1,117 matches
-
faptul că "în anul mântuirii 1890 am pus piatra fundamentală a podului menit să împreuneze cele două maluri ale Dunării între Fetesci și Cernavodă"1875. În continuarea discursului său, regele Carol I afirma: "După cinci ani de muncă statornică, Dumnezeu, hărăzind țării liniște și îndestulare, astăzi, în a 14-a zi a lunei Septembre din anul mântuirei 1895 și al 30-lea al Domniei Mele, mulțumită râvnei și măiestriei inginerilor români, am trecut pe deasupra valurilor celor două brațe ale Dunării mărețe
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
mai încercat nimeni să intre înăuntru, mai ales că, spune el, fiecare om se străduiește să afle cei legea. Răspunsul din urmă al paznicului este definitiv: „Pe aici nu putea obține să intre nimeni altul, întrucât intrarea asta îți era hărăzită doar ție. Acum mă duc s-o închid.“ Ne dăm seama că aceste cuvinte s ar cuveni mai degrabă destinului decât unui simplu paznic. O intrare hărăzită doar lui, deschisă de la bun început, nui este accesibilă. Sau totuși îi este
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
fulgurantă și imprevizibilă. Ar putea invoca în această privință cel puțin două secvențe, cea în care află de „o strălucire nestinsă ce răzbește pe ușa legii“, și cea finală, când omului de la țară i se spune că intrarea îi era hărăzită doar lui. Numai că o astfel de lectură transformă aceste cuvinte în semne ale evidenței sigure, ceea ce povestirea nu oferă totuși. Ea nu oferă însă nici semnele sigure ale nonevidenței, nu orien tează către o certitudine de acest fel. Să
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
mai încercat nimeni să intre înăuntru, mai ales că, spune el, fiecare om se străduiește să afle cei legea. Răspunsul din urmă al paznicului este definitiv: „Pe aici nu putea obține să intre nimeni altul, întrucât intrarea asta îți era hărăzită doar ție. Acum mă duc so închid.“ Ne dăm seama că aceste cuvinte s ar cuveni mai degrabă destinului decât unui simplu paznic. O intrare hărăzită doar lui, deschisă de la bun început, nui este accesibilă. Sau totuși îi este? Nu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
fulgurantă și imprevizibilă. Ar putea invoca în această privință cel puțin două secvențe, cea în care află de „o strălucire nestinsă ce răzbește pe ușa legii“, și cea finală, când omului de la țară i se spune că intrarea îi era hărăzită doar lui. Numai că o astfel de lectură transformă aceste cuvinte în semne ale evidenței sigure, ceea ce povestirea nu oferă totuși. Ea nu oferă însă nici semnele sigure ale nonevidenței, nu orien tează către o certitudine de acest fel. Să
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ingenuitate, o expresie de viclenie, erau cele când urmărea, intenționat, să amuze pe vreuna dintre rudele de sânge din casă. Dar așa ceva nu se întâmpla zilnic. În general, aș spune că împărtășea Umorul cu o moderație care nu le fusese hărăzită celorlalți din familie. Ceea ce, declar cu emfază, nu înseamnă că umorul nu se număra printre alimentele din dieta lui, dar în general primea sau își lua porția cea mai mică. Glumele obișnuite ale familiei cădeau, aproape invariabil, în spinarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
se încăpățâna să lunece într-un V confortabil față de gulerul cămășii -de obicei poposea cam la jumătate de centimetru mai jos de nasturele de la gât -sau, dacă nodul potențial își ocupa locul potrivit, atunci o mică bandă de mătase era hărăzită să iasă de sub guler, la spate, arătând asemenea curelei de la binoclul unui turist. Aș prefera să renunț la acest subiect vast și dificil. Pe scurt, îmbrăcămintea lui împingea întreaga familie la ceva vecin cu disperarea. Nu v-am oferit decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
a lungii mese. Abia când doamna Agripina anunță deschiderea mesei și rostuirea fiecăruia, mă trezii la realitatea cărților de vizită, nu atât pentru a-mi căuta locul cât pentru a desluși gândul învățătorului - tatăl Anei - cu privire la vecinătățile ce mi le hărăzise în timpul mesei. În frunte erau mirii. Pe latura din dreapta, lângă mireasă, era doamna Agripina, păstrătoare a grijii materne, lângă ea fiica mai mică, urma primarul cu soția, apoi secretarul primăriei care era necăsătorit, și lângă el Lung (soția lui era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
se echilibrează în chipul cel mai armonios. Prezidează aici o înțelepciune care s-a urzit, s-a dezvoltat și s-a desăvârșit în curgerea miilor de milenii, fauna și flora adaptându-se și influențând în același timp. Astfel s-a hărăzit oamenilor ce s-au așezat aici minunea acestor grădini, a acestor lacuri și a acestor crapine, pe care ei vor să le zăgăzuiască, să le rupă și să le desființeze, socotind că pot face mai bine decât Dumnezeu. Aici inteligența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
că e greu să se afle. Am pricină să fiu de două ori neliniștită, pentru că bunăvoia stăpânului a hotărât și copilului meu iubit Mehmet o raià la Dunăre. Stăpânul meu a binevoit a-i dărui și aur și a-i hărăzi ortale bune de ieniceri. Dacă a fost în primejdie Mustafa, poate fi în primejdie și Mehmet. Lumea e plină de ființi zavistnice, stăpâne iubite, și te poftesc să nu mă lași singură în iatacul meu. Sunt plină de îndoieli și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Într-un fir de praf, să nimerească Într-un muc de țigară, aruncat pe jos, sau Într-o flegmă, sau mai știu eu ce, Își spuse medicul. Cât privește nătărăul din viață, ei bine, În viața de apoi soarta Îi hărăzise o oareșicare fericire.... Piciorul i se lăfăie În praf, dar deasupra creștetului său se află un alt picior, care-i apasă mutra În țărână. Și nătărăul, În loc să se revolte, În loc să fie cuprins de indignare, străluminează de fericire, fără măcar să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
fortului sau reduitul, cum se mai numește, a fost pumnalul cel mai feroce al tuturor prigonitorilor noștri. Mi am dorit și eu să cunosc Jilava și soarta nu m-a iertat. Prin surghiunul ei, prin beznele ei, mi-a fost hărăzit să trec în trei etape, ultima dată ferecat în lanțuri și am îndurat greu tristul ei amar. Directorul Maromet și țiganii lui, când ne mai scotea la aer, se înșirau de o parte și de alta a micului podeț de la
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
cu zâmbetul pe buze și lasă model de curaj și îndemn în lutul nostru omenesc: moartea, numai moartea legionară va putea răscumpăra păcatele noastre și cele rămase din străbuni. De aceea nu putem refuza și abandona ceea ce Dumnezeu ne-a hărăzit să facem. Toți purtăm chipul lui Hristos, de aceea tot omul botezat e chemat și învrednicit să slujească adevărul. Să nu negăm obârșia, „să facem om după chipul și asemănarea noastră” a rostit Dumnezeu, să nu ucidem, dar, în noi
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
cu cât, băieții mei dragi, sânt bătrân, acesta este ultimul meu an, aș putea spune chiar ― pentru că ne aflăm la sfârșitul anului școlar ― ultimele zile de învățămînt ale mele! Anul școlar viitor mă va găsi pensionar... Colegul vostru mi-a hărăzit bucuria neașteptată ca un elev de-al meu să fie distins cu un premiu de "Tinerimea Romînă"! Acum nu înțelegeți voi prea mult; mai târziu, o să vă dați seama de însemnătatea acestui lucru atât de mic în aparență. Să trăiești
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
foarte mare măsură la dezvoltarea anumitor însușiri de ordin mai mult sau mai puțin didactic. Marele privilegiu de a fi adăpostit la marginea unei grădini publice, și mai ales de a avea o intrare prin această grădină, nu-i este hărăzit nici unui alt liceu din București... Este o plăcere, pe care și-ar dori-o toți elevii, să treci dimineața, mai ales primăvara și toamna, pe aleile înflorite ca prin farmec, peste noapte, cu alte flori în fiecare zi, sau cu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
tinerele fete mai găseau puterea să ude florile însetate, ofilite de arșița soarelui, să smulgă buruienele ce le sufocau, să le dezmierde cu vorbe duioase, bucurându-se de coloritul și parfumul lor. ...Dar jocurile întâmplării și ale sorții mi-au hărăzit să-mi petrec viața într-un apartament de bloc, departe de natură, lipsit de plăcerea și dorința de a păși și trăi direct pe pământ. În aceste condiții, m-am străduit să aduc în casă o mică parte din frumusețile
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
și dominată decât de oamenii puternici, cu caractere tari. Ocrotitoarea mea astrală m-a protejat și sprijinit în multe privințe d ar m-a și trădat alteori, lăsându-mă pradă jocului arbitrar al întâmplării. Implor steaua ce mi-a fost hărăzită ca măcar de acum înainte să mă apere de alte împrejurări nefericite ce s-ar putea ivi în calea mea. Pescuitor de stele Noaptea s-a insinuat tiptil, fără să se aștearnă întunericul, pentru că Luna, Doamna 'naltelor adâncuri pline și
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
e scurtă. Dar ce trebuie să înțelegem noi, muritorii, din această înțeleaptă cugetare? Că omul, în scurtimea existenței sale pământene, trebuie să se învrednicească și să se grăbească dacă vrea să realizeze cât mai multe din cele ce îi sunt hărăzite a le înfăptui. Și Vasile Fetescu, născut la 23 decembrie 1929 pe plaiuri botoșănene, într-o familie numeroasă, din părinții Mihai și Soltana Fetescu, avea de parcurs în viață un anevoios drum presărat cu dificultăți și încercări, unele chiar dramatice
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
să mă aștept de la tine să epășești peste un oarecare nivel. Să nu crezi că n-am fost destul de îngăduitor. Ești un băiat isteț. Ai toate șansele să depășești chinurile pe care Dumnezeu, în marea sa înțelepciune, ți le-a hărăzit. Dar asta se va întâmpla doar dacă te vei strădui îndeajuns. Trebui să lupți, Robert! Luptă! Pastorul Macfarlane vorbește pe un ton din ce în ce mai ridicat, până când, în momentul îndemnurilor la luptă, vocea lui se aude răzbătând peste toată curtea cu forța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să intervină. Apa musonului le uda leoarcă pălăriile cu boruri largi, iar mirosul profund, verde, al junglei le invada nările. Este o țară dură pentru un bărbat fără soție. Poate că nu este tocmai locul pe care ți l-a hărăzit Domnul. Întoarce-te acasă, Andrew. Găsește-ți o soție. Desigur, noi te vom sprijini necondiționat, dar trebuie să te previn că Societatea Misionarilor s-ar putea să nu-ți găsească alt loc aici, pe dealurile astea. Andrew eșuase. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
divină Purificată-n mine, să nască iar, IUBIRI. De imi cedezi iubirii, te lasă presărată, Pe Căile Lactee, ferită de păcate. Pe-altare, în chivoturi, să ne unim o dată, în suflete de oameni, de alții sfărâmate. Dar vezi? Mi-e hărăzită o viața mai săracă, Sunt boț de-argilă sfântă, de Domnu-nsuflețit, Iubește-mă și astăzi și dacă o să-ți placă, Vom trece-n nemurire, îmbrățișați, IUBIND! Acolo unde nemurirea suie Te văd și-acum zburând spre neființă, Cu aripile frânte
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
versuri se așterneau tot singure Întru desăvârșire, iar eu nu mai știam decât lumina cea albastră ce-mi colora muncitele cărți de pe vechii pereți. Eram ușor și fericit cu totul; pășisem hotărât În Rai și-i mulțumeam Celui ce-mi hărăzise norocul de a nici nu mă fi făcut să simt că trec vreun prag ca să ajung Acolo. Eram, de mă-nțelegeți, ferice c-am murit. Dar blânda mea plutire a contenit curând; căci Încă-n astă viață mai am de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
el nu se putea prea bine lămuri de ce, nu izbutea să-i Înghită, deși, de fiecare dată când se Întâlnea cu unul dintre membrii săi, scotea vorbe de Încântare, le rostea gălăgios și părea nemaivăzut de fericit că i se hărăzise o asemenea frumoasă Întâmplare ce avea să-i Însenineze ziua. Primise cadou de la Învățătoarea sa două vechi ceșcuțe austriece din porțelan și farfurioarele lor, cu toatele cam ciobite, și pe care el le trecuse, În speranța unei bune despăgubiri, pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
tine, cu pagini însemnate pe margini, spun că‐ți era drag să visezi, povestesc că te‐au încântat și pe tine vorbele sonore și ritmata cântare a versurilor. Ai visat și tu, și mi‐ ai lăsat partea asta și mie, hărăzindu‐ mi putința de a mă înduioșa și de a‐ mi aduce aminte de toate ... Cu ochii tăi le văd eu, desigur, toate acestea , cu sufletul tău le simt, fără îndoială; de aceea nu mi‐ e dragă luna, decât, când se
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
frații și chiar pe bunul său părinte, când n-a manifestat nici cel mai mic semn că s-ar fi fript cu ciorba fierbinte, lăsându-i pe fiecare să treacă prin propria experiență. Vrând să plece în lume pentru menirea hărăzită de Creator, Păcală cere sfatul și binecuvântarea părintească, iar acesta, ca orice tată al copiilor săi dragi, îl sfătuiește, atenționându-l de ceea ce i se poate întâmpla în drumurile sale. Poza simpatică a acestui moment de la pagina douăzeci și doi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]