2,863 matches
-
lumea viselor. Doar țârâitul strident al soneriei ceasului deșteptător ne-a tulburat somnul reconfortant, la cinci dimineața. Am plecat amândoi cu noaptea „în cap”, la pescuit pe baltă. Totul era pregătit. Undițe, momeli, umbrelă contra soarelui, gustări pentru micul dejun, grătarul pentru prânz și mai ales ceva rece, pentru a contrabalansa temperatura externă față de cea internă. Moskvici-ul s-a așternut la drum, cu multă bucurie, în răcoarea dimineții. Se auzea torsul motorului, iar din radio se transmitea o muzică languroasă, de
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
ceea ce era motiv de tachinare din partea mea. Să vin cu minciogul să te ajut? Oare încape în juvelnic? Lasă istețule, că eu cel puțin scot ceva din baltă, pe când tu șomezi de o oră. Mai bine te apuci sa pregătești grătarul și să cureți peștele pentru fript. Astăzi la prânz vreau să servesc o masă pescărească din pește proaspăt. Cel puțin să am o amintire frumoasă de pe litoral. Cum adică, celelalte nu au fost frumoase? Dansul, pescuitul la mare, plimbarea nocturnă
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
momentul. Am scos carașii mai mari din juvelnic și m-am apucat cu temei de curățat peștele. După prima spălare în apa din canistră, a urmat clătirea și praful de sare, să-l pătrundă până se va face jarul în grătar. Crapul aștepta și el la rând, având pregătită aceeași soartă ca și cea a confraților săi mai mici. Căpățânile și cozile erau tranșate pentru borșul de acasă, dacă va avea chef colega de baltă de așa ceva, iar restul, acoperit cu
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
și cea a confraților săi mai mici. Căpățânile și cozile erau tranșate pentru borșul de acasă, dacă va avea chef colega de baltă de așa ceva, iar restul, acoperit cu prosoape curate, la umbra mașinii, era în așteptare pentru sfârâitul pe grătarul încins. Când a fost grătarul gata, am așezat peștele pe el și, în scurt timp, mirosul ne-a adus aminte ce poftă și foame aveam amândoi. Amica mea și-a abandonat pescuitul, a așezat fixa rezemând-o de mașină și
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
mai mici. Căpățânile și cozile erau tranșate pentru borșul de acasă, dacă va avea chef colega de baltă de așa ceva, iar restul, acoperit cu prosoape curate, la umbra mașinii, era în așteptare pentru sfârâitul pe grătarul încins. Când a fost grătarul gata, am așezat peștele pe el și, în scurt timp, mirosul ne-a adus aminte ce poftă și foame aveam amândoi. Amica mea și-a abandonat pescuitul, a așezat fixa rezemând-o de mașină și a trecut să mă ajute
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
Acum umbrela era instalată lângă masa improvizată pe pătură și ne ocrotea împotriva soarelui. Friptura de crap, mai ales, era delicioasă. Bucățile de pește fript dispăreau văzând cu ochii. Mai aveam pește crud în lighean, de asemenea și jar în grătar, în cazul că nu ne-am fi săturat, sau s-ar fi ivit, inopinat, vreun oaspete. După ce-am scăpat de grija foamei, am strâns restul de mâncare și l-am așezat în coș, făcând din nou loc pentru odihnă
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
și plăcut în cercurile înalte în care a avut acces, a fost un om puternic și s-a angajat mereu a întreprinde acțiuni curajoase. Nu i-a lipsit niciodată acest spirit al aventurii. Îmi povestea că uneori este invitat la grătar de către un amic, bucătar de profesie, cu care îi face plăcere să discute pe marginea subiectului „hrană” și tot ce ține de ea. Când nea Mitică spune că „nu trăim ca să mâncăm ci mâncăm ca să trăim” citându-l pe Molière
DUMITRU SINU – FRÂNTURI DE VIAŢĂ, OPINII, AMINTIRI ... de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366906_a_368235]
-
fetițele sub chiloți și maieuri. La scăldat nu se prea foloseau costume de baie de către săteni. Doar pe la turiști mai vedeai câte unul - două, când se aventurau să se răcorească în undele Florei sau în lacul Paltinu, sosiți la vreun grătar pe malul apei. *** Anul 1984 a fost marcat de mai multe evenimente: - Deschiderea Jocurile Olimpice de iarnă de la Sarajevo, pe 8 februarie. - Pe 6 mai, la Palatul Sporturilor din București, gala de adio a gimnastei Nadia Comăneci. Cu prilejul retragerii sale
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
Ediția nr. 182 din 01 iulie 2011 Toate Articolele Autorului PICNICUL Unu Mai muncitoresc - zi de praznic „proletar”. Cu cățel, cu purcel, mergem cu toții la iarbă verde pentru un picnic în familie. Femeile au pregătit fripturile și dulciurile, bărbații băuturile, grătarul și bineînțeles, s-au îngrijit să ia cu ei și sculele de pescuit, deoarece ne vom opri pe malul lacului Limanu. Portbagajele abia se mai închid de atât bagaj. Mi-am lăsat Matiz-ul acasă în primul rând pentru că se dovedise
PICNIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367113_a_368442]
-
două autoturisme cu bișonii în brațe, am „decolat” spre locul de relaxare. Bineînțeles că nu am scăpat de nepoți să nu-ș ia fiecare cățelul preferat, pe Cora și Schipi. În cincisprezece minute eram la locul de destinație. Lume multă, gălăgie, grătare fumegând și boxe date la refuz încinse de manelele, volei, dansuri populare. Ca la Turnul Babel cemai. Ne-am ales un loc la umbră, aproape de apă. Nu toți cei care venisem la picnic aveam și dreptul de a pescui sau
PICNIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367113_a_368442]
-
și dreptul de a pescui sau dorința de a face acest lucru. Paul - fiul soției - și Andrei - feciorul lui -, erau amândoi pescari ”înrăiți” și cu vechime pe baltă. Ginerele meu Marian, se instalase pe post de paharnic și asistent la grătar. Ne-am întins păturile și am asezat grătarul dupa indicațiile soției, “șefa noastra de trib” - în așa fel încât să nu ne afume, adică să fie în curent și totuși cărbunii să ardă bine. În calitatea de fochist, Marian a
PICNIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367113_a_368442]
-
a face acest lucru. Paul - fiul soției - și Andrei - feciorul lui -, erau amândoi pescari ”înrăiți” și cu vechime pe baltă. Ginerele meu Marian, se instalase pe post de paharnic și asistent la grătar. Ne-am întins păturile și am asezat grătarul dupa indicațiile soției, “șefa noastra de trib” - în așa fel încât să nu ne afume, adică să fie în curent și totuși cărbunii să ardă bine. În calitatea de fochist, Marian a rămas să se ocupe de grătar, mici și
PICNIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367113_a_368442]
-
am asezat grătarul dupa indicațiile soției, “șefa noastra de trib” - în așa fel încât să nu ne afume, adică să fie în curent și totuși cărbunii să ardă bine. În calitatea de fochist, Marian a rămas să se ocupe de grătar, mici și fripturi, iar fetele - Dana și Veronica -, se îndeletniceau cu pregătirea aperitivelor. Toată gașca lui Baboi, cu bunicul în frunte, ne-am întins sculele și le-am „aruncat” în baltă, în speranța că vom face rost și de ceva
PICNIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367113_a_368442]
-
peștele prins de el. Taică-său a deschis a doua cutie cu bere și și-a aprins a nu știu câta țigară. Nu renunțase să mai spere că s-ar putea să prindă și el ceva. Marian se ocupa de grătar. Împreuna cu fiica-mea întorceau fripturile de zor. Din când în când, umplea păhăruțele de unică folosință cu țuica de mere, făcută de mine în casă pe aragaz, în alambicul din inox. Femeile își povesteau serialele preferate și sporovăiau câte
PICNIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367113_a_368442]
-
scape mingea în baltă. I-am recuperat-o cu greu, după ce am intrat în apă până la glezne. Nu i-a prea păsat când maică-sa l-a dojenit și a rămas în continuare să-l asiste pe tatăl său la grătar. Scandal mare în jurul sculelor de pescuit. Andrei țipa ca din gură de șarpe că a prins Paul un pește, care deocamdată doar îl înțepase și avea toate șansele să-l scape din cauză că de o parte și de alta creștea stuf
PICNIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367113_a_368442]
-
valea, am dat semnalul ca „pescarii” să-și strângă sculele, iar doamnele tinere, sub atenta supraveghere a „șefei de trib”, să strângă bagajele care ni se părea mai puține acum. Cu pungile pline de resturile menajere așezate în loc de cărbune în grătar, ne-am pregătit de plecarea spre casă. Puteam continua acolo picnicul, mai ales că berea nu mai era foarte rece. Așa ne-am petrecut un întâi de mai într-un cadru plăcut, în mijlocul naturii. Speram să avem această ocazie cât
PICNIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367113_a_368442]
-
toată acea arie era împrejmuită cu gard înalt de doi metri dintr-o împletitură deasă ca de bambus, deci discreția era asigurată. Ca meniu, optase pentru platouri bine garnisite cu variate gustări asortate, cu fructe de mare, brânzeturi, legume la grătar, frigărui și alte bunătăți alese cu grijă. Băuturile erau la alegerea invitaților și printre altele, lichioruri șampanie cafea și desert. Aranjase totul cu discreție, ajutată de două prietene și foste colege de liceu, Diana și Maria Carla și de Marco
PETRECERE NEFASTĂ-I de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368506_a_369835]
-
Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1059 din 24 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului era toamnă și amin, iată c-a venit și iarna, noi călare pe destin, am deschis deja povarna. arde doar un crin în sobă, cu cenușa pe grătar, căntă-mi, îmbrăcat în robă, tu, sărmane, lăutar. zi-mi de moarte, zi-mi de viață, să mă răcoresc acum, hai s-o luăm de dimineață că s-a rupt căruța-n drum. totul parcă e miraj, fluturi albi și vrăbii
NINGE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1059 din 24 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363642_a_364971]
-
vedeai mâna omului care a trecut pe acolo, la pescuit. Malul stâng era împădurit și inaccesibil. Peste tot erau cuptoare săpate în pământ, gata să primească ceaunul pentru ciorba de pește sau mămăliguță, gropi în care se făcea focul pentru grătar, pescari la pescuit și multe corturi, de toate culorile și mărimile, ascunse printre pâlcurile de copaci. Era începutul perioadei de vacanțe de vară și pe mal vedeai mult tineret de ambele sexe, cu radiocasetofoanele cântând și date la maximum, de parcă
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
așa puteam rezista. Am scăpat numai cu mici umflături pe picioarele fără cioarapi și pe mâini, provocate de scărpinat. “Ei, deltă am vrut, deltă am găsit!” ne spuneam, trebuia să suportăm consecințele. Cât timp fierbea mămăliguța și sfârâia peștele pe grătar, la lumina răspândită de lampa cu butan, ne-am montat clopoței pe bambine, în eventualitatea vizitei vreunui somn curios, venit să vadă cine îi încalcă teritoriul. Semnale despre existența lui am avut la amurg, când am reușit să-mi reglez
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
să vorbească. Adela le spuse că nu trebuie să sperie peștii. - Mișcă, mișcă ceva în undiță, spuse deodată Iulian. - Trage de ea, îi spuse Adela. - Uite, s-a prins un pește mic, spuse bărbatul. - Este o roșioară! O punem pe grătar și o mâncăm. Dar să mai prindem câte ceva. Nu ne ajunge peștișorul la toți trei. Curând prinse și Adela un pește, ceva mai mare. Părea o scrumbie. Apoi unul mai mititel. - Eu de ce nu prind nimic? se necăji Andrei. - Ai
“LABIRINTUL ENIGMELOR“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350189_a_351518]
-
oprim acum, spuse femeia în timp ce mai scoase din Dunăre cu undița sa, un pește mare. - Acesta ce este? întrebă Andrei curios. - Nu știu cum se numește. Dar este bun. Am mai mâncat cu ai mei așa ceva, răspunse Adela. Facem focul și pregătim grătarul. Eu pregătesc sosul pentru pește, din roșii, ardei, piper, busuioc și ceapă. Să vedeți ce delicios este! spuse Adela. Pe Iulian îl lăsă să răsucească peștii pe grătar. Iar Andrei se juca pe malul Dunării. Arunca pietre în apă și
“LABIRINTUL ENIGMELOR“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350189_a_351518]
-
mai mâncat cu ai mei așa ceva, răspunse Adela. Facem focul și pregătim grătarul. Eu pregătesc sosul pentru pește, din roșii, ardei, piper, busuioc și ceapă. Să vedeți ce delicios este! spuse Adela. Pe Iulian îl lăsă să răsucească peștii pe grătar. Iar Andrei se juca pe malul Dunării. Arunca pietre în apă și alerga fericit prin nisip. - Să nu te depărtezi, să nu pățești ceva. Și nu intra în pădure. Nu știm ce pericole pot exista în ea! spuse Iulian. Adela
“LABIRINTUL ENIGMELOR“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350189_a_351518]
-
ei, adică bunica mea, Sultană Olarescu. Parcă aud și acum țăcănitul rotund pe care-l făcea mașină când lucra mama și eu mă luptăm să nu mă fure somnul și să mă uit cum mișcă mămică sacadat piciorul drept pe grătarul de sub mașină. Adormeam cu sunetul acela minunat, căci știam că sunetul acela înseamnă o cămășuța nouă, o pereche de izmenuțe de iarnă lungi, căci în Basarabia erau niște geruri de crăpau pietrele. Vară îmi făcea izmenuțe scurte, ca purtăm pantalonași
ULTIMA MEA IUBITĂ de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350450_a_351779]
-
mine și mai tare de lumină ce o puteam produce dacă mă concentrăm mai tare! )) Ce mare eram!)) Fostam cândva în tinerețe și salvamar în Mamaia (sect3- prin zonă hotel Rex), unde seară mai stăteam cu colegii la câte un grătar, dar între timp mai făceam câte o baie și nu era așa lumină. Și nu pot să spun că de la lumină artificială, ci de la altceva-ul pe care-l știu aceste ființe. Probabil că, aceste bacterii marine preferă și ele
PARADISUL INFERNAL ... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1288 din 11 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349145_a_350474]