3,476 matches
-
Muri așa cum trăise: retrasă, în singurătate. Puțini băgară de seamă. Fiul era la Paris pentru studiile sale de Drept. Când se întoarse pentru înmormântare, era un tinerel care cunoscuse viața capitalei, priceput în arta conversației, cu baston din lemn lustruit, guler impecabil și o mustăcioară subțire, pomădată à la Jaubert, ultima modă! Bătrânul îi comandă tâmplarului cel mai frumos sicriu, iar acesta lucră pentru singura dată în viața lui unul din palisandru și mahon înainte de a înșuruba pe coșciug mânere din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
i-ar fi foarte recunoscători, ar plăti scump, desigur, și nu ar muta acolo pe oricine, numai fețe subțiri, cineva politicos, discret, tăcut, sub-șefi, dacă nu chiar șefi, și fără copii, își dă cuvântul directorul și asudă din greu sub gulerul lui fals și în boots. Tace, așteaptă, nu îndrăznește nici măcar să-l privească pe Destinat care s-a ridicat și contemplă parcul și bruma care s-a lăsat peste el. Urmează o tăcere prelungă. Directorul regretă deja demersul său când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
fi, pe scurt, fratele lor de neșansă sau de curaj. Când Destinat ridica vocea, toate murmurele încetau în sala de judecată. Părea că sala se reorganizează, ca atunci când ești în fața unei oglinzi și tragi de cămașă pentru a-ți aranja gulerul. O sală care se privește și încetează să mai respire. În tăcerea lăsată procurorul arunca primele sale cuvinte. Iar tăcerea se destrăma. Niciodată mai mult de cinci file, indiferent de cazul judecat. Sistemul procurorului era simplu ca bună ziua. Fără fleacuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
încă tronau caiete și penițe. Se aplecă peste unul din caiete, citi pagina scrisă și o văzurăm zâmbind în același timp în care-i văzurăm părul ca o țesătură aurită învolburându-se precum o spumă care-i mângâia gâtul, între gulerul bluzei și pielea dezvelită. Se opri după aceea în fața rămășițelor steagului, aranjă cu naturalețe florile veștejite într-o glastră, șterse cu un aer indiferent tabla și versurile neterminate, apoi îi zâmbi primarului care stătuse nemișcat, furat de acest surâs de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
deloc o creastă decât după nume, fiindcă o pajiște mare îți lasă impresia că o mână imensă, cu palma îndreptată spre cer, acoperită de ierburi și de tufișuri pitice, încununează costișa. Am simțit, odată cu vântul care mi-a pătruns pe sub guler, un vânt cald, că trecusem linia invizibilă pe care noi, cei din oraș, o trasasem pe pământ și în mințile noastre. Am ridicat ochii și am văzut-o. Era așezată fără nici un fel de ceremonie în iarba deasă, presărată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Un fluture de noapte zbura pe deasupra ei, înnebunit, lovindu-se de gemulețul întredeschis și revenind în cercuri tremurătoare spre chipul ei pentru a se ciocni din nou de geam și a-și relua dansul care aducea cu o pavană atroce. Gulerul rochiei tinerei fete, puțin desfăcut, lăsa să se vadă pe pielea gâtului o urmă profundă, de un roșu ce se apropia de negru. Procurorul mi-a arătat din ochi pe tavan o lustră de porțelan albastru, complicată, având alături o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
călduțe când le-am atins, pentru prima dată, ceea ce m-a făcut să mă jenez, căci mă așteptam ca ea să deschidă ochii, să mă privească, să protesteze împotriva acestei intimități pe care mi-o permiteam. Apoi i-am strâns gulerul rochiei pentru ca pânza să-i ascundă rana, și pentru ca iluzia unui somn care nu-și arată adevăratul nume să fie perfectă. Procurorul m-a lăsat să fac ce vreau. Nu a îndrăznit să facă nici un gest, nici un pas, iar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
era nevoie de el. Imbecilul tropăia în spatele nostru, răsuflând zgomotos și repetând „Bine... Foarte bine... Foarte bine“, de parcă ar fi vrut să scape de noi mai repede. Am ieșit din birou împreună cu Mazerulles, fără să-mi iau la revedere de la gulerul tare care puțea a amidon și a parfum de mare magazin. Am trântit ușa în spatele meu. Am ajuns în biroul secretarului. Era micuț și îi semăna. Trist și povârnit. Prin aer plutea un miros de pânză udă și de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
văzut ce am văzut eu, de luni întregi, ați ști că orice e posibil. Frumoasă frază, nu? Și poc! în nasul judecătorului, care începe să se înroșească. — Negați? țipă judecătorul. — Recunosc, răspunde celălalt liniștit. — Ceee? urlă bretonul apucându-l de guler pe amicul său. Ai înnebunit, ce spui, nu-l ascultați, eu nici nu-l cunosc, suntem împreună doar de ieri seară! Nu știu ce-a făcut el, ticălosule, ticălosule, de ce faci asta, spune-le, haide, spune-le! Mierck îl reduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
să o parcurgi într-un anume fel, grav și prudent. Pe pereți, de o parte și de alta, gravuri: figuri din vechime, rămășițe ale secolelor râncezite, cu peruci, cu părul coborând pe gât, mustața subțire, cu inscripții latinești sevindu-le drept gulere. Adevărate portrete de cimitir. Am avut impresia că toți mă priveau în timp ce înaintam spre ușa cea mare. I-am făcut în toate felurile, asta pentru a prinde curaj. Camera lui Destinat nu avea nimic în comun toate cele pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
au auzit de cineva, o fată bună, că trebuie să i se însoare băiatul cel mare, e frumos ca soarele, a ieșit preot și nu primește parohia până nu se însoară?! Fratele dumneavoastră era un domn autentic, avea cămașă cu guler de celuloid, era frumooos, ieșea din el o aură, am văzut asta. Îi zice o femeie de la cârciumă, Paraschiva, păi, e fata învățătorului din Costești, de peste Olt, o fată bună, a ieșit învățătoare și ea, ar fi bună pentru părintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Amory Blaine. Dumneavostră sunteți ăla, nu? Mama don’șoarei spune că dacă sosiți până la cinci treizeci, să plecați amândoi după dânșii cu Packardul. Disperarea lui Amory a fost cristalizată de apariția Myrei, Înfofolită până sub ochi Într-o haină cu guler polo, cu nemulțumirea citindu-i-se pe față și făcând eforturi să vorbească politicos: — ‘Lo, Amory. — ‘Lo, Myra. Vorbind, Își descrisese starea de vitalitate. — Bine c-ai ajuns totuși. — Păi... să-ți zic. Nu cred c-ai auzit de accident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
alegându-și atent cuvintele. Îți cer mii de scuze. Oare vei putea să mă ierți? Ea i-a aruncat o privire gravă, i-a privit gura și ochii verzi, serioși, care, pentru gustul ei de fată de treisprezece ani, cu guler ascuțit la rochiță, erau esența unei povești romantice. Da, Myra Îl putea ierta imediat. — Păi... sigur. El a privit-o Încă o dată, după care și-a plecat ochii. Avea gene lungi. — Sunt groaznic, a zis trist. Sunt altfel. Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Acest lucru era absolut caracteristic pentru Amory. CODUL TÂNĂRULUI EGOIST Înainte de a fi chemat Înapoi la Lake Geneva, se Îmbrăcase, timorat, dar plin de mulțumire lăuntrică, cu primii săi pantaloni lungi, scoși În evidență de o cravată-acordeon violacee și un guler „Belmont“ cu marginile unite implacabil, cu șosete liliachii și o batistă tivită cu violet ițindu-i-se din buzunarul de la piept. Mai mult decât atât, Își elaborase o filosofie proprie, un cod de comportament care, În măsura În care i se poate da un nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
era mult mai conservator decât el și că, pentru a deveni un pișicher obișnuit, nu avea nevoie decât să-și ude părul cu apă, să-și reducă orizontul conversației și să poarte o pălărie de culoare mai Închisă. Dar lauda gulerelor Livingstone și a cravatelor negre ajunse la niște urechi surde. De fapt, D’Invilliers era vag exasperat de eforturile lui Amory, așa că acesta și-a limitat vizitele la una pe săptămână și-l invita ocazional pe Tom la 12 Univee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
atins, a fost punctul culminant al vanității lui Amory, piscul atins de egoismul său juvenil. CAPITOLUL 3 EGOISTUL CHIBZUIEȘTE — Au! Dă-mi drumul! Amory și-a lăsat brațele să cadă de-a lungul trupului. — Ce s-a Întâmplat? — Butonul de la gulerul cămășii... m-a rănit... Uite! Isabelle Își privea baza gâtului, unde o vânătaie micuță, de mărimea unui bob de mazăre, macula suprafața albă a pielii. — O, Isabelle! și-a reproșat el. Sunt un netot. Pe cuvânt că-mi pare rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Amory. Nici o vorbă! Sunt obosit și terminat. Tom l-a privit Întrebător, după care s-a lăsat În fotoliu și și-a deschis caietul de italiană. Amory și-a aruncat pe podea pardesiul și pălăria, și-a desfăcut nasturele de la guler și a luat din raft, la Întâmplare, un roman de Wells. „Wells e rațional“, și-a spus, „iar dacă n-are efect, Îl citesc pe Rupert Brooke“. A trecut o jumătate de oră. Afară s-a stârnit vântul și Amory
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
În afișele lugubre de reclamă pentru colegii. Își cumpăraseră costume evazate, cu pantaloni cu falduri uriașe la talie și vestoane cu umeri gigantici, vătuiți. Purtau dezinvolt pe cap pălării studențești cu ac În față și panglici țipătoare negru-oranj, iar sub gulerele de celuloid le Înfloreau lavaliere portocalii. Aveau brasarde negre cu un „P“ oranj, bastoane cu fanioane de Princeton, iar efectul era Întregit de șosetele dungate și batistele din buzunarele de la piept, În aceeași gamă de culori. Țineau legat cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
subtilă ca a lui Cuchulin la Muirtheme. Awirra sthrue Fruntea-i e albă ca laptele vacilor din Maeve Obrajii ca cireșele din pomul Ce se pleca spre Maria când Îl alăpta pe Fiul Domnului. Aveelia Vrone Părul lui e ca gulerele de aur ale regilor din Tara Ochii aidoma celor patru mări de oțel din Erin Cufundate În negura ploilor. Mavrone go Gudyo El să fie În bătălia voioasă și roșie Printre căpeteniile ce fac mărețe fapte de vitejie Viața să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a zeci de voci Împletite. Matineul se terminase. S-a dat la o parte ca să lase gloata să treacă, expunându-se puțin ploii. A apărut, fugind, un băiețaș care și-a tras nasul În aerul rece și și-a ridicat gulerul hainei; după el, trei sau patru perechi foarte zorite; după ele, câțiva oameni răzlețiți, ai căror ochi, de cum ieșeau, cercetau invariabil mai Întâi strada udă, apoi aerul impregnat de ploaie, iar la urmă cerul deprimant; la sfârșit, o masă deasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
scaunelor rabatabile au anunțat că plasatoarele se apucaseră de curățenie. Orașul New York nu dădea impresia că se trezește la viață, ci mai degrabă că se Întoarce pe partea cealaltă În pat. Treceau grăbiți indivizi palizi, care-și țineau cu degetele gulerele de la haine; un roi mare de fete-coțofene obosite, de la un magazin universal, se Înghesuia cu țipete și râsete stridente, câte trei fete la o umbrelă; a trecut și o patrulă pedestră de poliție, agenții fiind apărați miraculos de ploaie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ochelarii de soare și își aprinse un trabuc, suflându-i lui Horațiu fumul în nas. Doamna Popa se înfioră. În condiția ei, n-ar fi vrut să asiste la vreo scenă de violență. Domnul Smith îl apucă pe heruvim de guler. - Domnul Smith crede că trebuie să așteptăm de la tine concluzia. N-aș vrea să te las singur cu el, s-ar putea să nu înțeleagă ce-i spui. Ce zici? - Da. - Ce da? - Că n-ar putea să înțeleagă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
încă o palmă fiindcă a încurcat textul latinesc și pe deasupra a dat și unul sau mai multe răspunsuri obraznice, când nimeni nu l‑a întrebat nimic, ci i s‑a dat un ordin. Veșmintele albe cu garnitură de dantelă și guler negru atârnă lălâi pe el și‑l fac să semene cu o fetiță. Peste tot sunt imagini, în special reprezentări ale lui Dumnezeu și ale Fecioarei Maria, în diverse stiluri și materiale. Formele sunt cu precădere rotunjite, pentru că au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
l-aș abandona când mă găseam față În față cu Keiko Kataoka, m-ar face să am o erecție instantanee. În timp ce mă gândeam la toate astea eram gata să ațipesc când o rafală de vânt rece mi se strecură pe sub gulerul bluzonului, Înfiorându-mă până la măduva spinării. M-am trezit brusc din toropeală. Mi-am dat seama că aveam gâtul extrem de uscat. Am pornit spre cafeneaua În care băusem cu Yazaki cu o seară Înainte, fără să-i bag În seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
că nu te-ai plictisit. Că văd că te așteptai să stai aici o vreme. — Nu așa se așteaptă toată lumea? am ridicat eu din umeri, uitându-mă la un furuncul cât o piuliță de la roată care se freca de marginea gulerului său unsuros. Când vorbi, glasul lui avea un ton grav, bărbia cu cicatrice lăsându-i-se în pieptul larg ca la un tenor de cabaret: — Văd că le știi pe toate, zise el. Că doar ești detectiv particular, nu? Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]