802 matches
-
și mă făcea să plescăi din buze Într-un mod nu tocmai plăcut. Am Început Încetișor, azi mestecînd un pic, mîine un pic, dar la scurt timp devenisem deja total dependent și, În doar cîteva zile, reușisem să bag la ghiozdan atît de mult din patul comun că ici și colo se vedea betonul peretelui din spate. Asta a provocat niște fricțiuni deloc neglijabile Între mine și ceilalți și a făcut chiar să fiu zvîntat rău În bătaie de vreo cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
noaptea aceea: Mendebilul rătăcind și vrăjind, cu masca de carton peste fața lui pură, prin mizeria canalelor întortocheate, fetide... Vara era pe sfârșite, sau poate veniseră chiar primele zile din septembrie,(căci părinții mei se agitaseră mult să-mi cumpere ghiozdanul și rechizitele pentru primul an de școală). După ce o seară întreagă ne vorbise, din nou, despre Ruslan și Ludmila, Mendebilul rostise acele cuvinte care mi-au rămas atât de dragi: Oamenii sânt de patru feluri: cei care nu s-au
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
săi. Era o lume total nouă pentru mine care nu frecventasem grădinița, ea nefiind obligatorie pe vremea aceea, iar eu având bunici disponibili și dispuși să aibă grijă de mine. Iată de ce emoțiile erau duble față de ale celorlalți. Cu un ghiozdan și cu un buchet de flori mai mari decât mine am intrat pe poarta Școlii generale nr. 25, pe atunci, în căutarea personajului principal din această piesă... Doamna! Când am văzut-o toate emoțiile mi-au trecut. Era tot ce
Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Diana Mazga () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1860]
-
picioarele nu răspund comenzii. Te deplasezi penibil, ca și cum ai alerga prin smoală sau miere sau pe un teren mlăștinos. 4) Ești (din nou) elev, te duci la școală și când te așezi în bancă constați că ți-ai uitat acasă ghiozdanul. Pare de necrezut, dar până în clipa aceea nu ți-ai dat seama. Consecințele sânt ― nu se știe de ce ― extrem de grave. 5) Visezi că ești pe vârful unui munte, pe o suprafață de doar câțiva metri pătrați, și că de jur-împrejur
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
eram la școală - mulțumesc lui Dumnezeu, oricare au fost orașele În care locuiam și școlile pe care le frecventam, părinții mei nu m-au Înscris niciodată la cantină - de două ori pe zi, cînd mă Întorceam de la școală, Îmi trînteam ghiozdanul pe unde se nimerea și dădeam buzna În biroul tatei. Trebuia să-i povestesc ce Învățasem În ziua respectivă, să discut cu el și, Împreună, să despărțim grîul de neghină. Uneori mama Încerca să mă rețină. După ea, tata avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
că făcusem o greșeală, dar nu-mi dădeam seama cînd. Că Îmi cumpărasem Greața În locul almanahului? Nimeni nu era la curent. Că transcrisesem niște fraze din Sartre? Dar nu transcrisesem nimic, nici măcar n-aș fi Îndrăznit să vîr cartea În ghiozdan. De altfel, nu aveam decît o Încredere relativă În Sartre: nu scrisese el că ura și dragostea coboară peste oameni ca limbile de foc din Vinerea Mare? Confunda Vinerea Mare cu Rusaliile! Prin compunerea mea, mă Înscrisesem Într-un curent vădit modern
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Uneori, Massenet se așeza la pian și intona Noapte În Spania sau Amintire de la Veneția. Într-o seară, În plină perioadă de examene, cea mai parșivă dintre acele tinere frumuseți Își făcu apariția În camera mea. Își puse cerceii pe ghiozdanul meu, Își scoase rochia de tafta albastră... Îi sînt recunoscător lui Massenet! Primul disc pe care-l văd cu muzica lui, pe dată-l cumpăr! Am să pun undeva caietul ăsta de lectură. Nu vreau ca tînărul François să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
amorezasem de o fată de treisprezece, care locuia pe aceeași stradă cu noi. În fiecare dimineață, pîndeam la fereastră clipa cînd urma să iasă din casă și mă grăbeam s-o ajung din urmă ca să-i propun să-i duc ghiozdanul. De fiecare dată minunea se Înfăptuia: ea accepta să mi-l Încredințeze, iar eu i-l Înapoiam două străzi mai Încolo, cînd drumurile noastre se despărțeau. Idila asta a ținut aproape un trimestru, pînă ce mama micuței Elisabeth a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
și a rugat-o să mă facă să renunț la circul ăsta. Părinții mei nu-și dăduseră seama de nimic. CÎnd m-am Întors Într-o zi la amiază, mi-a ieșit Înainte tata: „Ei, se pare că Îi cari ghiozdanul lui Elisabeth Jourdan? Ți-e teamă cumva c-o să-și scrîntească umărul?“. Probabil că se sfătuise cu mama la bucătărie. Se hotărîse să trateze problema cu umor. De fiecare dată cînd mă interesa cîte o fată, mă luau peste picior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
amestecaseră: „Nu uita să faci o scurtă rugăciune la sfînta Béatrice pentru favorita ta!“. Familiile sînt Încă și mai rele decît statele, dacă ai cumva de gînd să introduci În interiorul lor o persoană străină! Nu se făcea să-i duc ghiozdanul lui Elisabeth. Și de ce, mă rog? Pentru că acest lucru o deranja pe mama ei! Și pe a mea! Și pe tata! Toată lumea asta cu pretenții descoperise cumva simbolismul sexual al acelui inofensiv ghiozdan? Nu eram totuși un satir, doamnă Jourdan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
străină! Nu se făcea să-i duc ghiozdanul lui Elisabeth. Și de ce, mă rog? Pentru că acest lucru o deranja pe mama ei! Și pe a mea! Și pe tata! Toată lumea asta cu pretenții descoperise cumva simbolismul sexual al acelui inofensiv ghiozdan? Nu eram totuși un satir, doamnă Jourdan, nu făceam altceva decît să duc ghiozdanul fiicei dumneavoastră, nu aveam de gînd să-i smulg În plină stradă primul ei sutien, a cărui prezență o ghiceam pe sub bluza albă. Maryse nu purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Pentru că acest lucru o deranja pe mama ei! Și pe a mea! Și pe tata! Toată lumea asta cu pretenții descoperise cumva simbolismul sexual al acelui inofensiv ghiozdan? Nu eram totuși un satir, doamnă Jourdan, nu făceam altceva decît să duc ghiozdanul fiicei dumneavoastră, nu aveam de gînd să-i smulg În plină stradă primul ei sutien, a cărui prezență o ghiceam pe sub bluza albă. Maryse nu purta sutien și Îi vedeam sînii cînd se apleca să mă ajute să fixez trepiedul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
atletic, cu un costum de culoare neagră spre gri Închis, care Îi cădea perfect peste bicepșii ce tremurau ușor, provocator fetelor Închipuite atunci, când ne recita poeziile scrise de Mihai Eminescu și din versurile sale. Nu purta nici geantă, nici ghiozdan sau alta acoperitoare a cărților pentru că acestea se rezumau la un volum două cu producțiile celui pe care Il venera și un caiet În care se găseau de toate: și notițe la limba română, și exerciții matematice, de fizică sau
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
ferestrelor; chiar și profesorii priveau cu plăcere, frecându-și mâinile și toți erau fericiți, gândindu-se la bulgării de zăpadă și la focul care pâlpâie în sobă. Ce frumusețe, ce bucurie a fost la ieșire! Toți zburdau pe stradă cu ghiozdanele în spate, veseli că din policandrul imens al cerului picurau mii de steluțe în zbor legănat până departe în zări. De la fereastră, un bătrân urmărea jocul cristalelor de nea și, văzând copiii atât de entuziasmați, le-a spus: Voi sărbătoriți
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Maidanian și cei trei muschetari, un roman de-al lui Alexandru Dumas care ne descrie cinstea și prietenia, unde cei patru țin sus stindardul acestor două idealuri. După desenele animate vizionate, mi-am aranjat uniforma, biroul și mi-am făcut ghiozdanul. Prânzul urmează: farfuriile frumos pictate se ciondănesc mereu, precum și felurile de mân-care între ele. Când mâncarea a fost spre dispariție din farfurii, acestea au încetat. După noul film vizionat la televizor, va trebui să plec la școală unde cu mare
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ești copil mic, dar imediat regret ce am spus și alerg la ea, îi torn câțiva fulgi de porumb într-un castron și îi scot laptele din frigider, dar ea se ridică jignită, nu-mi mai e foame, își pune ghiozdanul pe umeri și se îndreaptă spre ușă, iar eu alerg în urma ei, în timp ce înăuntrul meu ceva se rupe fâșii, fâșii, desene ale unor copilării pline de culoare, ursuleți și iepurași se perindă veseli în timp ce ea coboară scările, Noga, ești încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
copilării pline de culoare, ursuleți și iepurași se perindă veseli în timp ce ea coboară scările, Noga, ești încă în pijama, îmi dau seama deodată, ai uitat să te schimbi! Ea urcă treptele cu ochii în pământ, aproape închiși, iar eu aud ghiozdanul trântindu-se pe podea și arcurile patului scârțâind, alerg spre camera ei, o găsesc întinsă pe pat, acoperită de ursuleți și iepurași de pluș, ce faci, o întreb pe un ton plin de reproș, este deja opt fără un sfert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Noga, îmbrăcată și pieptănată, iar eu mă uit la ea surprinsă, cât de mult s-a maturizat dintr-odată, se apleacă deasupra mea și mă sărută pe frunte fără a spune un cuvânt, eu tac și privesc cu ochi arzători ghiozdanul care se îndepărtează. O portocală uriașă, foarte coaptă, cade deodată pe trotuar, aproape zburând pe deasupra capului ei, rostogolindu-se într-o băltiță portocalie, cine i-o fi dat lovitura fatală, nu vântul acesta, care aproape că nici nu se simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
să se termine odată cu toate, deja tânjeau după libertatea pe care le-o dădea împietrirea acelor sentimente copleșitoare, după bucuria aceea oribilă a renunțării. Eu știu că exact în clipa aceasta ea bate la ușă, apoi își caută cheia în ghiozdan, cotrobăie prin grămada de caiete și manuale îndoite, penarul i se deschide și se rostogolește pe scări, totul se împrăștie, creioane colorate și stilouri, și gume de șters roase, unde este cheia, deja izbucnește în plâns, mai bate o dată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
îndoite, penarul i se deschide și se rostogolește pe scări, totul se împrăștie, creioane colorate și stilouri, și gume de șters roase, unde este cheia, deja izbucnește în plâns, mai bate o dată la ușă, mami, tati, unde sunteți. Scotocește adâncurile ghiozdanului asemenea unui vânător în căutarea prăzii, iat-o, o scoate ușurată, intră în casa goală, nici un bilețel nu o așteaptă pe masă, nici o farfurie de mâncare în frigider, iar eu o urmăresc calmă, să vedem ce faci acum, copila mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în camera ei întunecoasă, nu este acolo, și nicăieri în casă, caut peste tot, pe masa din bucătărie găsesc o bucățică ruptă de hârtie, am plecat la bunica, scria ea cu litere groase, voi dormi acolo, mi-am luat și ghiozdanul, eu sunt uimită, de unde dorința aceasta de libertate, fetița mea mămoasă, care abia dacă mergea la diverse activități extrașcolare cu alți copii, se învârtea tot timpul în jurul casei ca un câine credincios, din câte se părea, nici măcar această plecare nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
răspunde acru, nu, la bunica, după care mi-o întoarce și mă întreabă plină de speranță, ce face tata, iar eu răspund acru, nimic nou, cum stai cu temele, după care începe ceremonialul obișnuit al căutării caietelor și orarului, întreg ghiozdanul este răsturnat pe covor, gume mestecate lipite de caiete și cărți, o privesc disperată, nu știu cu ce să încep, a uitat din nou să își noteze ce avea de făcut ca temă sau nu apucase să copieze de pe tablă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mai teme de schimbări, ele ne șlefuiesc, așa cum valurile șlefuiesc pietrele, încearcă, pentru că nu ai altă cale, și iat-o pe Noga ieșind, pleoapele îi sunt umflate, sunt sigură că a plâns în baie, îi urmăresc încordată mișcările greoaie, târâie ghiozdanul, se acoperă cu tricoul uriaș, iar eu îi spun, ca în fiecare dimineață, Noghi, schimbă-ți tricoul, nu poți merge așa, e ridicol, dar ea protestează, sigur că pot, apoi îi explică doctoriței, mă îmbrac numai cu tricourile lui tati
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nu departe de mine se opresc, o văd zâmbindu-i la despărțire, după care își continuă drumul, el urcă într-o mașină din apropiere, iar eu o urmăresc până ce o ajung din urmă, deschid geamul mașinii și o strig, Noghi. Ghiozdanul îi joacă pe spinare în timp ce se întoarce spre mine, mami, constată ea uimită, ce faci aici, nu ești la serviciu? Așa cum îi spusesem și eu lui Udi cu numai câteva ore în urmă, astăzi era o zi a surprizelor, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
incendiul ? se întreabă din nou X. Vocea nu zice nimic. Dar o simte cum gîfîie. oamenii sunt totuși prezenți prin lucrurile pe care le-au abandonat. Pentru că și-au abandonat totul : și-au abandonat mașinile, bicicletele, cărucioarele, trotinetele, valizele, sacoșele, ghiozdanele, pălăriile, bastoanele, umbrelele... Iar unii și-au mai abandonat pardesiile, fularele, sacourile, țigările pe care tocmai le fumau (X are impresia că unele mai ard încă). Pretutindeni zac risipite poșete, ziare nedeschise încă, pîini proaspăt cumpărate și din care nicio
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]