1,381 matches
-
o unitate formală specifică poeziei, reunind, de obicei, mai multe versuri. Ea coincide, în general, cu un enunț (propoziție sau frază) și este caracterizată ca un „sistem închis, care posedă coerență gramaticală, semantică și metrică“ (Dicționar de științe ale limbii). Grupajul de versuri care alcătuiește o strofă este izolat grafic prin spațiere (pauză tipografică/blanc). - Numărul versurilor dintro strofă este variabil, începând cu strofe dintrun singur vers (monostih) și ajungând până la stanțe de douăzeci de versuri (specifice Renașterii italiene). Strofele mai
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
mijloacele tehnologice necesare. Astfel, prin intermediul audiovizualului, al presei scrise, al internetului, al rețelelor de telefonie, putem primi în câteva minute informații de ultimă oră, putem să ne documentăm și să comunicăm fără efort. De exemplu, posturile de televiziune ne oferă grupaje de știri din toate colțurile lumii, iar diversele canale specializate asigură instruirea în domeniul științelor sau delectarea în sfera culturii. Tot astfel, mijloacele computerizate oferă posibilități nelimitate de accesare a unor biblioteci sau muzee virtuale, de informare și implicare în
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
clipei germinale, când „Firea iese din sine”. Pentru un moment, lirismul sumbru oracular cedează locul unor laude ale luminii, euritmiei și exploziei vitale, când „dragostea/ e dreptul de veto al viului” (ciclurile Sărbătoarea solstițiului din volumul Efectul de seră). Cu grupajul Denii... din volumul Kilometrul unu în cer revine lumea fabuloasă a ritualurilor folclorice și religioase, cu semnificații potențate de trecerea timpului. În 1991, A. și-a publicat poemele de sertar (volumul Anno Domini). Temele anterioare apar aici cu un plus
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285228_a_286557]
-
devine absolvent al Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării a Universității din București. Lucrează ca metodist la Casa de Cultură a Tineretului din Craiova (1982-1990) și ulterior ca redactor la periodicele „Cuvântul libertății”, „Gazeta de Sud” și „Național”. Debutează cu grupajul de versuri Despre starea planetei, în „Viața românească” (1982), iar editorial, în 1984, cu placheta Sora mea, înserarea. I s-au decernat Premiul „Suplimentului literar-artistic al «Scânteii tineretului»” (1983), Premiul Uniunii Tineretului Comunist (1984), Premiul Filialei Craiova a Uniunii Scriitorilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289003_a_290332]
-
literatura română la Năsăud, Bistrița și Avrig, apoi, în 1991, devine redactor la revista clujeană „Steaua”. În studenție a fost redactor la „Echinox”. Debutează publicistic în 1981, cu poezii în „Tribuna”, iar în 1985 participă la volumul colectiv Alfa cu grupajul de poezii Amiaza mare. Colaborează la „Tribuna”, „Echinox”, „Steaua”, „Pro Didactica”, „Pro Europa” ș.a. În 1989, C. publică microromanul Călătorie prin oglinzi, în care realitatea mundană este văzută, precum la Platon, ca o umbră a lumii ideilor, o răsfrângere a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286176_a_287505]
-
, publicație apărută la București, anual, din 1934 până în 1943, continuând revista „Roma”, fapt marcat în subtitlu. Director: Alexandru Marcu. Pe lângă grupajul de articole de specialitate, redactate în limbile română, italiană, franceză, fiecare număr conține rubricile „Miscellanea”, „Recenzii”, „Cultura românească în Italia”, „Însemnări bibliografice”. Intenționând, așa cum arată Alexandru Marcu în Prefața primului număr, să urmărească atât „influența culturii italiene asupra culturii românești
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289991_a_291320]
-
începând din 1972, vor constitui „clasele primare” ale limbii franceze pentru A., care va acorda în revistă un spațiu publicistic considerabil literaturii române, fie cu texte propriu-zise ale scriitorilor din țară și din exil, fie cu studii consacrate lor. Un grupaj de versuri (din Poeme retorice, volum predat în 1971, la Cartea Românească, „dintr-o pornire perversă spre actul gratuit” - va declara autorul douăzeci de ani mai târziu) îi apare în „Il Giornale dei poeti” din Roma, alte poeme din același
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285477_a_286806]
-
artistic, între originalitate și influențe. Secțiunea secundă a cărții clarifică aspecte obscure sau controversate, propune pregnante profiluri ce beneficiază de darul formulărilor memorabile (despre Heliade, Bălcescu și Hasdeu), sinteze tematice (titanismul pașoptist), abordări sociologice (traducerile de la mijlocul veacului), iar ultimul grupaj reunește studii comparatiste (preromantismul sud-est european, devenirea istorică a termenului „romantic”, Lamartine în România ș.a.). Preocuparea pentru pașoptism și romantism nu dispare după 1975, însă aria istoricului literar se lărgește organic. Itinerar printre clasici (1984) și Aproapele și departele (1990
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286421_a_287750]
-
de Petre Dragu. Alte poezii aparțin lui H. Grămescu, Ilarie Hinoveanu, Eugen Constant, Sinei Dănciulescu, lui Marin Sorescu, Damian Ureche, Nicolae Dragoș. Cronica literară este onorată în acest număr și în următoarele de Șerban Cioculescu. Primul număr mai conține un grupaj intitulat Colocvii Brâncuși, unde își exprimă opiniile George Oprescu, V.G. Paleolog, Ilie Purcaru, Mario De Micheli, André Frénaud, în timp ce Dinu Săraru inaugurează cronica teatrală. În numărul 2/1964 încep să colaboreze G. Călinescu (cu articole de „direcție nouă”), Tudor Vianu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289128_a_290457]
-
Munteanu semnează „Viața cărților”, mai târziu Dorin Tudoran începe să țină o „Cronică a debuturilor”. Redactorul-șef publică versuri, interviuri cu scriitori (Eugen Barbu). Ponderea materialului pe teme literare și artistice crește treptat. O rubrică intitulată „Civilizația ochiului” prezintă, prin grupaje de reproduceri însoțite de un comentariu succint și relativ accesibil, valori ale picturii românești contemporane. Sunt publicate, în serial, fragmente din memoriile lui Șerban Cioculescu (apărute ulterior în volum). Mai târziu, în redacție vine George Arion, care inițiază o consistentă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287013_a_288342]
-
cine aduce genial acordurile misterioase ale sufletului nostru într-una din cele mai mari literaturi ale lumii, este de preferat cu admirație acesta”. A debutat la 1 februarie 1898, sub numele Anne de Brancovan, în „Revue de Paris”, cu un grupaj de sapte poeme, Litanies. A mai colaborat la „Revue hébdomadaire”, „Revue des deux mondes”, „Renaissance latine”, „Mercure de France”, „Paris Midi”, „Nouvelle revue française”, „Le Quotidien”, „Le Figaro”, „Revue de Paris”, „Leș Nouvelles littéraires”, „Leș Annales”, iar în 1909 a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
în redacția „Manuscriptum” (1970-1973), secretar la Uniunea Scriitorilor (1973-1989), director al Teatrului Mic (1990-1991). E senator (1990-1992) și membru în Consiliul Național al Audiovizualului între 1994 și 1998, când iese la pensie. Debutează în 1953 la „Tânărul scriitor” cu un grupaj de poezii, și editorial în 1956 cu traducerea în versuri a dramei pastorale Aminta de Torquato Tasso, iar în 1965 cu prima carte personală, placheta Poezii. Colaborează la „Ateneu”, „Tomis”, „Transilvania”, „Gazeta literară”, „Cinema”, „România literară”, „Convorbiri literare”, „Secolul 20
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
iscălit A. Coșbuc, mostră fluentă de sincretism stilistic între naturismul sadovenian și simbolism, în linia Samain - Maeterlinck; este poate unicul text care atestă preocupările literare ale fiului lui G. Coșbuc, Alexandru, mort prematur, în 1915, într-un accident. Nesemnate, cu excepția grupajului din numărul 2, în care cineva (Tzara?, Vinea?, un colaborator misterios?) se recomandă drept „Iacob Șearpele”, Notele prezente la finele revistei (nu și în numărul ultim) semnalează apariții, recente sau proxime, de cărți, exclusiv din „literatura nouă românească”: Visări păgâne
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289676_a_291005]
-
un amplu și documentat eseu al lui René Étiemble, interpretul său francez. Se publică, de asemenea, micropoeme ale unor importanți poeți contemporani: Giuseppe Ungaretti, Ghiorghios Seferis, Octavio Paz, Don Eulert și se rezervă un loc aparte autorilor români, ale căror grupaje de haikuuri sunt însoțite de scurte prezentări și de versiuni în limbile engleză și franceză: Al. T. Stamatiad, Ștefan Baciu și Aurel Rău, Marin Sorescu și Adrian Rogoz (1990), Toma George Maiorescu și Romulus Bucur (1991), Titus Andronic (1992). Din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287397_a_288726]
-
puțin cercetată folcloric și etnografic. Istoricul localității de la prima atestare documentară—sec. XV-dar coborând în preistorie prin ceramica de Cucuteni și uneltele din silex, relevă cu certitudine continuitatea milenară a așezărilor umane pe aceste locuri. Ansamblul lucrării procură imaginea unui grupaj de monografii în cadrul alteia mai mari; reluarea în discuție a fiecărui sat din comună, cu instituțiile, monumentele, personalitățile lor etc. se relaizează tot monografic întărind aceeași impresie. Sunt capitole printre ele și acelea consacrate învățământului și manifestărilor cultural- artistice ale
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
iar din 1997 redactor-șef la „Discobolul”. Concomitent, în 1994 devine cadru didactic la Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia. Debutează cu poezie în 1969, la revista studențească „Gaudeamus” de la Oradea, autorul considerând însă adevăratul său debut publicarea unui grupaj de poezii la „Echinox”, în 1971. Prima carte, Casa cu retori, îi apare în 1980. Colaborează cu poezii, cronici literare, eseuri la „Echinox”, „Vatra”, „Tribuna”, „Amfiteatru”, „Steaua”, „Apostrof”, „Poesis” ș.a. Casa cu retori aparține optzecismului prin discursivitatea pusă sub semnul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288659_a_289988]
-
mult cultura poetică și stăpânirea mijloacelor decât o vibrație lirică autentică: „Port pe cap nenumărate turnuri, / Rotitoare zidiri, foișoare - ale lumii, / Răcoroase capete de mare, / Începute și neterminate.” Intuiții critice notabile, exprimate câteodată prețios, apar în Volumul și esența (1972), grupaj de studii privitoare la romane românești interbelice și contemporane, axate mai cu seamă pe problemele configurării direcției psihologice în literatura noastră, ca reflectare specifică a modelului introspectiv european. Romanul psihologic românesc (1978) aprofundează cercetarea anterioară și se impune drept cea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289048_a_290377]
-
în care totul se interiorizează, devenind peisaj sufletesc. Plopii de cronică, componentă independentă în ansamblul volumului, este o evocare a Tețcanilor lui George Enescu. Descripția transpune acum o geografie imaginară cu ecou de letopiseț, iar legenda capătă înțelesuri noi în grupajul închinat Meșterului Manole. Formal, poezia lui C. continuă să evolueze spre o severitate geometrică în Infranord (1981). Ciclul Înveșmântarea cu țărmul este un ecran, ce se vrea neutru, al zbuciumului sufletesc întru recuperarea purității mereu visate. Motivul, abia enunțat, devine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286242_a_287571]
-
sens, ample, torențiale, le răspund „micropoemele” din ciclul astfel intitulat și „miniaturile” din Zodiac (1991). Concentrarea, cu efecte adesea ermetice, a acestor poezii de o strofă-două ar putea fi pusă în relație cu lapidaritatea lui René Char. Sonurile apolinice din grupajul Arpegii (și din alte stihuri) nu sunt fără asemănare cu acelea din Farmecele lui Paul Valéry. Trei cicluri din culegerea Lucruri și stele (2003) interpretează motive explicit autohtone (datini, sărbători, reminiscențe istorice, elemente de peisaj), multe evocând scene din copilărie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289147_a_290476]
-
că mâine/ cocorii de seară/ vor duce și luna,/ furând-o din țară", Jale de început de noiembrie; "Inima mea - e-o carte care arde,/ un bocet/în mijlocul Patriei", Inima mea în anul 1940). Motivul plânsetului tinde să devină laitmotivul grupajului de texte. Tudor Arghezi publică romanul Lina (1942) și după revenirea din lagărul de la Târgu Jiu, volumul de versuri Una sută una poeme (1947), de fapt, în varianta publicată, o sută de poeme, căci unul dintre ele este eliminat de
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
în scene terifiante, ciudate, hilare, stranii și neobișnuite. Diminuarea sau amplificarea narativității fenomenelor vizuale poate fi studiată și plecând de la perspectiva narativă asupra manifestărilor verbale. În acest sens, în Narrativehood, Narrativeness, Narrativity, Narratability Gerald Prince arată că naratologia studiază un grupaj de obiecte numite narațiuni, că studiază ceea ce au în comun și ceea ce le diferențiază și că există definiții diferite, mai mult sau mai puțin restrictive ale narațiunii și răspunsuri diferite la problemele ei. Unii teoreticieni prezintă narațiunile ca pe manifestări
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
așa cum apar în Trandafiri sălbateci de Nicolae Grigorescu, unde trandafirii galbeni desfășoară un ritm diferit de acela al trandafirilor albi sau roșii, în Flori de măr de Aurel Băeșu, unde ritmul discret răvășit și sărac al frunzelor este dominat de grupajele ritmice bogate ale petalelor. Nu sesizează numai repetiții și cadențe, așa cum apar în Părăluțe de Ștefan Luchian unde ritmul linear al florilor căzute și ofilite este tulburat și dominat de ritmurile explozive ale florilor din vază sau în Flori de
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
a celui care îngrijește florile grădinii. În Flori de măr1 de Grigorescu ritmurile florale explicite și ritmurile prin care se supplementează imaginea sunt altele. Tabloul dezvăluie trei centre ritmice diferite pe care privirea ritmanalitică le definește, la început, în funcție de dispunerea grupajelor cromatice. Ritmul florilor de măr este dat de dispunerea în buchete cromatice roz cu dimensiuni și contururi diferite, mai puțin dense în dreapta și în colțul din stânga sus a imaginii, mai dense în centru și în colțul din stânga jos. Expresivitatea ritmică
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
luminoase, de culoare roz, violet, maro și gri. Această secvență picturală ambiguă pare să plaseze florile de măr în proximitatea unui edificiu locuit, foarte vag figurat în partea dreaptă sus, care este partea cea mai luminoasă a imaginii. Aceste trei grupaje cromatice se constituie în trei centre ritmice diferite ale imaginii care favorizează povestea unor flori de măr aflate mai aproape de ritmurile naturale ale timpului cotidian măsurant și mai departe de uniformitățile opresive și de rutinitatea timpului măsuratal vieții cotidiene. Într-
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
rupte de ritmurile indestructibile ale naturii sunt asociate cu ritmurile vieții intelectuale. În Margarete de Theodor Pallady, valorile ritmice ale florilor albe și cărămizii sunt subliniate prin dispunere spațială și asociere cromatică. Margaretele albe sunt plasate în partea superioară a grupajului floral, într-un buchet ritmic separat de celălalt buchet, ritmic și el, al margaretelor cărămizii. Abaterea de la ritmul cărămiziu, marcată prin floarea albă, plasată în partea inferioară a buchetului și abaterea de la ritmul dimensional, marcată prin bobocii de dimensiuni mici
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]