60,329 matches
-
ascunde o geană când se trezesc vor avea încă un fir alb pe creștet geană cu geană îmbătrânesc noile favorite trupul lor un teritoriu pentru omizile ei ce-i înmoaie lumina lunară a singurătății * migdalele lui Lu Li sacul de hârtie de la ușa mea a povestit că tot acolo era când m-am întors o săptămână mi târziu de la țară nimeni nu îndrăznește să mănânce migdalele lui Lu Li când e ea plecată * o voce puternică nu are nevoie de tobe
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
cu turn poate că ceea ce se întâmplă de la sine nici nu trebuie înțeles acea imensă încredere cum cuvintele m-ar putea duce la înțeles mă face să-mi rup privirea de la răsăritul soarelui și să admir mersul stiloului pe apele hârtiei ia-o de unde nu-i pentru că numai acolo într-adevăr este claritatea din tulburare bucuria din tristețe eternitatea din murire întregul din părțile răzlețe
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/12829_a_14154]
-
prepara singur, după o rețetă proprie. |i plăcea să-și trateze musafirii cu acea licoare. Tipărise și anume etichete, de el închipuite, pentru sticlele în care ăși ținea liqueurul. Tânăra reporteriță, înainte de a înregistra interviul solicitat, cu o foaie de hârtie în față, se apleacă lângă umărul venerabilului evocator: Spuneți-mi numele și prenumele. Așa. Profesiunea. Poate va fi șoptit și Vă rog... Altcineva evocă scrierile Claudiei Millian, soția, și devotamentul cu care Mioara Minulescu, fiica, a aranjat și păstrat casa
Minulesciană by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12870_a_14195]
-
delir. Iată de ce, acum, ca și-n alte dăți, îmi vine să-mi sparg ochii cu creioanele mele afectuoase, mulse zilnic în ciubere de lemn dulce. Orice carte are timpul ei, momentul în care, coaptă, se cere scrisă, pusă pe hîrtie, dată în vileag cu riscul a orice. Tot așa, am impresia, aceeași carte, pentru fiecare cititor în parte, are timpul ei de lectură, momentul cînd ca hipnotizat, întinzi mîna, o scoți din raft și-ncepi s-o citești. Așa mi
Aș vrea să vă vorbesc despre ură by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12828_a_14153]
-
Ioan Lăcustă - L-am cumpărat de la Romană, a spus pistruiata. La coloane. Avea o etichetă cu doi de igrec. Ceva finlandez, în orice caz, zicea vânzătoarea. Ține la viscol. Păcat că-i așa de nașparliu. Desfăcu hârtia și-mi arătă crenguțele acelea. Un fel de puiet din ceva fără nume, cu câțiva bănuți de frunze verzulii. - Zicea că crește măricel. Ca alea... rotunde, înfoiate. N-am găsit flori să-i duc. Garoafele îngheață până acolo. Am luat
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
sau nu acasă. îmi era prea dor de Rioara ca să renunț. Am lăsat de-o parte revista și mă căinam pentru neatenția de la lift. Atunci am văzut-o. Stătea în ușa vagonului ținând în brațe un pachet învelit într-o hârtie albastră cu cerbi trăgând sănii, cu clopoței aurii, cu rămurele de brad și cu câțiva "La mulți ani!" scriși cu litere roșii, imitând majuscule din vechile manuscrise. Era într-un pardesiu cafeniu. O fetișcană micuță, tunsă scurt, cu câteva șuvițe
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
de exemplu) culegerii perelor. , ca fiece pară pe care, c-o grijă infinită, domnul director, o desprinde fericit de pe crenguța ei. El va muri... „Să caute ea în dulapul unde îmi țin lucrurile de școală, trebuie să fie acolo niște hîrtie albastră de îmbrăcat caietele”. Și iar mi se umple sufletul de-o lacrimă mare, limpede, tremurătoare, lacrimă pe care-aș luat-o-n mîini și-aș purta-o ca pe însăși copilăria mea-n brațe, în lumina unei după amiezi
Fiecare clipă e grea, coaptă, mustoasă, esențială by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12926_a_14251]
-
Liviu Georgescu sfalt de Mondrian imagini Titanici anonimul săli de gimnastică și galaxii de hârtie valsul de porumb neonul efemer firul de ață și parabola orbilor asfaltul liniilor drepte asfalt de Mondrian maestrul păianjen secretând inerții în pânze abstracte peste voința umilitoare nimeni nu se pierde nimeni nu se câștigă printre eretele babel arterele te
Manhattan by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13236_a_14561]
-
degradării atomului fug pe patine cu rotile filtrați de ochi severi de silicon agățați pe ramurile timpului tarabă după tarabă la baza verticalelor Titanice intimidează catedralele și otrăvesc vegetația de plastic cu trilioanele de oficii și galaxii de biți de hârtie o conductă gigantică drenând materia pură sub capul Statuii Libertății canale de aburi și isteria străzilor congestionate ambulanțe nu mai ajung la destinații urgența e peste tot timpul e mașina de bani furnici financiare numere alocate și dislocate programatori ai
Manhattan by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13236_a_14561]
-
căsătoriți! Toți credeau că-s c-o amantă! Mă salut, în continuare, cu Ion Caraion. Ce bine e, totuși! Oriunde mă duc, orice s-ar întîmpla (și mi se cam întîmplă lucruri urîte la vîrsta asta!), scot o foaie de hîrtie, ascut un creion, beau o cafea și-mi dau sufletul, cel de-o clipă, de-o singură clipă, dumneavoastră. Ce șansă! Ce descoperire geografică! Parcă aș fi aflat, după lungi și disperate expediții, al treilea pol, polul afecțiunii! Nu-i
A-ți juca viața nu pe o singură carte, ci pe o singură scrisoare! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13382_a_14707]
-
Emil Brumaru Stimate domnule Lucian Raicu, De cîtva timp sînt obsedat de o strofă de-a lui Fundoianu: „Ți-aș spune: zvîrle masa de scris de sub hîrtie (s.n.) și gîtuie poemul chel ca un geam în frig; aruncă continente de spumă și hîrtie - prăpastia începe în degetul tău mic.” De prin 1965, ani în șir, umblînd prin praful drumurilor din Dxxx, repetam în neștire o strofă a
Mi-am părăsit manuscrisele. Cu furie, cu ură, cu disperare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13592_a_14917]
-
Stimate domnule Lucian Raicu, De cîtva timp sînt obsedat de o strofă de-a lui Fundoianu: „Ți-aș spune: zvîrle masa de scris de sub hîrtie (s.n.) și gîtuie poemul chel ca un geam în frig; aruncă continente de spumă și hîrtie - prăpastia începe în degetul tău mic.” De prin 1965, ani în șir, umblînd prin praful drumurilor din Dxxx, repetam în neștire o strofă a lui Labiș: „Pentru ce-am plecat? Unde mă îndrept? S-au întunecat Sensurile-n piept.” Am
Mi-am părăsit manuscrisele. Cu furie, cu ură, cu disperare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13592_a_14917]
-
aceea că mi-am părăsit manuscrisele. Cu furie, cu ură, cu disperare. Apoi, am început să sufăr cumplit din cauza asta. Abia după trei ani și ceva, un frate de-al mamei mi le-a adus în doi saci mari de hîrtie. Nu s-a pierdut la un control rapid de-al meu, nimic. Au stat, în acest timp, într-o magazie a dispensarului meu din Dxxx! Șansă! Nu. Pentru că, dacă-mi dispăreau manuscrisele, aș fi rămas cu credința că-n ele
Mi-am părăsit manuscrisele. Cu furie, cu ură, cu disperare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13592_a_14917]
-
cuprinde toate categoriile de vârstă, de la copilul abia născut până la cel mai bătrân bunic. MărŃișorul se poate confecŃiona din șnururi împletite de aŃă , lâna sau mătase, la care se adaugă simboluri confecŃionate din diferite materiale: lemn, lut, plastic, material textil, hârtie, seminŃe, plante presate...De cele mai multe ori MărŃișorul este însoŃit de mesaje scrise sau verbale prin care cel care dăruiește își exprimă sentimentele faŃă de persoana respectivă. În ultimii ani, datorită unor sărbători împrumutate de la alte popoare, tradiŃia de a dărui
Mărțișorul. In: Alabala by Inst. Bugalete Felicia () [Corola-journal/Imaginative/573_a_705]
-
de scriitori ca Velea și D.R. Popescu, ce aduceau un aer proaspăt în presa noastră literară pângărită de lozinci bătute în cuiele proletcultismului, la Titu coboram și cumpăram țigări - o gară mare, mohorâtă, peronul gol, acoperit cu resturi de mâncare, hârtii semințe, flegme, sticle goale, pe urmă împiegatul, un șuierat prelung, urcam, în două ore mă aflam în vechea capitală a Țării pe unde hălăduisem cu ani în urmă disperat și hăituit de caraule și tot în zile de duminică - fusesem
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
spus, le sunt și azi recunoscător celor de la Europa Liberă, fiindcă un alt moment de glorie autentică n-am mai cunoscut de atunci. Aroma de miez de nuci crude plutea amețitoare în apartament. Am strâns lucrurile Lisei în saci de hârtie, pe care i-am aruncat în stradă, am deschis ușa de la intrare și ferestrele, am stropit șifonierul gol cu oțet, am spălat cearceafurile, fețele de pernă și paturile, și am aruncat la gunoi flacoanele de parfum și cremele. Am vrut
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
în exergă, după Oscar Wilde, “un capriciu durează mai mult decât o pasiune”. Spitalul manechinelor (1998) continuă acest proces de pătimașă înscriere a viului în poem (“poți să faci ce vrei / eu tot te aduc fără să știi / în această hârtie nerușinată / fiecare poem e un viol / fiecare ficțiune e refugiul unui masochist”), dar, nu o dată, și cu sentimentul irealizării, al căderii sub o mască imaginată, pur produs al “creierului”, lipsit de concretul palpabil de către “mâna” ce l-ar putea verifica
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
mai existăm, într-alta avem liste de cheltuieli în zile, prieteni dispăruți. Dacă într-o noapte mai existăm, într-alta mirosim torțe, a stricnină/ și mulți nu ne mai regăsim în ograda familiei./ Iluminarea materiei? Irealitatea cuvântului? Se poate! Dar hârtia a uitat cum arată o aureolă." Câte o găselniță ușor prețioasă vrea să transforme melodrama realului în cerc hermeneutic: „Azi, după ce ai terminat exercițiul la bârnă/ exercițiul la paralele, lecția de extaz,/ zice traumatism total. Dar marionetele îți aduc la
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13893_a_15218]
-
prin spectacolul personalității sale. Chiar dacă nu toate diagnozele se dovediseră exacte și chiar dacă nu avea antenă pentru avangardă, nefiind nici receptiv la o secțiune a prozei moderne (Joyce, Proust, Kafka), el fiind rezervat în consemnarea tragicului tot ce așternea pe hârtie însemna un regal de inteligență, de intuiție, și de ingeniozitate a exprimării. S-au gravat în memoria studenților și în general a publicului cititor splendide portretizări și disocieri: * despre Ion de Rebreanu, care cânta în solemnitate condițiile generale ale vieții
Cazul G. Călinescu by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/13846_a_15171]
-
pe sine moștenire. Doar noi putem instaura muzee în care chiar gîndurile noastre să fie prețoasele relicve. Moaște ilustre sau anonime - toț avem același drept de a lansa o sticlă în ocean. Să ne însemnăm cu totul. Să ne transpunem hîrtiei. Și să fim recunoscători, căci un Dumnezeu atent și onest ne va fi promis eternitatea și fără pic de ipocrizie ori condescendență chiar ne-a dat-o, lăsîndu-ne să lucrăm la ea încă din timpul vremelniciei de țărînă. Trupul e
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
eu ? Mai strein decît mine doar eu pot fi... Nu mă delegi pe mine executor literar ? - Nu, Niki. Pe tine te deleg să-mi fii public ! Și rîse, întinzîndu-i încă un trup din cele multe ce fremătau a feciorie de hîrtie nemărturisită. Orlov răsfoi hămesit cu mîinile lui albe și nervoase. O dîră de zîmbet i se tîrî atroce pe figură, făcîndu-l să-și întredeschidă buzele și să susure încet: - Sfîntul Moștenitor Gură-de-Fiere, martirul propriilor păcate și teoretician al suicidului, creatorul
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
Și lui o senzație, colo, ca-n vremea sa. Degeaba! Nimic nu e moca. Nici măcar joaca de copil tîmpit. Iar el, printre foetuși, reptile, protozoare, Uitat în muzeu ca mine-n sufragerie, E-un simplu nume, pe-o foaie de hîrtie, Citită într-o doară, sictirit, Înainte să merg la culcare. Va trece toamna Va trece toamna. Ei, și ce?! Mai sînt Destule toamne pe acest pămînt. Celula, însă! Ea, care visează O lume ce mai mult de șapte ani durează
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/14007_a_15332]
-
contează! Important e să iubești, important e firescul Vieții ca un cîntec simplu și curat, Munca din plăcere, dar și cu folos." Și-acum: resturile din farfurie, Berea de pe masă, borîturile de pe jos... Și Chelnerii, cu fețe de noroi și hîrtie, Așteptînd, rînjiți, să plătești tot ce s-a consumat. Reclam N-am nici un chef să dorm. Deși sînt obosit. Mă voi trezi peste un secol, un mileniu... Toate Garniturile vor fi fost, desigur, schimbate. La fel, vopseaua. Dar Mecanismul stupid
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/14007_a_15332]
-
Metaxa coniac. Din cînd în cînd, la braț, șontîc-șontîc, cu unul zburdalnic și gură spartă zis Dionisie Trei Parale ori cu un șchiop tuciuriu, știut drept Hefaist Șontorogul, numitul Haidoș se vîră-n cîrciumi cu buline de conffetti și ghirlande de hîrtie colorată, apoi cu ceilalți bărbați lunecoși crița se-mbată, chiuind, țopăind pe două, pe trei ori pe patru picioare, pînă cînd cheful îl strică în zori un al patrulea venit de-i zice Hermelintos, ce pe năbădăioșii petrecăreți dintre alcooluri
Poeme grecești by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/13898_a_15223]
-
schiuri vom aluneca Tu și cu mine Plăcere și vis. Și tăcere. Du-te, fă-te tu o muiere în cel abis Nici o clipă să fii Nici să ai, nici să dărui Vis. Puteai fi o statuie N-o să am hârtie de aici încolo Niciodată n-o să mai am îndeajuns O să mă scald în fierbinte rușine Niciodată hârtia n-o s-o mai am Fă-te doar o statuie Îngerul meu de lut tu să-mi fii O să-mi fie iară rușine
POEZIE by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/14058_a_15383]