1,078 matches
-
tras" piesa spre grotesc, căci nu altfel decât grotescă este în fond "lumea" ei. Nuanța, doar sugerată în text, e făcută foarte vizibilă în reprezentație, căci în felul acesta spectatorul este dintr-odată izolat de "universul" înfățișat pe scenă (prezența grotescului interzicând orice urmă de afectivitate sau participare), pe care, sub impulsul sugestiilor regizorale, îl examinează, în funcție de diversele momente, fie cu o privire tinzând spre sarcasm, fie cu ochi vigilent, luând aminte adică. Nu mai puțin interesantă mi s-a părut
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
suflu, de esență tragică, profund existențială, străbate toate filmele sale, dându-le o notă aparte, un statut specific, contestatar, intrigând chiar prin amestecul sui-generis de bufonadă, simbol, gravitate, asprime, patetism, configurator de lumi crepusculare, aflate la granița umanului și a grotescului, dar brăzdate, în același timp, de revoltă și premonitoare lumini. O astfel de lumină este, iată, Punct... și de la capăt, un tulburător film inspirat din actualitate, o meditație răscolitoare, originală, despre omul contemporan, despre bucuriile și tristețile lui, despre neliniștile
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
evidențiază raportul dintre realitate și ficțiunea artistică. Acest raport poate fi: - de analogie: principiul mimesisului a generat viziunea obiectivă specifică realismului, naturalismului, literaturii autenticității, literaturii document etc. - de contrast: principiul phantasía modelează viziunea subiectivă, definitorie pentru romantism (idealismul/fantasticul/fabulosul/grotescul romantic), pentru avangar dism, pentru literatura onirică, literatura absurdului etc. - Deși este influențată de modele culturale ale epocii (modele estetice, științifice, filozofice, religioase etc.), viziunea despre lume a fiecărui scriitor poartă o amprentă personală, originală. Astfel, scriitorii realiști au o
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
suprapersonalizat). Modelul lumii configurează un univers în continuă devenire, cu cicluri cosmice marcate de cosmogonie și apocatastază (modele filozofice idealiste: Kant, Hegel). Trăsăturile romantismului - Conceptul creativ al noii ideologii literare este phantasía (fantezia creatoare). - Categoriile estetice ilustrate: frumosul, urâtul, fantasticul, grotescul, ironia etc. - Model estetic: abolirea constrângerilor formale, libertatea de creație, instituirea unor structuri discursive inedite, bazate pe antiteză, analogie, metaforă dezvoltată etc. - Teme romantice: iubirea, natura (ca stare de spirit), istoria, timpul, condiția umană (viața și moartea), condiția geniului, nostalgia
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Alte clasificări vizează gradul de implicare în evenimente (personaj prin cipal/se cundar/episodic/figurant, în opera dramatică) sau gradul de cuprindere (personaj individual/colectiv), categoria morală (personaje pozitive/negative) sau cea estetică (personaj verosimil/neverosimil/fantastic/fabulos/comic/tragic/grotesc etc.). Portretul literar (fr. portrait - descriere a unei persoane) este un procedeu literar și un tip de discurs descriptiv - în proză sau în versuri - care constă în prezentarea unui personaj literar prin reliefarea elementelor definitorii: trăsături fizice, morale, psihice, model
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
rezidă în comicul absolut ce anulează diferența dintre tragic și comic prin transformarea existenței întro farsă fără ieșire și fără sfârșit, prin depersonalizarea individului, devenit comediant, cabotin, impostor, mască ce nu acoperă decât vidul interior. Împletirea comicului cu parodia, cu grotescul și cu absurdul, amestecul registrelor stilistice (de la limbajul colocvial la cel al dizertației ori al tratatului de morală, de la proza retorică la pledoaria avocățească, de la stilul procesuluiverbal la cel al repor tajului de senzație) sunt de asemenea embleme ale discursului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
de intrigă (situația intrigă este hilară), de caracter, de limbaj, comicul numelor proprii. Variante ale comediei sunt: vodevilul, feeria, farsa, comedia absurdă, farsa tragică etc. Forme asociate comicului sunt umorul și satira (în vodevil sau farsă, de exemplu), ironia, sarcasmul, grotescul (mai ales în teatrul absurdului): „frecvent, comedia apare învestită cu atributele satirei și ale criticii morale, sistematizate întrun adevărat topos estetic“ (Adrian Marino). - În literatura română, comedia sa afirmat în epoca pașoptistă, prin creațiile lui Vasile Alecsandri, care a scris
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
precursor al teatrului modern, autorul Scrisorii pierdute ilustrează cu virtuozitate toate trăsăturile definitorii ale comediei: conflicte derizorii care au întotdeauna un deznodământ fericit, orientarea observației psihologice spre generalitate și tipologie, asocierea comicului cu umorul și satira, cu ironia, sarcasmul sau grotescul, utilizarea unor tehnici dramatice specifice (travestiul, quiproquoul, imbroglioul etc.). CUPRINS: Item 1: ilustrarea a două caracteristici ale speciei literare comedie existente în textul dramatic studiat Principala categorie estetică pe care o dezvoltă această specie dramatică este comicul, care constă în
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
intuit demonica tehnică și reificarea făpturii lui Dumnezeu, lovită de patologia voinței și credinței, acedia, acordă mare spațiu obiectelor a căror sinistră brutalitate le dă un aer insolit în context. Tehnica incongruității va reveni la Gellu Naum, dar și în grotescul optzecist, ca și cea a enumerării și asocierii premeditate a abstractului la concret, urmărindu-se astfel "lezarea ordinei ontologice". Universul urmuzian conține în puține pagini toate scenariile absurdului și corupției comunicării, începând cu "îmbrăcămintea burlescă", "încăperea închisă", "bolgiile erosului" și
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
la vremea sa chiar de Tacitus. Participând la un carnaval renan, profesorul Zaciu are ocazia să vitupereze climatul de libertate excesivă, folosind expresii tari pe adresa acelei dizgrațioase, obstinate petreceri colective în care risipa și ostentația își dau mâna cu grotescul și luxuria. Mircea Zaciu oferă adevărate gravuri, "insectizând" comportamente și măști transformiste, mântuindu-se de acestea prin momentele de reverie și reprezentare onirică a acelui "paese innocente ungarettian al locurilor și miturilor copilăriei (...), întoarcere deopotrivă arheologică și sentimentală în memoria
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
mai mic sens soteriologic în încercarea ce pare a-i fi fost destinată fără milă, dar care admite, camuflînd-o, ieșirea spre lumina interioară. Sub semnul azilului pentru nefericiții soartei se deschide, în schimb, lumea subteranei în romanul Zahei orbul. Pitorescul, grotescul humoresc al vieților sordide apar drept contururi stilistice ale unei atmosfere care tinde să evoce, literar, celebrele periferii (spațiale și, consecvent, umane) imaginate în operele unor Victor Hugo sau Charles Dickens. Spitalul este primul teatru al reprezentării epice: plin cu
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
nereligios care se opune zădărniciei și morții. Transcendența argheziană este o transcendență goală, iar imaginile tăcerii, nepătrunsului sunt imagini ale absenței. Impresionează în creația sa combinația expresie crudă și rafinament, "surprinderea suavității sub expresia de mahala" ( G. Călinescu). Realismul și grotescul se întâlnesc în spațiul fantastic. Arghezi este un hiper-rafinat și adamismul său trebuie înțeles din această perspectivă, și nu de pe poziția unei mentalități primitive care aruncă o privire pură asupra lumii, având ca efect senzația de prospețime. Prezentă în câteva
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
șobolani, zăvoare, mucigai, din care nu lipsește totuși frumosul, o frumusețe recuperată prin vis sau amintire. Lumea închisorii este lumea valorilor confuze, poartă stigmatele răului: răul și urâtul sunt conjuncturi ale destinului. Sub expresia de mahala este surprinsă "duioasa ilaritate", "grotescul", "suavitatea", "mirosul argotic", amestecul seriozității cu bufoneria. Poezia Flori de mucigai deschide volumul omonim reprezentând o altă artă poetică argheziană, care exprimă efortul creator al artistului în vederea realizării artei. Poezia este rezultatul harului divin și al neliniștii artistice. În titlul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
are însușiri mitice, în amestecul lui de diabolic și divin: "Subsuoară/ De fecioară,/ Ai picioare/ Domnișoare/ Solz de sticlă-n unghie/ Ochiul tău înjunghie". Într-un limbaj familiar, poetul face un portret al Fătălăului, în care grațiosul se îmbină cu grotescul, comparațiile sugerează feminitatea: "Ți-este mâna/ Ca smântâna". E o făptură stranie, o parodie după mitul erotic al zburătorului: "Buzei tale apă dă/ Fântâna și leapădă/ Fata de cum te-o vedea/ Ca din vânt rămâne grea". Numai că erotismul fătălăului
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Pytagora). Cea de-a doua etapă aduce o schimbare de perspectivă: universul infantil, la confluența concretului cu imaginarul, tragedia melcului "prost, încetinel și blând", "o mogâldeață", care prin "descântec" este chemat la geneza universală (După melci); ambianța semi-fabuloasă, tonul hazliu-echivoc, grotescul (Nastratin Hogea la Isarlâk); personaj din lumea agonică a Crailor mateini, "înnoptata arătare", epavă decrepită, stafidită, care dusese o viață libertină, iar acum era "iederă de zdrențe" (Domnișoara Hus); elemente din folclorul fantastic (descântec la lună, invocarea obiectelor cu virtuți
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
de telegrame pe marginea unor aspecte banale, sau variațiile de limbaj din ziarele vremii despre sinucidere și incendii. Contextul are agramatisme, raporturi adversative, pleonasme, dezacorduri logice, topica latinizantă. Un limbaj stereotip identificăm și în schimbul de telegrame din Urgent, dar și grotescul, comicul, satiricul în unele momente și schițe. În nuvele întâlnim un mod special de investigație umană, câteva note naturaliste vizând aspecte naturaliste. În O făclie de Paște punctul culminant îl constituie momentul nebuniei lui Leiba Zibal, anticipat de o serie
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, și anume în punctele... esențiale!" Agamemnon Dandanache este un personaj interesant "mai prost decât Farfuridi și mai canalie decât Cațavencu". Acesta este caricaturizat până la grotesc, vorbește "peltic și sâsâit", este ramolit, are automatisme și ticuri verbale, o memorie în derivă; perfid și josnic, se folosește de șantaj, tot o scrisoare compromițătoare, pe care n-o mai înapoiază persoanei în cauză. Ghiță Pristanda, polițaiul orașului, ascultă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
spectacol al lumii povestitorului, funcția transformatoare a râsului (G. Munteanu); deplasarea spre psihologic în analiza personajelor (Pompiliu Constantinescu); depozitar de înțelepciune populară, mimează "idioțenia" în fața culturii oficiale, imaginează o lume paralelă cu cea oficială, "lumea pe dos" cu personajul anapoda, grotescul, parodierea limbajului, cult și a stilului "înalt" (Zoe Dumitrescu-Bușulenga). În opera lui Creangă întâlnim dimensiunile unei lumi pre-homerice, dominată de instinct, dar stilizată prin geniul natural al autorului (Vladimir Streinu). În atmosfera generală de râs, de voioșie colectivă "se conturează
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Feciorul de crai este milostiv și bun, dar iute la mânie, neascultător (nesocotește sfaturile tatălui), fricos și ezitant în fața provocărilor, viteaz și prudent, cel mai reprezentativ dintre eroii pozitivi ai lui Creangă. Acest basm cult se întinde de la duioșie la grotesc. Harap-Alb este ajutat cu sfaturi de Sf. Duminică și de calul năzdrăvan, devine vorbăreț și ironic atunci când întâlnește uriașii asemănați cu eroii lui Rabelais, care personifică forțe elementare ale naturii. Conținând un scenariu inițiatic, Povestea lui Harap-Alb este considerat un
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
naturii. Conținând un scenariu inițiatic, Povestea lui Harap-Alb este considerat un roman inițiatic, în sens purificator și moralizator, cu elemente ezoterice, în sensul că basmele lui Creangă "aparțin familiei miturilor de tip complet" (Vasile Lovinescu). În această narațiune identificăm: umorul, grotescul, dialogul, descripțiile, portretistica, oralitatea, raportul dintre real și fabulos. Caracterizarea lui Harap-Alb Harap-Alb este personajul principal din Povestea lui Harap-Alb, destoinic, prietenos, curajos, cuminte, ascultător, erou exemplar prin autenticitatea umană, având însă și slăbiciuni omenești. El parcurge o perioadă de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
acum minore și ridicole. Cunoaște o realitate dureroasă în fața morții, însoțită de spaima de a nu mai rezista. În Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război găsim pagini strălucite despre un război concret, autentic, "fără idealizarea romantică și fără grotescul naturalist", un război plin de cruzime. O psihologie a groazei este reliefată în capitolul: "Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu". În urma acestei experiențe și a altora asemănătoare, protagonistul începe să înțeleagă rostul războiului și a realității, conștiința i se limpezește
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
irezistibil, apare ca un atotștiutor grav și important în fața nevestei, care îl ascultă uimită, dar și cu umor, el având despre toți și toate câte o teorie ingenioasă. Caragiale intitulează acest act „farsă“, referindu-se probabil la accentul pus pe grotesc și la folosirea quiproquo-ului. De fapt, toate comediile principale contribuie la încurcătura de situație sau de persoane și la momentele bufe. Confuzia pe care o face Rică între numărul 6 și numărul 9 își are echivalentul în eroarea lui
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
posedantului față de arivistul redus la matrapazlâcuri. Moralitatea nu îl oprește însă de la adulterul cu soția venerabilului. Mentalitatea lui Tipătescu este cea a unui adevărat reprezentant al claselor dominante. Îl aducem în scenă pe Nae Cațavencu acum, demagogul politic, tratat în grotesc, ca și Rică Venturiano. Acesta practică avocatura și gazetăria. Cațavencu este director-proprietar al ziarului „Răcnetul Carpaților“, prezident-fondator al Societății Enciclopedice-Cooperative „Aurora Economică Română“. Aceste specificări par a institui un regim de diferență față de organismele asupra cărora prezidează Trahanache și din
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
originalității sale, a jovialității care îl caracterizează. Pornește de la schemele narative statornicite prin tradiție, dar nu se afundă în fantasticul celor mai multe dintre basmele poporului. Altfel spus, el umanizează fantasticul sau, când împinge prin hiperbolă realul spre fantastic, realizează mai degrabă grotescul, în maniera pe care o utiliza în secolul al XVI-lea umanistul francez François Rabelais. Miezul poveștilor e deopotrivă național și general-uman, în Panciatatra hindusă, în fabulele lui La Fontaine, în basmele lui Ch. Perrault, Frații Grimm, Andersen. Marele nostru
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
de resentimente, de poziții adversative, de invidie, de ură. 62 4. Denigrarea se realizează prin preocuparea adolescentului de a descoperi acele trăsături de personalitate sau evenimente cu un caracter negativ sau denigrator, pe care le accentuiază și le denaturează până la grotesc, estimând sau dorind să obțina o descalificare, o compromitere socialmorala a victimei. Denigrarea sistematica vizează de cele mai multe ori o marginalizare, atragerea unui aprobiu colectiv asupra celui denigrat. Dar, În același timp, actul denigrării oferă indicii posihologică cu privre la denigrator
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]