799 matches
-
poate mai îndepărtată realitate. Revista școlară Pune umărul! fusese aceea care anunțase un concurs. Erau promise acolo premii pentru proză narativă scrisă de tinere condeie. Așa se face că băiatul strâmbăcios sau eul meu afirmat, dar dispărând tot mereu în hățișurile ficțiunii, a început să scrie într-un jurnal până atunci imaculat nu o povestioară scurtă, nu, ci, de la prima încercare și cu o fluență neîngrădită, un roman care - lucrul acesta e sigur - purta titlul Kașubii. ăștia erau cât de cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ceea ce mai rămăsese din mărfurile mele de schimb: gingașele buncăre ale Liniei Siegfried. Iar după aceea, când, cu hârtia ștampilată, dezinfectat și cu ultima mea rație zilnică, am fost eliberat în zona ocupată de britanici, am ajuns într-un amplu hățiș mărginit de ruine; acolo urma să fie gustată libertatea necunoscută mie. Ceea ce amăgește la prima vedere este faptul că atunci când jupoi ceapa, ochii încep să-ți lăcrimeze. Astfel, se aburește ceea ce cu ochii limpezi ar fi lizibil. Cu mai multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
sau chiar înainte să se termine 1955, încărcaserăm deja în micuța camionetă închiriată lăzile care ne țineau loc de mobilă, roata de olărit și salteaua de două persoane, ea nu se mai putea despărți de priveliștea din dreptul ferestrei, cu hățișurile din grădină, cu vila ruinată din vecinătate și cu asfințiturile de soare primite pe gratis; atât de temeinic se cuibărise ea acolo. În timp ce dinspre vest lumina soarelui se strecura oblic pe fereastră, ea a măturat temeinic pardoseala, așa că am putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
din lume... Pe cuvînt!... Ea are un singur prieten la care ține foarte mult și lucrul ăsta ar trebui știut de toți dobitocii! Tomiță nu mai insistă și-i păru grozav de rău că s-a complicat inutil într-un hățiș atît de ostil pentru el. Și cu asta totul intră în normal, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Nuțu și-a comunicat dorința expresă de a participa și el la expediție (fusese pus în gardă cu toate pregătirile nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
David dăduse de ea într-o cutie, printre bilete vechi de intrare la muzeu și multe rețete medicale. O avea și el. Avea și Alex poza. După Edinburgh, nimic nu a mai fost la fel. Grădina aceea, deasă ca un hățiș, schimbase ceva între ei, inexplicabil și, totuși, definitiv, ca și cum preambulul parizian nici nu ar fi existat. Ce rune se descântaseră în inima nopții nu știa, dar aerul dintre ei devenise altul, nu numai cald și intim, dar, de o dată, al
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
-și facă cuib în șatra sa. Se simțea ca un copac doborât de furtuni nelegiuite și neașteptate. Nu bănuise niciodată că se pot aduna atâtea neliniști și tristeți în ființa sa. Câte lacrimi au vărsat țiganii în lungul drum prin hățișurile lumii, nimeni nu știe. Cuvintele bunicului său, rostite înainte de a se muta pe alt tărâm, îi reveneau mereu, ca o tristă aducere aminte: Din lacrimile vărsate de etnia noastră s-ar putea ivi o mare cât marea cea mare și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
început să albească și să dea semne de neliniște. Pentru încurajare o apuc de mână și, curajos nevoie mare, încerc să o iau cu vorba: - Stai liniștită căci porcii nu se urcă în copaci și vor pleca în curând spre hățișuri sălbatice numai de ei știute. Așa s-a și întâmplat. Peste circa cinci minute am zărit ultimul purcel. - Au plecat, dar stai acolo, că eu mă urc spre vârful copacului să-mi fixez reperul de mers. Urcat sus, nu mică
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
vă spun despre el este numai minciună. Oh, ascultă la mine, popor samarinean! Pământul făgăduinței e o minciună, Dumnezeul lor e minciună, minunile lor sunt mincinoase. Mint și ei precum Dumnezeul lor, căruia i se Închină. Sunt prinși Într‑un hățiș de minciuni, că nici ei nu mai știu că mint. Unde toată lumea minte, nimeni nu mai minte, unde totul e minciună, nimic nu mai e minciună. Împărăția cerului, Împărăția dreptății - o minciună. Fiece Însușire a Dumnezeului lor e câte‑o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
sinea mea, însă, căutam cu grăbire locul din cărți în care se vorbește despre aceste dughene... Bătrânul se uită la mine clipind des din pleoape, ca și cum nu i-ar fi venit să creadă că aș putea să mă descurc în hățișul poveștii acestor dughene...Dar mi s-a adresat încurajator: Asta-i frumos din partea ta, dar dacă n-ai să-mi spui și mie ce ai aflat din cărțile citite, nu are nici o valoare. Din această clipită și până să încep
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
locul lor, schelete de ziduri, cu contururi roșcate, aproape gingivale, asamblează un labirint al obstinării, care dizolvă, de cu seară și pe tot parcursul nopții, orice instinct de orientare. Tentativa pietonului de a răzbate undeva, prin acest anapoda și ostil hățiș, e cu atât mai dificilă, cu cât ar vrea să o scoată la capăt, după o topografie ieșită de mult din uz din orice uz în această lume, croită din coline de moloz, din cicatrice de cărămidă, din hrube horcăind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
literatura spațiului est-european (Vai, utilitatea nu poate fi îndeplinită tocmai în asemenea dificile momente!), populând suplimentar, cu fantasme, primejdii și vătămări, penumbrele mirosind a dărâmătură și a urină proletară, Mircea practică, plin de fervoare, intuiția galeriilor, ce păreau aidoma unor hățișuri de cărămizi sparte, rătăcind pe versante de tencuială sfărâmicioasă, care se afundau în întuneric. Prin albia secată a unei cișmele de răspântii de altădată, având siluetă de fontă grea și muștiuc din bronz, strivite prin căderea peste ea a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
vorbindu-le, printre pupături, despre Tirania numerelor întregi. Celebritatea de matematician genial i se atașase lui Vladimir după câteva confruntări pe care le avusese cu un penibil profesor cu nume bizar, Bozdorog, pripășit în orașul lor, care se împotmolea în hățișurile unor ecuații cu trei necunoscute. Limitat și suficient, dar cu intenții de epatare a fetelor de liceu, într-un rând tânărul profesor se aventurase imprudent pe terenul începuturilor calculului diferențial. L-a scos din încurcătură Vladimir, care șezuse ani de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
gândește, suntem și un pic de prieteni. De unde până unde?” Am stat mult pe gânduri, numai că n-am reușit să-mi dau seama cine-i cu adevărat acest bătrân sfătos și plin de gânduri bune față de mine. Din acest hățiș de gânduri m-a trezit tot glasul bătrânului: „Și acum ce ai rămas așa pierdut? Mergi mai departe!” Am tresărit și mi-am amintit că tocmai citisem un „suret de pe o carte sârbească de giudecată de la Moisii Moghila voievod, din
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Știu că nu prea te dai în vânt după sfinția sa patriarhul Ierusalimului, dar n-ai să ai încotro. Trebuie să vezi acest zapis, care vorbește tocmai despre el.” Am luat zapisul cu pricina și am încercat să mă descurc în hățișul cuvintelor lui Panaite „neguțitoriul den Iași”, care, având trei dughene „cu loc cu tot înaintea porții mănăstirii Sventâi Savii...Și hotărându-se de îmbe părțile cu moșiile mănăstirilor Ierusalimului, am socotit că iaste cu cale mai bine să fie aceste
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
se pierduse; fiul Profetului știa graiul lui Dumnezeu!!! Poate chiar Cuvântul... Nu e de mirare că un alt urmaș - Castelanul - are stări serafice; se arată doar celor pătrunși de har. Pădurarului, un idiot care încă îl mai vede, noaptea, prin hățișuri, și Intendentului, umblat, mai mult ca sigur, prin Ventali... (CRONICĂ INFAMĂ, fragmentă § Prin Romancier, i-ai atribuit Castelanului obsesii ce-ți aparțin. Când vrei să te retragi în tine, îți astupi ochii și urechile și îți prinzi nasul c-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
dormi, ce mai face Yanar? - Conduce nava. Gosseyn îi făcu semn lui Yanar. - Te urmez, zise scurt. Discuțiile ulterioare cu Leej puteau să mai aștepte. În timp ce examina nava, Gosseyn se duse cu gândul la ceea ce spunea Leej când alergau prin hățișurile insulei Discipolului: "Rulotă", spusese. O aerulotă. Își reprezentă viața ușoară dusă de acești prezicători de atâția ani pe această lume de insule și mări. Să plutești alene prin aer, să aterizezi când ai chef, unde dorești; să îmbarci pe oricare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
era acolo, vesel. Izbutise .... Intrat, temător, cu coduri și parole, Într-un internet café - pentru a fi mai greu depistat, la o adică -, Thomas Încerca să cotrobăie, puțin după miezul nopții, prin propria sa viață ascunsă. A găsit ceva, un hățiș care l-a dezorientat; privea atent ecranul. Trasee labirintice, date ce trimiteau la alte date, Lars s-ar fi descurcat, Însă Thomas nu avea de gînd să-i dea acestuia amănunte. Nu vroia complicații. Se putea aștepta la un șantaj
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
că asta n-o să-l dezguste. Și de ce m-oi fi îndrăgostit de un bărbat care s-a lăsat complet de băut? Oi fi masochistă... Din fericire, Jake e în formă și urcă scările destul de repede ca să mă scoată din hățișul acestor speculații, care te pot ameți până la nebunie. Ce bine că am scos toate fotografiile! Altfel, m-aș zdrobi toată acuma, încercând să le adun și să le arunc sub canapea, ceea ce ar însemna să-l las pe Jake să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
merita atâta protecție. Am iertat-o, deși nu uitasem că mă învăluise ca pe un vierme de mătase într-un cocon din care nu puteam nici să văd, nici să mai aud. Gogoașa mă făcuse prizonierul propriilor mele controverse. Un hățiș țesut încet și sistematic destinat mătăsii celei mai fine, dar fără să-mi dau seama că țesătorul eram eu. De ce mă cauți Mioara? Îmi caut sufletul, nu e la tine? Era iarnă și gerul pictase gratii de gheață pe geamuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
început ce le așteaptă?! Atunci mi-am dat seama, prietene, că teza este totul. Un test care trebuie dat la începutul și sfârșitul fiecărei zile. Pentru a justifica finalul, epilogul! Îngerul m-a ajutat să mă încurc mai rău în hățișul cunoașterii, punându-mă la încercare. Toată puterea mea de concentrare și inventivitate, rațiunea, coordonarea materialului, puterea de sinteză, încărcătura emoțională, măiestria variațiunilor, pregătirea epopeică a postludiului propriei mele existențe. Ce stare crezi că trebuia să-mi modelez pentru a respira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ascunsă, încercând să-l descopere în calcule, în alcool, în femei, când cugetând fără gând, demoralizat, uscat, într-o totală separație de inspirație. Dacă s-ar fi întors în clipa aceea și s-ar fi văzut delirând, căutând, nerăzbătând prin hățișurile junglei în care venise fără ca cineva să-l cheme, aruncat de undeva, aici, de cineva, mereu nedescoperit dar căutat asiduu, trimis degeaba sau intrus pe tărâm necunoscut, ar fi azvârlit caietul și ar fi strigat dublului din viitor: Nu înțelegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cupele palmelor lui de sculptor-modelator al dragostei, amprentându-i trupul și sufletul cu tot ce ar fi dorit să fie și a fost, Războiul Mondial era în toi, vânătorul Satelitu ochea prin lunetele arzând ciuta de elan, ciuta se împiedica în hățișurile iubirii țipate din vârfurile picioarelor până în chakrele sufletului, inima se deschidea ca un uriaș iris, devenind portal către dimensiuni de care nici Dumnezeu nu știa, prilej ca să fie blamat de Satana, știam eu că ești imperfect și porneau incantațiile woodoo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
părea că nu-l vede. În fond cunoscuse mulți obsedați În meseria ei, care se masturbau, Își exhibau mădularul sau dădeau târcoale cu cine știe ce gânduri criminale. Erau momente când pânda era zadarnică și fata nu apărea sau se pierdea prin hățișul complicat al viciului. Pleca distrus, refuzând să accepte. O iubea și era conștient că, cel puțin pe moment nu putea schimba nimic. Ar fi vrut să stea de vorbă cu ea, să-i explice că o iubește, să o implore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
frânghie! Acum, acum apa Îmi ajunge până la gură! Acum, acum nisipul are să Îmi astupe ochii! Rătăcesc de atâta timp prin Întuneric și nu mai știu cum să mă Întorc! Tu, draga mea, nu se poate să mă lași, luminează tu hățișurile În care m-am pierdut. — Giulia te-a Întrebat de ce ți-ai ales la adolescență o temă morbidă, spune calm Christa, Întinzând mâna după o portocală. Și dacă mai are și altceva să te Întrebe, ea sau Antonio, ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Dincolo de aparențe, se putea ghici limpede rafinamentul și profunzimea detaliilor din pictură, delicata combinare a culorilor, trasarea și accentuarea liniilor, șlefuirea contururilor. Admirând frumoasa pictură... gândul mi-a fugit Într-un timp trecut, când Încercam să-mi fac drum prin hățișul poeziei. Tipăream cel de-al doilea volum de poezii Clipe arse, la editura Timpul din Iași. Editorul era, nimeni altul decât actualul președinte al U.S.R., Iași. După multe ezitări, hotărâsem că e bine să-mi aleg un pseudonim literar, așa cum
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]