2,290 matches
-
în chestiune, respectiv iubirea pentru cumnat. Reacția psihotică ar fi fost refuzul faptului că sora va muri” și, am putea adăuga noi, înlocuirea ei printr-o activitate de delir care ar menține-o pe soră în viață, de pildă prin halucinații. În concluzie, refuzul realității exterioare practicat de subiectul psihotic este înrudit cu refularea realității psihice a nevroticului. În continuarea lucrărilor tatălui său, A. Freud (1936/1993; Sandler, 1985/1989) a cercetat amănunțit distincția posibilă dintre refuz și refulare, unul funcționând
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
face în așa fel încât ceva anume din cadrul realului să nu fie perceput imediat, să nu se poată integra și deci să nu facă obiectul unei refulări. Astfel, ceea ce a fost abolit în interior revine din exterior sub formă de halucinație sau delir: „Ceea ce nu a ieșit la lumină dinspre latura simbolică apare în real”, în experiența senzorială brută. Este vorba aici, după cum se vede, despre o operație radical diferită de refulare, în sensul că, acolo unde refularea, procedând prin acumulare
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
în Studii despre isterie, în care Breuer (1895/1965) utilizează adjectivul „retrograd” în „considerațiile teoretice” pe care le face pornind de la o serie de studii de caz. El vorbește despre un „drum regresiv” al excitației pentru a descrie procesul de halucinație în sensul precis pe care Freud avea să i-l dea cinci ani mai târziu în Interpretarea viselor (1900/1967). În scrierile freudiene, noțiunea de „regresie” apare în ultimul capitol al Interpretării viselor, în care ea este prezentată ca un
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Aceasta e, de altfel, imaginea însăși a regresiei: adormit într-o poziție corporală numită fetală, subiectul se abandonează viselor, realizând în manieră halucinatorie primele sale dorințe. Intuiția că la începutul vieții psihice nu se poate obține satisfacerea decât prin reapariția halucinației primare - acesta este modelul visului - îl face pe Freud să accentueze importanța rolului jucat de regresia temporală: sub impulsul dorinței, aceasta explică transpunerea în imagine, figurabilitatea onirică. De unde și postulatul emis de Freud, conform căruia visul păstrează întotdeauna o ancorare
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
mai numit și cel Cumplit), dar constituie și secvențe în poeme dramatizate sau descriptiv-narative (Monos, Glasul Petrului Cercel, Dormind, Iberia). Atenuarea lirismului, disimularea lui se vădesc și în zugrăvirea unor „întâmplări nelumești”, a unor întâlniri în spațiul visului ori al halucinației, sub formă de joc dramatizat, dialog esențializat. Numite de autor „nuvele”, narațiunile din Trântorul au fost considerate la apariție mai degrabă poeme în proză sau chiar creații lirice. Scrise din perspectiva personajului central, care, purtând cognomene diferite (Fluieră-Vânt, Trântorul, Mielu
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
tensiuni insuportabile, se trece de la momente de acută luciditate la altele de delir, într-o confesiune de o sinceritate cvasimasochistă, în ciuda multiplelor procedee eufemizante. Este reprezentarea unei lumi dematerializate („prefăcută în umbră”), degradate (devenită „mocirlă”), în care se inserează „irealul halucinației”, fantasticul. Spațiul în care se mișcă eroul, aparținând capitalei sau orașului de provincie, este când ostil, scenă a unor fenomene apocaliptice („furtuna sinucigașilor” în Mab, canicula sahariană în Râsul tăcut, „vremea ce jupoaie de viu” în Cel mai tare), când
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
ajunge să sfideze „incoruptibila ordine a cercurilor”, visând să făurească unitatea Italiei, dar se prăbușește, abandonat de pronie. Căderea îi revelează rostul tainic al fiecărui gest în armonia universală, fără de care lumea ar fi o „comedie a fantasmelor”, produsul propriei halucinații. Caesar pricepe acum ceea ce rămâne insesizabil pentru pragmaticul Machiavelli: singura unitate posibilă este aceea spirituală, sub sceptrul lui Iisus, „unicul Caesar”. Comparativ cu această tragedie travestită în fastuoase haine baroce, Alkestis se supune canoanelor antice, textul raportându-se cu o
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
cel care le-a consacrat a fost Norbert Wiener în 1948, care a definit cibernetica drept știința controlului și comunicărilor la ființele umane și la mașini. Mai târziu, în 1984, William Gibson în romanul său Neoromancer, descrie acest concept ca „halucinație colectivă prin care oamenii de pe întreaga planetă se întâlnesc, conversează și schimbă informații”. Din acel moment, cyberspațiul a fost asociat cu „spațiul conceptual”, în care ființele schimbă idei, competențe, folosind tehnologiile de comunicare susținute de computer. Ipostaza cea mai concretă
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
ca efect impresia de irealitate a eului, văzut ca o mixtură hibridă, incoerentă, incertă, o sumă haotică de percepții, gânduri, afecte, viziuni, rememorări. Ireală îi apare și lumea exterioară, cunoașterea oferind doar adevăruri aparente, subiective. Manifestările vieții sociale amplifică până la halucinație senzația de artificial, de spectacol bizar, dominat de habitudini și convenții stupide, eșuat în absurd. De aici, conștiința dramatică a incongruenței dintre eu și lume, sentimentul absolutei izolări. Proiectat pe fundalul irealității generale, insul își trăiește viața ca pe un
BLECHER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
de inepuizabile sugestii. Este și efectul unei duble priviri, de la distanță și dinăuntru. Capacitatea de a capta radiații secrete, de a sesiza nestarea permanentă a materiei contribuie la subminarea ideii obișnuite de real, transportând totul pe un teren nesigur, de halucinație în plină trezie și lumină. Întâmplări..., depășind stadiul de refuz al formelor consacrate, specific avangardei, izbutește să fie, în cadrul aceleiași orientări, o operă care păstrează întreaga voință de construcție, de comunicare clară. Inimi cicatrizate (1936) are aspectul unei proze obiective
BLECHER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
Inimi..., sub forma rememorării unor evenimente trăite sau visate. Spațiu interior, „vizuina luminată” semnifică ultima realitate a ființei. Aici se produce sinteza dintre real și imaginar. Tensiunile declanșate de incongruențele eu - lume se atenuează, înlocuite fiind cu o stare de halucinație lucidă. Dezlegat de obișnuințe, privitorul are revelația inconsistenței timpului și atotputerniciei morții, a haosului existențial și trăiește cu acuitate sentimentul desubstanțializării vieții, al excluderii, al goanei spre neființă, urmărind imaginile tulburătoare din filmul derulat pe ecranul interior. Întâmplările reale deconcertează
BLECHER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
de vise (1985-1995) (1999) în tradiția novalisianului „cobor în mine și găsesc lumea” (sau „lumea ca trup al spiritului”). Oniria încearcă exorcizarea realului prin supralicitarea fantasmaticului. Autoscopiile infinite, ca un soi de levitație morală, bine îmbibată cu lecturi, fac din halucinație o realitate la puterea a doua. Dominantă este senzația de lichefiere („ceasurile moi” ale lui Dalí pot să ilustreze perfect un volum de B.): „Lumea era din nou afundată în întunecimea dureroasă și fragedă, ca sub o suprafață de apă
BRAGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285856_a_287185]
-
mari tensionări, între exasperare și nădăjduire. După debutul nesemnificativ la „Oltul” (1923), compune proză, în care obscurizarea înțelesurilor, într-o manieră aproape stocastică, este mai mult o chestiune de strategie a unui discurs narcisiac. Tema „drumului”, spre și dinspre necunoscut, halucinația suprarealistă a „visului”, silueta mitică a lui Acteon, cu trena ei alegorică, sunt, în aceste texte prea dificile pentru cât au de spus, componente obsesive, care se găsesc și în cărțile lui B. Alegorie a căutării de sine, romanul Acteon
BALANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285576_a_286905]
-
escroc, lucrează la o invenție (perpetuum mobile pe calea ferată) și este vizitat noaptea de un alt Chițimia, acela căruia îi luase cu douăzeci de ani în urmă identitatea, logodnica și ideile. Consultat, filosoful crede că este vorba de o halucinație, apoi, când faptele se precipită, pune la cale un asasinat ce eșuează datorită unei femei energice și drepte, soția impostorului Chițimia I și logodnica neprihănitului Chițimia II. Femeia întinerește și pleacă de acasă cu vechiul ei logodnic, iar Chițimia I
BAIESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285548_a_286877]
-
a evita sau ușura simptomele de abstinență. Sindromul de abstinență conform APLR-ului include două sau mai multe dintre următoarele simptome: Hiperactivitate vegetativă (de exemplu, transpirație sau puls mai mare de 100), tremur marcat al mâinilor, insomnie, greață sau vomă, halucinații sau iluzii vizuale, tactile sau auditive tranzitorii, agitație psihomotorie, anxietate și crize de grand mal. Când sunt observate halucinații sau iluzii, clinicianul poate specifica „cu perturbări de percepție”... simptomele de abstinență alcoolică ating maximul de intensitate în cursul celei de-
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
următoarele simptome: Hiperactivitate vegetativă (de exemplu, transpirație sau puls mai mare de 100), tremur marcat al mâinilor, insomnie, greață sau vomă, halucinații sau iluzii vizuale, tactile sau auditive tranzitorii, agitație psihomotorie, anxietate și crize de grand mal. Când sunt observate halucinații sau iluzii, clinicianul poate specifica „cu perturbări de percepție”... simptomele de abstinență alcoolică ating maximul de intensitate în cursul celei de-a doua zile de abstinență și este posibil să se amelioreze considerabil în cea de-a patra sau a
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
puțin de 5% dintre indivizii care dezvoltă dependență alcoolică prezintă simptome de abstinență dramatice (hiperactivitate vegetativă severă, tremurături și delirium). Crizele de grand mal survin la mai puțin de 3% dintre indivizi. Delirium prin abstinență include perturbări de conștiință și halucinații vizuale, tactile sau auditive („delirium tremens” sau DTs). Când apare deliriumul prin abstinență de alcool, este posibil să fie prezentă o condiție medicală generală relevantă clinic precum insuficiența hepatică, pneumonie, sângerare gastrointestinală, sechele de traumatism cranio-cerebral, hipoglicemie, un dezechilibru hidroelectrolitic
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
Ion Agârbiceanu, Perpessicius, Aron Cotruș; despre Tudor Mușatescu, A. Dominic, Mihail Drumeș, I. Gherghinescu-Vania, formula observații pertinente. Prefera proza și, cu toate că pentru poezie avea o receptivitate îngustă, nu a ezitat să-și spună părerile despre Tudor Arghezi („oribil”), Ion Barbu („halucinații”) și Lucian Blaga („absența fiorului poetic”). Cu timpul, renunță la critică și se îndreaptă către explorarea unor zone mai puțin studiate sau chiar necunoscute din istoria literaturii române, vădindu-și formația pozitivistă și înclinațiile filologice. S-a încercat și în
BAICULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285545_a_286874]
-
îngustarea tecii tendonului flexorului. Se pune în evidență prin strângerea pumnului: degetul afectat rămâne flectat, pentru ca apoi să se extindă rapid, ca un arc. DELIR (< fr. délire, cf. lat. delirium; engl. delirium) - Tulburare patologică a conștiinței, manifestată prin dezorientare temporo-spațială, halucinații prepoderent auditive și vizuale, incoerență în gândire, agitație psihomotoare și anxietate sau euforie, în funcție de trăirile din cursul perioadei psihotice. Poate apărea în boli psihotice, metabolice, intoxicații sau infecții. DEMONSTRAȚIE (< fr. démonstration, cf. lat. demonstratio) - Metodă prin care terapeutul îi prezintă
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
cu calm. Mulțimea obturează vederea spre mal și spre cafeneaua sa preferată. Nu vede decât marchiza cinematografului la care, cu zece zile Înainte, fusese să vadă Le Tango de la Mort. Pentru o clipă - și probabil că și asta e o halucinație - simte mirosul iasomiei proaspete de la Bournabat. Inspiră adânc acest miros. Șalupa ajunge la vas și Sterghiades, livid, urcă la bord. Și apoi generalul Hajienestis dă singurul ordin militar din ultimele săptămâni: ― Ridicați ancorele! Porniți motoarele! Cu toată viteza Înainte! Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În Myanmar“. Lui Bennie i se tăie răsuflarea. —Hei, toată lumea! strigă el. Veniți Încoace, repede! O să apărem la televizor! — Ce i s-o mai năzări de data asta? spuse Dwight În șoaptă. Se mai lăsaseră păcăliți și altă dată de halucinațiile lui Bennie. Pretinsese că văzuse podul ridicat (ceea ce se și Întâmplase când Pată Neagră se dusese după provizii). Strigase că văzuse oameni de partea cealaltă a prăpastiei (ceea ce și văzuse când Pată Neagră și Vaselină se Întorseseră). Și acum pretindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
loc un alt atac. În asemenea condiții se creează conexiuni între situații, iar momentul critic este transferat în prezent. Aceștia au văzut în metrou niște persoane cu măști pe față. Parcă cineva ar fi apăsat direct pe trăgaci. Iluzie optică? Halucinație? Dar, în mintea celor afectați totul este foarte clar. Dacă ești convins de ceva, începi să fii obsedat de lucrul respectiv. Le repetam o dată și încă o dată, de nenumărate ori: „Nu, nu a avut loc nici un atac“. Ei însă continuau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
se lăsa seara, dacă atingeam cu mâna sau cu piciorul marginea patului, acea mână umedă se întindea și, pac, mă trăgea. Cu cât deveneam mai conștient, cu atât amintirile deveneau mai închegate și spaima se intensifica. Nu cred că aveam halucinații. Sunt sigur că în cameră bântuia spiritul unui mort care spunea: «Vino! Vino!». Eram speriat, dar nu puteam să spun nimănui. Eu sunt șeful în casă, așa că nu pot admite că îmi e frică (râde). Trebuia să mă externez cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
se întindea ținutul culorilor naturale. Eu pluteam pe ceva, treceam pe lângă o pădure deasă, de undeva apărea o insulă sau o mare, unde creșteau multe flori tropicale și erau păsări tropicale. Toate aveau o culoare superbă. Era un fel de halucinație. Cred că așa se manifestă și LSD-ul (acidul lisergic dietilamida, halucinogen). În timp ce visam, îmi ziceam: «E o iluzie, e o iluzie.» Cele înspăimântătoare, coșmarurile mă trăgeau înapoi. Visam că trenul se oprea în fața mea. Parcă eram invitat de cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
a fost cu urinatul. La fiecare cinci minute îmi venea să mă duc la toaletă. Mă duceam degeaba. Făceam doar puțin. Aveam doar senzația și, din această cauză, nu puteam să dorm. În a patra zi am început să am halucinații. De fiecare dată aveam același vis. Cum ațipeam, visam același lucru. Dormeam într-o cameră albă, din tavan atârna deasupra capului meu o bucată de material. Materialul parcă se legăna în bătaia vântului. Mă deranja și aveam de gând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]