4,325 matches
-
Ești o scumpă, strigă Roxi sărindu-i de gât. Mie-mi spui? Acceptă Îmbrățișarea, plăcut surprinsă de fragranța parfumului Trussardi pe care Îl degaja trupul zvelt al lui Roxi, licențiată În Marketing. Lumini multicolore În brazi fără rădăcini, râsete, oameni grăbiți, În grupuri mai mari sau mai mici, cupluri sau persoane singure dar toți ducând câte ceva În mâini, purtați parcă de ritmul obsedant al acelorași două cântece Waiting for the miracle și Closing time pe care vânzătorul ambulant de casete și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nu prisosește. În plus aveau aerul straniu al unor veșminte protectoare prin care nu trece nici frigul, nici glonțele, o armură moale, uzată, dar Încă elegantă. Și oricum purtătoare de puteri miraculoase. De aceea poate și grația mișcărilor lor, deloc grăbite, contrastând vădit cu precipitarea celor din jur. Grație și siguranță În ciuda faptului că nu păreau foarte tineri: trecuți de patruzeci de ani. Poate chiar mai În vârstă. Îi descoperi chiar sub geamul atelierului. O clipă avu impresia că o observaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În ochi culoarea celuilalt. Ea avea ochi negri, iar el albaștri. Se apropiară din nou și se Îmbrățișară. Apoi, el o luă de mână și intrară sub arcadele ce ascundeau scara atelierului. Ceasul din turn abia se mai zărea. Pași grăbiți răsunau pe scară. Când zgomotul lor Încetă, Înțelese că erau În fața ușii. Szant Își găsea Întotdeauna cu greutate cheia În mulțimea de buzunare ale hainelor sale. Ca să-l scutească de Încă o dovadă a spiritului său deloc practic deschise ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu totul Într-un generos braț de fân ce trebuia dovedit acum, căci altă oprire atât de importantă stăpânul său nu mai avea În cursul zilei. Când Între cei doi părea să nu fi rămas loc decât pentru un sărut grăbit, Eleonora scoase din buzunarul cojocului ei de oaie un Snickers pe care Îl plimbă mai Întâi, provocator, sub mustața poștașului, ca pe o țigară de foi Partagas, apoi, cu o Încetineală ce nu avea nimic de-a face cu frigul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Între buze ca o proteză de sticlă, gata să cadă și să se facă nevăzută În zăpada Înaltă de aproape un metru. Atunci, Eleonora Își puse Snickersul Între buze și Îl netezi preț de câteva secunde apoi, cu o mișcare grăbită și sigură, Îl repezi În floarea de gheață pe care Macavei o ținea Între dinți. Acesta, mirat peste măsură, făcu ochii mari și așa rămase. Se rezemă de sanie. Simțindu-i greutatea, calul o luă cuminte din loc, dar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lui Borges Moartea și busola, descoperită de Grațian Într-un anticariat din Piața Carolina. Paragrafe, pagini, cuvinte, spații albe chiar erau citite Într-un fel care le aprindea privirile și deregla pulsul. Într-o zi, gesturile precipitate, mângâierile furișate sau grăbite lăsară loc unei visări duminicale. Culcați unul Într-altul, savurând contopirea lentă a trupurilor lor, păreau o rachetă de croazieră pe care el o urmărea hipnotizat de strania ei suficiență și indolență. Zborul acesta lin a durat vreo trei ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ferit, greu accesibil, unde costumul de baie era un moft. Apoi, studenții de la Arte erau obișnuiți cu nudurile și cu nudismul. Drumul spre acel loc, numit de ea golf, trecea prin pădure, printre ferigi și ciuperci. Călca rar. Nu părea grăbită. Avea timp să privească În jur și să verifice dacă toate erau la locul lor, cum face tot omul când se Întoarce acasă sau Într-un loc cunoscut. Nici el nu era grăbit, doar incomodat de pălărie, amenințată din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
glezne. S-au Întors În oraș târziu În noapte, cu ultimul autobuz. Au tăcut tot drumul. Ea a avut timp să și ațipească câteva minute cu capul pe umărul lui. S-au despărțit spunându-și la revedere, după un sărut grăbit, timid, ce restabilea o distanță anulată parcă din greșeală. Apoi a venit toamna. A urmat o iarnă obișnuită: lungă și posomorâtă. Odată cu primăvara, au venit, ca de fiecare an, și Paștele. Primi o telegramă cu următorul text: „Te fac o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu un ochi și jumătate. Jumătatea care lipsea lumina la câțiva kilometri de noi, ca o stea polară de buzunar, somnul chinuit al unei femei despre care nu știam decât cum mănâncă și cum calcă pământul, mereu zâmbitoare și niciodată grăbită. Șeful a Început să râdă. Fără motiv. Durerea ia uneori forme neașteptate. Printre sughițuri de râs, a spus: Am mai rămas doar noi: evangheliștii exilului! Evangheliști, evangheliști, am zis eu, da' noi de ce ne Întoarcem? Și acasă se poate muri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
am întrebat-o din priviri. Îmi aruncă un zâmbet strâmb, apoi vârî mâna în buzunarul meu și luă lanterna. — O fii în siguranță aici. Mă întorc cât pot de repede. Pe când se întorcea și o pornea printre hârtii cu pas grăbit, am reușit să îngaim un bine repezit. Cât ai clipi, Scout dispăru. Am simțit o smucitură înlăuntrul meu, ca atunci când un tren schimbă macazul la o intersecție. — Vino. Fidorous pornise deja spre scara în spirală. — Trebuie să ajungem la centrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de grijă. Am să te caut peste câteva zile, după ce ne mai relaxăm amândoi. Dacă te pot ajuta cu ceva în privința procesului, îți stau la dispoziție. Pot servi ca martor, dacă dorești, deși nu sunt persoana cea mai indicată. (Iese, grăbit... Intră conglomeratul Philip. E ușor jenat. Se îndreaptă încet spre Dora.) Philip: Ne scuzi! N-am vrut să deranjăm. Am așteptat o vreme la ușă... Ne-am gândit că nu o să dureze prea mult, oricum.... Dora: Întâi mă spionezi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mici și ovale ca niște hublouri. Acest perete vertical îmi amintea de locuințele troglodite din Hopi Land. Dacă frunzele-vele dispăreau una câte una printre ferestrele rotunde și generoase de la etajele inferioare, din găurile mici de pe nivelurile superioare porneau furnicile lucrătoare, grăbite să ia drumul invers pentru următorul transport. Nu mai știu pentru câtă vreme am zăbovit cu privirea la acea agitație furibundă de intrări și ieșiri din vastele apartamente troglodite. Destul de mult, de vreme ce soarele cocheta deja cu linia orizontului. Apoi, dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cât alte păsări într-un an. În mai puțin de două luni, ei sunt gata să pornească pe cărarea mărilor. Primesc de la părinți hrana gata procesată, pe care o regurgitează, esențializată deja cu vitamine și nutrienți, asigurându-le o creștere grăbită. Oul inițiat, ce înscrie hieroglife pe pergamentul vulcanic al insulei, urmat de puiul ce crește miraculos, se adaugă la dimensiunea fabuloasă a acestei păsări măiestre. Prin comportamentul lor ritualic și exemplar îi întâlnim doar în poveștile cu pescarii fără noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pe boltă, stabilind ciclurile zilnice. Și ochiul nostru, arestat în nemișcarea lor, se lasă adesea antrenat de vânt, de valuri, de cercurile descrise de boobies cu labele late și albastre. În timpul acesta, cu mișcări mult prea lente ca ochiul nostru grăbit să le poată sesiza, se îndreaptă leneș spre mare. În locul în care a stat pentru o vreme o iguană, aerul este dislocat, peisajul pare pentru câteva clipe golit, decupat, ca un puzzle de umbre și lumini din care a dispărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cuirasatul cu tocător, printre tarabe, culegând bătrânii morți atârnați în cârligele inoxidabile pe care fuseseră pălăriile de paie pentru damele sensibile la soare, pentru domni eleganți care nu pridideau să-și gâtuie nevestele cu cravatele și să le predea gunoierilor. Grăbiți, aceștia ecologizau piața, mai apăreau și curierii de mărfuri și trepădușii fiscali, care încingeau ruguri din ambalaje și chitanțierele cu regim special ale Trezoreriei. Pe țepușele smulse de la îngrădirile dintre blocuri, frigeau adolescente, din care se înfruptau delicat, începând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
excit, după aceea să o spăl, pregătind-o pentru ceilalți bărbați care așteaptă nerăbdători cu banii în mână și parfumul ei preferat de liliac, cum am pățit odată pe când soarele era mai des deasupra orașului, acum e mai rar și grăbit, mai mult Luna îi ține locul, pe atunci și mama era mai tânără, se pensionase de o boală închipuită pentru a face față bărbaților după moartea tatei și femeilor care o plăceau și animalelor; un Labrador devenise chiar animalul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
salut din mers! Polițistul îl îmbrânci. Era Gustav. La fel de ramolit și vioi, ca pe vremuri. Așa cum eram, unul mai ratat decât altul, fără nicio lumină în suflet, trecători anonimi, în școala cu ferestre sparte și schele de construcții, cu muncitori grăbiți și importanți printre bănci răsturnate și oameni în ruină, așteptam în picioare profesorii, la fel de severi, impecabili, uitându-se la noi cu acea privire plină de repulsie ca pentru o zdreanță oarecare. Pătrunși de fiorul maiestuoasei întâlniri, am simțit că-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
greșeală. Umplui iar cupele pentru a risipi jena. Există o clipă, între a cincisprezecea și a șaisprezecea înghițitură de șampanie, în care orice om este un aristocrat. Momentul acesta scapă neamului omenesc dintr-un motiv mediocru: ființele sunt așa de grăbite să atingă culmea beției încât îneacă stadiul acesta fragil în care le este dat să merite noblețea. p. 131 Trei ceasuri mai târziu, Sigrid scotea dopul celei de-a treia sticle. Ușoara noastră senzație de răcoare se risipise. -O sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
rugină și praf, pompele, stingătoarele de incendiu, lopețile, tîrnăcoapele, gălețile de tinichea, lăzile cu nisip, vitrinele, pînă și Mercedesul Bot de Cal care alimentează. Avea dreptate Bătrînul cu previziunile lui, își zice oprindu-se din nou ca hipnotizat de indivizii grăbiți care îi taie calea, îl îmbrîncesc, îl calcă pe picioare, i se freacă de haine, nici măcar n-a fost nevoie să treacă zece ani, și totul parcă s-a transformat într-un morman de dărîmături și gunoaie. Cu mîneca își
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
se încurajeze singură. Ca de obicei, Poștașul își făcu apariția dis de-dimineață la Oficiu, își umplu geanta cu corespondența care-l aștepta gata sortată, semnă de primire într-un registru, îl salută din mers pe portar și o zbughi grăbit în stradă. Afară abia mijește de ziuă, o să-ți rămînă timp berechet pentru toate, cel mai tîrziu la amiază ești gata, poți să tragi pe dreapta, să-ți vezi de ale tale, își spuse. Traversă bulevardul Magheru prin dreptul cinematografului
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
el dreptul să tragă o carte. — Popă de inimă neagră, se aude imediat vocea lui Patru Ace, ca să nu mai prelungim suspansul, era cît pe ce, dar n-a fost să fie, ce-ar fi să vă ridicați cîștigul, adaugă grăbit, lăsați pe masă miza și umflați cîștigul. — Nimic mai simplu, constată Roja atent din nou la mîinile dealerului care-și adună pachetul de cărți cu repeziciune, îl așază în buzunarul interior al vestei, salută respectuos și pleacă la altă masă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
sporită, câte un gândăcel fricos, preocupat de cine-știe-ce probleme familiale sau o furnicuță cu povara grea În spate, așezând În drumul acestora, palma sa de copil și Înfiorându se ori de câte ori furnicile i se urcau pe mâini sau picioare, scuturându-se grăbit și având adevărate accese de panică, atunci când o furnică sau un gândăcel ce făcea obiectul studiului său, Îi intra pe sub cămășuță, speriindu-se reciproc. Se oprea cu teamă și stătea multă vreme nemișcat, la o depărtare bunișoară de gușteri, niște
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
a bunicului Ghiorghi’, atunci când a ieșit basma curată după o aventură avută cu mama Peliniței, cu Zavastița. Aprigă nevastă Ruzânița! Comandă scurt: Ne făceam că te duci după apă, du-te! Da să nu stai mult, auzi omule?! Va plecă grăbit, nu Înainte de a lua cobilița lui moș Ianoca. Se Întoarse repede, legănându-se pentru a asigura o cât mai mare stabilitate celor două căldări și așa cum a văzut el pe nenea Ionel că aduce apă fără să verse un strop
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
spunea era faptul că „Îi semeni mai mult decât mie”, reflecție care aduse o stare de caldă melancolie și o poftă nebună de a se lupta voinicește cu vinul ghiurghiuliu adus de la Sauca. Omăturile mari din iarna aceea grea părăsiseră grăbite toate locurile știute de Va și vântul de primăvară zvânta pământul din grădină și În ogradă se prefigurau viitoarele cărărușe către poartă, poiată, șură, coteț și către pricăjitul adăpost al lui Vizanti. Băiatul privea prin geamul de la bordei cum soarele
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Curați la suflet, amândoi reușiseră să Închege o relație bună și de un an Va Îi spunea Mariei ...mamă, așa din toată inima. Cele două-trei femei, nou apărute În viața magazionerului Victor, Îi schimbară viața și interesele. Devenise irascibil și grăbit, nu mai lucra oale, se supăra și aplica oricând și din orice dese corecții corporale celor doi „subordonați” ai săi, „nu-i convenea regimul și nu-și ținea gura”, așa cum spunea bunica Ileana și participa des la adevărate beții. Maria
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]