934 matches
-
mai devreme în evoluția sa, luminozitatea era doar 70% din cea actuală. Soarele face parte din populația I de stele; a luat naștere în faza târzie a evoluției universului și astfel conține mai multe elemente mai grele decât hidrogenul și heliul (numite „metale”, în context astronomic) decât stelele mai vechi ce fac parte din populația a II-a. Elementele chimice mai grele decât hidrogenul și heliul s-au format în nucleele stelelor vechi care au explodat, așadar prima generație de stele
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
târzie a evoluției universului și astfel conține mai multe elemente mai grele decât hidrogenul și heliul (numite „metale”, în context astronomic) decât stelele mai vechi ce fac parte din populația a II-a. Elementele chimice mai grele decât hidrogenul și heliul s-au format în nucleele stelelor vechi care au explodat, așadar prima generație de stele a trebuit să dispară pentru ca universul să se poată îmbogăți cu aceste elemente. Stelele mai vechi conțin mai puține metale, în timp ce stelele născute mai târziu
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
sau giganții gazoși (uneori numite planete joviene), dețin împreună 99% din masa care orbitează în jurul Soarelui. Jupiter și Saturn au, fiecare, o masă de zeci de ori mai mare decât cea a Pământului și sunt formate preponderent din hidrogen și heliu; Uranus și Neptun sunt mai puțin masive (având sub 20 de mase terestre) și sunt compuși mai mult din ghețuri. Din această cauză, mulți astronomi cred că ei fac parte dintr-o categorie aparte, „giganții de gheață”. Toți cei patru
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
metalelor la temperatura ordinară nu au putut fi explicate prin statistica clasică. Statistica Bose-Einstein, admițând ocuparea unei stări de către un număr foarte mare de particule, echivalează cu o forță atractivă care favorizează condensarea. În cazul unui gaz de atomi de heliu, deși masa este mică, temperatura de prag este foarte scăzută; proprietățile neobișnuite ale condensatului de heliu la temperaturi sub 3 K sunt explicate ca fenomene de degenerescență.
Mecanică statistică () [Corola-website/Science/319326_a_320655]
-
unei stări de către un număr foarte mare de particule, echivalează cu o forță atractivă care favorizează condensarea. În cazul unui gaz de atomi de heliu, deși masa este mică, temperatura de prag este foarte scăzută; proprietățile neobișnuite ale condensatului de heliu la temperaturi sub 3 K sunt explicate ca fenomene de degenerescență.
Mecanică statistică () [Corola-website/Science/319326_a_320655]
-
pentru cele mai multe gaze factorul formula 79 la temperatura și presiunea ordinară. abaterile lor de la comportarea ideală, datorată degenerării sunt cu mult mai mici decât abaterile datorate forțelor intermoleculare și deci nu pot fi observate. Efectul degenerării poate fi observat în cazul heliului care are o pondere moleculară redusă, punct de fierbere coborât (-4,2 K); la presiunea atmosferică, rezultă pentru heliu formula 80, valoare suficient de mare pentru ca abaterea de la comportarea clasică să fie sesizabilă. Presiunea și energia unui gaz Bose sunt mai
Gaz perfect () [Corola-website/Science/309598_a_310927]
-
mult mai mici decât abaterile datorate forțelor intermoleculare și deci nu pot fi observate. Efectul degenerării poate fi observat în cazul heliului care are o pondere moleculară redusă, punct de fierbere coborât (-4,2 K); la presiunea atmosferică, rezultă pentru heliu formula 80, valoare suficient de mare pentru ca abaterea de la comportarea clasică să fie sesizabilă. Presiunea și energia unui gaz Bose sunt mai mici decât ale unui gaz perfect clasic (Boltzmann), la aceeași temperatură și același volum . Aceste proprietăți pot fi observate
Gaz perfect () [Corola-website/Science/309598_a_310927]
-
coloană verticală a tabelului. Există 18 grupe în tabelul periodic standard. Elementele unei grupe au proprietăți chimice și fizice asemănătoare, iar grupele de la extremitățile tabelului periodic chiar coincid cu anumite serii chimice, datorită faptului că ele au același orbital atomic. Heliul reprezintă un caz aparte: pe baza proprietăților chimice el este clasificat în grupa , deși are același orbital atomic cu . Numerotarea modernă recomandată de "International Union of Pure and Applied Chemistry" (IUPAC) se face cu cifre arabe (1 - 18), urmând ordinea
Grupă (tabelul periodic al elementelor) () [Corola-website/Science/297151_a_298480]
-
cu cea a lui Uranus, compozițiile ambelor planete fiind diferite de ale giganților gazoși mai mari, Jupiter și Saturn. Atmosfera lui Neptun este asemănătoare cu cea a lui Jupiter și Saturn prin faptul că este compusă în principal din hidrogen, heliu, urme de hidrocarburi și posibil azot, dar are proporții mai mari de apă, amoniac și metan. Astronomii îi clasifică uneori pe Neptun și Uranus ca „giganți de gheață” cu scopul de a sublinia aceste distincții. Interiorul lui Neptun, ca și
Neptun () [Corola-website/Science/298837_a_300166]
-
Pământului. Presiunea din centru este de 7 Mbar (700 GPa), aproximativ de două ori mai mare decât în centrul Pământului și temperatura ar putea fi de 5.400 K. La altitudini ridicate, atmosfera lui Neptun conține 80% hidrogen și 19% heliu. În atmosferă există și urme de metan. Benzi de absorbție proeminente corespunzătoare metanului apar la lungimi de undă de peste 600 nm, în zona roșie și infraroșie a spectrului. La fel ca și în atmosfera lui Uranus, absorbția culorii roșii a
Neptun () [Corola-website/Science/298837_a_300166]
-
efective de 4,480 K. Aceasta este mai rece decât cea de la suprafața Soarelui, conferindu-i o strălucire portocalie caracteristică stelelor de tip K. Este posibil ca steaua să fie variabilă. Metalicitatea, care este măsura altor elemente în afara hidrogenului și heliului, este aproape jumătate din cea a Soarelui. În 2011, a fost raportată o posibilă prezență a unei exoplanete orbitând steaua de către Byeong-Cheol Lee et al. Planeta a fost detectată folosind metoda vitezei radiale, bazată pe măsurători făcute în perioada 2003-2010
Alpha Arietis () [Corola-website/Science/328633_a_329962]
-
lămpii să fie pornită mai ușor. În 1962, un grup de cercetători științifici de la "Laboratoarele Bell" au descoperit acțiunea pozitivă a xenonului în lasere , iar, mai târziu, au descoperit faptul că sporul laserului era îmbunătățit de o mică cantitate de heliu adăugată amestecului. Primul laser cu excimer folosea un dimer de xenon (Xe) stimulat de un grupaj de electroni ce produc o emisie stimulată a unor raze ultraviolete de lungime de undă de 176 nm. Clorura de xenon și fluorura de
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
de xenon, în timp ce viteza atomilor de azot sau oxigen este mai mare. Prin urmare, xenonul scade rezonant frecvența tractului vocal în momentul inhalării. Acest fapt produce un timbru vocal scăzut caracteristic, adică efectul invers provocat în timpul inhalării unei cantități de heliu. Însă, ca și heliul, xenonul nu satisface nevoia de oxigen a unei vietăți. Xenonul este atât un asfixiant simplu, cât și un anestezic mai puternic decât oxidul nitros. În concluzie, multe universități nu mai admit ca demonstrație chimică inhalarea unei
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
atomilor de azot sau oxigen este mai mare. Prin urmare, xenonul scade rezonant frecvența tractului vocal în momentul inhalării. Acest fapt produce un timbru vocal scăzut caracteristic, adică efectul invers provocat în timpul inhalării unei cantități de heliu. Însă, ca și heliul, xenonul nu satisface nevoia de oxigen a unei vietăți. Xenonul este atât un asfixiant simplu, cât și un anestezic mai puternic decât oxidul nitros. În concluzie, multe universități nu mai admit ca demonstrație chimică inhalarea unei cantități de xenon, ce
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
în ceea ce privește masă lor. Cele mai cunoscute supergigante roșii sunt Betelgeuse și Antares. După ce își epuizează rezervele de hidrogen, stelele cu masa de peste 10 ori mai mare decât masă solară devin supergigante roșii, intrând în faza de ardere a resurselor de heliu. Aceste stele au o temperatură de suprafață foarte scăzută (3.500-4.000 K) și diametre enorme. Cinci din cele mai mari supergigante roșii cunoscute din Galaxie sunt VY Caniș Majoris, Mu Cephei, KW Sagitarii, V354 Cephei și KY Cygni, toate
Supergigantă roșie () [Corola-website/Science/314730_a_316059]
-
ca în imediata vecinatate a procesului de sudare să nu fie aer. Acest lucru se realizează prin intermediul gazului protector. Acest gaz poate fi de două tipuri, MIG (Metal Inert Gas) sau MAG (Metal Activ Gas). Gazele inerte, de exemplu argonul, heliul sau amestecuri ale lor se folosesc la sudarea metalelor și aliajelor reactive cum sunt cuprul, aluminiul, titanul sau magneziul. Gazele active se folosesc la sudarea oțelurilor obișnuite, de construcții sau înalt aliate. În cazul proceselor de sudare MIG/MAG electrodul
Sudare () [Corola-website/Science/308632_a_309961]
-
scafandru pentru asigurarea unui debit constant de aer. 1915: în timpul operațiunilor de ranfluare a submarinului F4 scafandrii US Navy utilizând echipament greu cu alimentare de la suprafață ating adîncimea maximă de 100 m. 1937: este consemnată prima scufundare realizată cu amestec heliu/oxigen (Heliox) în scopuri civile, cu alimentare de la suprafață, de către americanul Max Gene Nohl, care atinge adâncimea de 128 m în lacul Michigan. Tot într-o scufundare cu caracter civil, Jack Brown atinge adâncimea de 168 m în anul 1946
Scufundare cu alimentare de la suprafață () [Corola-website/Science/314000_a_315329]
-
mare de cunoștințe referitoare la tehnologia motoarelor Stirling, care ulterior au fost vândute ca licență altor firme. Deoarece ciclul motorului Stirling este închis, el conține o cantitate determinată de gaz numit "fluid de lucru", de cele mai multe ori aer, hidrogen sau heliu. La funcționare normală motorul este etanșat și cu interiorul lui nu se face schimb de gaz. Spre deosebire de alte tipuri de motoare nu sunt necesare supape. Gazul din motorul Stirling, asemănător altor mașini termice, parcurge un ciclu format din 4 transformări
Motorul Stirling () [Corola-website/Science/309545_a_310874]
-
oxigenul din aer avea tendința de a reacționa cu lubrifianții motorului, aceștia fiind îndepărtați de pe segmenții de etanșare, colmatând schimbătoarele de căldură și prezentând chiar pericol de explozie. Ulterior s-a constatat că anumite gaze cum ar fi hidrogenul și heliul prezintă și alte avantaje vizavi de aer. Dacă un capăt al cilindrului este deschis, funcționarea este puțin diferită. În momentul în care volumul închis între piston și cilindru se încălzește, în partea încălzită se produce dilatarea, mărirea presiunii, care are
Motorul Stirling () [Corola-website/Science/309545_a_310874]
-
limbi această diferență este importantă pentru transmiterea corectă a sensului cuvintelor, dacă în limba avută în vedere aceste sunete nu sînt "percepute" ca diferite ele vor fi tratate ca unul și același fonem. De exemplu, în limba română cuvintele "haină", "heliu" și "hidră" încep toate cu "h" și vorbitorii limbii române nu găsesc nici o diferență între aceste sunete. Acest "h" este așadar un fonem unic, notat de obicei cu simbolul . O analiză fonetică va stabili totuși că sunetele inițiale din cuvintele
Fonologie () [Corola-website/Science/299383_a_300712]
-
de obicei cu simbolul . O analiză fonetică va stabili totuși că sunetele inițiale din cuvintele amintite nu sînt identice, ele fiind articulate în locuri diferite pe calea vocală: "h" din "haină" este o consoană fricativă laringală notată "fonetic" , "h" din "heliu" este consoana fricativă velară , iar "h" din "hidră" este consoana fricativă palatală . Astfel de sunete care sînt diferite fonetic, dar identice fonemic, se numesc alofone. A se observa de asemenea că transcrierea sunetelor se face cu bare oblice atunci cînd
Fonologie () [Corola-website/Science/299383_a_300712]
-
credea că principala carcteristică a elementelor din grupa a VIII-a este inerția lor chimică totală. Inerția chimică a fost explicată prin configurația electronică specială a acestor gaze. Toate au stratul de valență complet ocupat cu câte 8 electroni (cu excepția heliului, cu strat de valență complet de doi electroni). S-a tras concluzia că această configurație electronică conferă o stabilitate deosebită, constatare care a fost generalizată ca regula octetului. Cercetări recente au arătat că unele gaze rare pot da combinații, uneori
Gaz nobil () [Corola-website/Science/303056_a_304385]
-
această cale din mineralul de uraniu, cleveita, Ramsay a constatat (1895) că acest gaz avea un spectru identic cu al unui element necunoscut pe atunci pe Pământ, dar pus în evidență cu mult timp înainte (1868) în Soare și numit heliu (din gr. "helios"=soare). După descoperirea heliului și a argonului, cu mase atomice (rotunjite) 4 și 40, Ramsay a atribuit heliului primul loc după hidrogen, în sistemul periodic, iar argonului primul loc după clor. Ținând seama de principiul de construcție
Gaz nobil () [Corola-website/Science/303056_a_304385]
-
Ramsay a constatat (1895) că acest gaz avea un spectru identic cu al unui element necunoscut pe atunci pe Pământ, dar pus în evidență cu mult timp înainte (1868) în Soare și numit heliu (din gr. "helios"=soare). După descoperirea heliului și a argonului, cu mase atomice (rotunjite) 4 și 40, Ramsay a atribuit heliului primul loc după hidrogen, în sistemul periodic, iar argonului primul loc după clor. Ținând seama de principiul de construcție a sistemului periodic, era de așteptat ca
Gaz nobil () [Corola-website/Science/303056_a_304385]
-
element necunoscut pe atunci pe Pământ, dar pus în evidență cu mult timp înainte (1868) în Soare și numit heliu (din gr. "helios"=soare). După descoperirea heliului și a argonului, cu mase atomice (rotunjite) 4 și 40, Ramsay a atribuit heliului primul loc după hidrogen, în sistemul periodic, iar argonului primul loc după clor. Ținând seama de principiul de construcție a sistemului periodic, era de așteptat ca în afară de heliu și argon să existe și alte elemente cu proprietăți asemănătoare, unul situat
Gaz nobil () [Corola-website/Science/303056_a_304385]