2,125 matches
-
se poate face: • în mișcare liberă, respectiv prin cădere verticală, cum este cazul tuburilor de tipul acumulatoarelor sau a depozitelor tip puț; • ghidată, respectiv în jgheaburi sau în tuburi cu axa înclinată. Din categoria instalațiilor de transport continuu pe principii gravitaționale fac parte: • planurile înclinate, • transportoarele cu role libere, • transportoarele elicoidale. Planurile înclinate pot realiza deplasarea gravitațională a obiectelor de lucru în două moduri: • prin alunecare, • prin rostogolire. Deplasarea prin alunecare se face după principiul ilustrat în Transportoarele elicoidale sunt asemănătoare
AUTOMATIZAREA şi ROBOTIZAREA PROCESELOR TEHNOLOGICE by VASILE V. MERTICARU () [Corola-publishinghouse/Science/347_a_619]
-
acumulatoarelor sau a depozitelor tip puț; • ghidată, respectiv în jgheaburi sau în tuburi cu axa înclinată. Din categoria instalațiilor de transport continuu pe principii gravitaționale fac parte: • planurile înclinate, • transportoarele cu role libere, • transportoarele elicoidale. Planurile înclinate pot realiza deplasarea gravitațională a obiectelor de lucru în două moduri: • prin alunecare, • prin rostogolire. Deplasarea prin alunecare se face după principiul ilustrat în Transportoarele elicoidale sunt asemănătoare cu depozitele cu jgheab cu deplasare pe elice, ele putând avea suprafața de deplasare netedă sau
AUTOMATIZAREA şi ROBOTIZAREA PROCESELOR TEHNOLOGICE by VASILE V. MERTICARU () [Corola-publishinghouse/Science/347_a_619]
-
se face după principiul ilustrat în Transportoarele elicoidale sunt asemănătoare cu depozitele cu jgheab cu deplasare pe elice, ele putând avea suprafața de deplasare netedă sau cu role. Un aspect care trebuie luat în calcul la proiectarea unor asemenea transportoare gravitaționale este evitarea influenței forței centrifuge, care tinde să scoată obiectul de pe transportor. Pentru rezolvarea acestei probleme, rolele se poziționează înclinate față de planul normal la axa elicei jgheabului. 5.5.3. Transportoare cu fricțiune Transportoarele cu fricțiune folosesc forța de frecare
AUTOMATIZAREA şi ROBOTIZAREA PROCESELOR TEHNOLOGICE by VASILE V. MERTICARU () [Corola-publishinghouse/Science/347_a_619]
-
6.2.2. Automatizarea evacuării deșeurilor din operații de așchiere Automatizarea evacuării așchiilor din procesele tehnologice de prelucrare mecanică prin așchiere vizează următoarele activități: ♦ eliminarea dirijată a așchiilor din zona de așchiere, care se poate face: o liber, prin cădere gravitațională în colectoare adecvate; o forțat, cu preluare de către un jet de gaz sau lichid, sau prin aspirare. ♦ colectarea și transportul așchiilor spre zone de depozitare, care se poate face: o la nivelul local al postului de lucru; ♦ pregătirea așchiilor pentru
AUTOMATIZAREA şi ROBOTIZAREA PROCESELOR TEHNOLOGICE by VASILE V. MERTICARU () [Corola-publishinghouse/Science/347_a_619]
-
greutatea G = se mișcă pe o circumferință cu raza de r = 0,4 și cu o viteză de v n =35 m/s. Să se determine forța centrifugă care acționează asupra particulei și de câte ori acestea este mai mare decât forță gravitațională? Rezolvare: Forța centrifugă: Z = =0,3125 N. De câte ori forța centrifugă este mai mare decât forța gravitațională? μ = =312,5 ori Aplicația 7 Să se stabilească ce cantitate M f de semințe de floarea-soarelui a rezultat după uscare a M i
Caiet de lucrări practice: tehnologia prelucrării produselor vegetale II : tehnologii extractive by Radu Steluţa () [Corola-publishinghouse/Science/568_a_1171]
-
viteză de v n =35 m/s. Să se determine forța centrifugă care acționează asupra particulei și de câte ori acestea este mai mare decât forță gravitațională? Rezolvare: Forța centrifugă: Z = =0,3125 N. De câte ori forța centrifugă este mai mare decât forța gravitațională? μ = =312,5 ori Aplicația 7 Să se stabilească ce cantitate M f de semințe de floarea-soarelui a rezultat după uscare a M i = 20 t semințe, cunoscându-se următoarele: umiditatea inițială a semințelor w i = 11,9%; umiditatea finală
Caiet de lucrări practice: tehnologia prelucrării produselor vegetale II : tehnologii extractive by Radu Steluţa () [Corola-publishinghouse/Science/568_a_1171]
-
Prin urmare, dimensiunile acestora depind de interacțiile polimer-solvent și flexibilitatea lanțului macromolecular. Mărimea micelelor de asociație este determinată de lungimea moleculelor amfifile componente. Fenomenele cinetico-moleculare utilizate în caracterizarea sistemelor disperse și a soluțiilor de polimer sunt: difuzia, sedimentarea în câmp gravitațional și centrifugal, echilibrul sedimentare-difuzie, mișcarea browniană și fenomenele de curgere. Acestor fenomene le poate fi adăugată difuzia prin membrane semipermeabile cu aplicabilitate practică atât în purificarea cât și în caracterizarea mărimii unității cinetice. Sub acțiunea gradientului de potențial chimic sau
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
unul dintre cele mai simple sau chiar cel mai simplu fenomen de transport și reprezintă din punct de vedere macroscopic - procesul spontan de egalizare a concentrației fazei disperse în volumul întregului sistem coloidal, dacă forțele externe, cum ar fi cea gravitațională pot fi neglijate. Sub aspect fundamental, distribuția uniformă a materiei în condiții de echilibru, este dictată de al doilea principiu al termodinamicii, deoarece entropia este maximă când moleculele sunt dispuse „haotic” în întreg spațiul disponibil. Din punct de vedere microscopic
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
mai mic. Determinarea coeficientului de difuzie se face cu ajutorul unor aparate, dispozitive numite difuziometre. II.3. Sedimentarea Particulele dintr-un sistem coloidal având mediul de dispersie lichid sau gazos sedimentează sub acțiunea unei forțe exterioare de exemplu sub acțiunea forței gravitaționale sau centrifugale. Sedimentarea conduce în cele din urmă la separarea sistemului în două straturi: unul în care concentrația fazei disperse este maximă - sedimentul - și un strat ce conține doar mediul de dispersie. În același timp particulele sunt supuse unui proces
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
poate intui faptul că sedimentarea predomină în sisteme cu particule relativ grosiere, pe când difuzia în cazul particulelor suficient de fine. Se poate deduce faptul că: o sedimentarea este un fenomen care constă în depunerea particulelor fazei disperse sub acțiunea forței gravitaționale sau a forței centrifuge. o sistemul dispers se separă în două straturi: un strat în care concentrația fazei disperse este maximă numit sediment și un strat care conține doar mediul de dispersie. Așadar, după natura forței care determină sedimentarea, se
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
se separă în două straturi: un strat în care concentrația fazei disperse este maximă numit sediment și un strat care conține doar mediul de dispersie. Așadar, după natura forței care determină sedimentarea, se disting două tipuri de sedimentări: în câmp gravitațional sedimentare în câmp centrifugal II.3.1. Sedimentarea în câmp gravitațional Sedimentarea în câmp gravitațional este forma cea mai veche a analizei de sedimentare, aplicată din antichitate la studiul sângelui. Bazele științifice ale metodei aparțin lui H. Davy (1815). Sistemele
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
disperse este maximă numit sediment și un strat care conține doar mediul de dispersie. Așadar, după natura forței care determină sedimentarea, se disting două tipuri de sedimentări: în câmp gravitațional sedimentare în câmp centrifugal II.3.1. Sedimentarea în câmp gravitațional Sedimentarea în câmp gravitațional este forma cea mai veche a analizei de sedimentare, aplicată din antichitate la studiul sângelui. Bazele științifice ale metodei aparțin lui H. Davy (1815). Sistemele pseudocoloidale cum ar fi suspensiile, emulsiile, cu particule mari, suferă o
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
sediment și un strat care conține doar mediul de dispersie. Așadar, după natura forței care determină sedimentarea, se disting două tipuri de sedimentări: în câmp gravitațional sedimentare în câmp centrifugal II.3.1. Sedimentarea în câmp gravitațional Sedimentarea în câmp gravitațional este forma cea mai veche a analizei de sedimentare, aplicată din antichitate la studiul sângelui. Bazele științifice ale metodei aparțin lui H. Davy (1815). Sistemele pseudocoloidale cum ar fi suspensiile, emulsiile, cu particule mari, suferă o sedimentare accentuată chiar în
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
forma cea mai veche a analizei de sedimentare, aplicată din antichitate la studiul sângelui. Bazele științifice ale metodei aparțin lui H. Davy (1815). Sistemele pseudocoloidale cum ar fi suspensiile, emulsiile, cu particule mari, suferă o sedimentare accentuată chiar în câmp gravitațional. Studiul acestui fenomen este destul de important atât în cazul aprecierii stabilității cinetice a acestor sisteme cât și în caracterizarea mărimii particulelor și implicit a distribuției mărimilor. II.3.1.1. Sedimentarea sistemelor monodisperse Pentru deducerea unei legități a sedimentării în
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
acestui fenomen este destul de important atât în cazul aprecierii stabilității cinetice a acestor sisteme cât și în caracterizarea mărimii particulelor și implicit a distribuției mărimilor. II.3.1.1. Sedimentarea sistemelor monodisperse Pentru deducerea unei legități a sedimentării în câmp gravitațional, se consideră un sistem monodispers cu particule sferice de rază r. Se admite că particulele nu interacționează între ele în procesul de sedimentare, acționând forțe gravitaționale (fg) și rezistența vâscoasă (fS). Acțiunea fiind în sens opus. La început forța gravitațională
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
3.1.1. Sedimentarea sistemelor monodisperse Pentru deducerea unei legități a sedimentării în câmp gravitațional, se consideră un sistem monodispers cu particule sferice de rază r. Se admite că particulele nu interacționează între ele în procesul de sedimentare, acționând forțe gravitaționale (fg) și rezistența vâscoasă (fS). Acțiunea fiind în sens opus. La început forța gravitațională este mai mare decât cea vâscoasă. Dar cea din urmă fiind funcție de viteză, va crește odată cu aceasta. Astfel că la un moment dat cele două forțe
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
gravitațional, se consideră un sistem monodispers cu particule sferice de rază r. Se admite că particulele nu interacționează între ele în procesul de sedimentare, acționând forțe gravitaționale (fg) și rezistența vâscoasă (fS). Acțiunea fiind în sens opus. La început forța gravitațională este mai mare decât cea vâscoasă. Dar cea din urmă fiind funcție de viteză, va crește odată cu aceasta. Astfel că la un moment dat cele două forțe devin egale și particula se va deplasa cu o viteză constantă. Notând masa aparentă
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
vâscoasă. Dar cea din urmă fiind funcție de viteză, va crește odată cu aceasta. Astfel că la un moment dat cele două forțe devin egale și particula se va deplasa cu o viteză constantă. Notând masa aparentă a particulei cu m, forța gravitațională va fi dată de expresia: f=mg (1) Pentru particulele sferice, masa aparentă sau eficace, care reprezintă diferența între masa proprie și cea a mediului dispersant dezlocuit, este: (2) și (3) Forța vâscoasă a mediului, în conformitate cu relația dedusă de Stokes
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
ce corespunde particulelor ce formează fracțiunea predominantă în sistem, este dată de condițiile matematice: (39) ceea ce corespunde maximului curbei diferențiale sau punctului de inflexiune al curbei integrale de repartiție. (38) II.3.1.3. Aplicații practice ale sedimentării în câmp gravitațional Aplicabilitatea expresiilor deduse la sistemele monodisperse este limitată, doar pentru domeniul curgerii laminare, când criteriul Reynolds are valoare subunitară ;(40) în care r - raza sferei ce se deplasează cu viteza v într-un mediu de densitate d și coeficient de
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
importanță deosebită în practică. Determinând în baza măsurătorilor experimentale cantitatea de sediment acumulată întrun anumit interval de timp se poate calcula raza particulelor, respectiv gradul de dispersie care este o măsură a suprafeței specifice. Tratarea teoretică a sedimentării în câmp gravitațional discutată are ca premisă de bază „sistemul monodispers”. Practica a demonstrat că sistemele reale sunt cele „polidisperse” încât au existat preocupări de extindere a teoriei sedimentometrice la sistemele polidisperse în scopul caracterizării acestora. Polidispersia sistemelor intervine în diverse tehnologii: a
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
scopul caracterizării acestora. Polidispersia sistemelor intervine în diverse tehnologii: a porțelanului, a abrazivilor. De asemenea se aplică cu succes în domeniul chimiei biologice și a chimiei macromoleculare în fracționare și caracterizarea acestor sisteme. Din realitatea cantitativă a sedimentării în câmp gravitațional, (48) rezultă că timpul de sedimentare crește foarte mult pentru particulele mici. Pentru exemplificare se dau vitezele de sedimentare pentru particule metalice care se depun în apă, în tabelul următor: 1/v este o măsură a timpului în care o
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
mult. Pentru un sistem coloidal care prezintă următoarele caracteristici: raza particulei = 10-7cm, viteza sedimentării = , densitatea particulei = 2.7g / cm 3 , timpul necesar pentru a se cufunda cu 1 cm este de 100 ani. Acesta este inconvenientul utilizării sedimentării în cămp gravitațional la sistemele cu un grad avansat de dispersie (emulsii, suspensii). Aceste precizări sau constatări le-a făcut Dumanski (1912), propunând utilizarea sedimentării în câmp centrifugal pentru sistemele cu grad de dispersie ridicat. Se atrage atenția că în realitate, pentru un
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
Dumanski a propus în cazul sistemelor cu grad de dispersie mai ridicat utilizarea centrifugei. Prin aplicarea unui câmp centrifugal convenabil, orice sistem dispers poate fi sedimentat, astfel că pot fi obținute în principal aceleași informații ca și în cazul sedimentării gravitaționale: mărimea particulelor și distribuția acestora după mărime ori masă. Sedimentarea centrifugală este în mod deosebit folosită pentru studiul soluțiilor de polimeri. II.3.2.1. Sedimentarea sistemelor monodisperse Se admit aceleași premise simplificatoare ca și în cazul sedimentării în câmp
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
mărimea particulelor și distribuția acestora după mărime ori masă. Sedimentarea centrifugală este în mod deosebit folosită pentru studiul soluțiilor de polimeri. II.3.2.1. Sedimentarea sistemelor monodisperse Se admit aceleași premise simplificatoare ca și în cazul sedimentării în câmp gravitațional, particula este supusă la acțiunea a două forțe de sens opus: f - forța centrifugă și fS - forța de frecare Stokes. Fie AB axa de rotație a centrifugei și x distanța de la axă la o particulă coloidală. Forța centrifugă este dată
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
se poate scrie relația: (3) Dacă considerăm particula sferică, se știe că, (4) și notând cu dx/dt, viteza de deplasare a particulei în acest câmp, ecuația lui Stokes se scrie: (5) O discuție analoagă făcută pentru sedimentarea în câmp gravitațional arată că și în acest caz, la un moment dat, f=fS și particula se sedimentează cu viteza dx/dt, deci se poate concluziona înlocuind masa aparentă, că: (6) și deci rezultă, (7) De unde viteza sedimentării este dată de expresia
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]