2,649 matches
-
mereu cu cotul privindu-ți cu dispreț - în goliciune - corpul . Petrece-n lumea ta mai mult decât pestriță și simte-te ferice precum în larg o fâță ! Iar mâine-n zori, pe plajă să te destinzi la soare ca pescărușii gri care plutesc pe mare . ION I. PĂRĂIANU Referință Bibliografică: Ca pescărușii / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 699, Anul II, 29 noiembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Al Florin Țene : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
CA PESCĂRUŞII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 699 din 29 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351368_a_352697]
-
sunt învățați să vorbească românește, sunt educați și purtați de mână în grădinițe, apoi la școală. Dacă m-ar întreba cineva de unde sunt, cu siguranță aș ști să răspund: din Vaslui, de pe o stradă anume, locuiesc într-un bloc, fost gri, actualmente colorat fără nicio noimă, colț cu maneaua vecinului de la parter și cu bormașina celui de la 3 care sparge și meșterește de cel puțin un an. Mă uit în oglindă analitic, cred că arăt bine, părul îmi cam face figuri
O ELEVĂ DE MODĂ VECHE , CUM NU CREDEAM SĂ MAI EXISTE PE BĂNCILE ŞCOLILOR DIN ROMÂNIA! de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 557 din 10 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351421_a_352750]
-
de apetit și mediocritate ce le oferă, întotdeauna mulțimile, care pe deasupra mai sunt și divizate în... plutoane (generații). Făcând abstracție de încercarea de uniformizare a poeților, de către unii critici, încartiruindu-i, încec să fac o "extracție" a poetului din "zona gri" a generațiilor pentru a-i da personalitatea care i se cuvine, pe merit. Pentru că Gheorghe Izbășescu are o abilitate specifică a disimulării și acel rost adresativ al confesiunii lirice, cumulate cu înclinația spre comentariu, spre nuanțarea reflexivă a impresiilor ce
GHEORGHE IZBĂŞESCU-CÂNTECE DE MÂNTUIRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351454_a_352783]
-
lumea, unuia i-au crescut dinți pe frunte, se încruntă. Cel mai mult m-a bucurat când, aflat pe malul Styxului , am descoperit o sticlă, în care se aflau poemele mele necitite. În viață treci prin toate culorile, Moartea e gri, gorile și gloriile, Încearcă să cânți mai simplu, mai clar, Observi gângania din chihlimbar? Suntem cerșetori pe față, pe-ascuns, Poetul privește prin Nepătruns, Întreabă „Quo vadis, Domine?”, Doamne, Un om între oameni, un pom între poame, Iar fericirea rămâne
CURSA CU OSTACOLE de BORIS MEHR în ediţia nr. 342 din 08 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351494_a_352823]
-
ca un vultur, se repezea mereu să mă ciupească. Luând un prosop, l-am prins de cap și picioare reușind să-i desfac firul de nailon. Fiind foarte aproape de mine, îi admiram penele, de un alb strălucitor, cu rezonanțe de gri pe vârful aripilor. Ochii lui verzi mă fulgerau cu furie și ură, în timp ce asaltul stolului de pescăruși furioși devenise foarte periculos pentru mine. Reușind să desprind nailonul, i-am dat drumul să zboare. Atunci, întreg stolul l-a înconjurat și
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350729_a_352058]
-
caracterizată prin arcuri mari, bolți nervurate și contraforturi care permit crearea unor spații mari și deschise, neîntrerupte de coloane pentru susținere. A fost construită din piatră vulcanică, cunoscută ca piatră albastră de Hillsborough și are 17 nuanțe de la ruginiu la gri. Ferestrele bisericii - 77 la număr - au sute de vitralii frumoase cu figuri și scene biblice. Băncile din interiorul bisericii asigură locuri pentru 1600 persoane. În interior au fost instalate două orgi, prima în 1976 - „Flentrop” - și cea de a doua
CORUL „TENEBRAE” (TENEBRAE CHOIR) de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 702 din 02 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351640_a_352969]
-
iubire? Ce-i viața noastră fără de iubire? Un câmp arid, o pâine fără sare Un templu rece-n care nu-i simțire Grădină fără flori, țărm fără soare.. Copaci fără pădure, triste ramuri Lac fără nuferi, cer fără de stele Perdele gri de fum plângând în geamuri Și libertate-ascunsă-ntre zăbrele. Fără iubire ce e viața, oare? O mare fără valuri înspumate Un orizont pierdut, zâmbet ce doare De n-ai iubire, poți avea de toate Nefericit te simți și zi și noapte
LIRICĂ AUTUMNALĂ 2012 de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351652_a_352981]
-
de apetit și mediocritate ce le oferă, întotdeauna mulțimile, care pe deasupra mai sunt și divizate în... plutoane (generații). Făcând abstracție de încercarea de uniformizare a poeților, de către unii critici, încartiruindu-i, încec să fac o "extracție" a poetului din "zona gri" a generațiilor pentru a-i da personalitatea care i se cuvine, pe merit. Pentru că Gheorghe Izbășescu are o abilitate specifică a disimulării și acel rost adresativ al confesiunii lirice, cumulate cu înclinația spre comentariu, spre nuanțarea reflexivă a impresiilor ce
GHEORGHE IZBĂŞESCU-CÂNTECE DE MÂNTUIRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346664_a_347993]
-
2011 Toate Articolele Autorului Frunze regăsite din beția toamnei, Vreme tristă fulguindă... Lacrimi violete, tocmai răscolite Din ceru-adormit, prin păduri bolnave. Vântu-ngenunchează Ramuri, păsări în ungher de noapte. Cuiburi părăsite, cântec care plânge Al muzicii de creangă, abia abia șoptite... Griul - innocent décor Ploaia, spală toamna părăsită Așternându-i iernii, De nămeți, pufos covor. Referință Bibliografică: Scrisoare iernii / Constanța Abălașei Donosă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 362, Anul I, 28 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Constanța Abălașei Donosă
SCRISOARE IERNII de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351068_a_352397]
-
de apetit și mediocritate ce le oferă, întotdeauna mulțimile, care pe deasupra mai sunt și divizate în... plutoane (generații). Făcând abstracție de încercarea de uniformizare a poeților, de către unii critici, încartiruindu-i, încec să fac o "extracție" a poetului din "zona gri" a generațiilor pentru a-i da personalitatea care i se cuvine, pe merit. Pentru că Gheorghe Izbășescu are o abilitate specifică a disimulării și acel rost adresativ al confesiunii lirice, cumulate cu înclinația spre comentariu, spre nuanțarea reflexivă a impresiilor ce
CÂNTECE DE MÂNTUIIRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 365 din 31 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351189_a_352518]
-
femeie căreia nu-i ghicești misterul sau ca enormul golului ce-i cerul înghiți mereu cetate cu cetate totul la tine cade în târziu și vântul care spulberă speranțe zburând nisipul între mort și viu nedecise hotare de tăceri în gri o umbră funerară ce umblă fără chip și verbul ce-nspăimântă a muri timpul se face ploaie anotimp zăpezi ce răscolesc stihii de stele năuce ape care urcă-n cer izvoare tainice din lumi rebele replăsmuind fantasticii flamingi zei ce visează
ETERNITATE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345604_a_346933]
-
povestirile bătrânilor, să străbat pădurile la pas, să privesc sălbăticiunile în lumea lor, să ascult trilurile păsărilor , să le privesc zborul. În fața lumii Creatorului voi fi mereu o mirare. Primăvară cu moațe mă-mbracă primăvară în culoare, scapătă azi de griul cel cernit mi se deschid în cale ochi de floare și pofta mi se face de iubit. obrazul roz îl are astăzi mărul, iar părul îmbrăcat e în dantele, of, vremuri deochiate și rebele măciuca vreți să-mi faceți părul
ANTOLOGIA REVISTEI DOR DE DOR, VALERIA TAMAS de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352133_a_353462]
-
Acasă > Stihuri > Semne > RÂSUL Autor: Râul Bâz Publicat în: Ediția nr. 1327 din 19 august 2014 Toate Articolele Autorului Din când în când, pe nepusă masă, mă năpădește râsul. Totul e gri, muncitorii trec posomorați că întotdeauna, pe frunzele de nuc se citește lehamitea, unele păsări triluiesc tropare, altele doar deschid ciocurile a muțenie, iar pe mine mă podidește râsul. Din adânc se aude, surd, cum se ocărăsc cârtitele, copiii preoților își
RÂSUL de RAUL BAZ în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352176_a_353505]
-
PENIȚEI Autor: Maria Ileana Belean Publicat în: Ediția nr. 313 din 09 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului numai eu și vârful peniței flămânzi mai stăm la marginea căldurii doar prin ea petrec poveștile înșiruite în mici perle: albe, negre cele gri nu-mi plac au amurgul sângeriu, și plămânii mii umple de nisip oare sunt paranoia că pe bunica o înghesui mereu în vârful ei? ce să fac dacă ea are cel mai mult alb deschid ochii larg să-i văd
VÂRFUL PENIŢEI de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356291_a_357620]
-
la poet prin anumite impulsuri și cerințe individuale ce sunt legate în satisfacerea lor, de sentimentul plăcerii. "Singur, singur, singur.../ Vreme de beție -/ I-auzi cum mai plouă./ Ce melancolie!/ Singur, singur, singur... ("Rar"). La fel ca și în poeziile "Gri", "Palid", "Spre toamnă", însingurarea se exprimă prin tehnica simbolistă a repetiției, precum la Macedonski în "Cântecul ploaiei"și Minulescu în "Romanță fără muzică", unde găsim efectul de jovialitate hedonică. Diogenes Laertios în "Despre viețile și doctrinele filosofilor"ajunge la concluzia
ELEMENTE ALE HEDONISMULUI ÎN POEZIA LUI BACOVIA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356270_a_357599]
-
cu ochii închiși. Coborî scările în grabă și căută o reprezentanță de unde își cumpără un telefon mobil. Agenda lui era goală. Luă un taxi spre gară, pe urmă trenul spre Brașov. Simțea nevoia să conducă, dar cine știe unde era Mercedesul lui gri de care fusese mereu îndrăgostit! Era ora zece și treizeci și cinci de minute. În compartiment mai erau doar vreo câțiva călători. Se așeză la geam și începu să admire pădurile cum alergau de-a lungul trenului. Deodată îl zări pe Ștefan
PROMISIUNEA DE JOI (XIII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354881_a_356210]
-
Pompei. Una dintre ele. Cea mai mediatizată. La care se adaugă Ercolano, plus satele învecinate. Plecăm de la Stazione Centrale cu Circumvezuviana, un trenuleț ce parcă te-ar duce, tranca-tranca, direct spre iad. Vezuviul asistă pasiv, ușor morăcănos, îmbrăcat într-un gri de infern, cum este biltzat de grupurile de asiatici, care ciripesc entuziasmați prin toate vagoanele. Fără grabă, atacăm intrarea. Pompei Scavi. Vulcanul le-a dat romanilor doar 178 de ani de primă existență prin zonă. Un timp au uitat holocaustul
CINCI ÎNTR-UNUL! FILE DE JURNAL PARANORMAL (2) – CAPRI & POMPEI de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355037_a_356366]
-
realizez că e clopotul de la Basilica de S. Pietro di Castello, singura de pe Isola di S. Pietro, cea cu care mă învecinez. Dacă tot sunt aici, menționez că pe peretele fiecărei biserici, la intrare, apare o placă dreptunghiulară, de culoare gri deschis, unde găsim scris cu roșu numele locașului oficial (și cel popular, dacă este cazul) și cu litere negre, mai mici, principale date: secolul/anul ridicării, secolul/anul restaurării, numele principalilor autori ai lucrărilor artistice, uneori numele arhitectului. Chiesa San
VIA GARIBALDI de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355313_a_356642]
-
puteai să te joci cu ele. Și Lăcrămioara suferea, că nu are și ea un caiet și nici culori și mai ales pentru că singurele ei jucării erau un titirez pe care îl făcea tatăl ei dintr-un căpăcel de plastic gri al unei sticluțe de penicilină și un băț de chibrit trecut prin el. Îi plăcea titirezul acela iute, îi plăcea și păpușa de cârpă albastră dar tot se plictisea. Ce bun ar fi fost un caiet! Ar fi desenat cuierul
BANUTII LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355440_a_356769]
-
ce le făcea cu mâinile , în timp ce vorbea. Îl priveam atât de atentă, ca și atunci când privești ceva anume să nu-l pierzi din ochi. Uscățiv, tras la față, cu orbitele în care se ascundeau lumina ochilor săi frumoși de un gri întunecat. De m-ar fi înterbat ceva anume, cu siguranță abia puteam scoate câteva cuvinte. Gândurile mă plimbau prin toate colțurile memoriei mele și-mi tot spuneam; unde m-a adus bunul Dumnezeu ! Priveam chipul acestui om, acestui mare artist
O ZI DE NEUITAT ... de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355516_a_356845]
-
Acasa > Eveniment > Comunicate > SPOVEDANIE IN GRI Autor: Pompiliu Comsa Publicat în: Ediția nr. 322 din 18 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Spovedanie în gri De la părinții mei, regretații Paraschiva și Andrei Ciupercă, am învățat ce înseamnă să fii om. M-am șlefuit apoi în casa unchiului, undeva în Letca-Veche, județul Giurgiu, ferma Constanței și a lui Victor Hacștuț, unde-mi petreceam aproape în totalitate
SPOVEDANIE IN GRI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356637_a_357966]
-
te face să ai încredere și să spui ce crezi. Doar așa capeți una dintre cele mai importante trepte ale conștiinței. Rămân însă un bolnav perpetuu după timp. Închei, evident, cu plecăciune. jr. dr. Pompiliu COMȘA Referință Bibliografică: SPOVEDANIE IN GRI / Pompiliu Comsa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 322, Anul I, 18 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Pompiliu Comsa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
SPOVEDANIE IN GRI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356637_a_357966]
-
288 din 15 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Ce tristă e lumea în care trăiești Când cerul nu plouă, deși tu iubești, Când soarele arde și ultima frunză Iar ție-ți îngheață cuvântul pe buză! Ce triste sunt toate și gri și stinghere De nici nu mai știi cum e gustul de miere! Și-albina tot cată nectarul în floare Cum cată lumina frumosul în zare! Ce triști sunt și ochii și inima-i tristă În lumea în care Domnul nu
CE TRISTĂ E LUMEA ÎN CARE TRĂIEŞTI! de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356696_a_358025]
-
care se așezau doar pe umerii celor cu fruntea lată și ochii larg deschiși, celor cu liniștea oferită de nepământeni sau poate de zei. Mă trezii mai bogat c-o viață și mai bătrân cu două, într-o vreme când gri-ul devenise culoare națională.” Dacă aș fi întrebată ce m-a impresionat mai mult din „El Desconocido”, sincer, nu aș ști ce să răspund; fiecare filă de carte răsucită între degetele sorții, impresionează printr-un „ceva” anume, incită la a
LA CUMPĂNA DINTRE „DRAGA” DE VIATA ŞI LUMEA DE „DINCOLO”: EL DESCONOCIDO! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355112_a_356441]
-
la poet prin anumite impulsuri și cerințe individuale ce sunt legate în satisfacerea lor, de sentimentul plăcerii. "Singur, singur, singur.../ Vreme de beție -/ I-auzi cum mai plouă./ Ce melancolie!/ Singur, singur, singur... ("Rar"). La fel ca și în poeziile "Gri", "Palid", "Spre toamnă", însingurarea se exprimă prin tehnica simbolistă a repetiției, precum la Macedonski în "Cântecul ploaiei" și Minulescu în "Romanță fără muzică", unde găsim efectul de jovialitate hedonică. Diogenes Laertios în "Despre viețile și doctrinele filosofilor" ajunge la concluzia
ELEMENTE ALE HEDONISMULUI ÎN POEZIA LUI BACOVIA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 331 din 27 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355196_a_356525]