685 matches
-
trecerea acestui romancier în fază de embrion, acceptându-i perorațiile stufoase, dezordinea îmbrăcămintei, culorile poluante ale fularelor și pantofilor de carceră mucegăită, despicările firului de păr în 4, 14, 40 pentru orice întâmplare de pe scena vieții de elev minuscul, de ghindă sfărmată de călcâiul autoritar al profesorilor, indolenți la drumurile întrezărite spre inefabil de cugetătorul Nilă Hagiu. Ba chiar fără inimă, atunci când îl obligau pe maestru să pună mâna pe cărțile de Istorie, pe cea de Geografie și pe cea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Foarte bogat și frumos, De sus până...jos! Dar câteodată Când vântul bate-n răspăr, Cineva putea să surprindă Un alt adevăr: Devenea furios, Amenințător și ritos, Sfidător, nemilos, Poruncitor și colțos, O fire întoarsă pe...dos, Frunza îi țipă, ghinda îi sună, Pădurea devine tot mai nebună, Fulgeră, urlă și tună; Aproape, dar puțin mai jos, Pe un sol arid, nisipos, În vânt neavând ce să-și frângă, Trăia cea mai jalnică....ciungă! Nu știți ce este o ciungă? Cea
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
coboare la pământ. Din cauza stratului gros de frunziș umed, Cristian avea încălțările ude iar pantalonii îi erau leoarcă până aproape sub genunchi. Tocmai înconjuraseră un bolovan uriaș ce părea că rămăsese înțepenit între doi stejari care, probabil că ieșiseră din ghinde pe vremea când Attila își conducea hoardele spre porțile Romei. Dincolo de acesta se deschidea o vâlcea adâncă cu pereții abrupți. Era albia unui torent care își săpase drum la vale pe acolo. Calistrat se opri chiar pe margine, privind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
căpița asta moale deja organizată de vietăți pricepute. șase în al treilea loc: pleoapele tale sunt deschise de strălucirea unui disc mare de foc înălțat pe cer, în fața ta a crescut o pădure tânără de ste jari, e plin de ghinde pe jos, printre trunchiurile subțiri zărești căprioare ce se aleargă sprinten, auzi pentru prima oară șuieratul unei săgeți și zbârnâitul înfigerii ei în lemn, pădurea aceasta este acum atât de întinsă încât vânătorii care au plecat pe urma căprioarelor se
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
Londra e plină de istorioare de amor care se plimbă agale ținându-se de mână. Întâlnești în forfota străzii cele mai ciudate perechi, de toate culorile și vârstele, de toate sexele, dame și juveți, valeți și decari, trefle și carouri, ghinde și tobe, plimbându-se mână-n mână. Vezi o fată posomorâtă, umflată din cauza băuturii sau a vreunei glande, de care se sprijină mai vârstnicul ei însoțitor, un bărbat cu picioarele în X ca un compas frânt. Nici o legătură. Vezi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
un conglomerat de cunoștințe, ca istoria sau geografia și ca disciplinele curat descriptive, au fost odată părți ale filozofiei, cam în modul în care într-un embrio sunt cuprinse idealiter brațele, ochii, creierul, întreg organismul viitoarei ființe, precum într-o ghindă se cuprind ramurile viitorului stejar. Cu cât filozofia a crescut din sâmbure, cu atâta brațul și-au diversificat lucrarea s-au servit spre muncă, piciorul spre umblet, inima spre circulație, plămânii spre respirare și, fiindcă natura embrionului originar nu se
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
păsărele, Din desele rămurele. Zboară sturzul pe crenguțe, Să mai caute grăunțe, Să mănânce a lui pui, Ca să fie toți sătui. Uliul de sus privește, Cu privirea ageră, Ca să prindă rozătoare, Să aibă un festin mare. Veverița prin copaci, Caută ghinde mai multe, Că îi plac ei foarte mult, Și la iarnă s-o ajute. În mijlocul codrului, Se adună animale, La izvorul cristalin, Care curge foarte lin! Satul meu În acest sat m-am născut, Tot aici am și crescut, Aici
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
din urmă izbuti. Era rîndul mistrețului să-l studieze pe Lupino. Un lup? Hm... neplăcut. Periculos? ... N-ar fi putut infirma. Puternic? ... De bună seamă, privește ce de mușchi! De ignorat? În nici un caz! Nu-și amintea dacă lupii mănîncă ghinde, sau alune, sau alte bunătăți de felul ăsta; oricum, nu era dispus să riște. Și nimic, domnule, nimic de mîncare pe-aici! Celălalt mistreț, care în tot acest timp mestecase zgomotos, lăsîndu-i șefului întreaga plăcere a tratativelor, se înecă cu
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
cea stoarsă de-o cugetare beată, Nu răscoli-n bătaie-ți ruinile sfărmate A lumi-mi dinăuntru. Văd cerul lan albastru sădit cu grâu de stele, El îmi arată planul adîncei întocmele Cu care-și mișcă sorii. - În sâmburul de ghindă E un stejar. - Cum dânsul din proprii rădăcine, Din planul vieții sale ascuns în colțu-obscur Își crește trunchiul aspru - așa, poporul meu, În tine e puterea-ți, nălțarea-ți și pieirea-ți. Eu cred că tot ce este menit de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
un dar de bani. Numai că dumneata te ții într-un necaz și ai o supărare, așa cum ar sta o apă coclită sub inima dumitale, ptiu, să dau la spate! Aruncă o carte peste umăr... că văd o damă de ghindă. Si nu e singură. Mai e cineva în preajma ei, fantele de tobă a căzut la așternut cu dama asta, care, vezi dumneata, are unul de suflet, uite-l colea! Și craiul numa-n daruri o ține, dar inima damei de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Si nu e singură. Mai e cineva în preajma ei, fantele de tobă a căzut la așternut cu dama asta, care, vezi dumneata, are unul de suflet, uite-l colea! Și craiul numa-n daruri o ține, dar inima damei de ghindă tot la ăl de pică este. El nu știe. - Cine? întrebară muierile amândouă, zăpăcite. - Cine? Bărbatul dumitale, coană Lino, cine? Inima lui ca tran-dafiru, și-o ține-n bine. Tot la drum de seară se arată, că de casa lui
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
era tot ce vedea în jurul lui - și își plimbă privirea mohorâtă prin încăpere ― dacă nu o poveste pe care bătrâna o broda cu migală de ani de zile, probabil de-o viață? Panglica roșie a motanului, tortul de șocolată cu ghinde moi de fistic, perlele puse la rochia neagră în cinstea lui Mirciulică, basmele spuse la gura sobei, divertismentele cu Interpolul râzând înfundat sub sutana abatelui Brown apoi celelalte, poveștile înfricoșătoare legate de tabloul lui Goya. Toate însăilau o atmosferă ireală
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
omenirii. Caracterul poate regla destinul. Ucigași sunt și cei care, prin indiferență, își sugrumă destinul. Punem în cârca destinului toate neghiobiile noastre. Pentru cei învinși, singurătatea se circumscrie destinului. Cartea de telefon: Doamne, ce îngrămădire de destine! Conjuncturile hotărăsc totul. Ghinda, de exemplu, ajunge stejar, dacă nu o mănâncă porcul. Te naști poet, așa cum te naști cu ochi albaștri. În confruntările cu destinul, nu victoria contează, ci verticalitatea luptei. Suntem copiii unei enigme botezate destin. Suntem subalternii Destinului și ai Forței
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
peste el, era chiar înfricoșător. Îți trebuia tărie să-l vezi, cum ochiul acela adânc și cenușiu, care nu se mai închide, te țintuiește cu privirea... și gura i se lățește mult, înspăimântător de mult... cum scapără și troznește ca ghinda în fălcile mistreților flămânzi. Și zăpada în jurul lui arde... parcă ar scoate limbi de flăcări și fum!.. Primăvara și vara era mai liniștit. Și așa, cumplitul supliciu a ținut zile, luni și ani... până ce bietul om a sfârșit înghețat și
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
încet poteca strâmtă, de lăstăriș înghețat. Când, deodată, la 20-30 de pași, a apărut un lup în cale. Era o lupoaică mare cu țâțele pline. Avea niște ochi mari, cenușii, arzători care nu se mai închideau și scăpărau, trozneau ca ghinda în fălcile mistreților. În strâmtoarea aceea a potecii, n-au mai avut timp, nici unul, nici celălalt să se ferească, și nici n-aveau de ales... Cu gâtul gros, întins, ochii însângerați, privind într-o parte, cu colții enormi rânjiți, cu
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
sala de mese a unui pachebot, Întotdeauna rămînem fascinați cînd ne auzim viitorul, chiar și din gura unei ghicitoare de bîlci. SÎntem mereu dispuși să credem, pentru o clipă, În călătoria făgăduită peste mări și țări, În femeia necunoscută, de ghindă, sau În scrisoarea cu vești bune. O ghicitoare refuzase o dată să-i spună lui Arthur Rowe ce vede În cărțile care-i căzuseră - firește, era doar o figură menită să-l impresioneze - și totuși, Însăși tăcerea ei păruse mai aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
într-un dans lin, acoperind aleile parcului cu un covor multicolor. Veverițele jucăușe, cu codița lor stufoasă că o flacără veselă, țopăiau acum din copac în copac și din creangă în creangă, apoi alergau spre vizuinele lor cu nuci și ghinde în lăbuțe, pregătindu-se astfel pentru iarnă. Păsările călătoare și-au părăsit cuiburile și au plecat spre țările unde vremea e mai caldă. Doar un stol întârziat abia acum se ridică din copacii aurii spre înaltul cerului. Parcă le este
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
Bibliotecara Cornelia Matei n-a mai revenit ! Tocmai pentru după- amiaza sălcie de duminică îi lăsase numărul de telefon. L-ar fi salvat, orice chemare l-ar salva, l-ar ridica din forfota furnicarului și din singurătatea mocirloasă. Iată, gărgărița ghindei, fluturele ochi-de-păun, greierul-italian, cicada, călugărița, gărgărița fasolei, cărăbușul pinilor, albinele, carabul auriu, gărgărița mazării. „Neliniștea ultimului ceas, zbuciumul și măreția noastră, îi e cruțată animalului, a cărui soartă e mai umilă. Se bucură de prezent, ca un copil prins în
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
vuietul Îndepărtat, tot mai stins, al unui tren pe șine. Garfield, Hayes și Harrison erau din Ohio; Însă numai numele lui Garfield căpătase strălucire prin sîngele său. Dar nu ascultaseră toți noaptea urletul vîntului nebun, ropotul ascuțit, curat, tăios al ghindelor ce cad la pămînt? Nu pășiseră toți În nopți de iarnă pe drumuri pustii și nu zăriseră o lumină ce știau că vine de la casa lor? Nu cunoscuseră toți singurătatea? Nu cunoscuseră toți mirosul stătut al cărților uzate legate În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
fac o revoluție), ci o revoluție de atitudine, a reconsiderării mentalităților, a renunțării la clișee sau la tabuuri: să nu credem / în existența bunului sălbatic / sălbăticia rămâne și se opune evoluției / să ieșim de sub imperiul stejarului / adică să sfârșim odată cu ghinda. Și, pentru că totdeauna majoritatea preferă aurea mediocritas, poetul propune un erou, Iș, care caută sa-i dea obișnuitului altă înfățișare, sfârșind prin a regreta șansa, care, o vreme, i-a deturnat viețuirea: el rămâne încremenit / în acel loc minunat, / cu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
muguri tineri. Când se ridică soarele și se mai încălzește puțin, caută vreo poieniță unde să dormiteze sub paza calăuzei bătrâne. Mistreții s-au adunat și ei, cu mic cu mare, în turme bunicele, scormonind după jir, rădăcini dulci și ghindă ori poame pădurețe. Unde au lucrat ei cu râturile, grohăind harnic, pădurea parcă este arată, nu alta. Somnul și-l petrec prin desișuri apărate de vânturi, adunați în cerc, godacii fiind la mijloc. Codan, vulpoiul cu blana roșie ca para
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
li se vede din părul lung și mițos. Însă de pescuit, pescuiesc urșii aievea. lată în ce fel: când se face toamnă, oile coboară de la munte și ursul nu mai are de unde să se îndulcească cu carne. Mănâncă el atunci ghindă și jir, dar îi e dor de puțină carne, și își aduce aminte de bunătatea cărnii păstrăvilor. Tocmai în vremea aceea, păstrăvii de prin râurile văilor de munte pornesc în călătorie în susul apei ca să-și depună icrele. Se strâng atunci
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
mai duc la ședințele de partid! Cetăți pereche Când satul se termina șoseaua despărțea distinct vegetația în două; în partea dinspre fluviu o lizieră de sălcii, scorburoase, începea pădurea stejarilor de luncă, plopilor și frasinilor care aruncau arome sălbatice de ghindă, verdeață și fluviu domolit; iarba înaltă, grasă și moale urca înspre cetate iar dincolo în zare, Dunărea, scăzută mult, lăsase o insuliță. din bolovăniș și nisip să iasă la iveală. Peste șosea se lăsau abrupt câteva coaste prăpăstioase și făgașe
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
luat în serios rolul de tată, că el nu avea copii și nici nu a avut. A trăit Răchită cu Ioana toată viața lui, că el a murit înaintea ei. Într-o toamnă, se aflau amândoi în pădure, la cules ghindă și au văzut cum un pădurar l-a împușcat pe pădurarul Radu, care a murit pe loc. Atât de bine s-au înțeles Ioana cu Răchită, că nu au spus sub nici o formă cine l-a împușcat pe Radu, cu toate că
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
misterioasă, pe care sufletul o simte totdeauna ca venită din altă lume. Doamna Pavel era În sufragerie, În cealaltă parte a clădirii și-și dădea În cărți. „O pasență, domnule judecător - mi se arătă a bine: uitați aici craiul de ghindă...” Își scoase apoi ochelarii cu rame mari, prea mari, dar zice-se „moderne” și mă privi ștergîndu-și ochii cu o batistă mică; străvezie, dantelată cu monogram auriu, pe care nu știu de ce Îl numea „de stil imperial”; n-o contraziceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]