1,817 matches
-
universitar Bucinschi. Și imediat gândurile expulzară în mintea lui Doru Olabă. „Ce stau eu, mare prorector universitar, aici, la rând cu toți mujicii! Eu sunt cineva!” Și acceleră la maximum, depășind coloana lungă de autoturisme. În plină viteză, zări tirul gigant din fața sa, care venea vertiginos din sens opus, dar nu mai putea face nimic. Destinul său era deja decis. Partea stângă a autoturismului, unde el se afla, intră cu viteză sub autovehicul și persoanele din jur văzură zburând, ca dintr-
”SLUJITORUL DIAVOLULUI” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375059_a_376388]
-
el Biruitorul! Din nou mugește cerbul - și mugește, S-anunțe că prin codru-acesta-i rege... Din văi, ecouri îi răspund frățește Și-n jurul ciutelor el începu s-alerge... E-așa frumos, și mândru, și năvalnic, Impunător, cu coarnele-i coroană, Gigant, își ține capul sus, și-i falnic, Uitând că s-a ales și el cu-o rană. Pășește elegant printre tufișuri Și, când și când, mai stă să ia aminte, Dar n-a văzut lucind în ascunzișuri O țeavă îndreptată
POEME CU CERBI de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375190_a_376519]
-
de-afar-a plecat! E liniște-acum! Mă doare tăcerea. * Liniile frânte derutant inhibă avântul. Și în spațiul lipsit de orizont trec prin amețitoare-ncercare... Omit să iau seama. Invizibil obstacol! Impactul mă doare, dar și mă deșteaptă! Lumina zvârle în lături negura! Gigant mi se pare un zid ce m-așteaptă. Pătruns e de-o bortă. Și ea se lărgește... M-absoarbe... Acolo să vreau? Nici gând! Trec un ocean de tortură de-atunci! Să merg mai departe! * Peisaj de toamnă târzie... cer
LABIRINT AUTUMNAL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375199_a_376528]
-
știa despre unii zeneți că erau creștini. De aceea și religia Kahinei este una extrem de controversată. Ibn Khaldoun, spre exemplu, evită să se pronunțe asupra religiei Kahinei și refuză ipoteza prin care zeneții ar fi fost descendenți ai lui Goliat (giganți deci!ori Kahina era foarte înaltă...). El susține doar că a aflat din surse sigure despre Kahina că era posedată, demonii făcându-i prezicerile. Conform unor cercetări mai recente, efectuate mai ales la Universitatea Cambridge și bazate pe analiza (începând
AL KAHINA de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372198_a_373527]
-
de spectacole. În prea multe împrejurări, artiștii celebri ajung pe mâinile unor ziși impresari care devorează actul artistic, compromit pe artiști și în final decepționează publicul. Au ajuns azi la îndemâna bătăii de joc din partea unor organizatori de spectacole chiar și giganții artiști scriși în rândurile generației de aur a stelelor scenei, iar aceasta nu se vede din sală, dar constituie unul din motivele golirii scaunelor, unul câte unul. A prinde în câteva însușiri sumare compatibilitățile și incompatibilitățile unui om, nu se
PEPINO POPESCU. PRIN NIMIC ASEMĂNĂTOR CU ALŢII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376215_a_377544]
-
mai multe cantate, printre care: „Curcubeul alb”; „Primăvara omenirii”; „Vocea omenească”; poeme simfonice, cum ar fi: „Inima veacului”. A compus o simfonie, piese instrumentale de cameră, romanțe, poemul simfonic „Mama”, ciclul pentru orchestra de estradă „Ritmuri citadine”, ciclul coral „Marș gigant”, 4 cvartete de coarde, cântece de estradă („Codrii mei frumoși”, „Cântec despre orașul meu”, „Cred în ochii tăi”, „Florile dragostei”, „Iubește, iubește”, „Am visat ploaia” etc.), cântece pentru copii („Imn soarelui”, „Fie soare întruna”, „Moș Crăciun” ș.a.). Este semnificativă contribuția
EUGEN DOGA, CEL MAI MARE COMPOZITOR ÎN VIAŢĂ AL PLANETEI. UN VALS DE-AL SĂU SE AFLĂ ÎN PATRIMONIUL UNESCO de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371717_a_373046]
-
despre unele din lucrările sale sunt nevoit să subliniez starea sufletescă a sa. Iată, depildă cele două scaune :unul este, , scaunul lui Van Gogh -cel cu speteze drepte colorate galben și, , scaunul lui Gogain-maroniu și din lemn ondulat. Cei doi giganți ai penelului s-au întâlnit, au discutat dar, probabil nu au fost de acord în unele probleme. Această diferență de idei, stări sufletești ne o redă van Gogh excepțional de veridic prin, , scaunul simplu''-al său și, , scaunul cu linii
VAN GOGH de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371740_a_373069]
-
poate duce la regenerarea masiva a padurilor. Tot în Africa de Vest, vulpile zburatoare sunt sigurele care împrastie semintele arborelui iroko, al carui lemn aduce anual profituri de milioane de dolari. În Africa de Est, liliecii cu epoleti polenizeaza baobabii. Acest faimos gigant al Africii cu flori care se deschid la apus si cad la rasarit, depinde de lilieci pentru polenizare si hraneste si adaposteste o întreaga comunitate de pasari si mamifere. Dupa cum subliniaza Dr. Merlin D. Tuttle, de la Bat Conservation International
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
resursele în reminiscențele confruntărilor din anii '30. Reeditarea autorilor dintre cele două războaie alimentează dezbaterea: "Protocroniștii, scrie Katherine Verdery, încearcă de fapt să exproprieze autoritatea culturală acumulată sub vechea orînduire și să și-o însușească în noua orînduire, înscriindu-i giganții dintre cele două războaie în propria lor genealogie". Progresismul revoluționar este prins în capcana unui conservatorism steril. Elitele ceaușiste sînt încercuite de un gol de gîndire și, paradoxal, se lasă prinse într-un trecut despre care se laudă că 1
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
lui într-o anumită ființare".44 Înțelesul pe care-l dă M. Eminescu "locuirii pe pământ" este zidul, el nu este "pro-ducerea pământului", precum la Heidegger, ci act al faptei umane: "Mur pe mur, stâncă pe stâncă o cetate de giganți / Sunt gândiri arhitectonici de-o grozavă măreție, / Au zidit munte pe munte în antica lor trufie, ..." (Memento mori). Precizarea lui Heidegger este importantă: "În înălțarea sa, templul conferă lucrurilor chipul care le este propriu și oamenilor o perspectivă asupra lor
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
creației": cetate: "Babilon, cetate mândră cât o țară, o cetate Cu muri lungi cât patru zile, cu o mare de palate..." (Memento mori) "Memphis, colo-n depărtare, cu zidirile-i antice, Mur pe mur, stâncă pe stâncă o cetate de giganți " castel: "Dar poate acolo să fie castele Cu arcuri de aur zidite din stele..." (Mortua est) " Un castel vechi c-o grădină părăginită se-nalță pe o coastă de deal... Părea mai mult o grămadă de pietre decât o zidire
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
ei acasă. Nu s-au simțit însă acasă atunci cînd în glia lor au început să se înfigă monumentele comunismului, venite din obscure spații turanice, înălțîndu-se străin și amenințător. Menite să acompanieze discursul totalitar. Să bage frica în oase. Rolul giganților din beton avea să se dovedească a fi acela de a copleși, prin dimensiuni spăimoase, casa și biserica. A le minimaliza, a le face aproape dispărute. Și cine urma să înfăptuiască acești giganți? O, nu e vreme să nu-și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
totalitar. Să bage frica în oase. Rolul giganților din beton avea să se dovedească a fi acela de a copleși, prin dimensiuni spăimoase, casa și biserica. A le minimaliza, a le face aproape dispărute. Și cine urma să înfăptuiască acești giganți? O, nu e vreme să nu-și găsească indivizii pe măsură! Vremea i-a scos la iveală (imediat, cum altfel?) pe artiștii de care avea imperioasă nevoie. Ființe oricînd disponibile, în stare oricînd să treacă de la un faraon la altul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
excită privirea și azi cele două mozaicuri de inspirație răsăriteană (ex oriente... nu?), concepute de pictorul cu mustăcioară Beria, fugit (trădare, de trei ori trădare!) chiar de-atunci în Occidentul putred. A, să nu uităm de "Prometeii zilelor noastre", compozițiile gigant din holul aceleiași Case a Tineretului, din zilele de avînt și achiziții ale artelor plastice ieșene, nici de cele trei fresce din sala Coandă a Palatului Culturii, mărturii ale citadelei de pe malurile Bahluiului socialist, nici de, o! o!, epopeea traco-dacico-voievodalo-socialistă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
graselor achiziții ale Suzănicăi Gîdea și ale predecesorilor ei de la Consiliul Culturii și Educației Socialiste, Viorel Mărginean, cunoscător gospodăros, o viață, al vitrinelor și bucătăriilor Uniunii Artiștilor Plastici, autorul necontestat al capodoperei Casa memorială din Scornicești și al altor compoziții gigant, peste care planează, invariabil și inevitabil, o țarcă. Ce-ar mai putea aduce nou ultimul înscăunat, decît creșterea gradului de obediență față de cei ce l-au miruit, exercițiu în care Mărgineanul picturii s-a dovedit, de-a lungul vremii, mare
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
tema ofertată de orașul-lumină, căruia nu-i este teamă, nici n-ar avea cum, pentru că știe s-o ferească, elegant, de frivolitate. Singurul monstru sacru în viață, din stirpea faimoșilor falocrați ai artei, pare a fi César, autorul unui monument gigant, un deget, policarul, care, stînd rect într-o peluză, e, ce mai, chiar obiectul de care ne ocupăm aici. Cînd, acum doi-trei ani, în Franța erau la cîrmă frații noștri socialiști, nu nesuferiții de dreapta ca acum, și cînd televiziunea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
reflex național-comunist. Dacă aș citi acum, întîrziat, romanul lui Petru Dumitriu, dacă aș vedea acum cele două filme ale lui Lucian Pintilie, le-aș judeca (un pic) altfel. Cum? Curtea sculptorului T.G. după treizeci de ani: o pădure de voievozi giganți, din piatră, lemn, ghips, ciment, călări, pedeștri, cu buzdgane, cu paloșe (era să spun cu picamere). Din corpolentul timorat ce prezenta atunci juriului (din care nu lipsea reprezentantul oamenilor muncii) sculptura de buzunar, n-a mai rămas decît omulețul ăsta
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
loc s-au ivit două sau trei nume (de aceeași mărime), dar cum patul procustian a fost deja acceptat, am tăiat în carne vie (propria-mi carne) și am decis definitiv. Veți observa că nu Rafael, Rembrandt, Van Gogh, Dali, giganți oricum, dar neconsonînd cu entuziasmele/ umorile personale, au fost convocate să decidă pe loc, ci: 1. Da Vinci, unicul, neconcurat în rafinament coloristic de congenerii săi renascentiști. 2. El Greco, pentru incredibila (în acea vreme) pensulație alegră, prefigurînd gestica... modernă; dar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
-i de ultimă oră. Dar ce face, în fond, acest César? Cel care acum cîțiva ani într-un costum de excentric împărat al lumii patrona, spiritual, premiile internaționale ce-i purtau numele, era, la drept vorbind, doar autorul unui deget gigant, policarul, amplasat provocator-falic într-o piațetă franceză. Cam atît se știa despre el. În această lume devălmășită, neantizată, lipsită de personalități marcante, vizibile, memorabile. Ei bine, documentarul de pe "Mezzo" ne arată că César e mult mai mult. Filmul pleacă de la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
se va sălta deasupra propriei condiții. Una de altfel demn intrinsecă, slujită cu atîta onestă vocație de mari fotografi ai celuilalt secol. S-o fi gîndit Nadar în vreo clipă de maximă faimă să-l concureze/ să-l submineze pe gigantul Delacroix, pe care-l și fotografiase? Își cunoștea bine lungul nasului. De revenit la momentul inițial, cel al contemplației computerizate. Dar ce contemplă junele navigator? (Care, spuneam, e și un dotat desenator.) Imagini superbe, pe ample suporturi, aparținînd unui nordic
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Agrippa von Nettesheim (1486-1535) The Occult Philosophy 22, pe care cu siguranță ar fi citit-o, deoarece el era interesat de concepția renascentista privind relația de corespondență dintre macrocosm și microcosm, reflectată, de exemplu, în ideea de mai tîrziu a Gigantului Albion ca Om primordial, etern, arhetipal. S.F. Damon arată că în tinerețe Blake, în căutare de nume semnificative, a împrumutat numele Tiriel și Zazel tocmai din tablele planetelor prezentate în The Occult Philosophy, cartea a II-a, cap. 22 a
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
al Tatălui/Tharmas, catre perceperea ansamblului Armonie(Los)-Dizarmonie(Urizen) al (Macroși Micro-)Cosmosului [Macrocosmul este "Oul Lumii" Mundane Egg sau "Marea Timpului și Spațiului" Șea of Time and Space -, i.e. Marea lui Los și Enitharmon; Microcosmul este "Albion", omul/gigantul primordial, arhetipul trupului omenesc androginic ce corespunde în totalitate Macrocosmului și este guvernat de cei patru Zoa; androginul se dezbina cosmic în Adam și Eva, rolul acestui cuplu primordial fiind jucat în Vala VIII de către cuplul Los-Enitharmon, i.e. ansamblul timp-spațiu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pămînt roșu Albion: Omul Etern, căzut, Omul primordial, arhetipal; Anglia Albi-on: afinitate cu albedo alchimic (etapă a 2-a a iluminării, cf. E. Underhill) LATINĂ LATINĂ Albion subst. numele unui fiu al lui Neptun, ucis de Hercule; Albion subst. numele gigantului autohton care a cucerit insula, ucis de Brut; Albion subst. nume arhaic al Angliei; albedo subst. culoare albă, albeața Antamon: sămînță bărbăteasca; personaj asociat cu Leutha (Păcat); creează forme fizice pentru Spectre neîntrupate (cf. S.F. Damon) Etimol. obscură Ariston: rege
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în dezvoltarea mito-filosofiei lui Blake: îi urmează poemele epice Milton și Jerusalem. Cele trei alcătuiesc o veritabilă trilogie cosmică, pe o temă fundamentală: geneză, căderea și mîntuirea lumii. Această trilogie, spune Raine (2002), ne povestește despre căderea minții națiunii engleze (Gigantul Albion, a cărui poveste este spusă în termenii poveștii lui Iov biblic) în "somnul mortal" al filosofiei științifice a lui Bacon, Newton și Locke, si simultan cheamă pe cei adormiți să se redeștepte la viziunea eternității. Margaret Rudd (1956) susținea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
dispuse în cerc înăuntrul Bisericii). 45 (I, 499) Satan și-Anac, Sihon și Og: Og și Anac ("Anak" cf. Biblia autorizată în engleză și în opera lui Blake; vezi despre Anac Iosua 15, 13-14) sînt uriași atît în concepția lui Blake, "Giganți ai Albionului", cît și în Biblie, unde sînt asociați cu Refaimiții din "țara lui Refaim", pe care Amoniții îi numeau "Zamzumimi", "un popor mare, mult la număr și de statura înaltă, ca Anachimii", i.e. seminția lui Anac (Deuter. 2, 20-21
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]