784 matches
-
disponibilitate de a surprinde „miracolul” metamorfozelor universale, cu o frenezie senzorial-imaginativă ce se dezvăluie ca agent transformator, într-un proces mereu reluat al „alchimiei imaginii”. „Printre versurile sale - scria Pompiliu Constantinescu în recenzia cărții - te poți plimba ca printr-un hățiș nesfârșit, poți schimba direcția, fără teamă de a pierde firul călăuzitor, te poți întoarce sau ești liber să sări de la sfârșit la-nceput și de aici la mijloc. Ca într-o pajiște de luxuriantă vegetație, te pleci să culegi o
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
În cronica la Incantații, Șerban Cioculescu îl caracterizase și el pe autor ca pe un „permanent posedat al imaginilor discontinue, proiectate în afară cu o pasionată incontinență”, notând că: „Versurile d-lui Ilarie Voronca se valorifică mai bine detașate din hățișul contextului”. La rândul său și în legătură cu aceeași carte, Emil Gulian înregistra „uriașe enumerări de imagini, de foarte multe ori de o calitate excepțională și întotdeauna inedite”, adăugând însă că e vorba de „un flux de imagini înșirate ca mărgelele pe
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
porțile cetății Un străin la poarta orașului, cum sună un titlu de sonet -, oarecum blocat în acțiunea sa de tentația, mai puternică, a întoarcerilor spre sinele tulburat, către "lăuntricul zvon" și "lutul scoică" spre care descinde sângele ca spre un hățiș", contrazicând sau punând sub semnul întrebării voința prezumtivului erou-cavaler. O zi, o buclă pe acest tăiș? Acum, ca la-nceput, a câta oară? Pasăre, sângele, mai jos coboară Și intră sub pământ ca-ntr-un hățiș... (Scoica de pământ). "Străinul
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
sângele ca spre un hățiș", contrazicând sau punând sub semnul întrebării voința prezumtivului erou-cavaler. O zi, o buclă pe acest tăiș? Acum, ca la-nceput, a câta oară? Pasăre, sângele, mai jos coboară Și intră sub pământ ca-ntr-un hățiș... (Scoica de pământ). "Străinul" pare a se resemna în starea de așteptare nelămurită, deschis oricăror posibilități: Oprit aici sub foșnitoarea barcă: Stejar sau flaut. Curcubeu sau rană Nu intru în cetate. Vară, iarnă. Trecură. Stau. Cetatea crește parcă. Un an
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
fiindcă aici ruptura de metafizică e cu adevărat dusă până la capăt. Dar el nu se recunoaște postmodernist, ceea ce înseamnă că postmodernismul nu schimbă paradigma modernismului înalt, ci o împlinește, arătându-i toate precaritățile. Încât, iată, departe de a ieși din hățiș, ne afundăm tot mai mult în tenebrele lui. Derrida pretinde că pornește de la momentul nietzschean al eliminării fundamentului. Îndeplinește, așadar, condiția primă a canonului postmodernist. Ca și discipolul său Deleuze, el consideră că nu există repetiție pură a Identicului. Deci
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
lumii se străduiesc din răsputeri să-l scoată pe Dumnezeu din istorie pentru a-l pune la păstrare într-un muzeu de antichități sau a-l transforma într-un mod de a petrece timpul liber, prin plasarea lui într-un hățiș de trăiri pseudo-religioase, vagi și extrem de contradictorii. Este, de asemenea, adevărat, că un Occident, bogat și puternic, pare un adversar disproporționat pentru popoarele islamice care se străduiesc să i se împotrivească. Dar să nu uităm de David și Goliat și
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
meșteșugită, care l-a impresionat pe ambasadorul Franței („și-m făcea mai multe țirimonii decât toți”), pe principele Kaunitz, nu mai puțin pe împărat. Dilatarea hiperbolică, dialogul dau povestirii o notă de vivacitate. Ca să îi atragă atenția împăratului, ezitant din pricina hățișului legilor, V. își exprimă întâi îngrijorarea de a nu fi avut el destulă elocință și putere de convingere pentru a dobândi dreptatea, apoi furnizează argumentul hotărâtor: „Azilul să cuvine[...] la un mare rău și pieire și primejdie”, obținând astfel ajutorul
VACARESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290399_a_291728]
-
Oare cum ar reacționa somitățile istoriografiei noastre de azi dacă mai tinerii lor colegi le-ar dedica recenzii de genul celor scrise de Giurescu pe marginea cărților lui Iorga? Evident, după război, comunismul a reușit să facă ordine În acest hățiș al „științei burgheze” și să Întrerupă succesiunea firească a generațiilor istoriografice. Micile dispute În surdină, tolerate, manipulate sau ignorate de partid, mai ales după 1964, care Îi antrenau pe istoricii dedicați profesiunii, pe de o parte, și pe cei dedicați
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
prin care cei din urmă, autorii, sunt absorbiți Încet În paginile unei istorii niciodată terminate, sfârșind prin a rămâne ferecați acolo și devenind, pe nesimțite, personaje ale poveștii pe care tocmai o scriau. O asemenea emoție se naște urmărind prin hățișul referințelor bibliografice lucrările profesorilor tăi, cei care au abordat, dintr-o altă perspectivă, aceleași subiecte, Începând cu Nicolae Bocșan, Ladislau Gyémánt XE "Gyémánt" sau Ioan Chindriș, care și-au urmat și ei profesorii lor (și ai mei), pe Ștefan Pascu
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
și l-a ales/asumat drept vector al vieții și operei sale, autorul reliefează - în educație, în arta vie de a fi om - tocmai plusul și pulsul, particula și unda în complementaritatea ontic-axiologică numită lumină, ca lumină a educației. În hățișul tranziției, experimentatul vâslaș ne previne că însuși optimismul pedagogic trebuie privit, racordat prin prisma principiului măsurii în toate, altminteri el se poate reduce la un iluminism sinonim cu voința de putere sau „voința de adevăr”, deformator.<footnote (A se vedea
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
își amplifică prin contagiune o aură artistică; dezinvoltura aparentă a actului didactic se contopește în truda și farmecul plămădirii talentelor. Cei care lucrează cu G-ul amplifică la rîndu-le Greutatea spirituală a colectivului. Reușita lor de a se descurca în hățișul birocratico pecuniar se transmite discipolilor, sporind creativitatea. Satisfacția rezultatelor meritorii sporește în progresie Geometrică, cu fiecare premiu obținut și la olimpiadele de română, engleză, franceză, istorie, mate, fizică, chimie, bio și ce încă mai mișcă pe-acolo, prin curriculumul școlar
PUNCTUL “G” DIN OGRADA LU' BÃNCILÃ LA PA$ SPR€ (PRIN) IOROPA. In: Apogeul by Ovidiu Ciumașu () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1814]
-
care încadrează tabloul. Relația dintre spațiul comprimat din stânga capului și zona extinsă din dreapta acestuia pare provizorie. Simbolismul spontan al acestei configurări perceptibile ne dă imaginea puternic dinamică a unui bărbat bătrân care-și menține fragilul echilibru interior smulgându-se din hățișul constrângător al lumii. Calmul e câștigat cu prețul rezistenței consecvente față de atracția verticalei centrale. Dar mai există și un alt mod, mai stabil, de a percepe pictura. În această versiune alternativă, verticala centrală este cea victorioasă. Personajul se așază el
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
iaz de oglindă. Și-n cuprinsul larg, uriașul policandru al cerului își aprinde, una câte una, luminile, ca într-o nemăsurată sală de dans. Viețuitoarele pustietății sunt îmbătate de farmecul acesta: păsările zbor ca ziua; lupul poposește pe labe, în hățișuri, și privește nemișcat; vulpea stă lângă vizuină și nu se-ndură să meargă la vânat; veverița pleacă creangă lângă creangă și hoinărește, ca o deșucheată, pădurea-ntreagă. Iar iepurele a zbughit-o la jucat. Încet, ascultând, ispitind, a ieșit tiptiltiptil
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
da un exemplu prost altor colegi din diverse generații literare, care nu rareori erau duși cu zăhărelul și chiar cumpărați cu acele „favoruri” ce uneori sclipeau mai tare decât conținutul lor! Pentru a mă lumina cât de cât În acest hățiș al gândurilor, În această veritabilă și gravă dilemă, am luat și analizat până În detalii, cum fac de obicei când vreau să „Înțeleg” un lucru, În fața Mariei, ceea ce În psihologie poate fi numit „un exemplu intuitiv”: cazul lui Petru Dumitriu, care
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ai curajul, mai bine zis necesitatea adâncă, reală, de a te rupe și izola, de a te „Însingura” de „turma umană”, cea care-ți asigură o minimă previzibilitate În orizontul social, o, orișicum, sigură „conservare” a persoanei, „afundându-te” În „hățișurile virgine”, extrem de riscante și imprevizibile ale unei „cărări singuratice”, Întâlnind În cale, ca să zicem așa, nu puține urme morbide ale unor nefericiți „Înaintași”, „oasele” și „leșurile” Învinșilor, ale „aroganților” umanoizi care au vrut „altceva”, voind să rămână, unii dintre ei
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
aptă tocmai de a ne separa de toate regnurile animale care ne Înconjoară, cum o fac de altfel cultura sau limbajul articulat. Sigur, repetăm Încă o dată banalități filozofice, dar ne folosim de aceste „cârje” pentru a ne putea situa În hățișul atâtor confuzii care cutreieră fără oboseală atâtea spirite contemporane. Refuzul morții poate apărea unor minți ca provocând bunul-simț, e adevărat; acestei atitudini i se opune acceptarea morții, ca o formă a resemnării fataliste sau, ca În cazul lui Preda, o
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
poate recunoaște în totalitatea științelor de azi. Theodor Codreanu procedează riguros și metodic. Cartea sa nu este destinată lecturii, ci conspectului, trebuie adică citită cu creionul în mână și cu teancuri de fișe pregătite pentru ordonarea ideilor Autorul pătrunde în hățișul filosofiei, ideile circulă alert de la vechii greci la Schopenhauer, de la Kant la Hegel, de la filosofia extrem orientală la Heidegger, spre a demonstra falsitatea ca imagine a imobilismului eminescian în conceptele kantiene, depășite de cunoașterea budismului, de ideea unei cosmogonii în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
conducere științifică a societății, singurul în măsură să slujească Ideea Întunecimii Tale". Roman realist cu valențe simbolice, roman de dragoste și roman eseu, eroii săi, ca și ai lui Camil Petrescu sunt ființe hipersensibile și hiperlucide: "Mă rătăceam, astfel, în hățișul presupunerilor ca într-un labirint. Iar eu aveam nevoie de certitudini", afirmă profesorul Dimitrie Cristea. Funcția iconică, însă, a cărții este intersectată de funcția imaginară cu acea "smintire a formelor" generată de ciudata băutură crospec, de viziuni coșmărești (o extraordinară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
întreabă, mai mult retoric, "de ce atât de târziu intră Eminescu în conștiința culturii universale?" (p. 59). Și, mai departe, ipotetic se spune că " Pentru poetul român soarta pare a fi lucrat de-a piezișul și ar trebui să dezlegăm un hățiș de cauze, care și astăzi mai încorsetează spiritul critic. Se pare că geniul eminescian i-a derutat, mai întâi de toate, pe criticii români, ispitiți ei înșiși de modelul cultural europocentric, înclinați fiind să-și judece propriile valori prin referențiale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
un necesar Avertisment "nucleul prim", el adaugă 21 de noi capitole și, bineînțeles, schimbă miza lucrării. Va discuta, așadar, într-o demonstrație strânsă despre mitul Eminescu ca "mit viu", cu temeiuri ontologice și va înainta, inventariind conștiincios toate opiniile, în "hățișurile demolării", cercetând prob argumentele pro și contra. Dosarul, se știe, e voluminos. Dl. Codreanu reușește performanța de a stăpâni materia, dovedindu-se un maestru al conexiunilor. Informații disparate, de circulate, totuși, sunt cercetate acribios în ramă contextuală și ordonate cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
gata să distrugă lumea în care trăiește, cu experiențele sale deșănțate, cu politicile iresponsabile. Autorul cărții zăbovește mult asupra apelativelor. Specialiștii în domeniu au utilizat diverși termeni: postmodernism, paramodernism, globmodernism, post-postmodernism, paradoxism, premodernism, transmodernism. Th. Codreanu face lumină în acest hățiș și pune lucrurile la punct. Unii autori separă postmodernismul de modernism, considerând că el reprezintă o epocă distinctă, deoarece propune o nouă paradigmă culturală a omenirii. Alții, printre care și Codreanu, consideră postmodernismul o fază a modernismului, care nu reușește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
paradoxurile postmodernității românești. Conceptul cu pricina, atingând clasicizarea (epuizarea, de fapt), suportând presiunea altor modernisme (hiper-, paraetc.), a deschis calea transmodernității, declară ferm criticul. Și observă că, în 1988, Radu Enescu contrapunea (e drept, fără consecințe) cei doi termeni. În hățișul noului ev cultural, în plin haosmos, într-o lume opacă, cucerită de spiritul schizoid, Theodor Codreanu invocă salvator antropologia creștină. Teoria postistoriei i se pare "un gând luciferic" (p. 61); civilizația minorităților, stilul de viață gay, hedonismul consumist, cultura feelings
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
În labirint, oamenii sunt orbi și când li se dă "lumină"". Rătăcire, inutilitate, pierdere a identității ("simplu număr în labirint"), adulmecare primejdioasă a indivizilor între ei: În labirint, românii au devenit un popor de urmăritori". Salvarea vine prin retragerea din hățișul politico-social în imaginarul "real" al labirintului cărților și, de acolo, ca scriitor, prin insinuarea în psihologia umană: "Un mare artist trebuie să se joace prin labirintul sufletului omenesc". Volumul I al cărții Numere în labirint semnată de Theodor Codreanu îmi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
expresia luptei dintre mondialiști/globaliști și periferici/națiunile; "Cei ce nu iubesc națiunile nu pot fi decât susținători demagogi ai noii Europe", spune Theodor Codreanu, p. 379), Schimbarea la față (I și II; "Schimbarea la față a României e un hățiș de contradicții, de paradoxuri în care te poți lesne rătăci", scrie Theodor Codreanu, p. 449), " Culpa" generațiilor fericite (Cum a fost asigurat succesul compromiterii "generației fericite"). Ultimul capitol, al nouăsprezecelea, intitulat A doua schimbare la față? aduce în prim plan
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
circulație aberanta teză a unui Eminescu deținut politic, cel dintâi din România și, încă, ucis de monstruoasa coaliție liberalo-junimistă". Polemica firește, nu se va istovi curând. Scotocind arhivele armata de eminescologi va produce noi dovezi reconfigurând stocul de informații, luminând hățișurile epocii. Patimile iscodelnicilor genealogiști întrecerea sourcier-iștilor continuă; dar, bănuim imaginile biografilor săi nu vor cunoaște corective esențiale, odată fixat modelul sacrificial. Și nici nu credem că el va fi îmbrățișat doar de zelatorii cultului apropiindu-se cu pioșenie nesmintită de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]