1,781 matches
-
iezuit Niccolo Cabeo (1586-1650) publică Philosophia magnetica, în care comunică descoperirea fenomenului de respingere a corpurilor electrizate. În 1675 fizicianul și chimistul englez Robert Boyle (1627-1691) a descoperit că atracția electrică are loc și în vid, ceea ce confirmă părerea lui Gilbert despre atracția electrică, și că în anumite cazuri două corpuri frecate unul de altul se atrag reciproc. În timpul acesta neobositul fizician experimentator german Otto de Guericke (1602 1686) efectua o serie de experiențe celebre. În 1663 el a inventat prima
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
Filosofie din Paris, apoi s-a retras la Como, unde a murit în 1827 în vârstă de 82 de ani. Povestea busolei În anul 1600 a fost publicată la Londra cartea De Magnete (în traducere, Despre Magnet) a lui William Gilbert (1544-1603) în care acesta susține, printre altele, ideea că Pământul însuși este un imens magnet, explicând astfel curioasa direcționare a acului busolei pe direcția nord-sud. De la descoperirea busolei magnetice a trecut aproximativ un mileniu. Magnetita era cunoscută în Grecia antică
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
forța asupra vârfului care indică nordul nu era deloc orizontală, ci înclinată în jos către Pământ, la un unghi cunoscut acum sub numele de scufundare sau înclinare. Norman chiar a măsurat această înclinare. Acest comportament este ilustrat în cartea lui Gilbert, unde un ac magnetic este înclinat la unghiul de scufundare când este suspendat în apă cu suficientă lejeritate cât să-l țină în suspensie. Altă descoperire a acelor ani de început a dezvăluit că partea orizontală a forței nu era
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
declinare. Constructorii de busole au rotit cadranele ca să compenseze acestă discrepanță, astfel încât o busolă utilizată (de exemplu) în Marea Baltică era calibrată în mod diferit față de o busolă utilizată în Marea Mediterană. Pământul - un magnet uriaș Aceasta este conjunctura în care William Gilbert (1544 -1603) a început studiul magnetismului. Doctor distins, președintele Colegiului Regal al Medicilor, Gilbert a început în jurul anului 1581 să caute tot ce se găsea în cărți relativ la magnetism: teorii, experimente și observații. În cursul acestui demers, a descoperit și
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
utilizată (de exemplu) în Marea Baltică era calibrată în mod diferit față de o busolă utilizată în Marea Mediterană. Pământul - un magnet uriaș Aceasta este conjunctura în care William Gilbert (1544 -1603) a început studiul magnetismului. Doctor distins, președintele Colegiului Regal al Medicilor, Gilbert a început în jurul anului 1581 să caute tot ce se găsea în cărți relativ la magnetism: teorii, experimente și observații. În cursul acestui demers, a descoperit și a confirmat toate proprietățile importante ale magnetizării permanente modul în care polii se rearanjează
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
bară de fier încălzită își pierde magnetizarea (chiar dacă atracția poate traversa o flacără) și cum o bară fierbinte de oțel aliniată cu direcția nord-sud, forjată de un fierar, în timp ce se răcește, devine slab magnetizată, de la câmpul magnetic predominant al Pământului. Gilbert a studiat de asemenea alte tipuri de atracție, care s-au dovedit a fi, nu de natură magnetică, ci de natură electrică, în special atracția paielor și a altor obiecte ușoare către alte materiale, după ce acestea au fost frecate ușor
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
obiecte ușoare către alte materiale, după ce acestea au fost frecate ușor cu o cârpă sau cu blană. Un material studiat a fost chilimbarul, rășină de pin fosilizată, numită de către greci elektron, care cunoșteau deja proprietățile sale de atracție. În consecință, Gilbert a numit această proprietate de atracție electrick force (forța electrică) și a studiat diferența între această forță și atracția magnetică de exemplu susceptibilitatea sa la umezeală. El nu a notat existența a două tipuri diferite de sarcină electrică, și a
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
atracția magnetică de exemplu susceptibilitatea sa la umezeală. El nu a notat existența a două tipuri diferite de sarcină electrică, și a fost nedumerit de atracția între picături de apă, care tindeau să se unească, fenomen atribuit acum tensiunii superficiale. Gilbert a intuit de ce acul de busolă arăta nordul: din cauza Pământului care acționează ca un mare magnet. El și-a verificat ideea printr-un experiment simplu. A construit un model al Pământului la scară redusă, o mică sferă magnetizată pe care
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
mai târziu ajungându-se la noțiunea de camp magnetic. De asemenea, el a crezut că apropierea dintre nordul magnetic și nordul geografic nu era o întâmplare că rotația Pământului în jurul axei sale este determinată de magnetismul său. În cartea lui Gilbert, afirmația că Pământul nu este centrul nemișcat al Universului și susținerea teoriei heliocentrice a lui Copernic erau considerate eretice. Edward Wright, în introducerea cărții, a încercat să amortizeze această acuzație scriind: Ideile invocate de sfintele scripturi nu par a fi
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
învățătura medievală, care prelua teoriile înaintașilor, fără a se obosi să le verifice și modul de abordare modern bazat pe observație, pe experiment. Comentând încercările de a utiliza magnetismul pentru obținerea unui perpetuum mobile, precum cel construit de Petrus Peregrinus, Gilbert scria: Ah, de ar aduce zeii un mizer sfârșit muncii ireale, nebune, deformate care orbește mințile studioșilor! Dacă magnetismul și rotația sunt corelate, de ce există un mic unghi de declinare (numit de către Gilbert variație) între nordul real și nordul magnetic
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
mobile, precum cel construit de Petrus Peregrinus, Gilbert scria: Ah, de ar aduce zeii un mizer sfârșit muncii ireale, nebune, deformate care orbește mințile studioșilor! Dacă magnetismul și rotația sunt corelate, de ce există un mic unghi de declinare (numit de către Gilbert variație) între nordul real și nordul magnetic? Gilbert a sugerat că dacă Pământul ar fi o sferă perfectă, cele două direcții s-ar suprapune. Dar, forma Pământului nu este chiar sferică; continentele se ridică în timp ce oceanele se adăpostesc în crevase
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
scria: Ah, de ar aduce zeii un mizer sfârșit muncii ireale, nebune, deformate care orbește mințile studioșilor! Dacă magnetismul și rotația sunt corelate, de ce există un mic unghi de declinare (numit de către Gilbert variație) între nordul real și nordul magnetic? Gilbert a sugerat că dacă Pământul ar fi o sferă perfectă, cele două direcții s-ar suprapune. Dar, forma Pământului nu este chiar sferică; continentele se ridică în timp ce oceanele se adăpostesc în crevase adânci. De vreme ce Gilbert atribuia proprietatea de atracție magnetică
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
nordul real și nordul magnetic? Gilbert a sugerat că dacă Pământul ar fi o sferă perfectă, cele două direcții s-ar suprapune. Dar, forma Pământului nu este chiar sferică; continentele se ridică în timp ce oceanele se adăpostesc în crevase adânci. De vreme ce Gilbert atribuia proprietatea de atracție magnetică masei Pământului (dar nu și apei care umple oceanele), el a sugerat că porțiunile ridicate măresc forța de atracție, în timp ce prezența crevaselor o diminuează. În consecință, el a sugerat că, în proximitatea marginilor de est
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
măresc forța de atracție, în timp ce prezența crevaselor o diminuează. În consecință, el a sugerat că, în proximitatea marginilor de est și de vest ale oceanului Atlantic, acul busolei ar fi deviat către continentele din apropiere. Pentru a fi sigur, totuși, Gilbert a verificat efectul pe cale experimentală, utilizând o terrella care avea o parte corodată asemănătoare Atlanticului sau marelui Ocean. A aflat că acul era deviat în partea opusă crevasei (dar din moment ce profunzimea bazinului oceanic este mai mică decât 1/1000 din
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
este mai mică decât 1/1000 din raza Pământului, aceasta nu era o modelare validă). Halley a aflat mai târziu că efectul invers apare în apropierea Braziliei. Din cauză că oceanele și continentele nu au o mișcare perceptibilă pe scara timpului istoric, Gilbert a prezis că declinarea magnetică nu se va schimba: Dacă nu se va produce o mare dezintegrare a unui continent și o scufundare a pământului precum cea a regiunii Atlantis pe care o menționează Platon și anticii, variația va continua
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
că declinarea magnetică nu se va schimba: Dacă nu se va produce o mare dezintegrare a unui continent și o scufundare a pământului precum cea a regiunii Atlantis pe care o menționează Platon și anticii, variația va continua perpetuu imuabilă... Gilbert consideră că și celelalte planete au magnetismul lor, crezând că atracția magnetică este o forță fizică cosmică. Ipoteza a fost preluată de Kepler care a încercat să explice cu ajutorul ei legile pe care le-a stabilit. Cei doi nu au
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
se împarte în două ramuri, una de inspirație antropologică, esoterică 2 și jungiană, iar cealaltă freudo-lacaniană, fondată pe principii kantiene, critice și raționaliste. În Franța, în ultimii 40 de ani, două nume ies în evidență, reprezentînd maniera de gîndire antropo-istorică: Gilbert Durand și Michel Maffesoli. Acești doi sociologi au alcătuit echipe de cercetare și au publicat sau inspirat texte eludînd maniera de abordare a lui Moscovici și a discipolilor săi3. De ce ? Unul din motive este acela că ei se plasează la
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
de cercetare și au publicat sau inspirat texte eludînd maniera de abordare a lui Moscovici și a discipolilor săi3. De ce ? Unul din motive este acela că ei se plasează la un nivel mai înalt de speculație: își propun (mai ales Gilbert Durand 4, care a fost elevul filosofului Gaston Bachelard, al psihanalistului Carl Gustav Jung și al istoricului Henri Corbin) să stabilească marile registre (schizomorf, mistic și sintetic) ale reformulării culturale a angoasei existențiale a ființei umane în fața morții. Aceste registre
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
ale cărei similarități cu abordarea în termeni de reprezentări sociale au fost puse în evidență de către Willem Doise acum 20 de ani. Totuși, inițiatorul teoriei, sociologul francez Pierre Bourdieu, n-a vorbit niciodată despre astfel de puncte comune. 4 Durand Gilbert, 1960, Les Structures anthropologiques de l'imaginaire, Paris, PUF. 5 Dufour, Dany-Robert, 1990, Les mystères de la trinité, Paris, Gallimard, sau, mai recent : Dufour Dany-Robert, 2007, Le Divin Marché. La révolution culturelle libérale, Paris, Denoël. 6 Stiegler Bernard, 2008, Économie de
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
camuflări ale numinosului. Fig. 13. Fereastră. Biserica Sfântul Nicolae din Bălinești. Exemplu de valorificare a raporturilor dintre lumină și întuneric în arhitectura medievală moldovenească Tot de o modalitate directă și de una indirectă amintește și filosoful, sociologul și antropologul francez Gilbert Durand, când se referă la posibilitățile de reprezentare a lumii, exemplul său fiind aplicabil, desigur, și asupra cazuisticii sacrului 291. Astfel, dacă în primă instanță obiectul acestui proces se face singur prezent în minte, percepție sau senzație, în cea de-
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Coeli: biografia unei sinteze stilistice, Anastasia / Institutul Cultural Român, București, 2005. Dumitrescu, Sorin, Noi și Icoana (I): 31+1 de iconologii pentru învățarea icoanei, Fundația Anastasia, București, 2010. Dumitru, Luiza Maria, Sacrul monstruos: mitologiemitistoriefolclor românesc, Editura Paideia, București, 2007. Durand, Gilbert, Aventurile imaginii: Imaginația simbolică. Imaginarul, Editura Nemira, București, 1999. Durand, Gilbert, Structurile antropologice ale imaginarului, Editura Univers Enciclopedic, București, 1998. Durkheim, Émile, Formele elementare ale vieții religioase, Editura Polirom, Iași, 1995. Eco, Umberto, Istoria frumuseții, Enciclopedia Rao, București, 2005. Eco
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Dumitrescu, Sorin, Noi și Icoana (I): 31+1 de iconologii pentru învățarea icoanei, Fundația Anastasia, București, 2010. Dumitru, Luiza Maria, Sacrul monstruos: mitologiemitistoriefolclor românesc, Editura Paideia, București, 2007. Durand, Gilbert, Aventurile imaginii: Imaginația simbolică. Imaginarul, Editura Nemira, București, 1999. Durand, Gilbert, Structurile antropologice ale imaginarului, Editura Univers Enciclopedic, București, 1998. Durkheim, Émile, Formele elementare ale vieții religioase, Editura Polirom, Iași, 1995. Eco, Umberto, Istoria frumuseții, Enciclopedia Rao, București, 2005. Eco, Umberto, Istoria urâtului, Enciclopedia Rao, București, 2007. Eliade, Mircea, Sacrul și
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Suzi, A eșuat modernismul?, Editura Curtea Veche, București 2008. Gavriluță, Cristina, Sacrul și californizarea culturii / șapte interviuri despre religie și globalizare, Editura Paideia, București, 2008. Gherasim, Marin, A patra dimensiune, Ed. a II-a rev., Editura Paralela 45, Pitești, 2006. Gilbert K. E., Kuhn, H., Istoria esteticii, Editura Meridiane, București, 1972. Giorgi, Rosa, Symboles et cultes de l'Église, Éditions Hazan, Paris, 2005. Girard, René, Violența și sacrul, Editura Nemira, București, 1995. Gombrich, E. H., Istoria artei, Pro Editură și Tipografie
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
celui dintâi. (Vezi Ioan Augustin, op. cit., p. 12.) 203 Tudor Vianu, Estetica, Editura pentru Literatură, București, 1968, p. 260. 204 Liviu Rusu, Eseu despre creația artistică, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989, p. 155. 205 Ibidem, pp. 170-171. 206 K.E. Gilbert și H. Kuhn, Istoria esteticii, Editura Meridiane, București, 1972, p. 45. 207 Wladyslaw Tatarkiewicz, Istoria esteticii, vol. III, Estetica Modernă, (partea a II-a), Editura Meridiane, București, 1978, p. 80. 208 Nichifor Crainic, op. cit., p.163. 209 Ibidem, p. 168
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
și de transpunere într-o altă dimensiune, capabilă să determine ascensiunea spirituală a acestuia. 287 Jean-Jacques Wunenburger, Filozofia imaginilor, Editura Polirom, Iași, 2004, p. 227. 288 Rudolf Otto, op. cit., pp. 81-87. 289 Ibidem, pp. 83-85. 290 Ibidem, pp. 87-93. 291 Gilbert Durand, Aventurile imaginii: Imaginația simbolică. Imaginarul, Editura Nemira, București, 1999, p. 13. 292 Juan Martín Velasco, Introducere în fenomenologia religiei, Editura Polirom, Iași, 1997, pp. 82-83. 293 Ibidem, p. 83. 294 "În general, Misterul este numele divinității în care toate
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]