4,520 matches
-
că pe front am fost camarazi, ceea ce Înseamnă că suntem frați adevărați. Da’ ce Îmi bat eu capul să explic dacă mintea dumitale nu bate până acolo Încât să priceapă ce Înseamnă camaraderia pe câmpul de luptă? Acolo, În calea glonțului! ― Ei să dau viteji față de oamenii fără apărare. Da’ să-l fi văzut eu În timpul unui atac, când n-ai nici o beldie după care să te adăpostești și trebuie să Înaintezi doar prin salturi - a intervenit tata Toader. ― Aș vrea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
văzuse picior de lup de zeci de ani; ultimii lupi muriseră împușcați înaintea primului război mondial, la o vânătoare la care luase parte și regele ăl bătrân. Nu, la mijloc trebuie să fi fost o mână de om și niște gloanțe în ceafă... Dar cine anume s-o fi făcut, dacă nu lupii, asta era mai greu de spus poate unii care nu se mulțumeau numai să îi aștepte pe domnii americani stând ca fraierii cu ochii îndreptați spre cer și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
se deschidea pentru a mai lăsa pe cineva să intre, mai avu ocazia să-l revadă pe tânărul și adulatul poet cu rubașcă neagră și chip expresiv. Însoțit de o mică ceată de prieteni și de admiratori, poetul se îndreptase glonț spre secretariatul facultății, ca să-și rezolve și el, ca toți muritorii, niscaiva probleme birocratice legate de înscriere, zăbovise pe-acolo vreun sfert de ceas, după care o ștersese la fel de grăbit cum venise, de astă dată însoțit de o fată foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ocazie să mai iau și marfă, dac-oi găsi.", își spune Atanasie înainte ca gândurile să se întoarcă fără știre la întâmplarea tragică de demult. Șareta făcea un cot al drumeagului de luncă atunci când a auzit șuierând pe lângă ureche un glonț urmat de lătrături de câini. Ca din pământ, de după tufele de răchită a ieșit o patrulă de trei grăniceri ruși care le-a tăiat drumul : "Stoi ! Nazat ! Nazat !" Vorbele aspre și grosolane pe care nu le înțelegea decât în parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în mai puțin de două ore, abia să fi fost ora cinci dimineață, Atanasie mi-a spus că suntem pe graniță și că să nu am grijă, totul este aranjat. Dar nu apucase nici să-și termine spusa, când un glonț a fluierat pe lângă urechea mea dreaptă. Ca din pământ, de după tufele de răchită a ieșit o patrulă de trei militari care ne-a tăiat drumul : "Stoi ! Nazat ! Nazat !" Eram prinși... Am strâns-o bine pe Minodora de mână, ea și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
fie scurtă. Tânărul a dat să se îndrepte spre gaura care fusese ușa și țevile a două puști s-au îndreptat și mai amenințătoare spre el. Iuliana, mama lui Vasili, s-a grăbit să îl protejeze cu trupul ei. Două gloanțe s-au grăbit și ele să sloboadă moartea. Nici unul nu și-a greșit ținta. Iuliana și tânărul necunoscut au căzut dintr-o dată ca un singur corp masiv prăbușit cu lentoare. După câteva secunde de tăcere oripilantă, cele trei femei bunică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
bunică, mamă și mătușă au început să țipe și s-au prăbușit și ele peste cele două corpuri. Sub impulsul unei profunde emoții am reușit și eu să mă apro-pii și să constat că ambele corpuri aveau craniile pătrunse de gloanțe și erau fără suflare. În clipa aceea au început țipetele lui Vasile, din ce în ce mai disperate și mai puternice : "Mama ! Mamușca ! Mama ! Mamușca !" Abia când au auzit țipetele copilului, militarii care au ucis și-au întrerupt netrebnica ocupație de a încărca într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și sperăm să mai fie un bun coleg! Să nu zici vorbă mare, Petrescule! A intervenit Bibescu. Eu, de pildă, am auzit că cineva a spus cum că Müller umbla pe la Talcioc ca să-și cumpere un pistolet Bereta, că avea gloanțe pentru asemenea marcă și trebuia să încheie niște conturi cu doi indivizi, spunea el. S-a zvonit că pentru trebușoara asta a încercat să-și facă și gașcă organizată pe căprării!.. Aiurea, mă Bibi? Când să-și recruteze omul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mărfuri; într-un cuvânt, subminarea socialismului în industria cărnii destinată exportului. Previziunile tovarășului Gâde s-au adeverit întocmai. Se zice că însuși Boss-ul cel mare a comandat plutonul de execuție și că el însuși i-ar fi trimis un glonț în cap celui condamnat, celelalte gloanțe l-ar fi ocolit. Iar tovarășa madam n-a fost decât un mezelic neînsemnat, aproape trecut cu vederea de către salariați. ... Și iată că vremurile și vremea au trecut ca și cum nici n-ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
în industria cărnii destinată exportului. Previziunile tovarășului Gâde s-au adeverit întocmai. Se zice că însuși Boss-ul cel mare a comandat plutonul de execuție și că el însuși i-ar fi trimis un glonț în cap celui condamnat, celelalte gloanțe l-ar fi ocolit. Iar tovarășa madam n-a fost decât un mezelic neînsemnat, aproape trecut cu vederea de către salariați. ... Și iată că vremurile și vremea au trecut ca și cum nici n-ar fi fost, iar purtătorii de rele se plimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ciuruit fără milă, "făcut piftie", zicea unul, aproape plângând, că "să mă ia mama dracului dacă nu dezertez, că eu în munți nu mă mai duc, n-am chef să-i duceți mamei un sicriu c-un cadavru plin de gloanțe, pentru că eu l-am văzut pe Ucu și nu pot pune pleoapă peste pleoapă, de două nopți". Am întins pachetul de țigări și dus am fost. M-am zvârcolit tot restul nopții, știind că, sub mine, Ucu stătea, plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pentru că eu l-am văzut pe Ucu și nu pot pune pleoapă peste pleoapă, de două nopți". Am întins pachetul de țigări și dus am fost. M-am zvârcolit tot restul nopții, știind că, sub mine, Ucu stătea, plin de gloanțe, neputincios, și n-o putea ajuta cu nimic pe mama lui care voia să-l vadă. Dimineață m-am sculat cu josu-n sus, eram pornit rău, și, când am bătut la ușa lui Ucu, a ieșit, întrebător, un soldat, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
fanfară, care, deodată, a băgat la greu sunete de trombon grav și trompete jalnice, de nu se mai auzea nimic din toată spovedania-bocet a mamei... Și-atunci când, lângă groapă, soldații au slobozit în aer, în onoarea lui Ucu, mai multe gloanțe, mama lui Ucu n-a mai apucat să strige decât un singur "Nenorociților!", a căzut ca secerată, spre bucuria vizibilă a colonelului, care a dat ordin scurt ca "mama să fie dusă la spital și să se bucure de toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
aleargă cu pașii unui om care are o mare durere în suflet. A doua zi trebuia să merg negreșit la Ucu. Urma să-i spun că Valy nu l-a uitat și că, la urma-urmei, un fleac de ploaie de gloanțe este nimic pe lângă o așa declarație de dragoste... Astăzi, când stau și mă gândesc la istoria asta de demult, îmi dau seama că nici măcar Andra, despre care spun mereu că a fost femeia vieții mele, nu mi-a făcut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cea pe care doamna Valy i-a transmis-o lui Ucu, post-mortem, prin mine, stăpânul parolelor. Târziu, foarte târziu, când Ucu a putut fi dezgropat, lângă oasele lui plăpânde și aproape toate putrede, cutremurându-mă, am văzut și multe, multe gloanțe ruginite și mi-am adus aminte de spovedania acelui soldat, care zicea disperat că "să mă ia mama dracului dacă nu dezertez, că eu în munți nu mă mai duc, n-am chef să-i duceți mamei un sicriu c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
adus aminte de spovedania acelui soldat, care zicea disperat că "să mă ia mama dracului dacă nu dezertez, că eu în munți nu mă mai duc, n-am chef să-i duceți mamei un sicriu c-un cadavru plin de gloanțe, pentru că eu l-am văzut pe Ucu și nu pot pune pleoapă peste pleoapă, de două nopți"... Și-am mai văzut, lângă groapă, o doamnă ofilită, cu fața aproape acoperită, uitându-se mereu către ce mai rămăsese din Ucu niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pentru că eu l-am văzut pe Ucu și nu pot pune pleoapă peste pleoapă, de două nopți"... Și-am mai văzut, lângă groapă, o doamnă ofilită, cu fața aproape acoperită, uitându-se mereu către ce mai rămăsese din Ucu niște gloanțe ruginite și câteva oase și am știut că doamna aceea era Valy, pe care n-am deranjat-o, căci tocmai îi șoptea lui Ucu încă o declarație de dragoste. Atunci, pentru prima oară în viață, ca un ticălos ce sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
invidia, atunci când a văzut că un pici poate da niște răspunsuri atât de foarte bune, alt motiv pentru care s-a uitat înnegurat la doamna, a făcut stânga împrejur, ca soldații aceia care au venit la sărbătoarea cu steag și gloanțe trase în aer, a lui Ucu, și dus a fost. Iar doamna, subtilă și ea, știind că eu nu aveam niciodată nevoie de laude, nu mi-a mai zis nimic după ce a plecat domnul tovarăș. Nici măcar nu se mai uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
fesul negru și "morcovit" pe cap, am făcut un pas în față, către sală, și am cuvântat aidoma unuia care primise un Oscar: "Marele Alb oferă aceste premii marelui său prieten: Marele Bronz!" Am sărit de pe scenă și am mers glonț la tatăl Marelui Bronz, aflat în mijlocul sălii. Omul n-a putut decât să reia, cu alte cuvinte, o parte din declarația sa veche de dragoste: "Să te ia dracul! Ești singurul alb îndrăgostit de un bronzat". Când am plecat definitiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
privești camera ca pe o operă de artă , departe de tine nervii, atât de puțin necesară inimii tale. Tot din jurul ei putea să dispară, toate lucrurile, deși a aranjat camera cu inspirația unui artist ( Ion Aramă "Strada Ancorei", Areta Sandu"Glonțul de porțelan"). Primea de la lucrurile din jur acel aer călduț, din fiecare clipă de singurătate cristalină. Pe pat rămăsese cutia de la cadoul de la prietenul ei un glob mare, de sticlă, cu interiorul căruia fuseseră întemnițate petale roșii de trandafiri aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
formă de semilună, Între buric și mamelonul drept. Alta lungă, pe o pulpă, ca un zigzag. Ambele erau de armă albă, spadă sau pumnal; spre deosebire de o a patra, pe spate, care avea forma de neconfundat a unei stele, așa cum lasă glonțul. A cincea era cea mai recentă, nevindecată complet și care nu-l lăsa să doarmă bine noaptea: o tăietură vineție de o palmă lungime În partea stângă, amintire din bătălia de la Fleurus, veche de peste un an, care uneori se deschidea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
aer, căzută parcă din cer. Cât ai clipi o Înșfăcase, la țanc ca s-o opună oțelurilor care Îl căutau cu Înverșunare. Însă abia lumina celei de a doua Împușcături Îi permise să-și dea seama exact de situație, după ce glonțul trecu șuierând Între el și atacatori; și putu astfel să li se opună eficient, cunoscând că unul Îl ataca din stânga și celălalt din față, Într-un unghi aproximativ de nouăzeci de grade, În așa fel Încât cel din față se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
-l trimite pe condamnatul gata dezmembrat la dracu. Partea proastă era că la instrumente de coarde sau funii Diego Alatriste cânta mizerabil; așa că procedeul avea să fie lung și penibil. Dacă era să aleagă, prefera să-și sfârșească zilele de glonț, sau de fier, oricum mai onorabil pentru un soldat care În mod normal dă colțul strigând Trăiască Spania și alte chestii de-astea, poposind printre Îngerașii din cer sau unde o fi Încartiruit. Numai că n-avea de ales. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Ei doar aveau datoria să ramână în memoria colectivă ca doi bătrânei cumsecade, ieșiți într-o zi rece de început de iarnă la cumpărături, așa de pașnici, așa de inofensivi, ca să o sfârșească într-un mod atroce, înfiorător ciuruiți de gloanțe lângă un zid cazon care rămăsese mânjit de sângele lor și impresionase pe toți cetățenii pașnici ai planetei... Deci se putea perfect să îți însușești cu anasâna orice bun care nu îți aparținea în țara asta și nu aveai de
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
mele cu foc repetat nu dau greș niciodată; cine dorește poate să se convingă!” I-a dus pe curioși la marginea târgului; acolo a cerut să i se arate orice țintă, până într-o sută de pași. Avea arme cu glonț, nu cu alice. Doar glonțul dovedea adevărata dibăcie. Vânătorul a cerut mulțimii să se dea la o parte și, liniștit, a lovit o țigară lipită de un brad, la câteva zeci de pași. Iar trei conuri de pin, arătate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]