KorAP: Find »[drukola/base=grimasă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...25 26 27 ...39 >

967 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

gură de cappuccino, când îmi dau seama că am luat paharul greșit - cel rece ca gheața de acum patru ore. Câh. Câh. Și nu prea pot să-l scuip peste masă. Înghit cappuccino-ul de-a dreptul grețos cu o grimasă. Luminile fluorescente îmi pâlpâie în ochi și mă simt golită. Rolul meu, în toate aceste megatranzacții, este pe partea financiară - așa că eu sunt cea care a negociat acordul de împrumut dintre clientul nostru și Banca PGNI. Eu am salvat situația

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
nebunie. Eddie! Îmi întinde trei pastile verzi și, după câteva încercări, dă peste un bufet plin cu pahare. Poftim. O să-ți ia durerea cu mâna. Îmi toarnă niște apă rece de la frigider. Bea asta. — Mersi, spun, înghițind pastilele cu o grimasă. Vă sunt foarte recunoscătoare. Mă doare capul de mor. Abia dacă pot gândi. — Engleza ta e foarte bună. Mă cântărește atent din priviri. Chiar foarte foarte bună ! — A, spun, nedumerită. Păi. Sunt englezoaică. Așa că... probabil de-asta. — Ești englezoaică ? Trish

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
o palmă ușoară, făcându-și brățările să zăngănească. Nu speria fata ! Se întorc amândoi să se uite la mine. Nu știu de ce, am senzația că așteaptă un răspuns de la mine. Sunt foarte recunoscătoare, vă rog să mă credeți. Reușesc o grimasă pe post de zâmbet. Ați fost foarte amabili că mi-ați permis să vă inoportunez. — Vorbește o engleză impecabilă, nu ? Eddie ridică din sprânceană către Trish. — E englezoaică ! spune aceasta triumfătoare, de parcă ar fi scos un iepure din pălărie. Înțelege

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
mai am puțin și mă prăbușesc pe podea. Cred că analgezicele alea au fost un pic cam tari, șoptesc. — Un picuț. Trish mă privește atentă. Sper că n-ai băut alcool azi, nu ? — Ăă... păi, ba da. — Aah. Are o grimasă. Nu-i nimic, o să fie bine atâta timp cât nu începi să ai halucinații. Dacă se întâmplă cumva, o să trebuiască să chemăm un doctor. A... șaaa ! continuă, deschizând ultima ușă cu un gest înflorit al mâinii. Locuința personalului. Toate încăperile din casa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
O singură dată dacă mai pomenești de Portugalia... Eddie iese cu pași furibunzi din încăpere. — Eddie ! i-o taie Trish scurt, după care îi arată spre mine cu o vagă mișcare a capului. Pas devant. — Ce ? zice Eddie, cu o grimasă. Pas devant les... les... Își frământă mâinile, de parcă ar încerca să mimeze cuvântul care lipsește. — Domestiques ? o ajut eu stângace. Trish mă săgetează cu privirea, după care se retrage cu demnitate. — Mă găsești la mine în cameră. — E și camera

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Peste ce-o fi dat ? — Nu pot să te las să mai umbli în halul ăsta. Apare în ușa uscătoriei, clătinând puternic din cap. — Poftim ? Mă uit la ea. — Părul tău. Se strâmbă. — A, da. Ating șuvița decolorată cu o grimasă. Voiam să mi-l aranjez în weekendul ăsta... — Ba ți-l aranjezi chiar acum, mi-o taie scurt. Ți-am adus-o pe supercoafeza mea. — Acum ? Mă uit la ea uluită. Dar... trebuie să dau cu aspiratorul. — Nu mai vreau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
mi-a plăcut deloc. Pe bune. Dar ce... adică de ce... — Eram în anul de dinainte de universitate, și eram chelner. Apartamentul meu se afla vizavi de un supermarket deschis nonstop. Toată noaptea era luminat cu neoane puternice. Iar zgomotul... Are o grimasă. În cele zece luni cât am stat acolo, n-am avut nici măcar o secundă de întuneric sau de liniște totală. N-am auzit niciodată o păsăre ciripind. N-am văzut nici o stea. Îmi dau capul pe spate instinctiv, și mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
trece mâinile prin păr. Credeam că de-asta nu vrei să vorbești despre trecutul tău. Iar tu m-ai lăsat s-o cred. Când te-ai dus la Londra, am fost îngrijorat pentru tine. Iisuse. — Îmi pare rău. Am o grimasă de vinovăție. Dar... pur și simplu n-am vrut să știi adevărul. — De ce nu ? îi răspunde, și simt în glasul lui că e rănit. De ce, n-ai încredere în mine ? — Nu, zic stresată. Evident că am încredere în tine ! Dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
sau ai putea să mă angajezi ca purtătoare de cuvânt... — Ești te rog amabilă să-mi iei asta ? Îi întind tava din mână, cu un zâmbet dulce. Și am o cămașă de călcat. Doar să ai grijă cu gulerul, da ? Grimasa ei e de milioane. Încercând să nu chicotesc, cobor la parter și intru în bucătărie. Eddie e așezat la masa acoperită de ziare și ridică privirea în clipa în care intru. — Ești în absolut toate ziarele, mă informează. Uite. Îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
te întreabă despre rețete ? Se răsucește pe călcâie din locul în care se află în plimbarea ei nervoasă prin cameră. — Le răspund: Sunt avocată. Unica rețetă pe care o cunosc este rețeta succesului. Nu știu cum, reușesc să rostesc cuvintele fără nici o grimasă. Uitasem cât de serios iau totul cei de la departamentul de PR. Dar bănuiesc că asta e meseria lor. Și bănuiesc și că toată povestea asta a fost un relativ coșmar pentru ei. Hilary s-a purtat foarte drăguț cu mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
plecat în Cornwall, pur și simplu. Fără măcar să-și ia la revedere. Fără măcar să-mi spună. — A lăsat un bilet pentru eventualitatea că o să treci pe-aici. Eamonn caută în buzunar și scoate un plic. Mi-l întinde cu o grimasă de tristețe. Îmi pare rău, Samantha. — E în regulă. Schițez un surâs. Mersi, Eamonn. Iau plicul de la el și scot hârtia dinăuntru. S Cred că știm amândoi că ăsta e capătul liniei. Hai să renunțăm cât încă ne e bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454

pune geanta jos. E o cauză pierdută, dar am să fac tot ce pot. Începe să-și puncteze vorbele cu degetele. În primul rînd, trebuie să arăți cît se poate de Îngrijită. — De ce crezi că mă pensez ? spun cu o grimasă. — Foarte bine. OK, a doua chestie e că e bine să te arăți interesată de hobby-urile lui. Ce-i place ? — Habar n-am. Mașinile, cred. Se pare că are la ferma la care stă o adevărată colecție de mașini

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
că nu mă deranjează absolut deloc, ca și cum aș fi știut tot timpul... — Jack Harper e gay ? spune Caroline uluită. — Așa cred, spune Amy, ridicînd din umeri. Arată ca un gay, nu ți se pare ? — Nu tocmai, spune Caroline, cu o grimasă. Ar avea mai mare grijă de imaginea lui. — Mie nu mi se pare că arată ca un gay ! zic, Încercînd să-mi iau un ton lejer și doar așa, vag interesat. — Ba nu e gay, se bagă Artemis cu autoritate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
făcut decît să se apuce să facă tot felul de speculații idioate despre oameni pe care nu-i cunosc ? E cu vreo tipă la ora asta ? — Cine poate ști ? — E destul de sexi, nu vi se pare ? spune Caroline cu o grimasă plină de subînțelesuri. Eu una nu m-aș da În lături. Te cred, spune Nick. Probabil că nu te-ar deranja deloc nici să te plimbi cu avionul lui particular, nu ? — Se pare că n-a mai avut nici o relație

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
opri. Am vorbit cu el ! Am... Amuțesc, și obrajii mi se colorează vizibil. Am fost... chiar la o Întîlnire la care el... — Și l-ai servit cu o ceașcă de ceai ? Artemis Îi Întîlnește privirea lui Nick, cu o ușoară grimasă. Mă uit la ea furioasă, și sîngele Îmi pulsează În urechi, dorindu-mi ca, o dată În viață, să am o replică usturătoare și superinteligentă, cu care s-o pun pe Artemis la punct. — Destul, Artemis. spune Paul. Emma, tu rămîi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
la pielița unei unghii. Nu vreau să te presez. Dar știi, nu, ce trebuie să faci ? — Ce anume ? — Să te răzbuni, firește ! Ridică privirea și mă fixează extrem de hotărîtă. Trebuie să-l faci să plătească. — O, nu. Lissy are o grimasă. Nu crezi că e destul de lipsit de demnitate să te răzbuni ? Nu e mai bine să se rupă pur și simplu de toată povestea asta ? — Ce rost are să facă asta ? răspunde Jemima. Ce-o să Învețe el din toată treaba asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
au avut un accident de mașină. Nimic grav. Dar... după ce s-a Întîmplat cu Pete, sîntem extrem de sensibili la subiectul ăsta. Am vrut doar să mă asigur că au parte de cea mai bună Îngrijire. — Am Înțeles. Am o mică grimasă. Înțeleg perfect. O clipă, rămînem În tăcere. Creierul meu Încearcă să asambleze toate bucățelele. Să pună totul cap la cap. — Dar nu Înțeleg, spun. De ce m-ai pus să-ți promit să nu spun nimănui că ai fost În Scoția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
traversăm Împreună pietrișul, Îmi adun cu greu curajul de a vorbi. — Jack, și eu vreau să-ți spun ceva. Despre... despre ce-ai zis. Știu că ți-am zis că mi-ai distrus viața. — Îmi amintesc, spune Jack cu o grimasă. — Ei bine, e posibil să mă fi Înșelat. Îmi dreg glasul stîngace. Adevărul e că... m-am Înșelat. Îl privesc cît pot de sincer. Jack, nu mi-ai distrus deloc viața. — Nu ? spune el. Mai am dreptul la o Încercare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

PLOAIE: Rom? Hm. N-am băut niciodată. HAMALUL: E foarte bun. Luați o înghițitură și-o să vă încălziți. Scoate sticla de rom, soarbe încet de câteva ori, apoi i-o întinde călătorului.) CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Gustă din băutură; face o grimasă; mai gustă o dată.): Nu e rău. HAMALUL: Mai luați. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu, nu... Poate... altă dată... HAMALUL (Bea din nou.): E din romul cel mai bun... (Bea.) al domnului Kaponta.... Tot timpul îl ține închis... Dar aseară... He, he

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551

E destul că s-a întâmplat la 19 ani. Odată a vrut să meargă la budă și nu putea, pentru că Mihaela spăla rufe. Se chircea în pat, îmbrăcată cu una din pijamalele mele, spunând că nu mai poate și făcând grimase. Își băgase laba piciorului sub șezut. Îmi spunea cât de mult o urăște pe femeia asta subțire și rea, care își închipuie că baia îi aparține și care e atât de acră încât nici măcar o dată nu i-a făcut soțului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
cu Hewnen, sau cum s-o mai chema. Mai întâi el activează o tastatură secundară și, în timp ce accesează programul, fața îi e luminată de un zâmbet. Prin gura întredeschisă se insinuează vârful limbii. Când termină, se întinde cu o evidentă grimasă după un dispozitiv aflat în capătul pupitrului, pe care îl apucă și îl fixează pe căpățâna rasă. Imediat, un beculeț începe să clipească. * Ultima oară văruiseră și acum trebuiau să vopsească. Mobilele fuseseră împinse în mijlocul camerelor și acoperite cu bucăți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390

-ți dai seama că ce faci nu e deloc bine, dar e deja prea târziu. Și trebuie să-i dai înainte, cu toate astea, știind deja că vor fi niște recenzii proaste. Atât de deprimant. I-am răspuns printr-o grimasă. — Ah, e groaznic când se întâmplă așa ceva, continuă ea. O producție proastă, care se apropie cu pași repezi de avanpremiera pentru presă, cu actorii care-și pierd încrederea pe măsură ce se înaintează. Și nu mai contează ce șmecherie folosești ca să distragi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403

pună problema jurisdicției. Americanii aveau propria lor forță de poliție acolo și, În clipa când cineva nu făcea decât să șoptească „terorism“, era foarte posibil să intervină NATO și chiar Interpolul. Ori chiar CIA, gând la care Brunetti făcu o grimasă, gândindu-se la cum se va bălăci Patta În publicitate, În celebritatea care avea să urmeze sosirii acestora. Brunetti habar nu avea cum trebuiau să fie niște acte de terorism, dar acesta nu părea să fie unul. Un cuțit era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
real. — Presupun că știe pe cineva de acolo sau știe pe cine să sune. Oamenii ca el știu Întotdeauna. Din tonul lui Vianello nu părea că Viscardi făcuse senzație. — Cum e ca persoană? Întrebă Brunetti. Vianello zâmbi, apoi făcu o grimasă. — Știți. Milanezul tipic. N-ar pronunța un „r“ nici dacă ar avea gura plină de ei, spuse el, eliminând toate r-urile din propoziție, imitând perfect această afecțiune milaneză de vorbire, atât de populară În rândul politicienilor celor mai arriviste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
Asta semăna prea mult cu filmele alea de la Hollywood. — Da. Brunetti se Îndepărtă de cadavru și se postă direct sub Vianello. — Ce s-a Întâmplat, domnule? — E mort. Arată ca și când ar fi căzut. Precizia cuvintelor Îi provocară lui Brunetti o grimasă. Tocmai așa arăta. Polițistul Îngenunche și Întinse mâna spre Brunetti. — Vreți să vă ajut să urcați, domnule? Brunetti aruncă privirea În sus la el și apoi din nou jos la piciorul lui Ruffolo. — Nu, Vianello, rămân aici cu el. E-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]