30,256 matches
-
dar nu îmi este dor!” Pentru că eu sunt însăși DORUL, sunt tainicul, eternul feminin, zămislitoarea vieții, ulciorul în care Ziditoru-a pus ce e divin. Sunt plinul casei, vatră sunt, cămin, sărutul ploii venită din senin, grâul copt, plecat către pământ, grădină cu mirosul alb de crin, sânul de la care-a supt copilul ce astăzi e femeie ori bărbat. Sunt soră, mama, iubită, trupul femeii ce-n pântec te-a purtat. Dacă m-ajuți să ... Citește mai mult Îmi cântă inima în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
pântec te-a purtat. Dacă m-ajuți să ... Citește mai mult Îmi cântă inima în ritmul acordurilor line de vioară,fată nebună, prinsă-n dansulludelelor din noțile de vară.Sunt vie și alerg spre zăriam zâmbetul cât ziua începută,îmbrățișez grădina mea cu floriși liberă-s, ca puiul de ciută.Trăirea mea acum e neștiutădar mâine o voi spune tuturor,va fi un stigăt nu o șoaptă,”iubesc dar nu îmi este dor!” Pentru că eu sunt însăși DORUL,sunt tainicul, eternul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
iubesc dar nu îmi este dor!” Pentru că eu sunt însăși DORUL,sunt tainicul, eternul feminin,zămislitoarea vieții, ulciorulîn care Ziditoru-a pus ce e divin.Sunt plinul casei, vatră sunt,cămin, sărutul ploii venită din senin,grâul copt, plecat către pământ,grădină cu mirosul alb de crin,sânul de la care-a supt copilulce astăzi e femeie ori bărbat.Sunt soră, mama, iubită, trupulfemeii ce-n pântec te-a purtat.Dacă m-ajuți să ... XXV. LIMBA NOASTRĂ N-O SĂ PIARĂ, de Dorina Stoica
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
nu o să dispară,Cât români în lume-or fi.Așadar, pe copii și pe nepoți... XXVI. CANICULĂ, de Dorina Stoica , publicat în Ediția nr. 1672 din 30 iulie 2015. Tiptil noaptea dispare. Mă trezesc la primul cântat al cocoșilor. Dimineața grădina semănă cu-n mic paradis. Parfumată liniștea vestește răsăritul de soare. Peticul de iarbă e umed de-o boare de rouă. O răcoare verde îmi mângăie tălpile goale. Îmi cresc rădăcini cu viteza luminii. Am așteptări colorate. Zece pași înainte
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
arome florale. Miresmele-s tari. Rozmarinul, fluxul, busuiocu-nflorit Promit sărbători cu dangăt de clopot, onomasticii și pomeniri. Picături de veșnicii. Dimineața când soarele răsare îl privesc ... Citește mai mult Tiptil noaptea dispare.Mă trezesc la primul cântat al cocoșilor.Dimineața grădina semănă cu-n mic paradis.Parfumată liniștea vestește răsăritul de soare.Peticul de iarbă e umed de-o boare de rouă. O răcoare verde îmi mângăie tălpile goale.Îmi cresc rădăcini cu viteza luminii.Am așteptări colorate.Zece pași înainte
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
ceea ce se poate cumpăra, acum contând doar scopul - acela de a recupera, parcă, toți anii de sărăcie trăiți în tinerețe. Ceea ce s-a întâmplat în România după revoluție, a fost similar cu a da liber omului la fructul interzis din grădina Edenului. Dar cel care se bucură de această dată, de acest impuls irațional al omului modern, nu este șarpele corupător, ci răul în sine, care a reușit să atragă de partea lui, milioane de adepți, căci fructul interzis este mai
GRANDOMANIA ŞI FRUSTRĂRILE OMULUI MODERN de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1162 din 07 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380712_a_382041]
-
în simplitate, așa cum probabil nu ar fi avut dacă se nășteau într-un Regat al României anilor 1950. Situația Majestăților Lor a făcut ca principesele să trăiască toată copilăria și adolescența în case de țară sau de mici orașe, cu grădină ori înconjurate de o fermă. Crăciunul exilului era legat de aer curat, de zăpadă, de dealurile ce le puteai zări pe fereastră, de pădure, de cuibarul cu ouă calde, de tăiatul lemnelor pentru foc, de sobă și fotoliile cu perne
150 DE CRĂCIUNURI ALE FAMILIEI REGALE ROMÂNE de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380747_a_382076]
-
petrece, Tristețea lângă masa noastră șade, Lumina zilei tremură și scade Și clipa se grăbește ca să plece. E sufletul cel trist, în piept, fântână, În care soarele nu se răsfrânge, Doar noaptea ce se lasă e stăpână Și liliacul, în grădini, se frânge. Iar îngerul ne ia pe toți de mână, E singur în tăcerea care plânge. (Leonte Petre) Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: TĂCERE / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1932, Anul VI, 15 aprilie 2016. Drepturi de
TĂCERE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380817_a_382146]
-
și altfel la maturitate, alftel simțim clipa când suntem fericiți, și altfel când suntem îndurerați, timpul are dimensiuni diferite. Dintre toate făpturile pământului, numai omul percepe scurgerea timpului. Numai omului îi este dat să înțeleagă acest adevăr fundamental, că, în grădina timpului răsare, crește, se înmulțește și apoi moare tot ce face parte din universul nostru. Și noi, oamenii, aparținând acestui univers, ne supumem acelorași legi, chiar dacă uneori ne vine să strigăm precum Corina Chiriac, în unul din cântecele sale îndrăgite
OPRIŢI TIMPUL…! de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380801_a_382130]
-
În fiecare an, în ziua de 31 august, împreună cu frații noștri de peste Prut, trăim cu bucurie sărbătoarea limbii române, cea mai spiritualizată dintre sărbători. Limba română e limba sfântă a poporului nostru trăitor pe acea „gură de rai" supranumită și „Grădina Maicii Domnului". Celebrând limba română, îi oferim aleasă cinstire ca pentru o stemă împărătească a neamului nostru. Ea este unul dintre simbolurile fundamentale ale unității naționale. Ea ne-a ținut uniți timp de zece milenii de când trăim pe acest pământ
SĂRBĂTOAREA LIMBII ROMÂNE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380795_a_382124]
-
în serile de vară când ulcică-s plină ochi și târziul mă omoară și spre ochiul meu albastru, înflorat și smăltuit, scurg cu grijă-încet, șistarul, în azuru-mi liniștit. Tot ulcica, drag pământ, le sunt și florilor casă când, culese din grădina, oamenii mă pun pe masa și m-așează delicat pe un macrameu scrobit ori, mă pun jos, pe pământ, lângă un mormânt iubit. Tot Olarul, măiestrit, mă rotește, mă frământa până când burtos cumplit mă trântește pe jos franța și-apoi
DINCOLO DE CUCUTENI de DORA PASCU în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380824_a_382153]
-
surprinzător, între două vile a căror arhitectură dă măsură ambițiilor de moment ale unor oameni care vor să scape de corsetul unui apartament repartizat cândva prin întreprindere, Domnul Pătra a optat pentru o construcție pitică nu mai înaltă decât pomii grădinii. A învățat de la Galiciuica, muica i-a repetat mereu, că nu înălțimea bisericii dă măsura credinței, iar nepoțica l-a convins că bunicul poate și trebuie să-i facă o casă și pe măsura ei și a păpușilor pe care
Profesorul Viorel PĂTRA la Cazasu sau LAUDĂ SATULUI DIN CARE TOŢI VENIM. In: Editura Destine Literare by GHEORGHE CALOTÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_264]
-
spate un gard vopsit într-un portocaliu viu, pășim pe o alee asfaltată trasată cu grijă de topometrist. Intrăm parcă într-o altă lume. Totul miroase a proaspăt, a verdeață de curând udată ceea ce face să simți aerul umed al grădinii care aștepta să fie vizitată. Totul în contrast cu arșița de-afară, din uliță. Păi, ud în fiecare dimineață, ne atrage atenția Domnul Pătra. Nu s-ar putea altfel! S-ar fi uscat. Cu seceta asta... și, știți, le ud dimineața, în
Profesorul Viorel PĂTRA la Cazasu sau LAUDĂ SATULUI DIN CARE TOŢI VENIM. In: Editura Destine Literare by GHEORGHE CALOTÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_264]
-
loc în care să mă retrag în zile de arșiță și să mă simt bine, în care să mă simt alături de părinți, de satul în care m-am născut. De aceea, în tot timpul pe care mi-l petrec în grădină, mă întorc în timpul în care am cunoscut satul de care mă simt încă legat. Am o plăcere copilărească să întorc ceasul CFR Patent care cronometrează pentru mine timpul de atunci, timp care, mi se părea mie atunci, trecea mai încet
Profesorul Viorel PĂTRA la Cazasu sau LAUDĂ SATULUI DIN CARE TOŢI VENIM. In: Editura Destine Literare by GHEORGHE CALOTÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_264]
-
se bucure ilustrând cum nu se putea mai bine deviza Clubului Seniorilor din Învățământ Brăila - Să nu uităm a ne bucura! Este un model de cum, după ce ieși la pensie, îți poți găsi bucuria în a munci, în a munci în grădină, în a urmări cum crește iarba, cum se împlinește boaba de strugure, cum poți și trebuie să urmărești spațiul rezervat fiecărui pom fructifer după felul cum îi controlezi coroana în fiecare primăvară. Profesorul VIOREL PĂTRA, fiu de țărani din Galiciuica
Profesorul Viorel PĂTRA la Cazasu sau LAUDĂ SATULUI DIN CARE TOŢI VENIM. In: Editura Destine Literare by GHEORGHE CALOTÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_264]
-
ține exclusiv de performanța artistică, de strictețea unei viziuni aplicate, de profunda stăpînire a tehnicilor, și nicidecum de anexarea unei retorici exterioare. Perioada romantico - expresionistă de la început, cea conceptual-scientistă de mai apoi, Praporii, Hrana, exterioarele și interioarele de biserici, florile, Grădinile, Stîlpii și peisagistica străbătută de convulsiile vederilor toledane, creează un ansamblu de o rară încordare a dicției, cu un tonus interior menținut mereu la același nivel și prin care bîntuie o irepresibilă voluptate a formulării. Și acest ansamblu trebuie privit
Horia Bernea, un arhitect al contrariilor by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10281_a_11606]
-
muzicii europene. Altminteri, Fontainbleau mi-a părut a fi un castel cât un oraș, o catedrală cât un castel, un popor de creneluri, statui și fântâni cât niște catedrale. Totul scăldat de aleile parcului englezesc sau ale celui franțuzesc, ale grădinei Dianei și de luciul lacului ori al canalului gestionate cu generozitate de mulțimea pestriță a rațelor, pescărușilor și porumbeilor. Dar nu a porumbeilor neapărat albi, pe care doctrina stângistă îi închidea în colivii pacifiste, doctrina ce perora anatema Evului Mediu
De dor și inimă albastră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10261_a_11586]
-
voluptate de către locatarii muzeului: păpuși franceze fabricate în regiunea pariziană sau păpuși germane de Thuringia, păpuși spaniole sau italiene, rusești ori germane; păpuși model Barrois sau Gaultier, Jumeau sau Clément; păpuși cochete dând târcoale prin Montmartre sau plimbându-se în grădina Luxembourg; păpuși încălzindu-se la gura șemineului ori însușindu-și lecțiile într-o sală de clasă; păpuși aflate la cumpărături, la mercerie sau în raionul de confecții; fantoșe confiscate de eclerajul unei săli de spectacol ori de agitația mulțimii dintr-
De dor și inimă albastră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10261_a_11586]
-
uitat deschis. Când ceasul din turn Își face rondul de noapte În sufletul meu. Eu locuiesc Într-un ceasornic - mi-am spus -, strigătele oaselor aleargă toată noaptea prin mine. Uneori deslușesc printre ele glasurile mamei care mă cheamă din depărtarea grădinii, din albastru. Ale mamei, care Îmi leagă rănile cu mângâierile ei, care mă ceartă cu lacrima. Cineva a pus cu siguranță ochii pe mine. Roțile din cer ale ceasului mă urmăresc cu scrâșnetul lor de fier, cu strigătul oaselor. Cu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
atâta dor, voi prinde ultimul tren spre Eden. de-abia atunci... Îngerii muzicanți mă vor striga pe nume, și tot ce-ți voi scrie va purta spirala unui pseudonim: Mira. voi locui pe-o stea, cu bunicul meu... luminând a Grădina Icoanei. TREMUR INTERIOR e sâmbătă... e septembrie... e prima toamnă când iubesc și sunt iubită. chiar dacă totul se Întâmplă pe o adresă de email, sufletul meu pornește spre adevăr - și totuși există iubire... privesc vaza: trandafiri, pelin și busuioc. nu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
semantism redus, univoc, fără iradiere. Să vedem o mostră de lirică fără lirism, cu o banală gesticulație cotidiană vag amenințată de o întorsătură simbolică: "umblu desculț cu o cană atârnându-mi de degetul arătător/ mai spre seară o să ies în grădină/ dar nu pentru mult timp/ cât să formez niște numere de telefon/ cât să fiu sunat înapoi// voi reintra în casă lăsându-mi șlapii la ușă/ trecându-mi o mână prin păr apoi peste față/ apoi dând drumul mâinii într-
Lucruri personale by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10290_a_11615]
-
urme adânci meine liebe/ urmele tale adânci fac parte din lucrurile mele personale/ uneori mă înspăimântă și mă zgârie/ mă dau afară din casă/ mă târăsc spre/ o găleată de vopsea izbită de un zid/ mirosul gunoaielor arzând la capătul grădinii// nu-mi doresc decât o oră extraordinară/ aidoma clipei când te lasă o durere de cap în toiul chefului/ și ți se înmânează cadourile și sufli în lumânările înfipte în tort// sau când pleci la mare cu un bun prieten
Lucruri personale by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10290_a_11615]
-
sfinți de noroi). Greața e o senzație curentă: "s-a oprit din mâncat/ îi venea greață/ voi ce faceți cu noi?/ privea la viermii cei albi din farfurie/ privi spre perete gunoi" (copiii paiaței). Caricaturala priveliște miroase pestilențial: "N-am grădină însă am râme și plină/ mi-i neliniștea cu bile de cucută/ struțul e clopot și dimineața o să pută" (N-am grădină însă am râme și plină). Până și păsările ostenesc de imensa osteneală umană: "păsări obosite ca salariile vechi
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
la viermii cei albi din farfurie/ privi spre perete gunoi" (copiii paiaței). Caricaturala priveliște miroase pestilențial: "N-am grădină însă am râme și plină/ mi-i neliniștea cu bile de cucută/ struțul e clopot și dimineața o să pută" (N-am grădină însă am râme și plină). Până și păsările ostenesc de imensa osteneală umană: "păsări obosite ca salariile vechi" (Kafka și pantalonii lui Ubu Roi). Concretul degradării e atât de ingenios regizat, încât pare inventiv prin sine însuși: "prin ciorbă gunoaie
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
oamenii adunați stăteau de vorbă, în bretonă, cu acea voce surdă a nefericiților, care poartă în ea toate vocile ce au fost ofilite și înăbușite. Femeilor le era frică, dar mânia pusese stăpânire și pe ele. Pe deasupra gardurilor vii ale grădinilor, stăteau de vorbă, la fel ca bărbații lor în biserică. Iar preotul a făcut caietul. A fost trimis la Paris, împreună cu cel al celorlalte insule. Și nimic nu s-a schimbat. Deputații bretoni din Starea a Treia au fost cei
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]