1,698 matches
-
cuprinsă de frig. Când se târâse afară, pe malul râului Salmon, din Idaho, cu mai bine de zece ani înainte, pe gene i se formase gheață. Nu avusese altă soluție decât să înainteze. Să înainteze cumva, să depășească vârfurile din granit negru. Să meargă înainte și în sus, acolo unde exista o șansă să fie reperată de vreun avion. Acolo unde se putea ca vreun om încă s-o mai caute. Să continue să se miște a fost cel mai dificil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
imediat la gabară. Ar fi putut să facă o coborâre fără cusur prin Rainier, care să-i crească încrederea Jinei, să-și întindă cortul la Lantz Bar, după care să pătrundă în adâncul de la Black Canyon, acolo unde vârfurile de granit se ridică atât de sus și de vertical, încât râul ajunge să ți se pară cea mai simplă cale de scăpare. Dar a simțit miros de pui prăjit. Și s-a îndrăgostit de cabană. Colecția de arme de pe verandă, ursul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
lui Ellis, dar, din fericire, Zach o prefera așa - nerasă, nepieptănată, în starea aceea în care aroma trupului ei nu se mai deosebea de cea a râului. Zach a plecat în explorare în timp ce ea s-a târât până la cada din granit. Apa era aproape prea fierbinte ca să fie suportabilă, dar Jina s-a cufundat totuși în ea. Fundul de piatră era neted, iar apa îi ajungea până la gât. Cineva săpase în peretele lateral o băncuță și un orificiu prin care apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
o parte. De-aici pân’ la Barth e numai apă liniștită. Poți să te mai bălăcești o dată. Zach și Jina s-au sărutat o vreme, apoi s-au desprins din ochiul de apă. Au plutit prin capodopera canionului - dealuri din granit negru ca tăciunele, punctate, din când în când, de câte-un cuib de vultur: o pasăre curajoasă instalată într-un culcuș îngust. Zach se așezase pe marginea gabarei și-și vântura picioarele prin apă. Jina stătea întinsă pe fund, privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
dar ca să urce trebuia să se târască în patru labe - să se târască sus, acolo unde avionul pe care-l auzise mai devreme sau un altul ar fi putut s-o repereze. Sus, sus, sus, palmele îi erau despicate de granitul zidului, iar sângele cald era binevenit. Jina și-a îndesat degetele de la picioare în scobiturile stâncii și s-a săltat în sus. După o vreme, cu degetele numai bătături, abia mai reușind să se deplaseze, s-a oprit și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
dar Jina a tăcut. Nici măcar Danny n-a îndrăznit să comenteze volumul de apă care se înghesuia să cadă printre bolovanii înghesuiți pe buza vâltorii. Grupul se îndrepta către Black Canyon. Irene se holba ca prostul la pereții uriași de granit care făcea ca partea aceasta sveltă a traseului să capete dimensiuni de pigmeu. Apoi femeia și-a pironit privirile asupra lui Naji, care stătea în partea opusă a bărcii. Alice s-a prelins până a ajuns lângă Jina. Tu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
să-l închidă într-o sticlă, pe care apoi să și-o așeze pe noptiera de-acasă. Ar fi izbucnit în râs dacă, după un cot, nu s-ar fi lovit cu degetul mare de la picior de o placă din granit, care fusese așezată pe cărare. A ridicat ochii și-a văzut cabana. Care era, de fapt, doar o baracă minusculă, cu acoperiș de tablă. Un morman frumos aranjat de lemne de foc aproape c-o depășea în dimensiuni. Jina pierduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
în iernile șubrezitoare Îmi trimiteai gânduri ocrotitoare. Tu primăveri revigorante-mi dăruiai Și-n verile fierbinți și sufocante Tu apa vie și puterea îmi erai Perfecte străluciri de diamante. În viața mea nimeni nu m-a privit Cu-acea intensitate de granit Și nici acum , după atâta vreme Ușa n-o închid și n-am de ce mă teme. Iubirea mea, eu încă te aștept Și îmi tresare inima în piept Noianul de emoții mă inundă Iubirea mea, în fiece secundă. Pe tine
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
în tumultul timpului, rămâne gravată în imensitatea infinitului albastru, păstrează neatinsă... amintirea. Acolo în drumul de dincoace în lumina slabă de candelă ce străjuiește căi neumblate atât de pustii. Acolo, unde vuietul vântului își șuieră apriga furie, printre crestele de granit ale munților, printre florile sale de colț. Acolo, printre astrele nopții un punct dintre infinit și nimic, în ungherele ascunse ale inimii. Acolo, în lumea de dincolo de realitatea existenței trăite în nisipul timpului scurs din a vremii clepsidră. Acolo, se
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
întrebat cu nevinovăție Roxelana. Sunt, suflete; sunt scumpo; dar le uit când pășesc pragul tău. N-aș crede că am un dușman într-un copil al meu prea iubit, care cunoaște că rânduiala mea a fost scrisă pe stâncă de granit. Știe că mă va moșteni, deci nu-i nimic adevărat. Să lăsăm asta. Tu, neprețuit dar al lui Allah, apropie-te și dă-mi ce nu-mi poate da nimeni în această viață. Sultana-doamnă a oftat mângâind pe soțul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
galbenă. Virgil Jones a rămas în drum și l-a urmărit cu privirea. Vultur-în-Zbor s-a ridicat încet pe vârfuri, ca să se uite prin fereastră, și s-a trezit privind drept în ochii care nu clipeau ai unei fețe de granit. Probabil fermierul trăgea perdelele chiar în momentul când Vultur-în-Zbor s-a uitat înăuntru. Omul avea o față plină de zbârcituri. Văi adânci și urme de vărsat o brăzdau, dar ochii îi erau puternici și nu aveau în ei nici o urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
unei minți de copil. Vultur-în-Zbor se văzu obligat să repete întrebarea, deoarece Virgil nu mai adăugă nimic altceva. — Generalii ruși, răspunse Virgil, se numesc Pișov, Sodov, Pederastrov și Futov. Copilării. Dar Vultur-în-Zbor, deja tulburat de ochii împietriți ai feței de granit, se simțea și mai stingher acum, că știa înțelesul frazei jucăușe. De-acum în oraș. Crâmpeie de agitație în jurul lor - sporadică, pentru că ora era târzie. O ocheadă furișă la altă fereastră: o bătrână privea melancolică într-un album de fotografii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
a schimbat cursul istoriei. Ferma se afla la marginea drumului. Era lungă, scundă și albă. Vultur-în-Zbor a trăit șocul recunoașterii: în locul ăsta, la prima lui călătorie spre K, sărise poarta și trăsese cu ochiul pe fereastră la fața aceea de granit. în locul ăsta i se amintise că era un paria. Acum era alt om. Era parte a locului din care și ferma era o altă parte și astfel era și el o parte a fermei. Cel puțin așa era astăzi. Elfrida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
așa era astăzi. Elfrida Gribb era cu el. Aici era locul cel mai îndepărtat în care ajunseseră, dar nici unul din ei nu-și dăduse seama de distanță, căci merseseră așa, tăcuți și îngândurați. Acum Vultur-în-Zbor îi spuse povestea fermierului de granit, cu chipul plin de zbârcituri și ochi de vasilisc. — întocmai ca un om care știe o sută de secrete și nu are de gând să dezvăluie nici măcar unul, a spus el. Elfrida a zâmbit obosită. Gândurile ei rătăceau aiurea. Cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
M-am întrebat deodată dacă nu cumva și-o fi făcut apariția în după-amiaza asta într-o mașină de la departamentul crimă organizată. La naiba, sper că nu. Și așa imaginea mea avusese de suferit în ochii vecinilor. Masivul bloc de granit și marmură care era Banca de Investiții Mowbray Steiner ocupa întreaga zonă în care se intersectau străzile Liverpool și Broadgate, părând îndeajuns de grea încât să-i crape fundația și să se scufunde maiestuos în trotuar. Asta nu era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
cu viteză maximă, fără să semnalizeze că se desprindea din rând. Am tot trecut de pe-o bandă pe alta și apoi am făcut dreapta spre complexul Broadgate, care se înghesuia deasupra stației de metrou din strada Liverpool. Pereții de granit roz murdar amenințau de pe ambele părți, făcându-mă să mă simt într-un mod plăcut mică și insignifiantă pe lângă scara la care fuseseră construiți; l-ar fi făcut chiar și pe Arnold Schwarzenegger să semene cu Dustin Hoffman. Sculpturile care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Mowbray Steiner, așa că n-am fost șocată crezând că am nimerit din greșeală în toaleta privată a președintelui. În contrast cu sala de recepție, care era făcută după tiparul unui vechi club de gentlemeni, toaletele erau după ultima modă: chiuvete gri din granit, cu podea din ardezie și becuri de jur-împrejurul oglinzii ca o masă de toaletă Bauhaus. Ușile de la toaletă erau din sticlă gri opacă - cel puțin speram eu să fie opace - și chiar și toaletele arătau ca și cum numai o persoană extrem de vulgară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
GLIA STRĂMOȘEASCĂ Și-n boarea dimineții e-un alint De-o mână strămoșească, din uitare Pe frunte dat, drept binecuvântare, La hotărârea noastră fără clint... Ca stânca stăm aici cu-mpotrivire, Granit îmbălsămat de-atâți străbuni De două mii de ani rotind cununi Visând o pace cu desăvârșire... La blidul nostru strămoșesc, sărac Poftit-am pe drumeți în bătătură Și vorbe bune ne-nfloreau pe gură Precum arnici-n portul mândru, dac; Eroi
GLIA STR?MO?EASC? by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83801_a_85126]
-
În total trei băi, două dormitoare, un living și un birou (dotat cu biblioteci construite În perete, Înalte până În tavan, două computere Mac G4 și o etajeră pentru băuturi) Înainte să-l găsesc sprijinit de masa de bucătărie acoperită cu granit, alimentându-și cu portocale storcătorul ultraperformant. Eu n-aveam nici măcar un deschizător de conserve. —Faci yoga? Nu cunosc nici un tip care să facă yoga. Adică nici un tip hetero, mi-am spus În gând. —Normal. E excelent pentru forță și Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
am aruncat o ultimă privire amară spre flori și m-am repezit jos, să iau un taxi. Simon și Will se ciondăneau când am intrat În apartament și am așteptat În liniște În holul ultramodern, cocoțată pe o bancă de granit sub un Warhol strălucitor despre care știam că-l studiasem la istoria artei, dar nu mai țineam minte nici măcar un detaliu. —Pur și simplu nu Înțeleg cum Îl poți invita la noi acasă, spunea Simon În birou. —Nici mie nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Toți Frații mei de Cruce și fluvii de lumini. Purtând în mână spada, cerești trepte urcam Să-mi scap de la pierzare iubitu-mi neam robit, Prin negrele desișuri și grote m-afundam M-am înfrățit cu-adâncuri și creste de granit. Dureri înăbușindu-mi din suflet și din oase Privesc departe cerul cu sfintele-amintiri Mă năpădesc văpăi din zile furtunoase Balsam și mărturie, răbaj și nemuriri. 13 ianuarie 2014 LACRIMA Cu omul te-ai născut odată Din cer și din păcat
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Mi se pare că seamănă cu cineva... spuse Erina, zâmbind. E Încăpățânat ca taică-său. - E o prostie ce faceți! țipă Oană. Mergeți... . nu, e prea târziu... Chipul căpitanului se Întunecă. Corpul i se Încordă, devenind parcă un bloc de granit. Ochii priveau fix, undeva În dreapta. Alexandru nu-l văzuse niciodată În felul acesta. Devenise alt om. Un om transformat Într-o mașină de luptă care dădea ordine cu repeziciune: - Pietro! Cinci sute de Apărători pe flancul stâng, atac la lance
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se căutau din nou. Deodată îmi apăru o scenă pe care, fără să-mi dau seama în ce fel, mi-o doream în acea clipă cu ardoare: pe trotuar, un pavagiu se odihnea mîncînd un castravete. Lepădase lîngă cuburile de granit barosul gros și se sprijinea cu brațul pe genunchi. Osteneala grea din trup îl abandona clipei, plin de rostul propriei sale existențe. Cred că începusem să sufăr din pricina unui trai din cale afară de trîndav. Amestecînd în dragostea ei mila, mama
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
treptat razele lui încep a se stinge în umbrele nopții, în acel clar - obscur priincios ochiului, spune-mi înturnatu-ți-ai vederea (...) asupra orașului ce zace la picioarele tale, beat de vuiet, culcat pe costișa lui ca să-și odihnească mădularele cele de granit”<footnote Costache Negruzzi, Păcatele tinerețelor, Scrisoarea a XIX-a, Ediția a II-a, Editura Scrisul Românesc, Craiova, p. 463 footnote>. Iar, Mihail Sadoveanu spunea despre Cetățuia: „Soarele cobora spre clipa când și pe monahi îi scoală din somn osârdia lor
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
puteam abține să nu râd. Nu, lasă-mă să ghicesc - Bătătorii Anonimi - pentru cei care nu se pot opri din bătutul la mașina de scris! —Bulimicii Anonimi, a răspuns Mike deloc amuzat. Fața lui urâtă arăta ca un bloc de granit. —Am înțeles. Am încercat să mă opresc din chicotit, jenată că-mi bătusem joc de AA, NA, CA și de tot restul. Poate că pentru mine era distractiv, dar pentru ceilalți bieți nenorociți era probabil o chestiune de viață și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]