2,077 matches
-
mare măsură autoritățile turcești de la Vidin, devreme ce acestea au ridicat foarte puternice potere, obligând ceață să treacă peste Timoc în Șerbia, în toamna anului 1843. Ele solocitau de acuma ajutorul autorităților sârbești și românești la urmărirea și prinderea vestitului haiduc. Inițial, Stânga își pornise ceață spre Dunăre. Potera turcească i-a aținut însă calea și într’o luptă Stânga a fost rănit în picior. Ceață s'a îndreptat atunci spre satul Halova (românesc) de unde era Călin, iar de acolo “ieșind
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
s'a îndreptat atunci spre satul Halova (românesc) de unde era Călin, iar de acolo “ieșind prin ținutul Servii peste Timoc, tot prin păduri au coborit la marginea Dunării. Însuși Stânga delara că “au umblat prin păduri, ascunzându-se de turci”. Haiducii căutau scăpare în Țară Românească. Ei reușesc să pună mâna pe o luntre și să traverseze Dunărea în apropiere de insula Ada-Kaleh, debarcând la Varciorova, în ziua de 7 Octombrie. Având cunoștință de acest fapt de la un dregător sârbesc, autoritățile
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
sus până jos, inclusiv satele din plasa Târgu Jiului: Bucoviciorul, Plopsorul, Podarii, Livezile de Sus, Vela, Bucoviciorul, Plopsorul, Podarii, Livezile de Sus, Vela, Bucovatul. De nu vor fi micii dregători atenți “ocna va mănâncă!” Și mai mult denotă temerea în fața haiducilor adresa din 16 Octombrie (1843) a cârmuirii de Dolj de a se mobiliza o potera de 200 de oameni “cu tot felul de arme apărătoare, iar o ceață de dorobanți se va preumbla zi și noapte în picere prin sate
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
Stânga ar fi zis că “vrea să vină la Plescoi, la polcovnicul Solomaon”, dar, tocmai de aceea, sătul a fost înconjurat de forțe armate. Aleșii satelor, cum se zicea la primari, erau obligați să raparteze zilnic. Așa arată, deci, haiturirea haiducilor la vremea aceea. Vazandu-se în față situației primejdiose, creată prin amplorea măsurilor arătate, haiducii iau hotarirea să se despartă. Dinu și Crăciun se predau autorităților la Cerneți, fiind originari, se spune, din Oravița. Stânga, Nicolae, Ioan și Călin se
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
de aceea, sătul a fost înconjurat de forțe armate. Aleșii satelor, cum se zicea la primari, erau obligați să raparteze zilnic. Așa arată, deci, haiturirea haiducilor la vremea aceea. Vazandu-se în față situației primejdiose, creată prin amplorea măsurilor arătate, haiducii iau hotarirea să se despartă. Dinu și Crăciun se predau autorităților la Cerneți, fiind originari, se spune, din Oravița. Stânga, Nicolae, Ioan și Călin se îndreaptă spre apă Cernea, apoi spre teritoriul Austriei, năzuind, desigur, să ajungă la Panciova și
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
Satul Nou, locul de origine al Obedenilor. Fie că au eșuat în acest plan al lor, fie că s’au predat de bună voie după ce au trecut “în Austria”. Cum se spunea în limbajul vremii, fapt e că cei patru haiduci se găsesc în fața organelor austriece de la Valcan, unde sunt anchetați în ziua de 26 Noembrie. De acolo sunt escortați la Hațeg, fiind ținuți două săptămâni. Readuși la Valcan, sunt predați comandantului de graniță românesc, care îi trimite la Târgu Jiu
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
exprimă în cuvintele următoare: “Iar toată dorința noastră au fost să ne vedem odat veniți iarăși la legea pravoslavnica!” Este exprimat totodată, aci, un vibrant apel către autoritățile bisericești cele mai înalte ale Țării Românești pentru a proceda la readucerea haiducului în credința lui de altă dată, cea creștin-ortodoxă. Organele Cârmuirii ce Dolj se arătară înțelegătoare și susținură această cerere în raportul lor înaintat către organele superioare. Acestea din urmă însă, după cât se pare, n’au înțeles destinul haiducului. Vor fi
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
la readucerea haiducului în credința lui de altă dată, cea creștin-ortodoxă. Organele Cârmuirii ce Dolj se arătară înțelegătoare și susținură această cerere în raportul lor înaintat către organele superioare. Acestea din urmă însă, după cât se pare, n’au înțeles destinul haiducului. Vor fi prefigurat, zicem, pe cele de azi, în privința credinței omului. Urmandu-se procedura, judecată lui Stânga și a celorlalți ar fi revenit tribunalului de Mehedinți. Dintr’o adresă (29 Noembrie 1843) a Departamentului dinlăuntru către Secretariatul statului reiese însă
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
să fie supusă domnului Țării Românești “înainte de a înștiință ocârmuirea sârbească”. Chestiunea se oprește aci, nemaifiind consemnat cum a evoluat ea mai departe. Este cert însă că devreme ce actele au rămas la Secretariatul statului, respectiv Ministerul de externe astăzi, haiducii au fost extrădați turcilor. Trebuiau menajate pretențiile puterii suzerane, nu trebuia să te pui rău cu acestea din cauza unora pe ocolo ce năzuiau să revină la credință lor creștină. Cam cum o pățeau și basarabenii noștri mai încoace cu pretențiile
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
zis pe turcește Hasan”. Astfel se confirmă documentar chiar și numele impus lui Stânga la islamizare, cum se menționa în balada. Este greu de crezut ca execuția a decurs, cum la fel descrie balada, în stilul cunoscut, aplicat în cazul haiducilor. Ea a avut loc la “Târgul de boi” din Vidin. Acolo, la poarta târgului de altă dată, potrivit informațiilor unor localnici din Vidin și Coșava, se vedea piatră mormântului lui Stânga până acum vreo patru decenii. De altfel, târgul de la
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
la Vidin, era locul de execuție obișnuit în uzanța orientala. Pentru analogie amintim că și la București pedepsele corporale și capitale se executau în vechime, în vremea turcilor și fanarioților, la Târgul de Afară. Acolo fusese dus la spânzurătoare și haiducul Iancu Jianu, fiind iertat și scăpat în ultima clipă. Mai exista practică, de asemenea arătată în balada lui Stânga, de a obliga poporul să asiste la execuție: Câtă era, vezi, lumea, Toată’n târg că s’adună. Pe -l plimba
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
clipă. Mai exista practică, de asemenea arătată în balada lui Stânga, de a obliga poporul să asiste la execuție: Câtă era, vezi, lumea, Toată’n târg că s’adună. Pe -l plimba Și la ștreanguri îl trăgea. Se știe că haiducii erau în stare să înfrunte moartea cu un curaj uimitor, ca ei singuri preferau moartea de paloș decât spânzurătoarea. Ținută bărbăteasca a lui Stânga în fața execuției este ilustrata în balada printr’o serie de împrejurări caracteritice haiducilor în general, totodată
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
Se știe că haiducii erau în stare să înfrunte moartea cu un curaj uimitor, ca ei singuri preferau moartea de paloș decât spânzurătoarea. Ținută bărbăteasca a lui Stânga în fața execuției este ilustrata în balada printr’o serie de împrejurări caracteritice haiducilor în general, totodată specifice cazului Stânga. El însuși cere să fie executat cu spadă lui haiduceasca, deoarece: “Cu ea de mă vei tăia, iar cu alta n’ai putea!” Sunt aci și alte cuvinte de ocara la adresa gealaților nepricepuți, făcând
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
de la bâlci să procure banii necesari cumpărării de arme. Acestea urmau a fi procurate apoi din sudul Dunării. Ceață a făcut unele pregătiri în vederea năvălirii asupra bâlciului Poianei și a declanșării immediate a unei răscoale. Prinși, prin trădare, înainte de atac, haiducii declarau că ideea organizării unei “rebelii” în țară le-a venit de la “râul arendașului” și din faptul că “în toate țările s’au ridicat rebelie și s’au făcut bune asezamânturi”. Mai departe ei lămureau că întocmirea unor așezăminte sociale
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
ignorat nici faptul că haiducia că forma de luptă socială, pentru dreptate, în cazul lui Stânga pentru dreptate și credința, atrage tocmai în vremea această atenția și a intelectualității progresiste românești. Cea dintâi balada alcătuită de Vasile Alecsandri este consacrată haiducului Groza, pierit în 1834. Tocmai în 1840, Alecu Russo scrie bucată intitulată “Studii naționale”, în care vorbește de rostul și semnificația haiduciei, spunând printre altele: “Oricum să fie, poporele au admirație plină de dragoste pentru unii hoți (în sens de
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
Groza, pierit în 1834. Tocmai în 1840, Alecu Russo scrie bucată intitulată “Studii naționale”, în care vorbește de rostul și semnificația haiduciei, spunând printre altele: “Oricum să fie, poporele au admirație plină de dragoste pentru unii hoți (în sens de haiduci) și chiar un cult pentru vitejiile lor, căci tot curajul națiilor căzute se concentrează în acești oameni energici”. Se vede, deci, care era atmosferă ce o cunoaște haiducul Stânga în vremea acțiunilor sale. Și în regiunea Vidinului situația inspiră și
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
poporele au admirație plină de dragoste pentru unii hoți (în sens de haiduci) și chiar un cult pentru vitejiile lor, căci tot curajul națiilor căzute se concentrează în acești oameni energici”. Se vede, deci, care era atmosferă ce o cunoaște haiducul Stânga în vremea acțiunilor sale. Și în regiunea Vidinului situația inspiră și împingea la haiducie. În partea de nord-vest a actualei Bulgarii au izbucnit răscoale locale în anii 1835 și 1837. Starea grea a taraninii din sudul Dunării care nu
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
indiferent de naționalitate și de religie. Dar acest principiu nu-și găsește aplicare, după cum se vede chiar din cazul lui Stoian Stânga. În evenimentele desfășurate dincolo de Dunăre, rolul elementului haiducesc este evident. Tocmai cu prilejul răscoalei din 1841 acționează vestiții haiduci bulgari Nicola Srandaci și Stoian Ceavdar. Acesta din urmă comanada în răscoală 50 de oameni. Identitatea de nume, ca și unele coincidențe de fapte, a dus la unele concluzii greșite în istoriografia bulgară încât aspecte ale haiduciei lui Stânga au
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
obligatoriu de trecere a carelor cu mărfuri peste Olt. În iunie 1522, Radu de la Afumați i-a învins pe otomani într-o luptă purtată la Slatina. În timpul Revoluției de la 1821, Tudor l-a întâlnit la Slatina pe Iancu Jianu, conducătorul haiducilor. La începutul secolului XX, Slatina era un mic târg de provincie așezat în imediata apropiere a râului Olt, între Dealul Grădiște și ceea ce este cunoscut astăzi ca orașul nou. Se păstrează încă numeroase clădiri din acea perioadă: Grand Hotel Regal
Slatina, România () [Corola-website/Science/296713_a_298042]
-
Nișcov, la 35 km de Buzău. Localitatea Strezeni era cunoscută odinioară sub denumirea de "Strejeni", denumire preluată se pare de la străjerii Doamnei Neaga (nume de legendă în zonă). O altă istorioară legată de numele acestei localități se referă la existența haiducilor în această zonă (Terente - regele bălților). Astfel denumirea de "Strejeni" inițial, ca mai apoi să devină Strezeni, ar putea proveni de la numele "străjerului" care era pus de haiduci în bătrânul plop numit de localnici "plutaș", (căzut în prezent datorită vârstei
Strezeni, Buzău () [Corola-website/Science/301045_a_302374]
-
O altă istorioară legată de numele acestei localități se referă la existența haiducilor în această zonă (Terente - regele bălților). Astfel denumirea de "Strejeni" inițial, ca mai apoi să devină Strezeni, ar putea proveni de la numele "străjerului" care era pus de haiduci în bătrânul plop numit de localnici "plutaș", (căzut în prezent datorită vârstei și lipsei de atenție, atât din partea localnicilor, cât și din partea autorităților), aflat chiar în centrul localității (în fața școlii), cât ei se aflau la petrecerile pe care le dadeau
Strezeni, Buzău () [Corola-website/Science/301045_a_302374]
-
început să se stabilească aici, in codrii din jur, hoții, aceștia organizându-se în cete, ce își avea locul de întâlnire la „Fântâna Hoților”, la nord de satul Strezeni. Locuitorii satului Strezeni îi pomenesc în povestirile lor sub numele de "haiduci".
Strezeni, Buzău () [Corola-website/Science/301045_a_302374]
-
altă parte a satului locuitorii sunt urmașii unor ,cioși”, paznici ai pădurilor boierești. Este vorba de familia Cipleu din cătunul Măguran cărora și acum li se spune , a Ciosului”. Încă de întemeierea primelor cătune se semnalează în zonă prezența unor haiduci. Floare Toderaș în vârstă de 86 de ani își amintește de haiducul Bodonea. Acesta a fost prins de către oamenii stăpânirii, în codrii din apropierea cătunului Gugu. A fost legat cu funii și i-au introdus mâinile în despicătura unui trunchi de
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
boierești. Este vorba de familia Cipleu din cătunul Măguran cărora și acum li se spune , a Ciosului”. Încă de întemeierea primelor cătune se semnalează în zonă prezența unor haiduci. Floare Toderaș în vârstă de 86 de ani își amintește de haiducul Bodonea. Acesta a fost prins de către oamenii stăpânirii, în codrii din apropierea cătunului Gugu. A fost legat cu funii și i-au introdus mâinile în despicătura unui trunchi de copac strângându-i-le în el până la strivire. Apoi l-au ars
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
referire și la diplomă din 1689, atestă că înaintașii lui Pintea au fost înnobilați încă din anii 1607 și au fost reconfirmați în anul 1650 și ulterior. Hango citează încă un document "original datat în anul 1762, care arată ca haiducul Pintea Viteazul aparține familiei Cupșa din satul Măgoaja”. Cel de-al treilea frate, care a luat drumul Niculei, a fost strămoșul nobilului Ioan Cupșa, care - ctitorind Mănăstirea Nicula din județul Cluj - dăruiește călugărilor celebra icoana a Maicii Domnului cu Pruncul
Cupșa () [Corola-website/Science/323664_a_324993]