3,185 matches
-
său, vor sfârși prin a se întoarce, mai devreme sau mai târziu, toate beneficiile. Prin urmare, cei doi adjutanți somnoroși găsiră un om liniștit, sigur de sine, când apărură, la rândul lor, câteva minute mai târziu în încăpere, încă în halatele cu însemnele poliției și în pijama, și târșindu-și fără vlagă papucii de casă. Șeful socotise că avea să fie exact așa, prevăzuse că primul punct marcat va fi al său și îl și marcase pe panou. Bună dimineața, băieți, salută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
reușim să-l prindem pe tip încă în pat, ar fi amuzant, apropo, ce zi e azi, sâmbătă, azi e sâmbătă, nimeni nu se scoală de dimineață sâmbăta, o să vedeți că o să apară la ușă așa cum sunteți voi acum, în halat și pijama, lipăind din papuci pe coridor și, în consecință, cu garda jos, cu moralul scăzut, repede, repede, care e viteazul care se prezintă ca voluntar să pregătească micul dejun, Eu, spuse al doilea adjutant, știind foarte bine că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
dejun cu o persoană care, în comparație cu ei, părea un dandi, ei erau cei care trebuiau să-și miște devreme fundul din pat și, mai mult, trebuiau să aibă masa pusă și servită când ar fi ieșit șeful din cameră, în halat și pijama, dacă avea chef, dar noi, nu, noi, îmbrăcați și pieptănați așa cum a poruncit dumnezeu, aceste mici crăpături în lacul comportamentului și nu revoluțiile pompoase sunt cele care, încetul cu încetul, repetate și constante, sfârșesc prin a ruina cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pe niște coridoare lungi și goale, și l-am găsit pe doctorul care se ocupa de bolnavă, ne-a spus că pacienta se simte prea rău ca să primească vreo vizită în ziua aceea. Doctorul era un omuleț cu barbă, în halat alb și maniere destul de degajate. În mod evident privea cazul doar ca pe unul dintr-o mie, iar pe rudele îngrijorate drept o pacoste care trebuia tratată cu fermitate. Mai mult decât atât, pentru el afacerea era absolut banală. Pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
a spus că trebuie să mai aștept, că urma să meargă să-l întrebe pe medic. A plecat. Mai târziu, a venit un doctor, un militar, obosit, lihnit, la capătul puterilor. Era deghizat în măcelar, în ucigaș de vite, cu halatul și boneta pline de sânge. Opera de zile întregi fără încetare, creând o sumedenie de Gugusse, făcându-i pe unii fericiți, ucigându-i pe alții, răniți cu toții. O femeie tânără era pentru el un fel de greșeală în mijlocul acestui abator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
să-i înfrumusețeze gura rotundă, unul care reușise îi făcuse și curul praf, vrusese până la rădăcină, a doua zi, Loredana a dus-o pe Căpșuna repede la medic (să nu știe Regizorul, s-o repare doctorul ăla), înveselit, omul în halat alb a recunoscut din prima prin ce tremolo trecuse tânăra actriță, cusut, antibiotice, pauză. Regizorul n-a aflat niciodată de străin. Gazdele știau bine expresia cu formarea gurii ei cu buze senzuale, s-au uitat mai mult la fața grădinăresei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și pe el, vine Tina la noi!!!, aaa, îi fac focul, că totdeauna se plânge că e frig, mereu îi e frig, zice el, fă-i... și m-am tuflit toată. Dar i-am plătit... * Maestrul are pe el un halat de mătase, albastru, de la genunchi în jos se văd picioarele păroase, cu porii adunați și ieșiți în relief din cauza frigului și, mai ales, a vântului de primăvară, labele goale în papucii făcuți din niște sandale mai vechi, părul îi vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mai mult ca pe orice. Închide, se șterge la fel de apăsat, să se ducă durerea cu apa, cu vorba, cu ochii, cu timpul. Trage perdeaua, deschide, iese din cadă, aruncă de pe cap casca aia albăstruie, își pune papucii de baie, un halat alb și aproape că fuge în dormitor, pășește pe parchetul salvator din ultima cameră - singura care avea pe jos lemn -, răsuflă ușurată, intră, cu tot cu halat, în scutece, în plapuma bleumarin. Se acoperă până la gât și răsuflă repede. Nu-i place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
iese din cadă, aruncă de pe cap casca aia albăstruie, își pune papucii de baie, un halat alb și aproape că fuge în dormitor, pășește pe parchetul salvator din ultima cameră - singura care avea pe jos lemn -, răsuflă ușurată, intră, cu tot cu halat, în scutece, în plapuma bleumarin. Se acoperă până la gât și răsuflă repede. Nu-i place deloc apartamentul în care el a adus-o. Răul e aici, în subsol, își spune, în apele de acolo, uite că și parchetul s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
a mere, e mirosul pielii tale, recunosc, să știi că molecula pe care o degajă un parfum nu depinde numai de parfumul ăla, depinde de pielea pe care e dat. Iar pielea ta miroase a mere, punctează insistent. Îi desface halatul alb, o sărută așa cum numai el știe s-o facă, îi mângâie părul blond și lucios, lung până la coapse, îi cântă încet, la ureche, un cântec pe care mereu îl zisese gagicilor, cu vocea lui caldă: Unde calci/ Urmă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
curat și de luciditate. - Floricăăă! Băiatul de la chioșcul de vizavi (avea patruzeci și cinci de ani, dar față de domnul Popa, care ținea un MaxiBar, era doar un băiat) se miră să-și vadă clientul acasă la ora asta, purtând un halat mov cu flori descheiat peste burtă. - Ce-i? - Adă-ncoa o șampanie. Și-o vodcă! Deci doamna Popa nu vorbise-n dodii când zicea că o să fie gravidă și să-i aducă la iarnă căpșuni și măsline și halva! - Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
nu vorbise-n dodii când zicea că o să fie gravidă și să-i aducă la iarnă căpșuni și măsline și halva! - Hai noroc, dom’ Popa, și să-ți trăiască! - Cine? - Băiatul, cum, să fie băiat! Domnul Popa își acoperi cu halatul partea care nu se vedea sub geam. Vorbele lui Florică sunaseră ca un blestem. Casandra ar fi dat orice pentru ura cu care domnul Popa îi închise fereastra-n nas lui Florică. * Contesa pășea desculță într-o grădină alb-negru. Mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Popa. Poate vor să ne jefuiască. Sau să te răpească și pe tine. - Fugi de-aici, o fi chiar Popa, se ridică Mișu calm. - Mișule, vrei să mă violeze?! Ca măsură de prevedere, Mișu luă totuși mătura. Mariana, cu un halat aruncat neglijent peste desuurile roșii, luă la nimereală o tigaie. Ciocăniturile se opriseră. Mariana își puse urechea la ușă - nimic. Încercă să vadă ceva pe gaura cheii - o astupase tot ea, acum câteva luni, când fusese răpit Popa prima dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
-l văzuse niciodată așa. Nu reușise să identifice locația Palatului și înțelegerea fusese ca, atâta timp cât va rămâne alături de Contesă, să nu iasă deloc, să nu vorbească cu nimeni altcineva, să se rupă cu totul de vechea lui viață. Popa acceptase. Halatul de mătase îi îmbrățișa plăcut burta. O picătură de miere îi alunecă încet pe piept. Calm, lux și voluptate, își repeta în gând domnul Popa prima lecție învățată de la Contesă. Simțurile îi erau mai adormite ca de obicei. Să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
-l împresoare cu zumzetul pianului, cu adierea parfumului ei sau cu câte un poem băgat pe sub ușă. În fața oglinzii mari de cristal, domnul Popa se gândea, din nou, la nevastă-sa. Păi dacă l-ar vedea Margareta lui acum, cu halat de mătase, curat, pieptănat, parfumat, cu buzele păstrând dulceața mierii... Domnul Popa își descheie halatul. Parcă și burta îi mai scăzuse puțin, iar pojghița maronie din jurul buricului părea mai mică și mai deschisă la culoare decât de obicei. Domnul Popa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
pe sub ușă. În fața oglinzii mari de cristal, domnul Popa se gândea, din nou, la nevastă-sa. Păi dacă l-ar vedea Margareta lui acum, cu halat de mătase, curat, pieptănat, parfumat, cu buzele păstrând dulceața mierii... Domnul Popa își descheie halatul. Parcă și burta îi mai scăzuse puțin, iar pojghița maronie din jurul buricului părea mai mică și mai deschisă la culoare decât de obicei. Domnul Popa lăsă halatul să-i alunece încet de pe umeri. Se întoarse și-și mirosi cu candoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
mătase, curat, pieptănat, parfumat, cu buzele păstrând dulceața mierii... Domnul Popa își descheie halatul. Parcă și burta îi mai scăzuse puțin, iar pojghița maronie din jurul buricului părea mai mică și mai deschisă la culoare decât de obicei. Domnul Popa lăsă halatul să-i alunece încet de pe umeri. Se întoarse și-și mirosi cu candoare subrațul - mirosea a bebeluș proaspăt spălat. Se ghemui la pământ pe marmura rece și-și mirosi genunchiul. Întotdeauna fusese fascinat de mirosul genunchiului, un miros de piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
de lână colorate, acele ascuțite sunt în magazin. Pătruns de problemele cotidiene, Hans intră ca o forță elementară în clădirea comunală unde locuiește împreună cu mama sa. Absentă, privirea lui trece prin doamna în vârstă și prin fiica acesteia (ambele în halate negre de lucru), care le aprovizionează pe doamnele ce lucrează la domiciliu. Și mama lui Hans lucrează la domiciliu. În căminul ei neîngrijit, ea scrie, contra cost, adrese pe plicuri. Cartofii, portocalele și bananele din magazinul de legume‑fructe au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
primit deja pe Hans la sânul ei, cu câțiva ani în urmă, pentru ca acesta să nu‑și mai amintească de copilăria petrecută la țară. N‑au mai rămas decât șiruri lungi de bărbați în salopete de lucru și pantaloni sau halate decolorate, nimic din ce au pe ei nu amintește de o pajiște verde sau de un pârâu. Metropola nu cunoaște mila, te poți evidenția doar dacă faci un efort foarte mare, astfel încât alții să te observe și să‑ți recunoască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
care progresează cu fiece oră. Dar Sophie nu se deosebește de celelalte fete pe care le cunoaște Hans doar prin mediul în care trăiește, ci este oricum o ființă deosebită, Hans ar recunoaște‑o dintr‑o mie, chiar și‑n halat de lucru s‑ar fi aprins între ei dragostea, după cum spune șlagărul. Hans vrea să spună: chiar dacă ar fi avut și ea halat de lucru, nu numai el. În apartament, dă peste doi camarazi de la organizația tineretului muncitor, din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
trăiește, ci este oricum o ființă deosebită, Hans ar recunoaște‑o dintr‑o mie, chiar și‑n halat de lucru s‑ar fi aprins între ei dragostea, după cum spune șlagărul. Hans vrea să spună: chiar dacă ar fi avut și ea halat de lucru, nu numai el. În apartament, dă peste doi camarazi de la organizația tineretului muncitor, din care face și el parte, fie că‑i place sau nu; aceștia au la ei afișe și o găleată cu clei, în care tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
un body din dantelă neagră. De la fereastra camerei de o sută de mii de yeni se putea admira priveliștea panoramică a cartierului Akasaka luminat feeric. Pe măsuța de sticlă erau trasate mai multe dâre de cocaină. Compozitorul era numai În halat de baie. Fetele mi-au ordonat să desfac dopul celor trei sticle și să torn șampania În pahare. Mâinile Îmi tremurau ca varga și am Înțeles că fetele și-au pus de gând să mă transforme În jucăria lor sexuală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
vină la New York. Și era Într-adevăr o femeie excentrică! Prima dată când am cunoscut-o, Keiko nu avea decât douăzeci și unu de ani. Era Îmbrăcată cu o chestie ciudată, acoperită de imprimeuri, pe care scria London Punk, un fel de halat cu care sunt Îmbrăcați pacienții din spitalele de nebuni... Cum Îi spune? Chestia aia cu mâneci lungi cu care Îți leagă efectiv corpul... — Cămașă de forță? — Exact! Te pricepi la cuvintele astea bizare! În orice caz, imprimeurile de pe Îmbrăcămintea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Institutul? — Frontul Muncitoresc și Luftwaffe. — A, normal. Cutia cu mărunțiș a primului-ministru. Ochii Mariannei se îngustară: — Știți, puneți cam prea multe întrebări. Ce, sunteți polițai sau ceva de genu’ ăsta? M-am dat jos din pat și mi-am pus halatul. — Ceva de genu’ ăsta, i-am răspuns. — Lucrați aici la un caz? mă întrebă ea cu ochii măriți de uimire. Ceva în care ar putea să fie implicat Kindermann? Am deschis fereastra și m-am aplecat în afară pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
din capete și și-au scărpinat bărbiile de grizzly, dar totuși nici unul dintre ei nu și-a putut aduce aminte de cineva care a lăsat cufărul din piele albastră. Cel mai înalt dintre ei, un bărbat purtând cel mai lung halat de lucru de culoare kaki și care părea să fie șeful celorlalți, scoase un caiet de sub tejgheaua placată cu metal și mi-l aduse. — Probabil că, înregistrați numele și adresele celor care lasă bagaje la voi, i-am spus eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]