3,747 matches
-
competențele general-umane, de bază, pe care se clădesc abilitățile punctuale, specializate. Degeaba formăm un bun informatician, de pildă, dacă acesta nu știe de unde vine, cine este, Încotro merge și ce este important să facă. Micșorarea ponderii unor discipline precum latina, greaca, logica, psihologia, filosofia etc. sau chiar a unor științe „clasice” sau „vocaționale” În beneficiul unor topici circumstanțiale foarte specializate arată Încotro se Înclină balanța. Educația presupune și o „Înnobilare” a sufletului, o centrare pe dezvoltarea subiectului, o „formatare” a unei
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
, cărturar și orator religios. Originar din Iviria (veche denumire a Georgiei), a avut o tinerețe zbuciumată. Luat rob de turci, este dus la Constantinopol, unde avea să-și dezvăluie înzestrarea pentru xilogravură, pictură și broderie. Învață acum limbile turcă, greacă (veche și modernă), arabă. Venit la București (în intervalul dintre 1688 și 1690) ca tipograf, în urma unei solicitări a domnitorului Constantin Brâncoveanu, A.I. ajunge nu peste multă vreme în fruntea tipografiei domnești. Călugărindu-se, își schimbă numele mirean, Andrei, chemându
ANTIM IVIREANUL (c. 1660 – 3.IX.1716). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
hârtie. Chiar dacă inflația provocată de aceste mecanisme a avut un caracter restrâns 531 în comparație cu inflația monedei de hârtie, generată de către bănci, subliniem totuși caracterul său de permanență, de-a lungul istoriei cunoscute. Huerta de Soto vorbește despre preocupările din lumea greacă legate de activitatea bancară 532. Raymond Bogaert 533 discută despre crizele periodice care au afectat activitatea legată de gestiunea banilor în economia Greciei Antice. Este vorba despre recesiunile financiare și economice din 377-376 î.Hr., dar și cea din 371 î.Hr.
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
el desemna vorbirea obișnuită: „suită de cuvinte care au un sens, cuvântare, discurs ș...ț, conținut al cuvintelor, părere, intenție, gândire, povestire” (P. Chantraîne, 1974, vol. III, p. 718). La rândul său, cuvântul logos acoperea cam aceleași sfere semantice: În greaca veche, el era folosit cu sensul de „a spune”, „a povesti”, „a explica”, „a expune”, „a raționa” (p. 625). De-a lungul timpului, ambele cuvinte au cunoscut, În limbajul elitelor culturale ale Antichității, diferite glisări semantice, care au generat conotații
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
logos-ul se va specializa În denumirea unui discurs bazat pe analiza faptelor și pe construcția argumentelor, mythos-ul va ajunge să preia sferele semantice opuse, rămase libere prin valorizarea și specializarea conceptului de logos. Astfel, „În dialectul atic și În greaca târzie, când logos a ajuns să aibă sensul de «vorbire», mythos a Început să-și restrângă sfera, referindu-se numai la «povestire» (story)” (J. Fontenrose, 1971, p. 54). „Sensul cuvintelor din această familie a evoluat după Homer: de la valoarea de
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
j. Vâlcea - 1820, Craiova), cronicar și caligraf. Dumitru, după numele mirean, era unul dintre cei patru copii ai familiei modeste a lui Alexie și a Aspaziei, ce va deveni Anastasia monahia. La școlile mănăstirești din zonă a deprins limbile slavonă, greacă, rusă, cunoștințe de toponimie, de istorie și geografie, meșteșugul caligrafiei și al miniaturii, arta gravurii și a picturii bisericești. Ucenic al episcopului Grigorie Socoteanu și preot de mir la biserica Episcopiei Râmnicului, se va călugări la Hurezu (1769). Va fi
DIONISIE ECLESIARHUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286789_a_288118]
-
Inferior (Dobrogea), Dacia romană, teritorii din afara sa. În perioada creștinismului timpuriu în spațiul românesc asistăm la începuturile "penetrației păgâne" în creștinism. Limba primară a creștinismului, a evanghelizării și a liturghiei celor mai vechi comunități din Orient și Occident a fost greaca comună (koine). Abia din secolul II, în provinciile latinofone, limba latină a început să se substituie limbii grecești din acel moment, creștinismul devine un "factor de latinizare". În spațiul românesc, situația era asemănătoare: în orașele grecești din provincia Moesia Inferior
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
stâng, în 341-348-ulterior, el părăsește Dacia și se retrage în sud, în Imperiu, sub presiunea lui Aorich, regele vizigoților. În urma predicilor sale, mulți locuitori nord-dunăreni au îmbrățișat arianismul, goți, autohtoni, geți în curs de romanizare și daco-romani. Ulfila predica în greacă, latină și gothică. Prezența unor creștini de origini etnice diverse este o realitate, în secolul al IV-lea, alături de o biserică ortodoxă și una ariană, la nord de Dunăre, a existat și o biserică audiană, înființată de adepții acestei secte
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
crucea creștină, din secolele IV-V, de la Apulum (Alba Iulia), trei amfore cu monograma creștină de la Sucidava (Celei), blocuri de piatră cu cruci creștine. Cea mai însemnată descoperire este bazilica creștină din Sucidava (Celei) cu o amforă ce poartă inscripția (greacă): "A lui Luconohu, fiul lui Licatiu, prezbiter", cel mai vechi nume de preot din nordul Dunării. Creștinismul daco-roman s-a născut ca o continuare firească a celui latin din sudul Dunării. Au existat misionari trimiși în părțile barbarilor din nordul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
el misionari aici. Însă toți acești misionari erau greci, trimiși la goți (barbari) alogeni, dar creștinismul daco-roman a fost latin, deci, misionarii din sudul Dunării nu s-au aflat la temelia creștinismului nostru.35 Creștinismul românesc poartă pecete latină, nu greacă, nu altă origine, și aceasta a influențat credința populațiilor alogene din zona Dunării. Știm că după părăsirea Daciei (vezi mai sus), nordul Dunării a rămas sub influența politică, economică și culturală a Imperiului, de aceea creștinismul latin de-aici este
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
creștină păstrează o importantă zestre de idei și credințe de origini și vechimi diferite, gândirea religioasă a românilor o dovedește. Cele mai multe inscripții din Scythia Minor sunt în limba greacă, puține în latină (10%), iar răspândirea creștinismului s-a făcut în greacă și latină. Dar, în Scythia Minor, secolele V-VI marchează o nouă etapă în latinizarea limbajului religios a populației din Scythia Minor (Dobrogea). Contrar celor spuse de Vasile Pârvan, Scythia-Dobrogea este unul dintre nucleele genezei vocabularului creștin de origine latină
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dunăreană-pontică, romanici și slavi, bizantini, bulgari, la finele primului mileniu. Pe de altă parte, contactul cu neamurile slave a determinat pătrunderea, mai întâi pe cale populară, apoi pe cale instituțională, din secolele IX-X, a unor cuvinte originare din patrimoniul lexical slav în greaca bizantină, albaneză și română. Acest aspect este strâns legat de creștinarea slavilor sudici și a bulgarilor, și de organizarea structurilor bisericești în teritoriile controlate de aceștia, precum și de recunoașterea limbii slave ca limbă liturgică, introducerea alfabetului chirilic și dezvoltarea literaturii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
care includea Dacia (nordul Dunării) și regiunea sud-dunăreană (balcanică). Marginile romanității răsăritene se pot stabili pe temeiul numelor latine din inscripții și a a denumirilor de localități. Linia Jirecek (vezi mai sus) distingea între zona sud-dunăreană, în care se vorbea greaca, față de cea latină: ea începea la Marea Adriatică, în nordul Albaniei, urma granița dintre provinciile Macedonia și Prevalitana, la sud de linia Scutari-Prizren, apoi granița dintre provinciile Tracia și Dardania, iar mai spre răsărit traversa culmea Munților Haemus, care forma granița
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de termeni, provin în cele două idiomuri dintr-o sursă comună, substratul carpato-balcanic. Un alt aspect important se referă la prezența în limba română a unui număr de cuvinte preromane (100), străvechi, care nu sunt de origine latină, slavă ori greacă și care sunt inexistente în limba albaneză. Aceste elemente "obscure" din limba noastră au o însemnătate lingvistică și istorică deosebită și ele provin din fondul autohton carpato-balcanic, un idiom indo-european specific. Ele trebuie considerate ca străvechi și indigene, fiind cuvinte
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
refugiaților din Dacia aureliană în vecinătatea Dardaniei și Prevalitaniei, patria primară a albanezilor, argumentele lingvistice, consideră el, sprijină teza imigrării: "În Dacia sud-dunăreană, daco-romanii s-au așezat într-un ținut unde limba uzuală era latina, în timp ce în Moesia Inferior era greaca. Latinizarea dacilor se poate explica mai convingător dacă se consideră că viitorii români sunt urmașii refugiaților instalați la sudul Dunării, în 275, cufundat într-un mediu iliro-roman". Și el continuă: "Lingviștii au remarcat că limba română vorbită în Transilvania, Valahia
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
expedițiile militare întreprinse aici. Această nouă etapă a relațiilor cu Imperiul avea loc sub semnul feudalismului, predominant acum în estul și sud-estul Europei. Chiar din momentul revenirii în zonă, împărăția bizantină înlătura ierarhia religioasă slavă (bulgară), fiind înlocuită cu una greacă și, în același timp, sublinia Iorga, se recunoștea existența unei populații românești numeroase și întinse, vlahii, în sudul Dunării. După Kekaumenos și însemnările rabinului spaniol, Veniamin din Tudela, consemnau: "vlahii se cațără ca niște capre pe stânci". După revenire, Bizanțul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
COSTIN, Nicolae (1660-1712), cronicar și traducător. Al doilea dintre fiii cronicarului Miron Costin, C. a învățat la Școala iezuită și, probabil, la Școala Domnească din Iași, apoi la Lemberg. Cunoștea perfect limbile latină, slavonă și polonă, mai puțin greaca și, poate, franceza și italiana. Implicat, ca și Velicico Costin, unchiul său, în complotul din 1691 împotriva domnitorului Constantin Cantemir, este închis împreună cu frații săi, Ioniță și Pătrașcu. Eliberat pe chezășia unor boieri de frunte, cărturarul moldovean se refugiază în
COSTIN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286445_a_287774]
-
traducerea unor istorioare morale și Istoria lumii pe scurt îi aparțin lui Damaschin T. Bojâncă. Carcalechi este autorul articolelor-program și al dedicațiilor ce însoțeau unele numere. El scrie articole de istorie, care au un pronunțat caracter de popularizare, traduce din greacă și germană povestiri și istorioare moralizatoare, redactează știri privind viața culturală din Principate, informații bibliografice (Izvorul cărților), liste cu prețul mărfurilor ș.a. Literatură originală s-a publicat puțină: fabula Guzganul de cetate și cel de câmp de Gh. Asachi, poezia
BIBLIOTECA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285731_a_287060]
-
artă, istorie, filosofie, estetică, sociologie, politică. Un spațiu larg este destinat literaturii originale, versuri și proză, semnate de Ion Agârbiceanu, Pavel Dan, Radu Brateș, Virgil Fulicea, Virgil Stanciu. Cele mai bogate colaborări îi aparțin lui Pavel Dan, fost profesor de greacă și latină la Blaj, și lui Radu Brateș, prieten apropiat al lui Pavel Dan. În domeniul teoriei, istoriei și criticii literare se publică opinii, controverse și dispute relative la fenomenul literar contemporan. Se discută, astfel, modernismul arghezian, cu un răspuns
BLAJUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285757_a_287086]
-
, Antoaneta (17.I.1916, Pitești), poetă, prozatoare și traducătoare. Este fiica Floricăi (n. Rusu) și a lui Marin Iordache, ofițer, și nepoată a lui Vladimir Streinu. După ce își ia licența în latină și greacă la Facultatea de Litere și Filosofie din București (1939), lucrează în Ministerul Propagandei Naționale (1940-1942), apoi la Ministerul Culturii (1943), de unde este trimisă la Institutul Român din Madrid. Din 1946, rămâne definitiv în Spania, căsătorindu-se cu diplomatul lituanian Bodisco
BODISCO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285776_a_287105]
-
vândute la mezat, după propria-i dorință, și banii au fost împărțiți săracilor. Imperiul Bizantin, care a dăinuit până în 1453, agonizând în ultima jumătate de mileniu a existenței sale, s-a bucurat, totuși, de mai multă liniște. Literatura creștină în greacă, latină, siriacă și coptă a cunoscut un remarcabil avânt. La începutul veacului al IV-lea, Sfântul Pamfil pune bazele unei mari b. în Cezareea Palestinei, distrusă în anul 637, de arabi. La Constantinopol, fondatorul capitalei adunase o b. bogată, ce
BIBLIOTECA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285733_a_287062]
-
, Mihail G. (1780, Budapesta - 3.II.1842, Budapesta), filolog. Părinții lui, aromâni ale căror nume nu sunt cunoscute, au emigrat în Austro-Ungaria după distrugerea totală a orașului lor din sudul Dunării. A fost profesor de greacă veche și neogreacă la Viena și Budapesta. Este cunoscut pentru Gramatică română sau macedonovlahă, elaborată cu un deceniu înainte de a fi tipărită, în 1813, în limbile germană, greacă și în graiul macedoromân. Lucrarea va mai cunoaște două ediții; cea din
BOIAGI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285793_a_287122]
-
pare a face în mod conștient literatură. E vorba de aproximativ cincisprezece pagini, interesante însă atât din unghi lingvistic, ca limbă vorbită, cât și prin reflecții în plan filosofic. Nu mai puțin interesante sunt „dialogurile”, reproduse în grai aromân, în greacă și în germană, care atrag atenția prin stilul alert și prin perspectiva aproape modernă a conversației. Pericle Papahagi relatează despre B. că ar fi tradus în zece limbi, între care și graiul aromân, Opera didactică a lui J. A. Comenius
BOIAGI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285793_a_287122]
-
Române, București, 2000 footnote> Scrierile necanonice și-au ocupat un loc important în tradițiile orale și în ceea ce mai tarziu s-a numit „literatura seculară". Referitor la termenul"apocrif" Enciclopedia Britanică oferă o definiție strict din perspectiva religioasă:"Apocrif: din greacă apokryptein, care înseamnă «pentru a ascunde departe», în literatura religioasă se referă la acel grup de lucrări considerate ca fiind colaterale canoanelor Sfintei Scripturi. Istoria utilizării acestui termen se referă la grupul lucrărilor ezoterice care la început au fost apreciate
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
talentul de a scrie poezii și proza. Ritmul în care era educat tânărul este de invidiat până și în zilele noastre, amintindu-ne de pregătirea de care a beneficiat regina Cristina a Suediei: "Înainte de micul dejun aveau loc lecțiile de Greacă, urmate de Latină și istorie, compunere, aritmetică, cosmografie, dialectologie, retorica și, desigur, teologie. Regele Iacob vorbea fluent Greacă, Latină, Franceza, Engleza și Scoțiana. Regele a remarcat la un moment dat că prima limba pe care o vorbise fusese Latină, si
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]