682 matches
-
3907 20 99 10 Hidroximetilfosfonat de bis[2-[-hidroxi-poli(etilenoxi))etil) 0 ex 3907 20 99 15 Poli(oxipropilenă) având grupări terminale alcoxisilil 0 ex 3907 20 99 25 -4-hidroxibutil--hidroxipoli(oxitetrametilen), conținând mai puțin de 0 1 mg/kg halogeni și mai puțin de 1 mg/kg metale și având o culoare ce nu depășește 20 unități pe scara Hazen ex 3907 20 99 30 Homopolimer de 1-cloro-2,3-epoxipropan (epiclorhidrină) 0 ex 3907 30 00 20 Rășină epoxidică sub formă
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/90040_a_90827]
-
organici, cloruri acide sau anhidride acide. Folosită industrial este reacția de obținere a vitaminei H. Protejarea grupei amino prin acilare se face față de următorii reactanți: permanganat de potasiu (KMnO), bicromat de potasiu (KCrO), oxigen diatomic (O), acid azotos (HNO) și halogeni (X). La această reacție participă doar aminele primare alifatice sau aromatice, reactantul folosit fiind acidul azotos (HNO). Deoarece HONO este instabil, el se prepară chiar în mediul în care se dorește a fi folosit. formula 13 Din diazotarea aminelor alifatice rezultă
Amină () [Corola-website/Science/303815_a_305144]
-
Substanțe sintetice organice și anorganice pentru argăsire; amestecuri pentru argăsire Materiale colorante n.î.a.p.; produse anorganice similare folosite ca luminofori Clasa 24.13 Alte preparate chimice primare anorganice Elemente chimice n.î.a.p; acizi anorganici și compuși Metaloizi Halogen sau compuși de sulf ai nemetalelor Baze sau metale alcaline de pământ; 342b 34220.1 34220.2 342320.3 343 34310 34320 34330 34340 342c 34230.1 34230.2 34230.3 2817, 2823 2819, 2820, 2824, 2825.50 2821, 2822
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/87510_a_88297]
-
13.33 24.13.41 24.13.42 metale de pământ rare, scandiu și ytriu; mercur Acid clorhidric; oleum;pentoxid difosforic; alți acizi anorganici; silicon și dioxid de sulf Oxid, hidroxid și peroxid; hidrazină și hidroxiamină și sărurile lor anorganice Halogeni metalici; hipocloruri, clorați și perclorați Halogeni metalici Hipocloruri, clorați și perclorați Sulfuri, sulfați; nitrați, fosfați și carbonați Sulfuri, sulfiți și sulfați Fosfine, fosfanați, fosfați și polifosfați Carbonați Săruri de alte metale Săruri de acizi oxometalici și peroxometalici, metale prețioase coloidale
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/87510_a_88297]
-
13.42 metale de pământ rare, scandiu și ytriu; mercur Acid clorhidric; oleum;pentoxid difosforic; alți acizi anorganici; silicon și dioxid de sulf Oxid, hidroxid și peroxid; hidrazină și hidroxiamină și sărurile lor anorganice Halogeni metalici; hipocloruri, clorați și perclorați Halogeni metalici Hipocloruri, clorați și perclorați Sulfuri, sulfați; nitrați, fosfați și carbonați Sulfuri, sulfiți și sulfați Fosfine, fosfanați, fosfați și polifosfați Carbonați Săruri de alte metale Săruri de acizi oxometalici și peroxometalici, metale prețioase coloidale Alți compuși anorganici n.î.a.p.
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/87510_a_88297]
-
electrici ce include separatori Grup 31.5 Echipament de iluminat și lămpi electrice Clasa 31.50 Echipamente de iluminat și lămpi electrice Filamente electrice sau lămpi de descărcare; lămpi cu arc Unități de izolare a lămpilor de lumină Lămpi cu halogen cu filament tungsten, excluzând ultravioletele și infraroșiile 464a 46410.1 46410.2 46430.1 464b 46420.1 46420.2 46430.2 46430.2 465a 46510.1 46510.2 8506.1 8506.20 8506.90 8507.10 8507.20 8507.30-
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/87510_a_88297]
-
este un element chimic din grupa a IV-a a tabelului periodic al elementelor. l a fost prima dată identificat de Jons Berzelius în anul 1823. Siliciul este puțin reactiv. Acesta arde in oxigen la 600C: Si+O→SiO. Dintre halogeni, Si se combină la temperatura camerei numai cu F. Cu Cl și Br reacționează la 500C formând tetrahalogenurile respective: Si+2F →SiF, Si+2Cl →SiCl. La încălzire, Si reacționeaza lent cu vaporii de apă la temperatura de 800 C: Si
Siliciu () [Corola-website/Science/304108_a_305437]
-
Peroxidul de bariu (BaO) poate fi folosit în obținerea apei oxigenate (HO). Dacă se dizolvă oxidul de bariu (BaO) în apă, se obține o bază tare, hidroxidul de bariu (Ba(OH)), care este utilizată pentru identificarea ionilor carbonat (-CO). Cu halogenii bariu formează combinații de tipul BaX. Cu excepția fluorurii de bariu (BaF), ce cristalizează în structura fluorurii, celelalte cristalizează în structura cloruriii de plumb (PbCl). Fluorura de bariu (BaF) are o suprafață transparentă mare, fiind folosită în industria optică; clorura de
Bariu () [Corola-website/Science/304317_a_305646]
-
ul este un element chimic din grupa 17 a sistemului periodic (după stilul vechi grupa a-VII-a principală sau VIIA), grupa halogenilor. În stare elementară formează molecule compuse din doi atomi F, care este singura legătură posibilă dintre cei doi atomi. Este cel mai electronegativ dintre toate elementele. ul a fost descoperit de Moissan (Franța) în 1886. Timp îndelungat fluorul nu a
Fluor () [Corola-website/Science/304424_a_305753]
-
cu ajutorul unui binoclu de putere medie - mică, pe un cer limpede. Un telescop cu apertura de 150mm o arată ca o pată nebuloasă fără o formă bine definită, în care nucleul ocupă o poziție proeminentă și domină cu luminozitate de halogen; cu instrumente mai puternice, ca de exemplu un telescop de 250mm, galaxia apare tulbure și traversată de o bandă întunecată. Messier 83 poate fi observată de pe ambele emisfere terestre, însă observatorii de pe Emisfera Australă a Pământului sunt avantajați: galaxia se
Messier 83 () [Corola-website/Science/312273_a_313602]
-
nitrobenzenului se folosește acid azotic fumans căruia i se adaugă acid sulfuric concentrat, amestecul numindu-se nitrant sau sulfonitric. Prin clorurare în prezență de catalizatori (FeCl, AlCl, ZnCl, etc.), benzenul formează clorbenzen: La fel se aplica și în cazul altor halogeni, de aici și numele reactiei de halogenare.(Br2,Cl2). formula 4 În exces de clor, benzenul formează un amestec de o- și p-diclorbenzen și, în condiții mai energice, în hexaclorbenzen: formula 5 Hidrogenarea benzenului are loc la 450 K și la
Benzen () [Corola-website/Science/310905_a_312234]
-
ridicată sunt obținuți prin înlocuirea unuia sau mai mulți atomi de hidrogen ai benzenului cu alte grupe funcționale. Benzenul este o substanță foarte inflamabilă, amestecul vaporilor săi cu aerul fiind exploziv. Reacționează violent cu oxidanții, acidul azotic, acidul sulfuric și halogenii, cauzând incendii. Atacă plasticul și cauciucul. Poate fi inhalat, ingerat sau poate pătrunde prin piele. Odată intrat în organism, se concentrează în grăsimi și în măduva osoasă, pentru care este toxic, blocând formarea globulelor sangvine în aceasta. Benzenul irită ochii
Benzen () [Corola-website/Science/310905_a_312234]
-
ulterior, a scris teza de habilitare pe tema modelului Thomson al atomului. O întâlnire întâmplătoare cu Fritz Haber în Berlin în 1918 a condus la discuții despre modul în care se formează compuși ionici atunci când un metal reacționează cu un halogen, fenomen astăzi cunoscut ca . În Primul Război Mondial, după ce inițial a fost încadrat ca operator de radio, el a fost mutat, datorită specialității sale, în echipele de cercetare pe tema . În 1921, Born a revenit la Göttingen, aranjând o angajare
Max Born () [Corola-website/Science/304893_a_306222]
-
noiembrie 1918, Planck a cerut Armatei să-l elibereze pe Born din postul său. O întâlnire întâmplătoare cu Fritz Haber în acea lună a dus la discuții despre modul în care un se formează atunci când un metal reacționează cu un halogen, azi cunoscut ca . Chiar înainte ca Born să preia postul de la Berlin, von Laue s-a răzgândit și a hotărât că totuși îl vrea. El a aranjat cu Born și cu facultățile implicate ca Born să preia postul lui. În
Max Born () [Corola-website/Science/304893_a_306222]
-
toxic și instabil, care devine în prezența luminii explosiv.La o temperatură mai joasă de 100 °C rutheniul este stabill în toți acizii anorganici, se dizolvă însă în baze ca NaO și NaClO . La temperaturi înalte este oxidat în prezența halogenilor (ca clor, iod). In amestec în cantități mici este folosit pentru creșterea durității platinei și paladiumului, iar în aliajele de titan o adăugare de 0,1 % rutheniu mărește considerabil rezistența față de coroziune.Galvanizarea cu rutheniu se poate realiza prin procedeele
Ruteniu () [Corola-website/Science/304921_a_306250]
-
cercetările sale în domeniul aldehidelor. Între 1859 și 1862 Borodin a susținut un postdoctorat în Heidelberg. A lucrat în laboratorul lui Emil Erlenmeyer unde a lucrat cu derivații benzenului. A petrecut o perioadă și la Pisa unde a lucrat cu halogeni organici. Un experiment publicat în 1862 descrie prima substituție nucleofilă a clorului și fluorului din clorura de benzoil. O reacție înrudită cunoscută în Occident sub numele de Reacția Hunsdiecker publicată în 1939 de frații Hunsdiecker a fost promovată în Uniunea
Alexandr Porfirievici Borodin () [Corola-website/Science/306476_a_307805]
-
vârfuri depinde de puterea de excitație și de temperatura la care este supusă proba de berkeliu. Emisia poate fi observată, de exemplu, după dispersia ionilor de berkeliu într-un pahar de silicat, prin topirea paharului în prezența unui oxid sau halogen de berkeliu. Între temperatura de 70 K și cea a camerei, berkeliul devine un material paramagnetic (datorită legii Curie-Weiss) cu un moment magnetic efectiv de 9.69 magnetoni Procopiu-Bohri (µ) și un punct Curie de 101 K. La o temperatură
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
ionilor Bk este galbenă în acid clorhidric și portocalie în acid sulfuric. Berkeliul nu reacționează rapid cu oxigenul la temperatura camerei, acest lucru datorându-se, probabil, stratului de oxid subțire ce apare la suprafața metalului. Totuși, acesta reacționează cu hidrogenul, halogenii, calcogenii și pnictogenii, formând compuși binari. Cu ajutorul difracției cu raze X au fost identificați diverși compuși ai berkeliului, precum bioxidul de berkeliu, fluorura de berkeliu (BkF), oxiclorura de berkeliu (BkOCl) și trioxidul de berkeliu (BkO). În anul 1962 a fost
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
acidul sulfuric, în urma căruia se găsesc ioni Ho (III), galbeni. Holmiul nu este electropozitiv, fiind, în cele mai multe cazuri, trivalent. Reacționează greu cu apa rece relativ rapid cu apa fierbinte pentru a forma hidroxidul de holmiu: Holmiul metalic reacționează cu toți halogenii, după reacțiile: Abundența holmiului în crusta Pământului este estimată la aproximativ 0,7 la 1,2 părți pe milion (1,1·10). Este unul dintre cele mai puțin comune metale rare, dar este mult mai comun decât iodul, argintul, mercurul
Holmiu () [Corola-website/Science/305366_a_306695]
-
luciul în aer și arde rapid, tranaformându-se în oxid de erbiu (III): Erbiul este destul de electropozitiv și reacționează încet cu apa rece și destul de repede cu apa fierbinte, în urma reacției formându-se hidroxid de erbiu: Erbiul metalic reacționează cu toți halogenii: Erbiul se dizolvă repede în acid sulfuric diluat pentru a forma o soluție ce conține ioni hidrați de Er (III), ce există sub formă de complecși hidrați [Er(OH)] de culoare galbenă:
Erbiu () [Corola-website/Science/305365_a_306694]
-
diferite atmosfere. Observări asemănătoare au fost făcute în timpul reacțiilor dintre lutețiu și apă (reacția se desfășoară încet în apă rece și repede în apă fierbinte); hidroxidul de lutețiu este format în reacție. Lutețiul metalic reacționează cu cei mai ușori patru halogeni pentru a forma trihalogenuri; toate dintre acestea (exceptând fluorura) sunt solubile în apă. Lutețiul se dizolvă rapid chiar și în acizi slabi, și în acid sulfuric diluat pentru a forma soluții ce conțin ionii de lutețiu incolori, care există sub
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
Y e incolor în soluție din cauza absenței de electroni și nivelul energetic d și f. Apa reacționează ușor cu ytriul și compușii săi, formând . Acidul nitric sau fluorhidric concentrat nu atacă ytriul, dar alți acizi mai puternici o fac. Cu halogenii, ytriul formează trihalogenuri cum ar fi fluorura de ytriu (III) (), clorura de ytriu (III) () și bromura de ytriu (III) () la temperaturi puțin mai ridicate de 200 °C. Similar, carbonul, fosforul, seleniul, siliciul și sulful formează compuși binari cu ytriul la
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
Tranziția nu schimbă rețeaua simetria cristalină, dar are loc o descreștere (de aproximativ 15%) în volumul cristalului. SmS prezintă histerezis, adică atunci când presiunea este eliberată până la 0,4 kbari, compusul revine la starea de semiconductor. Samariul metalic reacționează cu toți halogenii (fluor, clor, brom și iod) pentru a forma halogenuri trivalente: Reducerea acestora cu samariu, litiu sau sodiu metalic la temperaturi ridicate (de aproximativ 700-900 ° C) produce halogenuri divalente. Diiodura de samariu poate fi preparată prin încălzirea triiodurii, SmI, sau prin
Samariu () [Corola-website/Science/305368_a_306697]
-
non-stoichiometrice ale samariului cu o structură cristalină bine definită, cum ar fi SmF, SmF, SmF, SmBr, SmBr și SmBr Cum se poate observa și în tabelul de mai sus, halogenurile samariului își schimbă structura cristalină când atomul unui tip de halogen este substituit de către altul; acesta este un comportament mai puțin compun pentru multe elemente, printre care se numără și actinidele. Majoritatea halogenurilor au două stări cristaline majore pentru o singură compoziție, una dintre ele fiind semnificativ mai stabilă, iar cea
Samariu () [Corola-website/Science/305368_a_306697]
-
ajută la descompunerea materialelor plastice, la decloruarea poluanților ca bifenilii policlorurați și la deshidratarea și deshidrogenarea etanolului. Triflatul de samariu (III) (Sm(OTf), care înseamnă Sm(CFSO)) este unul dintre cei mai eficienți acizi Lewis pentru o reacție Friedel-Crafts a halogenilor cu alchenele. Iodura de samariu (II) este un agent reducător destul de utilizat în sinteza organică, ca și în cazul reacției Barbier. În obișnuita forma sa oxidată, samariul este adăugat în materiale ceramice și în sticlă unde ajută la absorbția luminii
Samariu () [Corola-website/Science/305368_a_306697]