KorAP: Find »[drukola/base=hamal & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...25 26 27 ...40 >

996 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

Dar ești teafăr. Te-ai julit doar puțin, la cot și la genunchi... ȘEFUL GĂRII: Ce știi tu? Mi s-au rupt toate... pe dinăuntru... Sunt făcut praf... pe dinăuntru... Ah, ah... Vine sfârșitul lumii... Mi s-au înmuiat picioarele... HAMALUL (Discret, către CĂLĂTOR.): Domnule, eu cred că ăștia s-au bătut... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Furios, către ȘEFUL GĂRII și CASIER.) Haimanalelor! V-ați bătut și ați răsturnat drezina... Vreți să mă țineți aici, să mă închideți aici... Vreți să-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
spui tu? Ce spui, fetițo? Unde s-a lăsat frigul? IOANA: Da, da s-a lăsat... Și se lasă și noaptea, nu vedeți că se lasă noaptea? ȘEFUL GĂRII: Nu se poate! Nu! V-am lăsat singuri aici și voi... HAMALUL: Ba nu, domnule. Și peronul a început să sune altfel și chiar șinele de cale ferată... Iar el (Arată spre CĂLATOR) a văzut ceva care se mișcă prin iarbă... ȘEFUL GĂRII (Către CĂLĂTOR.): Ați văzut dumneavoastră ceva prin iarbă, ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
se mișcă prin iarbă... ȘEFUL GĂRII (Către CĂLĂTOR.): Ați văzut dumneavoastră ceva prin iarbă, ceva care se mișcă prin iarbă? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Am văzut, am văzut și câteva picături de apă care s-au prelins acolo, pe linia orizontului... HAMALUL (Lovind cu ciocanul în șine.): Ia ascultați cum sună... (Lovește.) Auziți? (Se aude ecoul.) Ei? Am avut noi vreodată ecou? N-am avut niciodată ecou... ȘEFUL GĂRII (Sare de pe bancă, fără nici un semn că ar fi rănit sau obosit.): Ia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
CĂLĂTOR.) Fă și tu! Aaaa... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Aaaa... (Un ecou deosebit de frumos.) Aaaa... (Ceilalți rămân o clipă într-o contemplație profundă.) IOANA: Ce frumos... Cum poți să faci așa de frumos? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu știu... Aaaa... (Ecou profund.) HAMALUL: Aaaa... (Ecou.) Vedeți? Aaaa... (Ecou.) Eu nu sunt vinovat! (Fericit, dansând dement în jurul personajelor.) Nu sunt vinovat cu nimic! Nu sunt! Eu nici nu sunt! CASIERUL: Aaaa... (Ecou.) Aha! (Ecou.) Ahaaa... (Ecou.) Și-a revenit... (Ecou: reveniiit.) Ha, ha... (Ecou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Ecou: reveniiit.) Ha, ha... (Ecou: haaa... ha...) (Personajele vorbesc în același timp și ecoul devine tot mai puternic, tot mai prelung.) ȘEFUL GĂRII (Fericit.) Aaaa... Și-a revenit! (Ecou: reveniiti.) Gata! (Ecou: gataaa...) IOANA: Ce frumos! Ce frumos! (Ecou: frumooos...) HAMALUL (Către CĂLĂTOR.): Domnule, suntem salvați... (Ecou: aaațiii...) ȘEFUL GĂRII (Nu se mai satură să se asculte pe sine.) Aaaa... Aaaa... Aaaa... (Îi privește pe rând în ochi și spune.) Aaaa... (E fericit și senin.) Aaaa... Aaaa... CASIERUL. (Rivalizând cu ȘEFUL

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
privesc în ochi și se înfruntă prin sunetele amplificate de ecou.) Aaaa... IOANA (Comportament de fetiță naivă, bate din palme etc.): O să ne jucăm! O să ne jucăm toată noaptea! ȘEFUL GĂRII (Dintr-o dată, serios.): Brrr! Ce frig s-a făcut! HAMALUL (Revenindu-și din extazul produs de ecou.): Ce să fie asta, domnule? CASIERUL (Către ȘEFUL GĂRII, pe urmele unor gânduri comune.): Credeți că... s-ar putea să fie... să fie... IOANA (Arătându-l pe CĂLĂTOR.): El a văzut și o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Credeți că... s-ar putea să fie... să fie... IOANA (Arătându-l pe CĂLĂTOR.): El a văzut și o pată albastră... ȘEFUL GĂRII (Implorator, către CĂLĂTOR.): Domnule, nu vă bateți joc de noi... Ați văzut într-adevăr o pată albastră? HAMALUL: A văzut-o! A văzut-o! Vă jur că a văzut-o! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Da, se vede acolo... Se face parcă tot mai mare... și mai albastră... Mai mare, mai subțire și mai albastră. HAMALUL (Către ȘEFUL GĂRII.): Sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
adevăr o pată albastră? HAMALUL: A văzut-o! A văzut-o! Vă jur că a văzut-o! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Da, se vede acolo... Se face parcă tot mai mare... și mai albastră... Mai mare, mai subțire și mai albastră. HAMALUL (Către ȘEFUL GĂRII.): Sunt semne sigure, domnule... A stat și ceasul gării... Niciodată până acum n-a mai stat ceasul gării.... CASIERUL: S-ar putea să fie... să fie... (Către ȘEFUL GĂRII.): Nu vedeți că apune soarele? IOANA: A bătut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
GĂRII.): Sunt semne sigure, domnule... A stat și ceasul gării... Niciodată până acum n-a mai stat ceasul gării.... CASIERUL: S-ar putea să fie... să fie... (Către ȘEFUL GĂRII.): Nu vedeți că apune soarele? IOANA: A bătut și vântul... HAMALUL: Au tremurat șinele, au tremurat câteva minute în șir... S-au zbătut... Se apleacă și pune urechea pe șine.) Auziți? Se zbat tot timpul... ȘEFUL GĂRII: Nu știu, nu știu... (Ceilalți îl privesc implorator pe ȘEFUL GĂRII așteptând să ia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
timpul... ȘEFUL GĂRII: Nu știu, nu știu... (Ceilalți îl privesc implorator pe ȘEFUL GĂRII așteptând să ia o hotărâre.) CASIERUL: Amintește-ți cum ți-au tremurat mâinile dintr-odată. Nu degeaba ți-au tremurat mâinile. Ție nu-ți tremură mâinile... HAMALUL: Zău, sunt semne clare... Am auzit un fluierat lung și subțire... ȘEFUL GĂRII: Cate păsări ai adunat astăzi?... HAMALUL (Fericit.): Multe, foarte multe... Vă jur. Foarte multe și unele se mai zbăteau încă, nu voiau să moară... Da. De aia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
CASIERUL: Amintește-ți cum ți-au tremurat mâinile dintr-odată. Nu degeaba ți-au tremurat mâinile. Ție nu-ți tremură mâinile... HAMALUL: Zău, sunt semne clare... Am auzit un fluierat lung și subțire... ȘEFUL GĂRII: Cate păsări ai adunat astăzi?... HAMALUL (Fericit.): Multe, foarte multe... Vă jur. Foarte multe și unele se mai zbăteau încă, nu voiau să moară... Da. De aia se zbăteau... Aveau o presimțire și nu voiau să moară... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Și eu, și eu... Am auzit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
auzit picături mari de apă căzând de la mare înălțime; pe tăișul cuțitului și despicându-se în două... CASIERUL (Surescitat.): Domnule, nu mai încape nici o îndoială... ȘEFUL GĂRII: Da, cred că e... cred că e... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ce? IOANA: Ce? HAMALUL: Spuneți, domnule! ȘEFUL GĂRII: Cred că se apropie... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Se apropie? Se apropie ceva? ȘEFUL GĂRII: Da, domnule, cred că se apropie un tren fantastic! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Explozie, efuziune.): Un tren! Un tren! IOANA: Un tren? Un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
PLOAIE: Se apropie? Se apropie ceva? ȘEFUL GĂRII: Da, domnule, cred că se apropie un tren fantastic! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Explozie, efuziune.): Un tren! Un tren! IOANA: Un tren? Un tren fantastic? N-am mai văzut niciodată un tren fantastic... HAMALUL: Chiar așa? Domnule, chiar așa? ȘEFUL GĂRII: Da, se apropie... Un tren cum n-ați mai văzut niciodată, un tren uriaș, un tren cum nu vă puteți gândi că poate să existe... CASIERUL: Trenul acesta, trenul acesta... (Emoție sufocantă.) Trenul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
sufocantă.) Trenul acesta trebuie să fie... trebuie să fie... simt că trebuie să fie... unul dintre ultimele... trenuri... ȘEFUL GĂRII (Ștergându-se de sudoarea de pe față.): Da, cred că el... ultimul tren posibil... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Cum? Ultimul tren posibil? HAMALUL: Ultimul tren? Se poate așa ceva? IOANA: Să plecăm! Să plecăm! (Bate din palme, își îmbrățișează tatăl.) Să plecăm repede... Să-mi fac valizele, tata, mai am timp să-mi fac valizele? ȘEFUL GĂRII (E transfigurat, e alt personaj.): Nu știu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
știu nimic. Știam că trebuie să vină, într-o zi, dar nu știu nimic mai mult... CASIERUL (Către ȘEFUL GĂRII.): Înseamnă că noi... că și noi... Că s-a cam terminat... ȘEFUL GĂRII (La fel, incert.): S-a cam terminat... HAMALUL: Să plecăm, domnule, să plecăm... (Arătând spre CĂLĂTOR.) A zis că el simte marea și c-o să ne ducă acolo, să vedem marea și c-o să ne spună tot... ȘEFUL GĂRII: Așa a zis? CASIERUL (Către CĂLĂTOR.): Așa ați zis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Vă jur că e apă, e apă! CASIERUL (Către ȘEFUL GĂRII.): Dacă a început să se vadă apa, dacă zice el că se vede apa... înseamnă că nu mai avem ce să facem aici... înseamnă că am putea și noi... HAMALUL: A zis c-o să ne arate cum să facem să călătorim prin ploaie... Așa a zis... CASIERUL: Așa ați zis? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Da, cu siguranță... acolo... acolo... Acolo e cu totul altceva, acolo v-aș putea arăta... tot ceea ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
același timp la aceeași picătură de apă și atunci... ar ploua de câte ori vrem noi... E atât de simplu, e atât de simplu să aduci picăturile de apă, la țărm... numai dintr-o privire... IOANA: Tată, vom număra picăturile de ploaie... HAMALUL: Vom călători prin ploaie, vom călători până la genunchi prin ploaie... Vom sta toată ziua cu picioarele într-o picătură de apă... CASIERUL (Către CĂLĂTOR, aerian.): Credeți, credeți? IOANA: Da, da... ne vom juca toată ziua, vom avea ecou, vom avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
astea sunt povești, sunt... (E abătut, înfricoșat, neliniștit, chinuit.) N-are nici un rost... (Către CĂLĂTOR.) Ce rost are, domnule, să ne amăgim, să ne amăgim, să ne amăgim... Ce rost are? CASIERUL: Poate că... totuși... (Către ȘEFUL GĂRII.) Eu plec! HAMALUL: Și eu plec! ȘEFUL GĂRII: Bine, bine... Mă lăsați singur... IOANA: Și eu plec! Vreau să mă satur de picături de apă! Vreau să-mi ud mâinile, vreau să-mi spăl mâinile de negru, da... (Plânge.) ȘEFUL GĂRII (Privește în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
plec! Vreau să mă satur de picături de apă! Vreau să-mi ud mâinile, vreau să-mi spăl mâinile de negru, da... (Plânge.) ȘEFUL GĂRII (Privește în direcția petei albastre.): Unde e, domnule, unde e blestemata aia de pată albastră? HAMALUL: Eu o văd! CASIERUL: Și eu o văd! IOANA: Uite-o, uite-o! Acolo! Se vede de o mie de ori! Se vede... ȘEFUL GĂRII: Minciuni. Minciuni?! Și ce dacă sunt minciuni?! Scoate un urlet de victorie și se repede

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
în acest timp CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE se plimbă ușor pe peron, apoi se așază pe fotoliul-leagăn și-și aprinde o țigară.) VOCEA IOANEI: Umbreluța mea! Bretelele! Hi, hi... VOCEA CASIERULUI: Să spargem bufetul! (Zgomote, sticle sparte.) IOANA: Tată, unde-s... HAMALUL: Aici! ȘEFUL GĂRII: Sunt bătrân, sunt prea bătrân... HAMALUL: Numai o gură... CASIERUL: Cine? IOANA: Eu! CASIERUL: Ale cui? ȘEFUL GĂRII: Toate, toate, toate! IOANA: Nu! Nu! HAMALUL: Cretin! VOCILE: Da, nu, da, nu... Acum! Vine! Un singur dop! Așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
pe peron, apoi se așază pe fotoliul-leagăn și-și aprinde o țigară.) VOCEA IOANEI: Umbreluța mea! Bretelele! Hi, hi... VOCEA CASIERULUI: Să spargem bufetul! (Zgomote, sticle sparte.) IOANA: Tată, unde-s... HAMALUL: Aici! ȘEFUL GĂRII: Sunt bătrân, sunt prea bătrân... HAMALUL: Numai o gură... CASIERUL: Cine? IOANA: Eu! CASIERUL: Ale cui? ȘEFUL GĂRII: Toate, toate, toate! IOANA: Nu! Nu! HAMALUL: Cretin! VOCILE: Da, nu, da, nu... Acum! Vine! Un singur dop! Așa, așa... Câte? Două! Trei! Una singură! Încă o dată! Încă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
VOCEA CASIERULUI: Să spargem bufetul! (Zgomote, sticle sparte.) IOANA: Tată, unde-s... HAMALUL: Aici! ȘEFUL GĂRII: Sunt bătrân, sunt prea bătrân... HAMALUL: Numai o gură... CASIERUL: Cine? IOANA: Eu! CASIERUL: Ale cui? ȘEFUL GĂRII: Toate, toate, toate! IOANA: Nu! Nu! HAMALUL: Cretin! VOCILE: Da, nu, da, nu... Acum! Vine! Un singur dop! Așa, așa... Câte? Două! Trei! Una singură! Încă o dată! Încă o dată! Patruzeci și patru... Un singur vârf ajunge. Așa? Așa! Arunc-o! Acum! Rupe-l! N-am nevoie! N-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Gura! Ehe... Chicineta... Are, are! Cheile, unde-s cheile! Ioanaaa... Da! Tțțț! N-o să vină! N-o să vină! Ne facem de râs! De unde știi? Porc bătrân! Aha! Apa s-a învechit... S-a învechit! Nu! Da! Nu! Da! Nu, nu! HAMALUL (Iese, cu două geamantane uriașe; s-a îmbrăcat în stilul unui comis-voiajor, neașteptat de elegant, totuși; își trântește geamantanele pe peron și se așază pe unul din ele; este obosit, dar fericit.): Ufff (Către CĂLĂTOR.) Ce sălbatici, domnule! CASIERUL (Apare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
de senzația locuibilului; în spatele personajelor care așteaptă trenul, gara, asemeni unei clădiri părăsite, aflate în ruină.) CASIERUL (Apropiindu-se de CĂLĂTOR.): Domnule... Permiteți un foc? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Vă rog... (CASIERUL se înclină, ia foc și-și continuă plimbările fumând.) HAMALUL: Oare, oare nu e cazul să... (Renunță.) ȘEFUL GĂRII (Apropiindu-se de IOANA.): Poate că ar trebui... poate... (Renunță.) IOANA: Nu... Nu... Deloc. (Pauză; personajele își caută de lucru sau se plimbă). CASIERUL (Reacționând la un sunet.): Auziți? HAMALUL: Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
fumând.) HAMALUL: Oare, oare nu e cazul să... (Renunță.) ȘEFUL GĂRII (Apropiindu-se de IOANA.): Poate că ar trebui... poate... (Renunță.) IOANA: Nu... Nu... Deloc. (Pauză; personajele își caută de lucru sau se plimbă). CASIERUL (Reacționând la un sunet.): Auziți? HAMALUL: Ce? CASIERUL: Se apropie. IOANA: Ai auzit tu? CASIERUL: Nu... Mi s-a părut. (Pauză; personajele evită să se adreseze unul altuia ori să se privească în ochi.) ȘEFUL GĂRII (Privindu-și, obsedat, ceasul.) Nu mai e mult. HAMALUL (Privind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]