1,576 matches
-
locale, acesta prosperă datorită dezvoltării economice și stabilirii unui sistem permanent de impozite care permite întreținerea unei armate permanente de 30 000 de oameni. La moartea lui Frederic-Wilhelm (1688), Austria trebuie să țină cont de această nouă putere. La nord: hegemonia suedeză În timp ce Habsburgii încearcă să-și impună hegemonia Europei occidentale și centrale, Suedia își instaurează dominația asupra Europei de nord. Apariția Suediei pe scena internațională la începutul secolului al XVII-lea dă impresia unui meteorit care surprinde puterile europene și
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
unui sistem permanent de impozite care permite întreținerea unei armate permanente de 30 000 de oameni. La moartea lui Frederic-Wilhelm (1688), Austria trebuie să țină cont de această nouă putere. La nord: hegemonia suedeză În timp ce Habsburgii încearcă să-și impună hegemonia Europei occidentale și centrale, Suedia își instaurează dominația asupra Europei de nord. Apariția Suediei pe scena internațională la începutul secolului al XVII-lea dă impresia unui meteorit care surprinde puterile europene și zdruncină echilibrul în Europa de nord și de
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
XVIII-lea, luptă victorios împotriva danezilor, polonezilor și prusacilor, Suedia este doborîtă și trebuie să accepte să-și cedeze cuceririle și dominația din Baltica danezilor și rușilor. În 1648, tratatele de la Westfalia puneau capăt războiului dus de națiunile europene împotriva hegemoniei Habsburgilor. Garanți teoretici ai echilibrului european, cele două principale învingătoare, Franța și Suedia, nu reușesc să facă față avantajelor conferite de poziția de arbitri ai continentului pe care le-o recunosc tratatele. Franța lui Ludovic al XIV-lea este cu
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
francezi reînnoiesc perspctivele, monumentele, statuile, în timp ce arhitectul francez Leblond, chemat la Sankt-Petersburg de Petru cel Mare (1716) deschide mari perspective inspirate de estetica clasică în noua;apitală a Rusiei. Această influență a clasicismului francez va fi mult mai durabilă decît hegemonia militară pe care, sprijinindu-se pe situația privilegiată obținută prin tratatele de la Westfalia și Pirinei, Ludovic al XIV-lea încearcă să o impună în statele vecine. Politica europeană a lui Ludovic al XlV-lea și războiul de succesiune Mîndru de
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
victoria militară pe care tocmai o obținuse împotriva francezilor. În această Europă cosmopolită de la sfîrșitul secolului al XVIII-lea, ideea de "națiune europeană" este pentru prima dată formulată clar. Mai ales, ea nu este concepută dintr-un punct de vedere hegemonie, ci dintr-o perspectivă mult mai apropiată de concepțiile contemporane. Filosofii sînt într-adevăr convinși, dincolo de granițele politice, de unitatea profundă a continentului european. Ei folosesc în mod frecvent expresia "uzanțe comune ale Europei" și susțin că aceste "uzanțe comune
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
a Europei, realizată de Franța înainte ca Revoluția și Imperiul să lase loc unei cuceriri militare și politice a continentului. Această dominație nu este scutită de reacțiile naționale, care arată că, în domeniul cultural ca și în domeniul politic, timpul hegemoniilor a trecut și că este încă timpul afirmării națiorale. Europa franceză și reacțiile naționale Incontestabila dominație morală și intelectuală a Franței durează pînă în 1760. Ea se datorează, fără îndoială, prestigiului de care se bucură în toată Europa puterea fanceză
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
noile concepții nu sînt atît de puternice încît să poată șterge forța sentimentului național și a interesului național, formate de-a lungul deceniilor de politică tradițională. În ciuda "noilor idei", războiul dus de Franța revoluționară se apropie repede de încercările de hegemonie din secolele al XVI-lea și al XVII-lea. Vechea teorie a "frontierelor naturale" cunoaște o recrudescență deosebită: "Republica franceză trebuie să aibă drept graniță Rhinul", scrie girondinul Brissot. Iar montagnardul Danton adaugă: "Granițele Republicii sînt trasate de natură. Noi
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
luminat, care modernizează Europa. Sistemul continental Între 1805 și 1811 prinde contur ideea sistemului continental. Imperiul francez nu-și alege drept obiectiv unificarea Europei, cum încercaseră s-o facă imperiile Antichității sau ale Evului Mediu, ci să-și stabilească o hegemonie mai mult sau mai puțin puternică, în funcție de cercurile de influență ale Franței. În întregime stăpînă pe teritoriile anexate, puternică în țările în care își manifestă direct autoritatea, cu o situație variabilă în țările cu autoritate familială sau în protectorate, ea
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
și cere compensații atunci cînd aduce servicii politicii lui Napoleon. Exasperarea împăratului în fața acestei rezistențe, singura serioasă de care se lovește în Europa, alături de cea a Angliei, se află la baza campaniei din 1812. Campania din Rusia trebuia să asigure hegemonia totală a Franței pe continent și să condamne Anglia la o izolare completă. Stăpînă aproape incontestabilă a Europei, Franța napoleoniană transformă continentul. Prin intermediul său, reformele moderne introduse în țară și în Imperiu se răspîndesc, dînd naștere Europei secolului al XIX
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
consideră că statul este cel ce trebuie să realizeze unitatea națiunii și nu comunitatea cetățenilor.80 Aceste concepții joacă un rol esențial în prăbușirea proiectului napoleonian asupra Europei. În fapt ele se trag din dominația franceză concepută pe tentativa de hegemonie a unei singure națiuni, care vrea să-și subordoneze întreg continentul. Apare astfel un puternic patriotism antifrancez prezentînd diferențe în funcție de țară și care duce la ruinarea dominației napoleoniene. Primul episod antifrancez are loc în Spania, într-o formă care amintește
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
să provoace o complexă trezire intelectuală. Tot la Berlin, scriitorul Wilhelm von Humboldt, fondează în 1810, o Universitate care se afirmă ca cea mai prestigioasă din întreaga Germanie și spre care se îndreaptă cei mai celebri dintre intelectuali. Făcînd insuportabilă hegemonia franceză, trezirea naționalităților va juca un rol fundamental în prăbușirea Imperiului napoleonian. Răspîndite de Franța, ideile naționale sfîrșesc prin a se întoarce împotriva ei. În 1811, revolta clocotește pretutindeni. Prăbușirea Europei napoleoniene Dominația napoleoniană este mai slabă decît pare. Bazată
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
împotriva vecinilor apropiați, dorința acestora de dominare înlocuiește vechea dorință de a unifica lumea creștină, prezentă în Evul Mediu. Dacă în secolul al XV-lea, Carol Quintul încearcă încă să redea substanță titlului imperial, ceilalți cuceritori își justifică dorința de hegemonie prin concepții ideologice universal valabile. În numele luptei împotriva ereziei și a dorinței de a recuceri terenul pierdut de catolicism, Filip al II-lea ; Ferdinand al II-lea de Habsburg încearcă să supună continenti voinței lor, iar Napoleon cucerește Europa ca
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
terenul pierdut de catolicism, Filip al II-lea ; Ferdinand al II-lea de Habsburg încearcă să supună continenti voinței lor, iar Napoleon cucerește Europa ca apărător al concepțiilor noi create de Revoluția franceză. Rezistența mișcările naționale împotriva acestor tentative de hegemonie este permanentă: paralel cu dezvoltarea statelor, se conturează o Europă a echilibrului, temperată de modificările de frontiere făcute de statele cele mai puternice, care încearcă să-și păstreze o independență bazată pe conștiința trăsăturilor lor specifice. Istoria politică a Europei
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
de la Westfalia și Pirinei....................................214 Partea a III-a (1660-1798) Clasicismul și Iluminismul la ora echilibrului european......................................................219 Capitolul 10 Europa la mijlocul secolului al XVII-lea.......................................................221 La vest: criza monarhiilor naționale.................................222 În centru: declinul Habsburgilor.......................................227 La nord: hegemonia suedeză.............................................229 La est: Rusia și Polonia prevestesc noi dezechilibre europene............................................230 Capitolul 11 Europa coalizată împotriva dominației lui Ludovic al XIV-lea (1660-1715)...............................235 Instalarea tipului de monarhie absolută............................236 Absolutismul economic....................................................240 Absolutismul religios........................................................242 Clasicismul, expresie a
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
pus bazele elenismului, adică ale simbiozei culturale și de civilizație între Orient și Grecia. Uniunea s-a destrămat însă curînd, iar statele care au luat naștere după moartea lui Ale-xandru (regatele elenistice) s-au angrenat într-o istovitoare luptă pentru hegemonie, care le-a făcut vulnerabile și le-a adus în situația de a fi cucerite de romani în secolele II-I î. Hr. Cultura Greciei Antice s-a remarcat în toate domeniile: știință, artă, filozofie, tehnică, mitologie, politică etc. Legată de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
își dă propriile legi (Rousseau), își creează propria suveranitate (Hobbes). Libertate totală tocmai fiindcă e drastic limitată, stabilindu-și ca orizont lumea naturalelor pentru a se proteja de instituțiile supranaturalului, de ceea ce, în acestea din urmă, folosea prestigiul absolutului pentru hegemonie mundană, război religios, călăuzire autoritară a conștiințelor. Libertate drastic limitată pentru că dimensiunea supranaturală a omului a fost astfel pierdută din vedere, nemaiaflîndu-și loc în spectacolul public al politicului, al societății și în cel al cunoașterii, pentru că proiectul uman în întregul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
tale își păstrează desigur noblețea, dar obiectul acestei dedicări nu mai e sacralizat, ci e resimțit ca proiect al indivizilor care își afirmă și își organizează existența-împreună. Biserica însăși a renunțat în genere la ideea că are de asigurat o hegemonie normativă asupra întregii societăți, pentru a recunoaște în schimb, din interiorul doctrinei creștine, libertatea religioasă și libertatea de conștiință a oricărei ființe omenești, fie ea creștină sau nu. Demnitatea și libertatea omului concret devin, în societățile Occidentului, valori ultime. Interesele
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
care subîntinde ideologiile politico-religioase fundamentaliste. Foarte asemănătoare între ele, aceste ideologii organizează grupul respectiv ca pe o enclavă de oameni perfecți, aleși, aflată în antagonism radical cu lumea exterioară, considerată deficitară. Dar e vorba despre o enclavă destinată să cucerească hegemonia asupra întregii societăți și să îi construiască viitorul. Potrivit noțiunilor propuse de studiile din seria de volume Fundamentalism comprehended. Martin E. Marty, R. Scott Appleby (eds.), Fundamentalism comprehended, The University of Chicago Press, vol. I-V, 1995. Exemplele menționate mai
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
perspectivă sociologică a religiosului. Ei impun religiei o definiție strict sociologică. Concep religia în termeni de putere, o reduc la performanțe colective cu impact politic, o definesc cantitativ prin predominanța ei în spațiul public, unde, într-adevăr, și-a pierdut hegemonia. Pe scurt, plasează religia într-o paradigmă secularizantă, care nu admite decît transcendențe secretate de umanul colectiv. Cu oricîte nuanțări, expresia ieșirea din religie definește o paradigmă condescendentă, de tolerare în modernitate a unui religios fragilizat. Pe de altă parte
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
între cele două se inversează. Religiei îi e recunoscut un rost în măsura în care dă memorie colectivă, repere morale, conștiință civică, legătură socială pe scurt, în măsura în care ajută la buna funcționare a colectivității în secol. Creștinismul însuși, dat fiind că și-a pierdut hegemonia în societățile moderne, e deseori tentat să-și pledeze cauza în fața noilor suverani, să considere istoria și socialul ca instanțe față de care să se justifice, ca paradigmă în care să se conceapă pe sine. S-a vorbit despre seducția exercitată
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
împotriva dominației religiei asupra societății, Luminile și Revoluția ridicaseră transcendența seculară a politicului. Acesta din urmă își trăgea prestigiul universal, unificator, eliberator tocmai din trăsăturile adversarului detronat. Odată cu instalarea democrației în societățile și în mentalul Europei, odată cu renunțarea Bisericii la hegemonia socială, acest prestigiu dobîndit prin opoziție a dispărut. Sublimarea politicii ca alternativă a religiei s-a epuizat pentru că a triumfat.2 După ce fusese subordonată statului în cursul secolului al XIX-lea, religia a fost separată de stat prin legea din
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
Aden), între anii 400-50 î.Hr. Regatul Hadramauth cu capitala la Sabwa (Sabota în scrierile antice) a funcționat de la mijlocul secolului al V-lea î.Hr. până la sfârșitul primului secol d.Hr. Regatele Qataban și Hadramauth s-au aflat cu intermitențe, sub hegemonia regatelor Saba și Main. Primul Regat Himyarit a avut capitala la Zafar (lângă actualul oraș Yarim, la 160 km. nord-est de Sanaa) și a durat între 115 î.Hr.-300 d.Hr. Acest stat s-a format prin extinderea hegemoniei tribului
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
sub hegemonia regatelor Saba și Main. Primul Regat Himyarit a avut capitala la Zafar (lângă actualul oraș Yarim, la 160 km. nord-est de Sanaa) și a durat între 115 î.Hr.-300 d.Hr. Acest stat s-a format prin extinderea hegemoniei tribului Himyar din zona Adenului (trib ce există și astăzi), asupra întregii regiuni sudice a peninsulei arabe, preluând cultura, limba și activitățile comerciale ale sabeenilor și mineenilor dinaintea lor. Al doilea Regat Himyarit a ființat între anii 300-525 d.Hr
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
comerciale între Mediterana și Oceanul Indian (de la sfârșitul secolului al XVI-lea), începe era decăderii puterii otomane. În tot acest răstimp, preocuparea europenilor pentru cunoașterea lumii arabe a fost minimă, având în vedere că acest spațiu rămâne izolat și “blocat” de hegemonia turcă pentru multe secole, astfel că scrierile referitoare la regiunile arabe sunt puține. În toată această perioadă, au fost constituite în spațiul arab diferite entități teritorial statale de către diverși conducători ai triburilor locale, care au sfârșit fie prin a fi
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
Coasta Piraților, Oman, Yemen, Somalia de nord (teritoriul Somaliland) erau protectorate britanice, iar Algeria și Tunisia, Djibouti erau posesiuni franceze; Marocul a devenit și el posesiune franceză din 1912. În 1897, respectiv în 1903, Ciad și Mauritania au intrat sub hegemonia Franței. În ultimele două decenii ale secolului al XIX-lea Sahara Occidentală, regiunea Rif din nordul Marocului și teritoriul Ifni au trecutsub stăpânirea Spaniei, iar din 1916 și fâșia Tarfaya din sudul Marocului a intrat sub jurisdicție spaniolă, în timp ce Somalia și
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]