KorAP: Find »[drukola/base=gladiator & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...25 26 27 ...39 >

965 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389

salvat. Am înțeles. Trăiesc. Lăsă mâna să cadă și adormi pe dată. Valerius îi masă din nou mâinile și picioarele, încercând să alunge mânia care-l cuprinsese brusc. De ce se supărase așa de tare când celălalt îi spusese că e gladiator? Termină masajul când se simți din nou calm. Își puse capul pe pieptul bolnavului, ascultând bătăile inimii. — Se va face bine. E salvat. Bărbatul și fata schimbară o privire. Valerius se întoarse lângă foc, istovit. Urmări cu privirea dansul scânteilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
zece oameni care, pe neașteptate, îi înconjuraseră pe Tarosh și pe oamenii lui în pădure, cerându-le să-i ducă în satul celt ca să-l percheziționeze. Tarosh aflase că, din porunca guvernatorului Germaniei Inferior, acei soldați urmăreau un bărbat, un gladiator care fugise din Colonia Agrippinensium, aflată la câteva mile distanță. Era gladiatorul preferat al lui Vitellius, campionul său, și poruncise să-i fie adus înapoi neapărat. Dar nu toți soldații romani fuseseră uciși în înfruntarea cu celții. Unii reușiseră să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
lui în pădure, cerându-le să-i ducă în satul celt ca să-l percheziționeze. Tarosh aflase că, din porunca guvernatorului Germaniei Inferior, acei soldați urmăreau un bărbat, un gladiator care fugise din Colonia Agrippinensium, aflată la câteva mile distanță. Era gladiatorul preferat al lui Vitellius, campionul său, și poruncise să-i fie adus înapoi neapărat. Dar nu toți soldații romani fuseseră uciși în înfruntarea cu celții. Unii reușiseră să fugă și aveau să reînceapă urmărirea gladiatorului. În legătură cu asta - oftă Valerius - nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
la câteva mile distanță. Era gladiatorul preferat al lui Vitellius, campionul său, și poruncise să-i fie adus înapoi neapărat. Dar nu toți soldații romani fuseseră uciși în înfruntarea cu celții. Unii reușiseră să fugă și aveau să reînceapă urmărirea gladiatorului. În legătură cu asta - oftă Valerius - nu exista nici o îndoială. Și probabil că nu erau departe. — Îmi vreau câinele înapoi. Luă câteva înghițituri de vin. Acum se grăbea să plece. Știa ce soartă urma să aibă cel care ajuta un gladiator urmărit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
urmărirea gladiatorului. În legătură cu asta - oftă Valerius - nu exista nici o îndoială. Și probabil că nu erau departe. — Îmi vreau câinele înapoi. Luă câteva înghițituri de vin. Acum se grăbea să plece. Știa ce soartă urma să aibă cel care ajuta un gladiator urmărit, cel care îl îngrijise, îi vindecase rănile, îl pusese din nou pe picioare ca să poată fugi, în loc să-l denunțe autorităților satului. Voia să plece cât mai repede - era nerăbdător să-și continue călătoria și să ajungă în satele lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
el - Valerius arătă spre rănit - nu mai are nevoie de mine, voi pleca. Mușcă din pâine și începu să mestece încet, ca unul care știe ce înseamnă foamea. Nu voi spune nimănui despre el. Ai cuvântul meu. E limpede că gladiatorul tău a fugit... Aproape nici un gladiator nu poate să fugă de la Ludi, și sunt uimit că prietenul tău a reușit. Nu voi spune nimănui că am fost aici și voi uita că am vindecat pe cineva. Uită și tu. Sfatul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
mai are nevoie de mine, voi pleca. Mușcă din pâine și începu să mestece încet, ca unul care știe ce înseamnă foamea. Nu voi spune nimănui despre el. Ai cuvântul meu. E limpede că gladiatorul tău a fugit... Aproape nici un gladiator nu poate să fugă de la Ludi, și sunt uimit că prietenul tău a reușit. Nu voi spune nimănui că am fost aici și voi uita că am vindecat pe cineva. Uită și tu. Sfatul meu este însă să-l duci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
și i-au vândut ca sclavi. Unii au fost vânduți a doua oară... și au ajuns în arenă, ca el. — Știu povestea. Am un prieten, Salix... Și el a avut aceeași soartă. A fost luat de perceptori, iar acum e gladiator. Numai că el nu a fugit. El luptă. Peste câțiva ani va fi din nou liber. Este curajos. E invincibil. — Fratele meu nu e laș... Dar nu mai putea. Bărbatul arătă spre fata care ieșea din încăpere, dându-i de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
câțiva ani va fi din nou liber. Este curajos. E invincibil. — Fratele meu nu e laș... Dar nu mai putea. Bărbatul arătă spre fata care ieșea din încăpere, dându-i de înțeles lui Valerius că ea era vinovată de fuga gladiatorului. Fata se întoarse imediat. Încerca să-l țină pe Lurr de zgardă, însă câinele scăpă, nebun de bucurie, și alergă spre Valerius, scheunând. — Dar cum ați făcut...? Valerius încerca să-l liniștească pe Lurr. Îl bătea drăgăstos pe spate, fericit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
se aplecă să ațâțe focul. — Am aflat că la tavernă a sosit un călător... Un medic... Oamenii spuneau că ești foarte priceput. Nimeni nu trebuia să-și dea seama că aveam nevoie de tine. Nimeni nu știe - se uită spre gladiatorul adormit - că el se ascunde aici. Da, dar câinele? Cum ai reușit să-l iei de-acolo? insistă Valerius. N-a mârâit, nu m-a trezit... — Am reușit. Se întoarse lângă rănit și-i puse mâna pe frunte. Rămase așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
de-a-ntregul. Ai putut să domesticești un lup? Cum ai reușit? — Am reușit. Valerius se uită spre fată. Ea se întoarse și îi aruncă o privire lungă, ostilă. — L-am salvat, nu? Ce mai vrei de la mine? - Valerius arătă spre gladiator și se întinse. — Trebuie să-l vindeci complet. Repede. — Sunt medic. Dacă vrei magie, trebuie să cauți pe altcineva. Încă nu am învățat să însănătoșesc un om doar cu atingerea mâinilor. 3 Noaptea se scurgea încet. Din când în când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
complet. Repede. — Sunt medic. Dacă vrei magie, trebuie să cauți pe altcineva. Încă nu am învățat să însănătoșesc un om doar cu atingerea mâinilor. 3 Noaptea se scurgea încet. Din când în când, Valerius se ridica să asculte bătăile inimii gladiatorului, sub privirile atente ale fetei, apoi se întorcea la locul lui. Când ai spus că pleci? Mâine seară? întrebă fata. Veni lângă Valerius. — Mâine seară. Mă îndrept spre miazănoapte. Va veni cu tine. — Cine? — Gladiatorul. O să-l iei cu tine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
ridica să asculte bătăile inimii gladiatorului, sub privirile atente ale fetei, apoi se întorcea la locul lui. Când ai spus că pleci? Mâine seară? întrebă fata. Veni lângă Valerius. — Mâine seară. Mă îndrept spre miazănoapte. Va veni cu tine. — Cine? — Gladiatorul. O să-l iei cu tine. — Eu? Valerius era surprins de cererea fetei. Se vedea urmărit de soldații romani și ucis în zăpadă. — Ce-i în capul vostru? Eu n-am nici o legătură cu povestea asta. Nu iau cu mine un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Se vedea urmărit de soldații romani și ucis în zăpadă. — Ce-i în capul vostru? Eu n-am nici o legătură cu povestea asta. Nu iau cu mine un om în starea lui. N-o să duc cu mine în pădure un gladiator fugit, ca să-i atrag pe urmăritorii lui. N-o să-mi risc pielea - și nici pe a lui, m-ai auzit? Se întoarse spre fată, fără să bage de seamă că bărbatul se ridicase și ieșise în grabă. — Și apoi - Valerius

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
de birurile impuse de guvernatori în vreme de pace și jefuită de soldați în vreme de război. Focul stătea să se stingă. Nici lacrimile nu-s de ajutor, oftă Valerius. Îl înspăimânta perspectiva de a-l lua cu el pe gladiator, atât de grav rănit. „Frica mă face să fiu nemilos“, se gândi. Ea își coborî mâinile. — Și dacă ar fi Salix? Auzind numele acela, câinele înălță capul. — Salix? întrebă uimit Valerius. Ce știi tu despre Salix? — Ai vorbit mai înainte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
rușine. În destinul pe care zeii îl țesuseră pentru el se deschidea acum un drum nou. Dar trebuia să aleagă. — Bine, spuse, aruncându-i o privire scurtă fetei; inima îi bătea cu putere. Bine. O să-l iau cu mine pe gladiatorul tău. O să-l iau cu mine, dacă asta îl poate salva. Se simți deodată ușurat, ca și cum ar fi pornit pe un drum pe care îl căuta de mult, fără să-l găsească. Zâmbi liniștit, așteptând ca Velunda să se strecoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
deodată ușurat, ca și cum ar fi pornit pe un drum pe care îl căuta de mult, fără să-l găsească. Zâmbi liniștit, așteptând ca Velunda să se strecoare lângă el să-l îmbrățișeze, văzută doar de el și de nimeni altcineva. „Gladiator“, se gândi. O clipă își repetă în minte cuvântul acela, pe care rănitul îl rostise când deschisese ochii și îl văzuse. „Gladiator... Eu sunt medic“, își spuse. Adormi ținând-o în brațe pe Velunda. În noaptea următoare, norii acoperiră luna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
ca Velunda să se strecoare lângă el să-l îmbrățișeze, văzută doar de el și de nimeni altcineva. „Gladiator“, se gândi. O clipă își repetă în minte cuvântul acela, pe care rănitul îl rostise când deschisese ochii și îl văzuse. „Gladiator... Eu sunt medic“, își spuse. Adormi ținând-o în brațe pe Velunda. În noaptea următoare, norii acoperiră luna și se încălzi. Ningea în zori, când trei oameni ieșiră dintr-o colibă. Sprijinit de ceilalți doi, unul dintre ei mergea cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
drumul, îndreptându-se spre dealuri, ca și cum ar fi cunoscut drumul. Cei trei intrară în pădure fără ca vreun om din sat să-i fi văzut. În curând, zăpada le acoperi urmele. — Știi drumul? întrebă bărbatul care, împreună cu Valerius, îl sprijinea pe gladiator. Te pot călăuzi până dincolo de dealuri. — Nu e prima oară când străbat ținutul ăsta. Știu încotro merg. Privi din nou în urmă. Nu suntem urmăriți. Bărbatul ducea un sac mare și pătura de blană; la brâu avea două pumnale. — Era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
putea încă să se miște, răspunse Valerius. Răsuflarea i se prefăcea în abur în aerul înghețat. — Acum, cel puțin, poate să stea în picioare. Fulgii deși îl orbeau. — Și eu aș fi preferat să plecăm aseară. Înainta cu greu; brațul gladiatorului pe care-l susținea îi atârna greu ca plumbul pe umăr, însă îl îngrijora mai ales faptul că puteau să-i slăbească genunchii. Se aștepta să audă dintr-o clipă în alta, în spatele său, glasuri, tropotul cailor care aveau să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
plumbul pe umăr, însă îl îngrijora mai ales faptul că puteau să-i slăbească genunchii. Se aștepta să audă dintr-o clipă în alta, în spatele său, glasuri, tropotul cailor care aveau să-i ajungă din urmă pe el și pe gladiator. Se întorcea mereu, privind în spate. Nu era nimeni pe drum, nu-l urmărea nimeni. Dar îngrijorarea lui creștea. „Or să-mi sucească gâtul ca la pui“, gândi el, oftând. Dacă ar fi știut să lupte, să se apere, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
care te preocupă e să scapi de nenorocitul ăsta, să faci în așa fel încât să nu fie găsit în casa ta? Abia aștepți să dispară în pădure. — Dar eu... — Taci. Ține-ți gura. Valerius își așeză mai bine brațul gladiatorului pe umăr și-l strânse cu putere. Drumul mergea acum pe malul lacului, cenușiu sub zăpada care cădea. Toate culorile din jur erau stinse, iar pământul se confunda cu cerul. Silueta întunecată a lui Lurr apărea și dispărea după trunchiurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
îngrăditură. Al lui Valerius, un cal iberic, își întoarse capul spre stăpânul său, râcâind pământul cu copita. Lurr aștepta lângă el, cu gura deschisă și limba atârnând, dând bucuros din coadă. — Sprijină-te de asta... Valerius îl împinse ușor pe gladiator spre îngrăditură. Poți? — Da... Era primul cuvânt pe care îl rostea de când se trezise, cu câteva ore înainte de ivirea zorilor. Până atunci nu deschisese gura, nu adresase vreun cuvânt nimănui, nici măcar fetei, care îl ajutase să bea lapte cald și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
lup. Valerius veni lângă el și, mai mult ca să-l încurajeze decât ca să scuture zăpada, începu să-l bată ușor pe spate. — Curaj. O să reușim. Îi aduse calul. — O să te ajutăm să încaleci. — Vreau să urc singur. Nu mă atingeți. Gladiatorul se prinse de coama calului și, cu greutate, reuși să se ridice în șa. Fratele său îi puse sacul pe cal, în spate: — Aici ai de mâncare. În fața șeii legă pătura de blană. — Iar asta-i pentru dormit. Valerius era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
ales, n-aș fi în stare să ucid. O să vezi că ești în stare, dacă trebuie să-ți salvezi viața. — Pleacă. Nu vezi cum ninge? Cu cât intrăm mai repede în pădure, cu atât mai bine. Bărbatul îi întinse pumnalul gladiatorului, care îl luă și îl vârî în haină. — Adio, zise bărbatul, însă gladiatorul nu răspunse. Bărbatul veni lângă Valerius, care pornise deja. — Așteaptă. Apucă din nou frâul calului. — Ai grijă, îi spuse îngrijorat. Ai grijă. În pădurile astea sunt monștri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]