1,208 matches
-
câștigători ai acestui proces și au cerut să fie luate în serios de către eurocrați. S-ar putea ca legitimarea de către UE a anumitor forțe într-o Românie care a adoptat numai forma democrației occidentale să se dovedească a fi o haltă importantă în resurgescența formelor blânde de autoritarism politic în Europa de Est. Consultanții politici ai guvernelor majorității țărilor balcanice cunosc limitele elitelor vest-europene: gradul de atenție pe care elitele din Bruxelles pot să-l acorde evenimentelor care au loc în Balcani este
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
trebuie să vă explic vouă care ați trăit o, poate că mai aspre decât mine, în special pe vremea începutului, când nu se putea pretinde mai mult. După "stagiul" de la Predeal, am hoinărit prin câteva garnizoane, care pot fi numite halte, dacă le comparăm cu călătoria pe CFR, care nu se merită să le pomenesc,pentru că unele au fost din perioada restricțiilor de pe granița din vest,după care am ajuns în garnizoana bătrânului Iași, oraș dorit de mulți ofițeri, în special
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
putem ignora că un suflu civilizator a început să se resimtă în ultimul timp, materializat mai întâi pe văile principale, Siret și Bârlad, prin căi ferate și șosele modernizate (ce au atras înviorarea sau înființarea de sate noi în jurul gărilor, haltelor, cantoanelor, și o prosperă viață economică), după care șosele semimodernizate au început să pătrundă și în interiorul Colinelor, mai întâi pe văile longitudinale afluente Bârladului (cea mai importantă fiind șoseaua de pe Valea Tutovei ce leagă orașele Bârlad și Bacău), apoi și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
de la periferia Budapestei: traversarea țării În autobuz, cu toate inconvenientele acestei călătorii lungi și obositoare pe drumurile noastre naționale, pe care le știm cu toții, oprirea pentru masă Într-un han cam prăpădit, dar relativ ieftin. I-au mulțumit chiar micile halte de ajustare pe la stații PECO; trebuie să mărturisesc, destul de civilizate. Nu s-au entuziasmat când am trecut vama fără obișnuitele Întârzieri și tracasări din anii trecuți. Erau pregătiți să reziste și au făcut-o. Conversații ușoare, pe cupluri, grupuri sau
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
doar liberal pur-sânge, dar și candidatul PNL pentru prezidențiale. După ce pierde vârtos, dl Stolojan dă vina pentru succesul domnului Ion Iliescu, pe doamnele Doina Cornea și Ana Blandiana. O reacție stânjenitoare. Dl Teodor Meleșcanu părăsește PDSR-ul și, după o haltă într-o gară politică personală, poposește într-o stație (terminus?) cel puțin ciudată - PNL. Cum s-au schimbat așa rapid fermele convingeri de stânga ale Domniei sale în la fel de ferme convingeri de dreapta ar putea fi considerat un mister. Numai că
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
și ajuns Republica Română Absurdistan. (Jurnalul Național, 16 decembrie 2005) V. PACIENTUL NAȚIONAL Acești gigei și averile lor urlătoare După decembrie 1989, am lucrat timp de șapte ani în România și Republica Moldova, făcând naveta între București și Chișinău, cu binecuvântate „halte” la... Washington. În București, locuiam la hotelul Lido, ceea ce îi irita pe unii dintre prietenii mei: „Tu nu-ți dai seama că, stând la Lido, îi îmbogățești pe frații Păunescu?”, mă întrebau ei. Răspunsul meu era aproape identic de fiecare
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
Aerul e greu, plămînii parc-ar fi o sită deasă, un filtru saturat de căldură, de tăcere, de galben. Îmi amintesc de Saint-Exupéry, de prăbușirea avionului său în deșert, de rătăcirea infinită, de nopțile și zilele petrecute în această pustie haltă terestră. Și cred că, după lungi ore de drum, scot un mult prea european suspin de ușurare cînd în fața ochilor noștri albastră și calmă, înfruntînd cu valurile ei pe cele ale nisipului vuiește în sfîrșit... Marea. PE PĂMÎNT, ÎN AER
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
dacă nu imposibil, să lupți împotriva cuiva care nu se teme de moarte, ba chiar o consideră cel mai sigur drum spre Paradis. Sinucigașii musulmani în majoritate tineri sunt educați din copilărie în credința că viața pământească este o simplă haltă în drumul spre sânul lui Allah, iar calea cea mai sigură spre Paradis este martirajul, moartea ta prin care omori cât mai mulți necredincioși (ghiauri, cruciați etc.). Și a mai apărut un element relativ nou, poate cel mai groaznic: moartea
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
doua zi, cam tot pe la ora nouă, dubă a luat-o din loc spre Constantă. De data asta nu mai mergea În regim de accelerat, ci de tren personal că pe linia Bârlad Fălciu, oprind prin toate stațiile și toate haltele de pe traseu; pe la ora 3 după-amiază am ajuns la Fetești... ...După ce am trecut podul Saligny, am mai mers vreo 10-15 minute și dubă s-a oprit; după câteva momente, am simțit cum este decuplata și cum trenul a plecat. Ne
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Canalul Dunăre-Marea Neagră. 13 februarie 1955. Stalin moare, iar Guvernul „Dej” emite un decret de grațiere pentru deținuții politici cu pedepse mici. Alexandru Tăcu iese din pușcărie după aproape cinci ani. „M-am urcat În primul tren spre Bacău. La halta Brudusaci nu mă aștepta nimeni. Când am ajuns acasă, ai mei tocmai Îmi făceau o pomenire. Credeau că am murit”, povestește Tăcu. Dușmanul regimului 15 februarie 1955. Bârlad. Pentru a-și găsi un loc de muncă, Alexandru Tăcu Își ascunde
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
proaspăt... O înjurau, strecurând propuneri licențioase, chiar pe Profira care râdea larg, cu dinții albi, cu strungăreață, scăldați de o salivă abundentă... Înjurau chiștoacele de țigări „Plugare“, lățite în câte un scuipat gros, măturându-le, ca să fie pietrișul curat în fața haltei prin care treceau doar marfare și, arareori, trenuri mixte, staționând un minut... (Iar taică-meu, cu chipiu țanțoș, cu uniformă cu nasturi lucitori, bombați, având ștanțați pe ei o roată aurie cu aripioare, mândru de rostul lui pe pământ, ridica
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
înciorchinate la geamuri... Dar cu cel mai strașnic năduf înjurau o fântână seacă, înfundată cu mortăciuni, puțind feeric vara, adăpostind cuiburi de rândunici - țâșneau pe neașteptate în stoluri ciripitoare și cotropeau „zonele“, locurile acelea de-a dreapta și de-a stânga haltei, doldora de buruiene mâncate de noi, copii lacomi... Curios, tata nu înjura, asta fiind, bănuiam eu, invidios cumva, un apanaj exclusiv al lui Bujoreanu și Munteanu... cam beți permanent... O singură dată l-am auzit, într-o noapte limpede ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
Principele îți trimete fotografia lui, mulțumindu-ți pentru darul tău. Salutări de la E. Pălăngeanu care și-a făcut școala superioară de gimnastică la Stockholm”. Marți, 19 iunie. Mihai îl însoțește pe rege, vizitând Uzinele de Vagoane și Locomotive „Malaxa” de la Halta Titan. Au fost întâmpinați de E. Mirto, ministrul Comunicațiilor, și de „inginerii N. Malaxa și Gogu Constantinescu, directorul general al Uzinelor și principalul d-sale colaborator”. Au vizitat întreaga instalație a Uzinelor, iar N. Malaxa a dat explicații asupra instalațiilor
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
această regiune. ,,Regele și voievodul pleacă pentru o zi la vânătoare în Serbia”, nota A. Călinescu. Au fost însoțiți de A. Mocsonyi. Cu acest prilej s-au întâlnit cu regentul Paul și cu primul ministru Stoiadinovici. Marți, 14 ianuarie. În halta Cotroceni sosește, la ora 2005, trenul regal ce-l aducea în țară de la Belgrad pe regele Carol. Mihai plecase de la Belgrad la Viena, unde intenționa să petreacă șase zile și apoi să se deplaseze în Elveția, spre a o întâlni
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
nu permiteau nimănui accesul în incinta gării. La fiecare extremitate a peronului se aflau câte o masă și patru scaune. Acestea erau, de fapt, două puncte de verificare a persoanelor aduse de militari spre deportare. Aglomerația era mare, întrucât la halta comunei Gelu erau aduse și familiile din localitățile care nu aveau gară. Prin urmare, afluxul de oameni era puternic. Fiecare familie ridicată de acasă și prezentată în fața comisiei respective era însoțită de militarii care o aduseseră. Puhoi de lume. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
geometrie plană si de trigonometrie, amintiri, periaj compulsiv motan, spart alune în dinți, șah, bridge, udat flori și curățat tulpinile de frunze moarte, îngrijit bătrâni... Existență și ruminație, așa cum vine. Și, dintr-o dată, în mod neașteptat, după un stagiu pe la halta vieții, pe la hamalâcul existenței, din nou țâșnește... inspirația, ca o apă rece și proaspătă, purificată de arderea luminoasă a faptului că am rămas vie... A.B.Următoarea carte? Volumul al II-lea la Monica Lovinescu. Apoi, drumul înainte al Post-hipnotismului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
În 40 de ani. O suprafață de 500.000 ha va fi dată producției. Economia națională va câștiga trei bilioane dolari și-n agricultură vor putea lucra În condițiuni asigurate 1 milion de oameni. De aici mergem și facem o haltă la cascada Locke, Închiriind o cabană de turist. Într-o poiană, pe malul unui lac În care se poate pescui, pentru 1 dolar se oferă o cameră o cameră de dormit, o sufragerie cu bucătărie, și un mic garaj, toate
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
supți de orice putere încît nici să geamă nu le mai venea. Atunci se lăsau să moară: la fiecare oprire se aruncau cadavrele din tren. Deodată Radu Mărculescu are o intuiție neașteptată. Începe să povestească Răscoala lui Rebreanu. La viitoarea haltă, din vagonul lor, nici un cadavru. Nu mai moare nimeni, constată autorul". Un citat exemplar din Alain Besançon ne este propus și credem necesar să-l reproducem pentru stringenta sa actualitate: "Cea mai mare surpriză din postcomunism a fost că el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Festivalului Internațional de Poezie de la Deva, Oradea, 2000); Clipa zboară cu-n zîmbet ironic, Ed. Dyonisos, Craiova, 1999 (nominalizată Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din România, Marele premiu al Festivalului internațional de poezie de la Sighetul Marmației, 1999); Dintr-o haltă părăsită, versuri, Ed. Augusta, Timișoara, 2000 (Marele premiu ASLA Oradea, 2001, nominalizat la Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din România, 2001); Pornind de la zero, antologie de versuri, Ed. Cartea Românească, București, 2000 ; Über den Wald, versuri, volum bilingv română-germană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
-se în cele mai bizare poziții. Părea un tren care-și uitase locul plecării și nu-și mai amintea gara de destinație, o garnitură a abandonaților aruncându-se spre niciunde, străbătând o țară a nimănui, în plină transă creativă... Prima haltă în Spania, unde se întâmplă să stăm ceva mai mult, se cheamă Monfrague. O clădire mică, din cărămidă roșie, c-un aparat de epsi la intrare. Pe peron -, nici țipenie de om. Căldura teribilă și dispozitivele de aer condiționat montate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
vorba lui Vitalie, cu o „ciupitură” în minus în fața priveliștilor care îți spun că ești chiar acolo, că nu trăiești o iluzie livrescă. 10 iunie, sâmbătă Bordeaux VITALIE CIOBANU: O dimineață mohorâtă, umedă de ploaie, în Franța. Oprim într-o haltă, dar numai pentru o transbordare: părăsim trenul incomod în care călătoriserăm toată noaptea și urcăm într-un TGV superconfortabil, de mare viteză. Noul tren seamănă cu o navă spațială, are formă aerodinamică, uși care se deschid automat, cu un sunet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
TGV-ul de Lille. La Gare du Nord e mult mai spațioasă, mai arătoasă și incomparabil mai... curată decât sora ei mai mică de la București, care - oricâte modernizări și îmbunătățiri i s-ar aduce - tot nu poate anula senzația de haltă promiscuă din Balcani. Până se va da semnalul plecării, îți mai poți lua o sticlă de apă la drum și poți cumpăra o „amintire” de la Paris. Printre grupurile de scriitori și localnici, prinși în ultimele discuții și schimburi de mesaje
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
răbdători. Poate că au motive. În fine, controlul trece... Privesc la pădurile de pini înalți, încărcați de ploaie, de pe ambele părți ale drumului. Apoi, o schimbare bruscă de peisaj, lumea s-a schimonosit, ca într-o oglindă convexă: câmp deschis, halte de cărămidă în delăsare, linii de cale ferată crescute cu buruieni... 22 iunie, sâmbătă, Malbork, Polonia VASILE GÂRNEȚ: În drum spre Malbork, stau într-un compartiment de tren cu Annie Saumont și Jacques Jouet, doi dintre cei trei scriitori francezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
a limbajului, transformând termeni și locuțiuni consacrate în bibelouri cu valoare muzeistică: „la celălalt capăt al firului”... Ce „fir”, domnule, la telefoanele mobile?!) VASILE GÂRNEȚ: Prima stație pe teritoriul Lituaniei se cheamă Kybartay (am o obsesie: să rețin numele primei halte de pe teritoriul țării în care intrăm, ca pe un fel de jalon pe care îl ornez, ulterior, cu tot felul de „corali” simbolici. Dar nu întotdeauna am reușit acest lucru: ori se întâmplase noaptea, ca atunci când străpunsesem Pirineii din Spania
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
simbolici. Dar nu întotdeauna am reușit acest lucru: ori se întâmplase noaptea, ca atunci când străpunsesem Pirineii din Spania către Franța, ori peisajul fusese prea asemănător și la fel de dens populat ca să realizez că „dădusem” Belgia pe Germania. Am memorizat numele primei halte din Spania, Monfrague, pentru că era o noutate, și, iată, acum trăiesc din nou un sentiment mai special, pentru că reintru într-un spațiu mai liber). Aici, la Kybartay, găsim un alt alfabet, alte uniforme și un alt fus orar. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]