1,450 matches
-
multe vieți Cu încărcătura ei cumulativă Te aruncă dincolo de nori Și devine foarte explozivă Īnsă nu mereu, doar uneori Alte dăți, ca la o zi festivă Te îmbată cu nectarul său Dar devine leneșă, tardivă Și atunci te prăbușești în hău Când ajunge foarte permisivă Este semn ca tu să te oprești Căci o latură ușor contemplativă Te va destabiliza, și-ai să greșești Ce te faci când este subiectivă? Ea devine de necontrolat... Sub a sa acțiune impulsivă Vei ajunge
RELATIVĂ de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340484_a_341813]
-
rugi de zmeură și de mure, în care orice fâșâit de frunză primește interpretări de spaimă: cică o familie de urși... Umbra se înmulțește, păsările triluiesc tot mai straniu, pe sub frunzele uscate se furișează reptile. Brusc, peisajul se schimbă: un hău luminat se cască la câțiva pași în față. Prăpastia e nu numai o ruptură în spațiu, ci un loc în care timpul însuși regresează, un loc al splendorilor precambriene. Brusturi gigantici, praguri de șiroire, bușteni smulși și îngrămădiți de torenții
Elogiul maidanelor () [Corola-blog/BlogPost/338233_a_339562]
-
ușor pe Moromete, acest personaj insignifiant, cât un punct, concentrează în el masa fenomenală de represiune a partidului care face țăndări o lume liberă. E forța unei hârtii mizere de a mototoli și arunca la coș destinele unor oameni. E hăul stilistic și intelectual care poate oferi, prin contrast, încă o perspectivă asupra lumii descrise de Marin Preda. Aș vedea acest exercițiu, de pildă, în timpul unui seminar de la Facultatea de Litere sau de la cea de Istorie. El poate fi făcut de
Le dăm copiilor la olimpiadă subiectul cu care noi am picat examenul () [Corola-blog/BlogPost/338350_a_339679]
-
spre Tău, apoi spre mine și iar spre Tău. - Ia hai oțâră. L-am urmat pe coastă în jos, nu prea departe. Împlântat perpendicular pe versant, un țanc de-un stat de om părea că stă să se prăvale în hău. - Ia-u ce mă gândi: dăm drumu la ptiatra ahasta șî, cân o da-n Tău, îi împle pe-ahăia cu apă. Să-i vez atuncea cum s-or sparia! M-am uitat în jos, să mă asigur că nu se află
„- Nu-i treaba me cin te-o trimes...” În prima mea ciobănie, „omul Domnului” ne-a apărut pe un vârf de munte și noi l-am luat cu bolovani () [Corola-blog/BlogPost/338788_a_340117]
-
oglindă, adusă puțin de spate, și parcă îl vedeam pe solistul formației Tokio Hotel după o noapte nebună de dormit numai pe o parte în Frecăței. Nu sunt expertă, dar bob nu înseamnă chilug. Sub mine s-a deschis un hău și-mi doream ca o bască imensă să mă-nghită și să mă țină în pântecele ei cald până la primăvară. Olga mi-a adus aminte că trebuie să am încredere în aptitudinile ei, că freză ca a mea n-o să
Olga, hair stylist-ul care m-a făcut să plâng. „- Aș vrea să am puţin din Monica Belluci, dar cum nu se poate, să mă tundeți măcar ca pe Charlize Theron...” () [Corola-blog/BlogPost/338959_a_340288]
-
văzut, „Babel”, și alte câteva memorabile: „Amores perros”, „Biutiful” și „21 de grame”. Impresionant, deci. Totuși, n-am ajuns în sala de cinema cu organul meu cinefil foarte vioi, îmi transmitea mai degrabă să șed blând. Dar... o asemenea prăpastie, hău, genune între ce așteptam și ce mi-a intrat prin ochi și prin urechi mărturisesc că n-am trăit în toată viața mea din cinema. Și cuvintele se sparie... O telenovelă Animal Planet, cu titlul cel mai potrivit în românește
„Reveneala” – o telenovelă Animal Planet () [Corola-blog/BlogPost/339016_a_340345]
-
de natură și sentimente, concomitent, într-un registru semantic bogat: “Săltară bagajul pe parapetul de piatră al Podului. În gând, omul ceru iertare. Valiza se rostogoli peste parapet și dispăru în tenebrele de dedesubt. - Groaznic... Pentru un moment, privind la hăul ce se căsca perfid avura un gând comun, nemărturisit niciodată, un gând care, la fel ca și altele, ii va lega pentru totdeauna”. Titlul romanului poartă, în puține cuvinte, o încărcătură grea. Câte povești, ce freamăt de viață se vor
FLORI DE-A LUNGUL TRAVERSEI PĂRĂSITE, PÂNĂ LA CAPĂT de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340088_a_341417]
-
Grindeanu constata că în societatea românească există un clivaj și anunța că abrogă vestita ordonanță 13. Vocile trimise la înaintare să propovăduiască marea dezbinare dintre susținătorii politicilor PSD și cei din piețele marilor orașe bruiază, dar nu reușesc să acopere hăul care separă clasa politică de cetățenii activi și plătitori de taxe. Sutele de mii de oameni ieșiți pe străzi de la începutul anului și cei care împărtășesc mesajele lor sunt locuitorii zonelor libere de panseluțe. Sunt cei mai conștienți de adevărul
Conjurația imbecililor. Șoferii, secretarele și rândașii partidului s-au instalat în funcții și se pregătesc să ne conducă () [Corola-blog/BlogPost/339215_a_340544]
-
-mi la picioare Și drept icoana te-am ales. Dă-mi dragostea ce se-nfiripa, Dau nemurirea mea pe-o clipă; Tamara, crede-mi sfanțul țel: Ca-n dragoste, precum și-n ură, Eu sunt statornic, eu nu-nsel ! Eu, fiul hăurilor reci, Spre stele te-oi purta de mână; Vei fi pe univers stăpâna Și draga mea vei fi pe veci; Privi-vei lumea de departe, Neîncercând compătimiri, Pământul - fără fericiri Și frumusețe, fără moarte - ... Dar poate tu nu știi ce
Un erou al timpului nostru… () [Corola-blog/BlogPost/339343_a_340672]
-
drumul). Tensiunea lirica se concretizează în tablouri de idei și sentimente, de trăiri, neliniști și interogații. Spiritul creator figurează existența poetica precum o cățărare oximoronică: „În fiecare zi, un pas etern/ M-apropie, mă duce spre infern./(...)/ Urcăm, urcăm spre hăuri, poftitori/Visându-ne o clipă, dezertori” („Cățărătorii”). Escaladarea are loc în tăcere, se derulează în sforțare și sub amenințarea unui bolovan, precum cel al lui Sisif: „Azi vine o tăcere ce n-o vom ține minte/ E mai de preț
Liviu-Florian Jianu: Imnuri împotriva duplicitătii, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339601_a_340930]
-
în pustie, / Și mirodenii de noroade / Să ți se-nchine, Sihăstrie - // Ți-aduc în dar aroma pâinii, / Mireasma lutului de preț, / Litania gândului și-a mâinii / Să ți se-nchine, Voroneț - // Ți-aduc în dar poteca strâmtă / Care învinge peste hău, / Cuibarul inimii, de-i frântă, / Să ți se-nchine, Sfânt Ceahlău - // Ți-aduc, de peruzele, cerul, / Când peste răni, te înveșmântă, / Și-ți este și liturghierul... Să ți se-nchine, Putnă Sfântă! // Ți-aduc în dar mătasea ierbii, / Și de
Jianu Liviu-Florian: Caligrafii pe sufletul inimii () [Corola-blog/BlogPost/339598_a_340927]
-
este “Să nu cumva să te oprești” - “Să nu cumva să te oprești, / Atâți copii depind de tine, / Și-atâtea hârburi bătrânești, / Nu te-ntreba de-i rău, sau bine - // Să nu cumva să te oprești, / Chiar dacă vezi sub stele, hăul, / Sau marea, lipsă, de sub pești - // Nu te opri: e bun, și răul - // Să nu cumva să te oprești, / Să ai cumva vreo îndoială, / Căci tânăr, ai să-mbătrânești / De blestemata ta croială - // Să nu cumva, preț de-o clipită, / Să
Jianu Liviu-Florian: Caligrafii pe sufletul inimii () [Corola-blog/BlogPost/339598_a_340927]
-
legat de scurgerea nisipului din clepsidra vieții. Decantarea energiilor materne în plăpândul trup al fiului se înfăptuiește gradual. Despărțirea este firească, dar dureroasă. „La căpătâi măicuță, lacrimi te plâng tăcute,/” cum este în „Sărut de mângâiere”, sau, „La cimitir un hău stă trupul să-ți înghită,/” Poetul mărturisește inspirat: „Mama este raiul ce adesea suspină/” cum se confesează în poezia „Mama este” sau, „Lacrimă”, „Liniștea”, „Fântâna” etc. Partea a II-a „Tăcere de azur”, aduce un crez și o iubire fierbinte
GHEORGHE A. STROIA – ALBASTRU GLAS DE ÎNGER SAU O RAZĂ DE LUMINĂ PENTRU SUFLETUL NOSTRU de ION CATRINA în ediţia nr. 1200 din 14 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340900_a_342229]
-
se zărea doar un petic din cer. Cu cât se apropiau, cu atât răzbătea până la ei un zgomot asurzitor. De după o stâncă privirile descoperiră o priveliște încântătoare, de basm. O cascadă tumultoasă își revărsa apele de undeva de sus, în hău, se lovea zgomotos de stânci și se prăvălea vijelioasă la vale. Din acest loc înaintarea călăreților era blocată. - Ai greșit drumul, nemernicule! - se răsti principele la iscoadă. Dacă, până la lăsarea nopții nu am vrăjitoarea la picioarele mele, trupul îți va
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
Autor: Teo Cabel Publicat în: Ediția nr. 718 din 18 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Auzi, fulgii de zăpadă cum cad casante dale de piatră, Zidesc gura focului și răpesc căldura din vatră. Soarele, anemicul, de pe cer, gata-i în hăuri să cadă. Nu-ți face ochii geamuri, în crivăț, pictate cu flori de zăpadă! Vezi fulgii cum cad, argintii comete, țes albă, lumii hlamidă... Bucuria, suflete de copii globuri, Crăciunul s-aprindă... În bradul iubirii, darul curat nu-l viscolească
COLINDUL CELUI FĂRĂ DE SPERANŢĂ de TEO CABEL în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341434_a_342763]
-
sanchi, ș.a dar și expresii de genul: mă simt nașpa; să pui mătura-n doliu, nici cât negru sub unghii; care se dădeau în stambă, dă-i nas lui Ivan, ajunge o măciucă la un car de oale, de când hăul și bârgăul, ca și interjecții uzuale: Iaca-așa, Zău așa! S-a șucărit; Ce pălăria mea?; să-mi bag picioarele; ce pușca mea ș.a. interpelări ale cititorului, din spirit de frondă, destul de des folosite în epicul de astăzi, pentru cititorii
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]
-
în huzur neuronii uitării și-i dau de înțeles că habar n-am de borsetul lui.Aștept continuarea. - Nu pot continua căci în borset aveam agenda mea de suflet și fără ea intrăm în pauză de inspirație - declară el sacadat hăul ficțiunii. Să tai ultimul rând, să nu-l tai?...Poate ar fi potrivit să scriu “agenta” în loc de “agenda” ... Hâm!...Îi plasez un carnețel soios și ros pe margini așteptând pretențiile mofturosului. - E scris murdar dar, ... te înțeleg - veni și aprobarea
CAZUL MIORITA de LICĂ BARBU în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342134_a_343463]
-
totul - să nu mai știți ce e nevoia, căci voi trudit-ați zi și noapte înfulecând salam cu soia...” Iar oamenii i-au ascultat, și-așa dezastrul s-a pornit în codrii, fabrici, ceapeuri, până ce țara-a sărăcit. Atunci din hău au apărut miliardari de mucava, cu ifose de buni români și aere că-s cineva în aste vremuri de restriște pentru sărmana noastră țară, când toți străinii s-au unit ca să ne facă de ocară, că România-ar fi codașă
POEMELE NOULUI AN (2) – TESTIMONII LIRICE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342110_a_343439]
-
dispare printre umbrele munților. De după o curbă, autovehiculul deraiază de la traseu și se rostogolește din stâncă în stâncă spre gura uriașă a prăpastiei. Urmează o explozie puternică și din mașinărie rămâne doar un foc ce se rostogolește la vale, spre hău, ca un glob cuprins de flăcări. Imperatorul este catapultat în afara autovehiculului. Acea forță care-l stăpânise dispăruse brusc. Cade liber și așteaptă din clipă în clipă să se strivească de vreun pinten stâncos. Dar deodată ceva plescăie în jurul său și
REGATUL LUI DRACULA (VI) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342076_a_343405]
-
filme, cu năsturei!...Asta-i mutare? Na!...Ți-am luat calu'. De altă dată să nu te mai uiți la filme cu cai morți! Sile e distrus. Își reia forțele mintale transpirând în palmă. Se uită neajutorat în toate direcțiile. Hău total. Prilej pentru Fane pentru a puncta cu vârf mica sa victorie: - Hai, joacă! Ai vrut șah pe bani ... Ai să plângi după ei când ai să primești un mat în două mutări și-o palmă peste ceafă ... Ca să te
ŞAH – PAT de LICĂ BARBU în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/342140_a_343469]
-
exploratori spanioli conduși de Garcia López de Cárdenas, au fost primii europeni care au ajuns pe aceste meleaguri. Aceștia aparțineau de expediția lui Francisco Vásquez de Coronado. Cum în timpul acela nu se știa că Pământul este rotund, exploratorul spaniol văzând hăul canionului a notat: „Am ajuns la capătul Pământului!”... cu toate că în zilele însorite se vede bine malul celălalt. Marele canion este socotit una din cele șapte minuni naturale ale lumii. Prăpastii sub prăpastii se deschid privirii. Din anumite locuri se poate
JURNAL DE CĂLĂTORIE PRIN VESTUL AMERICAN de ILIE CHELARIU în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341907_a_343236]
-
a putea vedea mai bine dezlănțuirea naturii. O rafală de vânt cu un potop de apă îl izbi în obraz în timp ce el privea cerul unde stihiile se dezlănțuiseră iar soarele nu se mai zărea nicăieri pe cer. Doar fulgerele luminau hăul negru și putu distinge cu greu pe sub zidurile fortăreței siluete grăbite care fugeau care încotro. Un grilaj de fier care susținea un velarium se desprinse fără veste în spatele său dislocat poate din cauza recentului cutremur și căzu cu un zgomot metalic
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN). FRAGMENTUL DOI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341857_a_343186]
-
capăt, era doar nisipul... timpului. Imaginea apărută în minte cu atâta claritate, o surprinse și o lăsă pe gânduri. Într-o fracțiune de secundă, toate eșecurile, toate tristețile, mâniile, revoltele sau sentimentele de neputință trăite până atunci, se rostogoliseră în hăul întunecat al nonsensului și dintr-odată se simțise cu totul golită de toată agitația de până atunci. O multitudine de imagini, cu gesturile sale mereu grăbite, ce atingeau nisipul cu atâta nerăbdare și inatenție i se derulau cu viteza unei
CASTELE DE NISIP de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342244_a_343573]
-
se amplasa pe ea tunuri care să păzească coasta de est de vre-o invazie străină. Clădirea însă, era destul de nouă și foarte solidă. O reparară și o amenajară dându-i o formă de corabie. În loc de valuri, pluteau pe un hău de verdeață. Aveau chiar și un catarg înfipt în mijlocul curții, pe care fluturau două steaguri, cel englezesc și cel românesc. În fiecare dimineață, cam pe la aceeași oră, cei doi ieșeau pe punte, unde foarte serioși, executau parcă, procesiunea inspecției echipajului
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
rămână urme de ea n-ai avut grijă, Chiar obosită te-ar frige fară pic de miză.. Chiar de te înalță neașteptat spre cer, Și uiți de tot ceea ce-i atât de efemer, De te împinge apoi spre un neștiut hău, S-ar putea..ceva mai sigur, că tu ești cel rău.. https://www.youtube.com/watch?v=As-oVm6NDX0 Referință Bibliografică: atât de pură / Valerian Mihoc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1802, Anul V, 07 decembrie 2015. Drepturi de Autor
ATÂT DE PURĂ de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342614_a_343943]