5,849 matches
-
puternici adversarii, motivase. De asta ar fi putut să-și dea seama de la început, i-o întoarse Roja, deși recunoscuse că grupul lor era unul minuscul comparativ cu celelalte care-și pregăteau acțiunile de ani de zile, care băgaseră o groază de bani în organizarea lor și erau conduse de disidenți cunoscuți. Foști sau actuali agenți sovietici, americani, francezi, GRU, KGB, CIA, Interpolul, nomenclaturiștii, conspiratorii cu nume din sînul puterii, toți sînt cu ochii pe noi, abia așteaptă să-și împartă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
În care mă Încred,,. Pentru că El te va salva din lațul păsărarului, de ciuma distrugătoare. El te va acoperi cu penele Sale și sub aripile Sale te vei adăposti; adevărul Său este scut și pavăză. Nu te vei teme de groaza nopții, nici de săgeata care zboară ziua, nici de ciuma care umblă În Întuneric, nici de pieirea care pustiește În plină zi pentru că zici: ,, Domnul este adăpostul meu,, și faci din Cel Preaânalt locuința ta, nici un rău nu ți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
barăci ale morții care se sprijină numai pe aerul viciat care le dă târcoale. Prin ele șoarecii, șobolanii, gândacii, circulă nestingheriți și se simt și ei marginalizați, pentru că rareori găsesc ceva de mâncare. O lege nescrisă a acestui cartier al groazei este legată de păcat: cu cât ești mai păcătos, cu atât supraviețuiești mai mult frigului, foamei, cerșitului , bolilor. Copiii și cei foarte tineri sunt mai puțin rezistenți. Păcatele lor minore Îi fac mai fragili, zgomotele vieții Îi Înfricoșează. Dispar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cuvintele. Sunt limpezi, clare, lucide. -Te doare ceva, acvilă tomnatică? -Nu mă doare nimic, dar simt că plutesc, că sunt ușor ca o foaie de hârtie luată de vânt și mai simt undeva, Înăuntrul stomacului, unde s-au adunat o groază de musculițe care dau din aripi. O să te las singur și-mi pare rău. -Kawabata, ești un nemernic. Mă lași singur și pleci să te hârjonești cu Îngerii acolo sus și să te hlizești ca și cum nimic bun nu ți s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
urât În ghetourile patriei. Este miros de speranță care-a putrezit. Banii curg gârlă dinspre Bătrâna Europă, dar gârla are un drum Întortocheat și nu ajunge să curețe putreziciunile. Voi, cerșetorii, veți crește În progresie geometrică, iar ghetourile, orașe ale groazei, se vor Înmulți și ele halucinant. Mirosul prafului și al gunoaielor va fi emblematic, va fi o punte Între mizerie și lux. În rest, o călduță apă de colonie, aruncată peste hainele mulțimii anonime. Jurămintele nu vor mai conta, piedicile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pasul apăsat al mizeriei. Cine pe cine mai crede? Cine pentru ce mai speră? Cine pe cine mai alungă din Încețoșatul regat al speranței?,, Răspuns ,,Ești prea prețios și pe deasupra, și inexact. Aștepți de la mine un torent de lacrimi? O groază de cuvinte de autocompătimire? De sudalme Împotriva omenirii? Eu am terminat de mult conflictul cu societatea. Mă mai joc uneori, așa, din plictiseală cu ea, dar renunț repede pentru că vezi, nu mi-am făcut din speranță o fortăreață. Bineînțeles nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ei, stoicismului ei, devotamentului ei față de mine, nu fusesem pus în situația de a plăti. Am trecut prin acest episod fără durere, oarecum prostește. Am rămas cu sentimentul că n-am suferit destul. Numai uneori trăiam în vis momente de groază, îmi apăreau imagini ale unei pedepse ce avea să vină la momentul potrivit. 2 În aproape toate căsniciile unul dintre parteneri este egoist, iar celălalt mai puțin. Se instaurează un model de viață, care în scurt timp devine inflexibil, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
toate astea. M-am așezat din nou. În atitudinea ei era o cruzime disperată, însă mai era și frică, frica de reacția mea. Tocmai această frică a început să mă convingă și am simțit pentru prima oară atingerea ușoară a groazei, a coșmarului. Și totuși această făptură pe jumătate terifiată, pe jumătate sălbăticită, era încă Antonia mea, soția mea iubită. — Bine, bine, am spus, dacă ești chiar atât de îndrăgostită de psihanalistul tău poate n-ar fi rău să te culci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
găseam singuri de când mă întorsesem însoțit de Rosemary. În virtutea unui misterios proces de transformare, și eu și Antonia eram deja două persoane complet diferite. Ne-am privit cu o consternare în spatele căreia, în cazul meu cel puțin, se ascundea o groază abjectă, pregătită să examineze această diferență. Deodată am simțit că, de atâta durere, mă cuprinde amețeala și că nu sunt în stare să fac față scenei care avea să urmeze. Am început din nou să curăț pipa. Să știi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
-o la cabinetul ei de la facultate, nu era acolo și nici nu trecuse pe acolo. M-am întors în grabă la ea acasă. Tot nu mi-a răspuns nimeni. M-am dus din nou la școală și am pierdut o groază de vreme întrebând oamenii. Eram mâhnit și ofensat și după un timp am revenit îm Hereford Square unde mi-am petrecut restul serii făcând lista pieselor de mobilier și telefonând la Georgie din când în când. Nu-mi puteam închipui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
peste față cu toată palma. Ea făcu un pas înapoi, cu multă demnitate, și toată fața i se aprinse. N-o mai lovisem niciodată la mânie. Se întoarse cu spatele la mine și spuse cu glas încărcat de emoție: — A început domnia groazei. Am prins-o de umeri și am întors-o către mine. Avea ochii plini de lacrimi, dar încă se stăpânea. Mă privi cu furie și se căută în buzunar după o batistă. — Bine, Martin, e-n regulă, foarte bine, foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
nu fi fost singură era o durere separată, diferită de semnificația halucinantă a persoanei în a cărei companie o găsisem. Asta îmi provoca un fior de uimire atât de violent încât aproape că nu-l puteam deosebi de unul de groază; iar când am înțeles ce le făcusem eu lor am avut un șoc care aproape că m-a durut fizic. Cu câtă naivitate îmi închipuisem că Honor este liberă; ba chiar îmi închipuisem, mi-am dat seama acum, că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Nu consider că faci un păcat îmbrățișându-ți sora, vreau să spun că nu văd un păcat în faptul că e sora ta. — Privești lucrurile cu superficialitate ca de obicei, spuse Palmer. Nu-l condamni. Te oripilează. Te cutremuri de groază. Dar nu contează sentimentele tale. Singura persoană care contează e Antonia. — Și Honor, am adăugat. I-am revăzut sânii bronzați și am simțit brusc durerea sfâșietoare a prezenței ei în casă, nu departe de mine, și a convingerii că, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Mă întorsesem la Londra ca prin vis, venisem direct în Lowndes Square, mă culcasem și dormisem până târziu. Asta se întâmplase, presupunând că acum era trecut de miezul nopții, ieri-dimineață. Când m-am trezit m-a cuprins un sentiment de groază și disperare care nu semăna cu nici o altă stare trăită anterior. Avusesem și în trecut sentimentul disperării dar, după câte îmi amintesc, acesta avusese o cauză limpede și fusese de o natură cunoscută. Ceea ce trăiam acum era confuz și irațional
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
era confuz și irațional și tocmai această neclaritate era sursa fricii mele. Mi-era frică să fiu singur și totuși nu aveam pe nimeni către care să mă îndrept. Nu reușeam nici să stabilesc în ce măsură starea mea era cauzată de groaza de incest. Nu simțisem niciodată o aversiune reală față de ideea relației dintre frate și soră. Și totuși s-ar putea ca tocmai această idee, lucrând în taină în sufletul meu, în virtutea unor principii pe care nu le puteam identifica, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
aproape, dar nu-mi dădeam seama de unde. Parcă se auzea din mai multe părți deodată. Am tresărit, inima mi-a zvâcnit cu putere și am înțepenit ascultând liniștea și întrebându-mă ce auzisem. Sunetul se repetă. După câteva clipe de groază mi-am dat seama că era soneria de la ușă, pe care n-o mai auzisem până atunci. Mi-am aranjat halatul și am ieșit în holul de la intrare, lăsând ușa deschisă în urma mea ca să am puțină lumină. Am bâjbâit până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Nu vezi că-i e frică de tine? Antonia era complet paralizată, se uita când la unul, când la altul cu ochi mari și speriați, clătinându-se pe picioare, cu umerii străbătuți de un fior. Chipul ei era însăși imaginea groazei. — Martin, și tu și Antonia veți face ce vă spun eu, rosti Palmer. S-a terminat cu chestia asta, am spus. Mi-e milă de tine, Palmer. Și acum, ieși afară. În aceeași clipă fiecare dintre noi își dădu seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
auzit un sunet iar apoi sunetul se repetă. De dincolo de ușă se auzea ceva ce semăna cu un oftat regulat, o respirație greoaie. M-am ridicat și am rămas o clipă pe loc, înfiorat, paralizat. Ceea ce auzisem mă umplea de groază. Ferestrele locuinței lui Georgie erau inaccesibile. Nu se putea intra decât pe ușă. M-am opintit în ea zadarnic de vreo două ori. Apoi mi-am amintit că la parter rămăseseră uneltele zugravilor. M-am repezit în jos pe scări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
o iubeam ca pe un înlocuitor al lui Palmer, pe care îl iubeam pentru că o sedusese pe soția mea: de lucrul acesta eram sigur; și nu eram dispus să accept nici explicația ei. Nu o iubeam pentru că incestul inspiră o groază irațională; totuși, gândindu-mă la asta, mi-am dat seama că scena de la Cambridge era ceva încă activ și aproape intangibil în imaginația mea, ceva neasimilat și primejdios. Am închis ochii și am revăzut ceea ce văzusem atunci. La ușă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
afla Anton În clipa aceasta, e exclus să fie la Hotelul Kreuzer. Ca să fiu totuși sigur, am bătut la ușă. Apoi mi-am deschis poșeta și am scos cheia falsă pe care o șutisem din valiza lui. Capitolul douăzeci și unu Spre groaza mea, din cameră s-au auzit mișcări, apoi cineva smuci ușa - și nu era Anton, cum mă temeam, ci bărbatul cu părul blond ca paiul. Avea mânecile suflecate și brațele pline de tatuaje, printre care unul cu un bărbat Întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
actele de exhibiționism, voyeurism, fetișism, autoerotism și sex oral: totuși, din cauza moralității sale, pacientul nu obține o satisfacție sexuală reală nici din fantezii, nici din actul erotic în sine, aceasta provocându-i, mai degrabă, un sentiment covârșitor de rușine și groaza de a nu fi pedepsit, pedeapsa luând la el, mai ales, forma castrării“ (Spievogel, O. „Penisul descumpănit“, vol. p. 909). Spievogel crede că multe dintre simtome își au originea în constrângerile manifestate în relația mamă-copil. Cea mai memorabilă figură pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mea e atât de galvanic - până și cuvântul „desuu“ e atât de galvanic - încât traiectoria ejaculării mele a atins noi culmi uluitoare: decolează din vintre ca o rachetă și pornește glonț spre becul din tavan, pe care spre mirarea și groaza mea, îl nimerește, rămânând agățată de el. În prima clipă îmi acopăr înnebunit capul de frică, să nu explodeze în cioburi, să nu mă împroaște cu scântei - dezastrul, vezi bine, mă obsedează la tot pasul. Pe urmă, fără cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
teroarea-n oase! Exista oare în lumea lor ceva lipsit de primejdii, neîmbibat de microbi, neînsoțit de vreun pericol? Of, unde le era voioșia, unde le erau îndrăzneala și curajul? Cine naiba le-a inoculat părinților mei sentimentul ăsta al groazei de viață? Taică-meu, acum pensionar, are un singur subiect pe care e-n stare să-l rumege: autostrada New Jersey. „N-aș merge pe chestia aia nici să mă plătești. Trebuie să fii sărit de pe fix să călătorești pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
testiculul meu stâng și-a mutat domiciliul în imediata apropiere a canalului inghinal. Apăsând cu degetul în șanțul dintre vintre și coapsă, puteam să-i simt încă, în primele săptămâni de după dispariția sa, rotunjimea gelatinoasă; au urmat, însă, nopți de groază, când îmi scormoneam pântecele în van, scotoceam până sus, în coșul pieptului - vai mie, călătorul își pierduse urma în regiuni necartografiate și necunoscute. Oare unde o fi plecat? Cât de sus și cât de departe avea să meargă până să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
noastră - Doamne ferește! -, nici pe Leslie Street, sau Schley Street și nici măcar în Piața Fabian, dar, pe măsură ce mă apropii de periferia Irvington-ului, încep să zăresc ici-colo câte o casă locuită de goi - și apoi ajung în Irvington și e ceva de groază: nu numai că în fiecare salon e un brad superb împodobit și luminat, dar până și casele sunt unite între ele prin ghirlande de becuri colorate, care vestesc lumii creștinismul locatarilor, iar la fonograf răsună necontenit acordurile colindului Stille Nacht
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]