că de-asta Îți spun eu treaba asta, că l-am văzut după ani și ani. Și nu o dată. Aici era linia ferată, aici erau niște garduri ghimpate, iar aici, În interior, erau niște construcții. Multe. Aici erau alea din stânga și aici alea din dreapta. Trenul se termina undeva aici. Nu ajungea nici pe departe până În fund, unde, am aflat după aia și le-am văzut, erau crematoriile și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ne-au dat uniforme de deținut. Din alea vărgate, din in. Aici rămâneai cu pantofii tăi. Și am ajuns aici. Aici era o despărțire suplimentară... Fiecare lagăr, fiecare baracă era despărțită de ce este Încoace de patru garduri, tot de sârmă ghimpată, cu poartă. Dar poarta era numai aici. Aici era lagărul țiganilor, aici era lagărul B... - Și ce suprafață avea? Lățime, lungime? - Domnule, lățimea este foarte greu să ți-o spun, că nu mai țin minte exact, dar lungimea cred că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
am pus mâna pe sârmă. Adică ce am făcut? Într-o dimineață, adică În a patra sau a cincea zi, când am zis că nu mai pot, am intrat În zona aia arată, am pus piciorul... și acolo era sârma ghimpată, dar numai de vreo 40 de centimetri, am călcat peste ea și m-am dus și am pus mâna pe o sârmă și nu s-a Întâmplat nimic. - Pe la ce oră? - Dimineața, pe la 8, 9, 10. Deci ăsta a fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
În Franța, În apropierea Liniei Maginot și a graniței cu Luxemburgul, Într-un sătuc care se chema Thill, lângă Longwy, la vreo 60 km, În care lagărul nu era Încă gata. Era un fel de vale, avea garduri de sârmă ghimpată, bineînțeles fără curent electric. Aici nu aveau curent electric, blocurile Încă nu erau terminate, nu erau Încă paturi suficiente, mai dormeam și pe jos, dar erau niște condiții care nu se puteau compara. Era un rai. Față de Birkenau, noi trăiam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
diferențe ați sesizat Între experiența de la Auschwitz, Franța și alte lagăre? - Era ceva complet diferit, fără nici o legătură. Pentru mine. Acum, dacă ne uităm de aici, de la masa asta, toate erau la fel. Adică erau toate lagăre Închise cu sârmă ghimpată, cu ceea ce se chema Postenkette, care Înseamnă lanț de pază. Nu existau Învoiri, nu exista nimic, mâncarea era dezastruoasă, dar față de nenorocirea de la Auschwitz, aici ni se părea că era parcă un fel de rai. Mâncarea era foarte puțină, dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
am făcut latrina, am nivelat niște teren, În alea patru ore libere, că era o șosea neasfaltată și urma un fel de diferență de nivel, un fel de vale În care era lagărul. Și de la șosea până la marginea lagărului... Sârma ghimpată era sus, nu era jos, iar până la sârma ghimpată să fi fost, știu eu, vreo 20 de metri... Pe urmă venea valea asta În care eram noi. Dar la noi nu era nivelat chiar complet - acolo unde se făceau barăcile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
patru ore libere, că era o șosea neasfaltată și urma un fel de diferență de nivel, un fel de vale În care era lagărul. Și de la șosea până la marginea lagărului... Sârma ghimpată era sus, nu era jos, iar până la sârma ghimpată să fi fost, știu eu, vreo 20 de metri... Pe urmă venea valea asta În care eram noi. Dar la noi nu era nivelat chiar complet - acolo unde se făceau barăcile era deja nivelat. Nu era Încă nivelat, așa că am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
În 1987 am fost. - O schiță a lagărului... - E destul de simplu de făcut. Cred că era de ordinul a 200 metri pe 200, nu chiar un pătrat. De la cele patru barăci care erau În linie până la pereții despărțitori, deci sârma ghimpată, erau, știu și eu, o distanță de șapte-opt metri. În mijloc era Appelplatz-ul, Într-o parte era bucătăria... Amănunte nu mai țin minte. Aici era șoseaua. Aici era gardul ăla de sârmă ghimpată... Și poarta lagărului era aici, oarecum paralelă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
În linie până la pereții despărțitori, deci sârma ghimpată, erau, știu și eu, o distanță de șapte-opt metri. În mijloc era Appelplatz-ul, Într-o parte era bucătăria... Amănunte nu mai țin minte. Aici era șoseaua. Aici era gardul ăla de sârmă ghimpată... Și poarta lagărului era aici, oarecum paralelă cu șoseaua. Barăcile, dacă țin eu bine minte, erau două: aici era o singură baracă și aici era Încă una. Patru barăci erau. Și bucătăria era aici. Aici era latrina... Între barăci era
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mulți ani în urmă, mai bine de douăzeci, mergeam împreună cu alți împătimiți la pescuit, la Prut, în zona barajului de la Stânca-Costești și Mitoc, unde, prin bunăvoința grănicerilor, stăteam și noaptea, ceea ce constituia un delict. De dincolo, de peste gardul de sârmă ghimpată și de drumul străbătut de mașini militare cu grăniceri străini de locuri, de pe deal, proiectoarele sovietice ne fixau ca pe niște gândaci în insectar, ajutându-ne să punem râma în cârlig. Atunci, cu multă seriozitate, stârnind zâmbete și apostrofări de
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
identică cu limba română”, adoptarea normelor ortografiei limbii române etc., vor contribui la apropierea dintre cele două state românești și întâlnirea în cadrul UE. Trebuie, de asemenea, să apreciem măsura luată de guvernul de la Chișinău de a desface gardul de sârmă ghimpată, întins pe toată granița formată de râul Prut,un alt fel de zid, despărțitor de frați, ca un gest de deschidere spre noi, în primul rând, și spre vest. Dacă se ajunge la semnarea tratatului privind micul trafic de frontieră
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
angaja forță de muncă românească la o întreprindere de făcut uniforme pentru garda maghiară? Nu este exclus. Așa va începe procesul de reindustrializare ! 23 martie 2010 O Basarabie prea îndepărtată Motto: „Se spune că o călugăriță ar fi inventat sârma ghimpată” (James Joyce, Ulise, 1922) După cum evoluează situația politică de la Chișinău, se înțelege mult mai bine că e mai ușor să iei puterea decât să te menții la putere, îndeosebi din cauză că nu există o unitate de vederi în cadrul Alianței pentru Integrare
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
și de țară, coloniști rusofoni) sunt lăsați cu puterea economică, juridică, administrativă, întreagă, s-ar putea chiar să le prindă bine un an de opoziție, ca pe urmă să vă pună pe voi, care guvernați acum, să întindeți iarăși sârma ghimpată de-a lungul Prutului. Dificultățile prin care trece AIE, unele datorate, evident, pozițiilor divergente din interior, vin și dintr-o falsă pudoare ideologică care-i conduce spre nehotărâre și echivoc. S-a uitat politica lui „cui pe cui se scoate
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
Mulți aveau răni nevindecate sau ciuperci și pecingini, care le provocau mâncărimi usturătoare și stări nervoase. De dimineața până seara coridoarele huiau de zdrăngănitul zăvoarelor pentru a fi scoși la plimbare în țarcuri închise cu garduri de lemn și sârmă ghimpată; într-un colț era turela de pază a ostașului cu pistol mitralieră. La început am fost scoși câte 10-15 minute, iar după o vreme o jumătate de oră. În timpul plimbărilor aveam voie să ne dezbrăcăm până la brâu pentru a ne
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
război de tranșee, instalîndu-se atmosfera de "Nimic nou pe frontul de Vest", descrisă suprarealist de Remarque. În timpul acestui război, armate uriașe, stînd față-n față, s-au distrus una pe cealaltă fără milă și sistematic cu artileria, gaze toxice, sîrmă ghimpată și mitraliere lună după lună și an după an. În ultimă instanță, victoria sau înfrîngerea au fost mai mult produsul matematicii cărnii de tun decît al conducerii, dibăciei sau curajului. Pentru Franța, Belgia și Marea Britanie numai frontul de vest conta
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
o singură zi la Poarta Albă, și de acolo am plecat la Peninsula. S-a’ făcut două brigăzi de studenți, brigăzile 13 și 14, care erau izolate de restul deținuților. Cum era colonia de muncă cu barăci, înconjurată de sârmă ghimpată, cu turnuri de control, înăuntru era un alt țarc, în care eram aceste două brigăzi de studenți... Deci noi nu aveam voie să luăm legătura cu ceilalți. Dumneavoastră în care brigadă erați? În Brigada 13 am fost. Și am stat
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]