1,784 matches
-
pp. 185-186; Q. Skinner, Machiavelli, New York, Hill and Wang, 1981, p. 50; și J. M. Najemy, Between friends: discourses of power în the Machiavelli-Vettori letters of 1513-1515, Princeton, Princeton University Press, 1993, pp. 335-336. Dintre aceia care au considerat împreună cu Gilbert că este vorba de un text al Discursurilor anterior scrierii Principelui fac parte: J. H. Geerken, "Machiavelli studies since 1969", Journal of the history of ideas, XXXVII, 1976, p. 357; B. Guillemain, Machiavel. L'anthropologie politique, Droz, Geneva, 1977, pp.
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
seine Bedeutung în der allgemeinen Verfassungsgeschichte", în idem, Staat und Verfassung, vol. ÎI din lucrarea Gesammelte Abhandlungen zur allgemeinen Verfassungsgeschichte, ed. a II-a, vol. 2, (ed.) Gerhard Oestreich, Vandenhoek und Ruprecht, Göttingen, 1962, pp. 242-274. Despre Hintze, vezi Felix Gilbert, "Otto Hintze", în idem, History: Choice and Commitment, Harvard University Press, Cambridge, Mass., 1977, pp. 242-274; a se compară, de asemenea, cu Fernand Braudel, "Sur une conception de l'histoire sociale", în idem, Écrits sur l'histoire, Flammarion, Paris, 1969
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
2, Cambridge, Mass., 2004-2007, cu următoarele volume în curs de apariție. 31 Gary Ianziti, Humanistic Historiography under the Sforzas: Politics and Propagandă în Fifteenth-Century Milan, Oxford, 1988. 32 Cochrane, Historians and Historiography în the Italian Renaissance, p. 116. 33 Felix Gilbert, Machiavelli and Guicciardini: Politics and History în Sixteenth Century Florența, ed. a II-a, New York, 1984, p. 259. 34 Stefano Meschini, Uno storico umanista alla corte sforzesca: Biografia di Bernardino Corio, Milano, 1995 oferă detalii biografice dure, dar articolul lui
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
1995 oferă detalii biografice dure, dar articolul lui Meschini "Bernardino Corio: storico del medioevo e del Rinascimento milanese", în Paolo Chiesa (ed.), Le cronache medievali di Milano, Milano, 2001, pp. 101-173, realizează o semnificativă reevaluare a lui Corio. 35 Felix Gilbert, "Biondo, Sabellico and the Beginnings of Venețian Official Historiography", în John Gordon Rowe și W. H. Stockdale (eds), Florilegium Historiale: Essays Presented to Wallace K. Ferguson, Toronto, 1971, pp. 275-293. 36 Cochrane, Historians and Historiography în the Italian Renaissance, 81
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
J. Bouwsma, Venice and the Defense of Republican Liberty: Renaissance Values în the Age of the Counter Reformation, Berkeley, 1968, p. 138. 42 David Abulafia (ed.), The French Descent into Renaissance Italy: 1494-95: Antecedents and Effects, Aldershot, 1995, prezintă fundalul. Gilbert, Machiavelli and Guicciardini, rămâne neprețuit. 43 Niccolò Machiavelli, The Prince, ch. 26. 44 Fubini, Storiografiadell'Umanesimo, p. 197. 45 Despre reticența, vezi Mark Phillips, The 'Memoir' of Marco Parenti: A Life în Medici Florența (1987), Toronto, 2000. 46 Harvey C.
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Borgia nella cultură storica del Rinascimento, Milano, 2007. 49 Ț. C. Price Zimmermann, Paolo Giovio: The Historian and the Crisis of the Sixteenth Century, Princeton, 1995. 50 Denys Hay, Polydore Vergil: Renaissance Historian and Mân of Letters, Oxford, 1952. 51 Gilbert, Machiavelli and Guicciardini, pp. 271-301; Gennaro Sasso, Per Francesco Guicciardini: quattro studi, Romă, 1984. 52 Despre ars historica, vezi Anthony Grafton, What Was History? The Art of History în Early Modern Europe, Cambridge, 2007. Pentru argumentul că excesul de teorie
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
era un creștin informat și atent; el a folosit știința sa filozofică în sprijinul credinței și de aceea operele sale teologice au fost citite cu atenție în Evul Mediu și au fost comentate de Ioan Scottus Eriugena, Remigius din Auxerre, Gilbert de la Porrée și Toma din Aquino. d) Mîngîierile filozofiei Este ultima și cea mai vestită operă a lui Boetius, compusă într-o perioadă decisivă a vieții sale, cînd, întemnițat în urma intrigilor unor calomniatori de la curtea lui Teodoric, aștepta judecata definitivă
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Diplomacy and Rules, Cambridge University Press, Londra, New York, 1968. Callières, François de, On the Manner of Negotiating with Princes. Cambon, Jules, Le Diplomate, Hachette, Paris, 1926. Chamburn, Charles de, L’Esprit de la diplomatie, Editions Correa, Paris, 1944. Craig, Gordon A., Gilbert, Felix (eds.), The Diplomats: 1939, Princeton University Press, Princeton, NJ, 1953; Atheneum, New York, 1963. Craig, Gordon A., George, Alexander L., Force and Statecraft, Oxford University Press, New York și Oxford, 1983. Fisher, Roger, Ury, William, Getting to Yes: Negotiating Agreement Without
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
57). 88 Jean Chevalier și Alain Gheerbrant, Dicționar de simboluri, Editura Artemis, București, vol.2, 1995. 89 R. Bastide, Le "Chateau intérieur" de l'homme noir, în Eventail de l'Histoire vivante, Hommage à Lucien Febvre, A. Colin, 1953, apud Gilbert Durând, Structurile antropologice ale imaginarului. Introducere în arhetipologia generală, Editura Univers Enciclopedic, București, traducere de Marcel Aderca, postfața de Cornel Mihai Ionescu, 1998, p. 404. 90 "Măștile "sunt în avangardă împotriva morții", după care se laicizează și devin un sprijin
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
de la religios la estetic se situează magia și ritualul sau imitativ și de dublare a lumii: inițial marea mască e o imitație (Biblie) imputrescibila a strămoșului. Abia când imaginația magică își pierde "caracterul ei operațional", se convertește în estetică.", în Gilbert Durând, op. cît., p. 404. 91 " L'EMPEREUR: [...] Je suiș l'éléphant sacré. Grimpe sur mes flancs et nous allons gagner l'année sainte de Brahma. [...] L'ARCHITECTE. En avânt éléphant sacré roșe, nous allons en pèlerinage voir Brahma aux
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
să înțeleagă și chiar să evalueze creația. În unele situații, bineînțeles că o înțelegere adecvată a creației impune abordarea unui număr mai mare de cazuri. Soții Curie, frații Wright, Marx și Engels, frații Marx, Inhelder și Piaget, Braque și Picasso, Gilbert și Sullivan - reprezintă exemple de colaborare strânsă. Însă există și cazurile unor eforturi inițial independente și ulterior conjugate, precum lucrările lui Feynman, Dyson, Schwinger și Tomonaga, prezentate anterior; această lucrare este atât rezultatul colaborării (Feynman și Dyson), cât și convergența
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
națională, pentru că În această evoluție, mai degrabă involuție, poate fi amenințată pe termen lung Însăși ființa națională. Casa o realitate sociodemografică și biologică În perspectiva generațiilor “Casa deține un loc privilegiat printre simbolurile intimității, alături de colibă, mormânt și pântecele mamei.” Gilbert Durand Poate unul din simbolurile cele mai importante În existența omului o reprezintă casa, locul unde Își Începe existența, Își continuă evoluția și Își Încheie viața. Este căutată intuitiv de orice ființă viețuitoare, indiferent la ce nivel de dezvoltare pe
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
comportamentului dorit d) formularea obiectivului trebuie să precizeze criteriile de realizare după care performanțele probate de elev capătă o semnificație pedagogică. Deci pentru realizarea obiectivelor generale trebuie ca activitatea fiecărei lecții să fie centrată pe obiective operaționale clar formate. După Gilbert de Landshure caracteristica esențială în formularea unui obiectiv operațional este corelația lui. El adefinit următoarele criterii de coerență: - să se precizeze un comportament observabil, măsurabil, folosind verbe active relevante, în raport cu conținutul de învățare, respectiv cu subiectul lecției(ex.
Metodica predării - învăţării specialităţilor agronomice by Carmen Olguţa Brezuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1643_a_3160]
-
științei, filosofia analitică este divizată în mai multe părți: Realismul reprezentat prin George Edward Moore și Bertrand Russell; Analiza logică sau atomismul logic, în cadrul căruia se remarcă contribuția unor gânditori ca Bertrand Russell, George Edward Moore, Ludwig Wittgenstein, Paul Ramsey, Gilbert Ryle; Pozitivismul sau empirismul logic, ilustrat prin activitatea Cercului de la Viena unde s-au impus Rudolf Carnap, Moritz Schlick, Otto Neurath, prin Cercul de la Berlin în care s-au evidențiat cercetările lui Hans Reichenbach și Carl Gustav Hempel, cât și
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
care s-au evidențiat cercetările lui Hans Reichenbach și Carl Gustav Hempel, cât și prin Școala de la Cambridge din care, printre alții, au făcut parte Jane Austen și Ludwig Wittgenstein; Filosofia limbajului comun, cu reprezentanții mai cunoscuți, Ludwig Wittgenstein și Gilbert Ryle. Față de filosofia tradițională marcată de spiritul de sinteză, filosofia analitică își reduce domeniul la limbaj și devine o activitate de al doilea ordin în raport cu cunoașterea științifică și comună, anume o activitate de clasificare a gândirii prin analiza logică a
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
se împarte în două ramuri, una de inspirație antropologică, esoterică 2 și jungiană, iar cealaltă freudo-lacaniană, fondată pe principii kantiene, critice și raționaliste. În Franța, în ultimii 40 de ani, două nume ies în evidență, reprezentînd maniera de gîndire antropo-istorică: Gilbert Durand și Michel Maffesoli. Acești doi sociologi au alcătuit echipe de cercetare și au publicat sau inspirat texte eludînd maniera de abordare a lui Moscovici și a discipolilor săi3. De ce ? Unul din motive este acela că ei se plasează la
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
de cercetare și au publicat sau inspirat texte eludînd maniera de abordare a lui Moscovici și a discipolilor săi3. De ce ? Unul din motive este acela că ei se plasează la un nivel mai înalt de speculație: își propun (mai ales Gilbert Durand 4, care a fost elevul filosofului Gaston Bachelard, al psihanalistului Carl Gustav Jung și al istoricului Henri Corbin) să stabilească marile registre (schizomorf, mistic și sintetic) ale reformulării culturale a angoasei existențiale a ființei umane în fața morții. Aceste registre
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
ale cărei similarități cu abordarea în termeni de reprezentări sociale au fost puse în evidență de către Willem Doise acum 20 de ani. Totuși, inițiatorul teoriei, sociologul francez Pierre Bourdieu, n-a vorbit niciodată despre astfel de puncte comune. 4 Durand Gilbert, 1960, Les Structures anthropologiques de l'imaginaire, Paris, PUF. 5 Dufour, Dany-Robert, 1990, Les mystères de la trinité, Paris, Gallimard, sau, mai recent : Dufour Dany-Robert, 2007, Le Divin Marché. La révolution culturelle libérale, Paris, Denoël. 6 Stiegler Bernard, 2008, Économie de
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
în jurul actului de evaluare. De altfel, ca simplu „cititor” al literaturii în acest domeniu, sesizez o literatură prolixă, deosebit de deturnantă, fiecare autor propunând clasificări, viziuni, valorizări ce pot fi cu greu compatibilizate, sintetizate. Iată cadrul problematic așa cum apare el la Gilbert de Landsheere, care reia o serie de sugestii ale înaintașului său Henri Piéron: Docimologia este știința care are drept obiect studiul sistematic al examenelor, în particular al sistemelor de notare, și comportamentul examinatorilor și al examinaților. Docimantica este tehnica examenelor
[Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
Evaluarea formativă este orientată spre ajutorarea elevului în mod operativ. Evaluarea sumativă vizează clasificarea și atestarea progreselor elevilor. Ea va arăta gradul de realizare a obiectivelor, fie comparându-i pe elevi între ei, fie raportând performanțele obținute la standardele așteptate. Gilbert de Landsheere vorbește și despre evaluarea normativă, cea prin care se interpretează scorul obținut în urma unui test clasic de inventariere a cunoștințelor sau de inteligență, iar acest scor este plasat într-o distribuție statistică: performanța unui individ este judecată printr-
[Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
Aprecierea rezultatelor școlare se materializează de cele mai multe ori prin notare. Notarea este un act de atașare a unei etichete, a unui semn, pentru un anumit rezultat al învățării. Nota este un indice care corespunde unei anumite realizări a randamentului școlar. Gilbert de Landsheere (1975, p.13) definește nota ca fiind „aprecierea sintetică ce traduce evaluarea unei performanțe în domeniul învățământului”. Philippe Perrenoud (1998) consideră că nota este un mesaj care spune elevului nu atât cât știe, ci mai curând ce s-
[Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
Didactică și Pedagogică, București. 21. Hotyat, F., 1962, Les examens. Les moyens d’évaluation dans l’enseignement, Éditions Bourrelier, Paris. 22. Kerlan, Alain, 1988, „Évaluation formative et éducation scientifique”, Rencontres pédagogiques, nr. 22, număr tematic („Evaluer pour former”). 23. Landsheere, Gilbert de, 1971, Évaluation continue et examens. Précis de docimologie, Éditions Labor, Bruxelles. 24. Landsheere, Gilbert de, 1975, Evaluarea continuă. Examene, E.D.P., București. 25. Landsheere, Viviane de, 1992, L’éducation et la formation, PUF, Paris. 26. Legrand, Louis, 1983, „Les problèmes
[Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
l’enseignement, Éditions Bourrelier, Paris. 22. Kerlan, Alain, 1988, „Évaluation formative et éducation scientifique”, Rencontres pédagogiques, nr. 22, număr tematic („Evaluer pour former”). 23. Landsheere, Gilbert de, 1971, Évaluation continue et examens. Précis de docimologie, Éditions Labor, Bruxelles. 24. Landsheere, Gilbert de, 1975, Evaluarea continuă. Examene, E.D.P., București. 25. Landsheere, Viviane de, 1992, L’éducation et la formation, PUF, Paris. 26. Legrand, Louis, 1983, „Les problèmes de l’évaluation scolaires”, Les amis de Sèvres, nr.3. 27. Lipari, Domenico, 1992, Valutazione
[Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
Coins and Antiquities found by himself in the topes or cupoles of Afghanistan”, British Museum: Minutes of the Committee meetings, vol. XIV, pp. 3865-4142, de la 20 septembrie 1834 la 12decembrie 1835 (cf. Arion Roșu, Eugen Ciurtin, Honigberger). 174. Dr. James Gilbert Gerard, născut În același an cu Honigberger, dar mort la puțin timp după evenimentele descrise aici (1835), este cel mai cunoscut dintre cei trei frați cu acest nume aflați În acel moment În Asia, celebru În literatura orientalistă franceză ca
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
JA, 1985, fasc. 3-4, pp. 425-427. 338. În original: Pishawur. 339. Un fapt pe care călătorii europeni Îl raportează de peste două milenii În Întregul spațiu iranian și indian antic, cf. Ilya Gershevitch, „Margarites the Pearl”, În Études irano-aryennes offertes à Gilbert Lazard, réunies par C.-H. de Fouchécour et Ph. Gignoux, Paris, 1989, pp. 113-136. 340. Aici numește câteva dintre atributele vestimentare ale unui sikh: În număr de cinci, ele constituie deopotrivă Însemne ale apartenenței și semn distinctiv, fiind În raport cu puritatea
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]