709 matches
-
tătari. Din târg s-au alăturat 500 de ostași moldoveni împrăștiați de frig pe la casele lor, precum și negustorii și slujitorii domnești, chemați de domnitor. Atacați de tătari, austriecii au renunțat să mai asedieze Cetățuia și au coborât la podul de peste heleșteul aflat între mănăstirile Cetățuia și Frumoasa. Deși austriecii foloseau puști, iar tătarii foloseau săgețile și arcanele, în spatele austriecilor au ieșit ostașii aflați la Cetățuie purtând năframe albe la braț, pentru a se deosebi de cătanele moldovenești trădătoare. Lupta a durat
Crucea lui Ferentz () [Corola-website/Science/302069_a_303398]
-
un Minei donat de el în 1787 că lucrările le-a ""făcut cu însăși cheltuiala mea, căci am aflat biserica pustie și cu totul goală... căci n-am aflat nici rogojină să aștern, nici ușă să închid, nici moară, nici heleșteu; am găsit datorie de 1317 lei și patru moșii vândute..."". Printre altele, el a donat două Mineiuri și cartea "Faptele Apostolilor". La mijlocul secolului al XIX-lea, Mănăstirea Aroneanu avea în stăpânire mai multe moșii: Aroneanu și Zanea (jud. Iași), Armășoaia
Biserica Aroneanu () [Corola-website/Science/302623_a_303952]
-
în muncile agricole sau în războaie. Se conturează structura domeniului feudal, pământul fiind exploatat pentru profitul proprietarului-rezervă seniorală, iar pe de altă parte erau gospodăriile țăranilor dependenți. Rezervă seniorală cuprindea reședința seniorului, o parte a terenului arabil, pășunilor, viilor, pădurii, heleșteielor și lacurilor. Loturile de pământ lucrate de țăranii dependenți cuprindeau casele, grădinile de legume, parcelele de teren arabil. Unitatea de exploatare agricolă purta atunci denumirea de "mansă" în documente, în funcție de zona și de calitatea solului, având între 5-30 hectare. Țăranii
Economie și societate medievală () [Corola-website/Science/302703_a_304032]
-
cărui ruine se mai puteau încă vedea la începutul secolului al XX-lea. Printr-un testament din 5 iunie 1622, vistiernicul Simion Stroici a lăsat moștenire satul Miclăușeni "Lupului Prăjăscului și nepoatei mele Saftei, și fiului meu, la Gligorie, cu heleștee și cu prisăci și cu tot venitul, pentru că i-am luat spre dânșii ca să-mi fie ei ficiori de suflet". La sfârșitul secolului al XVII-lea (în 1697), urmașii lui Lupu Prăjescu, neavând urmași, au lăsat domeniul fraților Ioan și
Castelul Sturdza de la Miclăușeni () [Corola-website/Science/303984_a_305313]
-
amintește că: „"micuța avea o piele albă ca laptele și niște ochi mari, verzi, mereu uimiți. Iubea peste măsură florile, încă de când a făcut primii pași. Deși era atât de tăcută, îmi povestea că sta de vorbă cu nuferii din heleșteu, cu uriașele dalii, aliniate lângă peronul din fața castelului, unde trăgeau șirurile de trăsuri. M-a tulburat și mai mult când mi-a spus că visează colorat și că s-a împrietenit cu îngerul ei păzitor. A fost cel mai misterios
Regina Elisabeta a Greciei () [Corola-website/Science/304364_a_305693]
-
sau în spații deschise, etc. Acvacultura a fost dezvoltată cu mult timp în urmă, primele atestări privind creșterea peștelui apar în China și Japonia. Chinezul Fan Li scrie în anul 473 î.Hr, primul „Tratat de Piscicultură”. Chinezii introduceau în heleștee pentru îngrășat, peștii prinși din cursurile naturale de apă. În Europa, surse documentare atestă că originea pisciculturii datează din epoca romană și este în legatură cu propagarea creștinismului, în scopul respectării preceptelor religioase privind regimul alimentar. Comunitățile monahale au avut
Acvacultură () [Corola-website/Science/312513_a_313842]
-
În Europa, surse documentare atestă că originea pisciculturii datează din epoca romană și este în legatură cu propagarea creștinismului, în scopul respectării preceptelor religioase privind regimul alimentar. Comunitățile monahale au avut un rol important în dezvoltarea pisciculturii. În Rusia, primele heleștee cu cegă s-au construit în secolul al XIII-lea la mănăstirea Serghiev, iar în secolele XV și XVI se constituie mari crescătorii de pește. La începutul sec. al XIX-lea crescătoriile iau forma actuală, cele mai mari crescătorii aflându
Acvacultură () [Corola-website/Science/312513_a_313842]
-
a înrăutățit considerabil după 1918 când a fost nevoit să cedeze statului terenurile în scopul înfăptuirii reformei agrare. O statistică din 1914 arată că proprietățile sale cuprindeau 64.000 ha teren arabil, 23.000 hectare pădure, stațiunea Slănic Moldova, podgorii, heleștee, case, averi din care a putut construi și întreține spitale și schituri de pe tot cuprinsul Moldovei. Veniturile totale anuale se ridicau la 3,5 milioane lei, din care se întrețineau 840 paturi, se plăteau lefuri la 1400 salariati, pensiile la
Spitalul Universitar „Sfântul Spiridon” din Iași () [Corola-website/Science/312118_a_313447]
-
puține conifere, și este cunoscută în primul rând pentru stejari și teii bătrâni care o compun. În zona parcului au fost plantate și unele exemplare din specii de copaci provenind din alte regiuni. În parc se află un lac denumit "Heleșteul" (în trecut, "Lacul Hoților"). Lacul a fost amenajat la construcția parcului, pentru plimbări cu barca. Apa este adusă din râul Buzău printr-un canal care ocolește orașul. Pe lac există trei insule de dimensiuni aproximativ egale, pe una dintre ele
Parcul Crâng () [Corola-website/Science/311423_a_312752]
-
Vodă (1616-1619, 1623-1626) a dat un hrisov domnesc prin care "„vornicului Nestor Ureche, tatăl cronicarului Grigore Ureche i se reconfirmă posesia moșiei Ceplenița, toate satele din țara Moldovei și anume: 52 sate întregi, 45 părți de sate, 17 moșii, 6 heleștee, un loc de vânat, o prisacă, 45 fălci de vie în cele 19 județe ale Moldovei de pe atunci și satul Ceplenița, satul Buhalnița ce este mai sus de hotarul ceplenițenilor, cu vad și moară în râul Bahlui ce este în
Conacul Cantacuzino-Pașcanu de la Ceplenița () [Corola-website/Science/312431_a_313760]
-
din 1859 s-a înregistrat o populație de 623 persoane. La începutul sec. XX în Iezărenii Vechi (numiți pe atunci "Izereni") erau 72 de case cu o populație de 589 suflete. Încă din acea perioadă în apropierea satului era un heleșteu - lac amenajat pentru creșterea peștilor. Țăranilor le revinea 648 de desetine de pământ. Pe moșia satului existau vii și livezi. După unirea Basarabiei cu România, datorită reformei agrare din 1922, 155 de țărani au fost împroprietăriți cu 641 ha de
Iezărenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305122_a_306451]
-
ce avea 2 preoți, 1 dascăl, 1 pălămar, 157 de gospodării, 13 văduve, 29 de burlaci (în total 194 de bărbați). Krupenski deținea 550 de fălci de fâneață, 500 de fălci de pământ arabil, 350 de fălci de imaș, 1 heleșteu, 1 moară, 3 livezi. Ralli avea 750 de fălci de fâneață și 300 de fălci de pământ arabil. Teritorial satul aparținea Ocolului de Mijloc, Ținutul Hotin. Ulterior Corjeuții devin proprietatea generalului I. Nicoriță. Se presupune că în acea perioadă s-
Corjeuți, Briceni () [Corola-website/Science/305135_a_306464]
-
Pașcani este o localitate-centru de comună în Raionul Criuleni, Republica Moldova. Satul Pașcani a fost atestat la 13 martie, 1495. „Hodco Pascan a fost miluit cu pămîntul de pe Ichel cu heleșteu la fîntînă, Pașcani”. La 1824, 14 iulie - jaloba țăranilor din satul Pașcani, ținutul Orhei contra boierului Corcevschi. Denumirea satului Pașcani provine din antroponimul Pasco, Pascan. Satul Pașcani este o localitate în Raionul Criuleni situată la latitudinea 47.1672 longitudinea 28
Pașcani, Criuleni () [Corola-website/Science/305157_a_306486]
-
copii.Țăranii posedau pămînt de împroprietărire:1015 de desetine pe care predominau vii și livezi. Boierul Goilav deținea în sat 624 de desetine, în Sărată Nouă- 999 de desetine, în Sărata-de-mijloc - Hîtrești- 1579 de desetine. În sat mai era un heleșteu cu pește și o moară. Iată ce avea Sărată la începutul perioadei de runire cu regatul Romîniei, după reforma agrara din 1920. Sărată Nouă avea 122 de gospodării cu 254 de bărbați și 248 de femei; aveau o gospodărie boiereasca
Sărata Veche, Fălești () [Corola-website/Science/305171_a_306500]
-
cenușarele pe locul cuptoarelor de altă dată. Urmele trecutului îndepărtat le păstrează movilele din hotarul satului: Movila Săpata, Movila Tătarului. Denumirea localității reprezintă un toponim de origine hidrografica. Pe amplasamentul satului, în lunca rîului Căinar, se aflau mici lăcușoare și heleșteie, care au determinat și denumirea așezării. Pentru prima dată satul este menționat documentar la 1528, cînd marele voievod Petru Rareș “pentru dreapta și credincioasa slujba către țara” dăruiește armașului Marcu Ciuciuma o parte “de ocina pe valea Căinarului, în ținutul
Bulboci, Soroca () [Corola-website/Science/305206_a_306535]
-
de ogrăzi cu 732 de locuitori. Recensămîntul din anul 1897 fixă la Bulboci 990 de locuitori (485 bărbați și 505 femei). Dicționarul geografic al Basarabiei (1904) înregistra în satul Bulboci 214 case, 1028 de locuitori, o biserică, grădini, prisăci, două heleșteie. În 1911 ia ființă în apropierea localității satul Bulbocii Noi, sătul vechi numindu-se de acum înainte Bulbocii Vechi.
Bulboci, Soroca () [Corola-website/Science/305206_a_306535]
-
au devenit Moschei . La retragerea turcilor din București, în octombrie 1595, Sinan Pașa a prădat și a incendiat orașul. Noul domnitor, Radu Șerban, preferă Târgoviște ca cetate de scaun dar nu neglijează Bucureștiul și construiește în 1631 podul Șerban-Vodă, amenajează heleșteul Șerban-Vodă (astăzi parcul Carol). Radu Mihnea ridică mănăstirea Radu-Vodă care deținea câteva mahalale și în jurul căreia se grupează câteva prăvălii. Locuitorii mahalalelor sunt scutiți de dări cu condiția ca aceștia să lucreze numai pentru mănăstire. În timpul domniei lui Matei Basarab
Istoria Bucureștiului () [Corola-website/Science/306108_a_307437]
-
Românești. După ce și-a consolidat domnia, Radu Șerban a preferat Târgoviștea ca cetate de scaun (pentru a fi mai ferit de o eventuală invazie turcească), dar nu a neglijat nici Bucureștiul, unde a construit podul Șerban Vodă și a amenajat heleșteul Șerban Vodă, aflat astăzi în Parcul Carol I. Fapt remarcabil pentru acea epocă, voievodul a căutat să sprijine dezvoltarea economică a țării prin luarea unor măsuri pentru stingerea datoriilor dintre particulari și a despăgubirilor pentru „prădăciuni și furturi și jafuri
Radu Șerban () [Corola-website/Science/304794_a_306123]
-
de comună în raionul Ialoveni, Republica Moldova. Prima mențiune documentară despre existența satului Costești datează din anul 1573. În ea se spune că Ioan Vodă cel Cumplit întărește preotului Toader din Lapușna o jumătate din satul Costești, partea de sus cu heleșteul și moara în Botna, cumpărată de la Tudosia, fata Anușcăi, nepoata lui Drăgan Armaș, cu 800 zloți tătărești. Cu timpul satul Costești și-a lărgit hotarele și au apărut noi denumiri de mahalale. Din cele relatate mai sus Costache Răzeșul a
Costești, Ialoveni () [Corola-website/Science/305685_a_307014]
-
NNR) este de 79,50 m, suprafața la NNR este de 77 ha, lungimea este de 3,50 km iar volumul de apă de cca. 1,5 milioane mc. Denumirea lacului "Herăstrău" vine de la forma populară a denumirii fierăstrăului; lângă heleșteul cumpărat de Șerban-Vodă Cantacuzino se afla un fierăstrău de tăiat lemne pus în mișcare de râul Colentina. El s-a dovedit rentabil pentru moșie în fasonarea lemnului pentru construcțiile din Capitală. Lacul a fost amenajat prin asanarea, între anii 1930
Lacul Herăstrău () [Corola-website/Science/305790_a_307119]
-
57) "Soltoi - vale în jud. Bălti. Începe la poalele muntelui Măgura, Lungimea 30 km până la Prut. Aici sini așezate satele Ciolaceuca, Chirileni, Petresti și colonia germană Soltoi. Toate aceste sate se află pe partea dreaptă. În fundul văii se află 6 heleștee mari și 5 mici" (p. 204). "Soltoi, parau. Izvoraște de sub muntele Măgura Ungă s. Ciolaceuca și curge în fundul văii Soltoi, se varsă în Vladnicul. Are o lungime de vreo 30 km după hartă marelui stat major rus. Pe malurile sale
Chirileni, Ungheni () [Corola-website/Science/305794_a_307123]
-
de la Băjești, concepute după modelul reședințelor princiare din Constantinopol, vor crea o paradigmă a edificiului reprezentativ muntenesc, caracterizată atât printr-o înaltă calitate a materialelor și prelucrării cât și prin situarea pitorească, în mijlocul unor parcuri și în apropierea râurilor și heleșteielor. Cea din urmă caracteristică va influența dezvoltarea ulterioară a arcadelor și pridvoarelor ca elemente ale deschiderii spre natură. Despre restul edificiilor civile ale vremii se știe din păcate prea puțin. Casele de la Măgureni, construite între 1666 și 1667 de Păuna
Stilul brâncovenesc () [Corola-website/Science/305890_a_307219]
-
cu gîndul la pârcălabul Hristea, de la care, probabil, și se trage numele satului. În 1725 pârcălabul Carpuz (probabil, pârcălab de Orhei, s-a plîns că răzeșii de Hristici i-ar fi ocupat o bucată din moșia sa, Țipilova și un heleșteu. Nu aveau documente de hotărnicie. Dar "un Andrunache postelnic și Lazăr, tîrgovăț bătrîn din Soroca, au marturisit, că avînd Carpuz gîlceavă cu Hristicii pentru Țipilova începută mai înainte vreme, le-au arătat Grigorașcu Leca" pârcălabul, socrul lui Carpuzu că hotarul
Hristici, Soroca () [Corola-website/Science/305245_a_306574]
-
clădire mândră, care cuprinde o sală frumoasă și o sală de mâncare unde sufletul este ușurat de griji datorită veseliei priveliștii. De jur împrejur sunt grădini și o apă curgătoare care curge dintr-un izvor și se varsă într-un heleșteu din apropiere. Biserica este foarte frumoasă și este împodobită cu tot felul de ornamente, fiind zugrăvită atât pe dinăuntru, cât și pe dinafară. Într-un cuvânt, este o mănăstire domnească și este foarte prețuită în această țară pentru frumusețea sa
Mănăstirea Strehaia () [Corola-website/Science/313665_a_314994]
-
a fost sfințit la 16 septembrie 1923 prin așezarea unei cruci de stejar în prezența episcopului-vicar Ipolit Vorobchievici "Rădăuțeanul" și a ministrului de stat Ion Nistor. Terenul s-a dovedit a fi moale, aici existând odinioară un mic lac numit "heleșteul lui Tofănel". În anii următori au trebuit efectuate mai multe expertize ale terenului pentru a se determina soluțiile tehnice de construcție. După săparea fundației, aceasta a fost întărită cu o placă de beton armat, groasă de cinci metri, așezată pe
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Rădăuți () [Corola-website/Science/314826_a_316155]