952 matches
-
să accepți, pur și simplu, această secvență bizară care se va așeza de la sine („Toată claritatea lumii absoarbe viața noastră" spunea, deloc gratuit, Blecher), sau poți să-i cauți, sfidat de inepția ei, totuși, familiară, cauze și efecte. Simple furtuni hermeneutice pornite pe un mesaj care s-a aflat, din pornire, după ele. Făcându-le, prin urmare, nu doar cu totul inutile, ci de-a binelea ridicole.
Mica Odisee by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6245_a_7570]
-
și an general al mentalităților, ci și an cel precis al culturii, ideilor, criticii și literaturii, intrate și ele an zodia revizuirilor, lucid acceptate, dar stăpânite - ca și atunci - de febră patimilor" (op. cît., pag.5 Din această perspectivă, demersul hermeneutic ăntreprins de Valentina Curticeanu pune ăntr-o lumină nouă opera și personalitatea criticului, incitându-ne, totodată, la o reevaluare a propriului nostru prezent cultural, prin prisma teoriilor lovinesciene. Este vorba, cu alte cuvinte, de o miscare dublu direcționată - dinspre prezent spre
E. Lovinescu - un critic mereu actual by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17482_a_18807]
-
se reduce la un mind game avînd ca miză obținerea puterii sub forma cunoașterii absolute conducînd la colonizarea sovietică a lumii și la o altă versiune a istoriei, vechi hituri ale războiului rece. Înțelepciunea ultimă constă în a te exersa hermeneutic în jurul poveștilor și artefactelor sacre fără să încerci să le posezi; știința oferă pentru cei rău intenționați instrumentul obținerii unui ascendent definitiv asupra celorlați exercitat abuziv, discreționar, fapt pedepsit întotdeauna exemplar. În ajutorul doctorului Spalko vine un vechi "prieten" al
Indiana Jones - ultimul cruciat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8433_a_9758]
-
creativ, cu toate că Gorzo nu pare să îl vadă în această lumină, multe exemple literare demonstrând deja asta - Imre Toth e doar una într-o pădure de pilde. Desigur, tipul de discurs practicat de Alex. Leo Șerban nu e doar unul hermeneutic, ci și unul - necesar - de recontextualizare a creației lui Tarantino. Clișeele integrate de el nu sunt întâmplătoare, ci sar în ochi, cer să fie recunoscute ca atare. În plus, sunt adevărate cârje pentru spectator, facilitându-i sutura. În plusul plusului
Omorâți-l pe Bill, dar cruțați-l pe Tarantino by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11438_a_12763]
-
de la origini pînă în prezent, de G. Călinescu și, respectiv, Istoria critică a literaturii române, de N. Manolescu) ale discursului critic care l-a ales drept obiect. În al doilea rînd, autoarea încearcă să ne arate cum s-au articulat hermeneutic, într-o sintaxa convingătoare, datele selectate de interpreți din producția lui Cantemir sub presiuni contextuale: mai precis, cum s-au construit reprezentările critice globale ale unei opere și ale unei personalități proteiforme. La limită, ambiția Adrianei Babeți este să proiecteze
Modelul Cantemir by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18198_a_19523]
-
Întrebarea își primește răspunsul în chiar primul paragraf al vegheat alesului titlu, parte din psalmul 103, "Preste luciu de genune...", cu care se deschide cartea. Psalm ales de autor să o și sfârșească, "închizând astfel, scrie Dan Buciumeanu, cercul ei hermeneutic cu aceeași referință la poetica tăcerii cu care s-a deschis." Suplu aplicat "naturii poeticului", deprins din traducerea mitropolitului Dosoftei, datată și localizată ca tipăritură în anul 1673, la Uniev în Polonia, răspunsul este de o necesară concretețe. El stabilește
Tensiunea lecturii by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13769_a_15094]
-
lirica noastră cultă și Psalmii lui David, cu textura lor densă de poezie. Ispititoare partitură pentru aspirația exprimării poetice a teologului cărturar, Dosoftei, personalitate eclesiastică în Moldova celei de-a doua jumătăți a secolului al XVII-lea. Ce "implică" actul hermeneutic pus în orizontul interpretării de Dan Buciumeanu? Relația, cu sentimentul unei revelații în lectură, de la textul Psaltirii la descriere, cercetare stilistico-poetică și notele care îl însoțesc. Acestea din urmă fiind adevărată rădăcină arborescentă a surselor de informare, multiplicată ferm: sursele
Tensiunea lecturii by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13769_a_15094]
-
i se ignoră grația în spirit. Trebuie însă văzut în aceste eforturi de statistică a textului pe care le întreprinde Barthes pe vremea cînd aspira la un statut academic mai mult decît afirmarea unui pozitivism sans rivages în contra unor idealisme hermeneutice. Pentru că, atunci cînd cuprinde cu centura tablouri textuale pentru a scoate în față cuvinte sau sintagme care pot fi măsurate, Barthes nu caută o formulă de uz general, ci un inconștient al formei. Or, întreprinderea aceasta vine dintr- o viziune
De ce zahărul e violent by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5441_a_6766]
-
noi, G. Călinescu poate fi încadrat în tipul Croce. Cu observația că istoria și critica literară nu sînt pentru el decît literatură cu și despre literatură. Literatură pe marginea literaturii. Operația, reușită deseori în plan estetic-literar, mi se pare totuși, hermeneutic vorbind, tautologică, de ordinul parafrazei. Criticul spune exact același lucru ca și scriitorul. Mai bine sau, adesea, mai prost...". Remarcăm de îndată neîncrederea reputatului teoretician în critică, derivată din suspiciunea sa față de factorii "literari" ce ar putea-o "infesta". Comentariul
Interogații critice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10535_a_11860]
-
carnația literară a textului. Romanul își conține propria hermeneutică, dar nu prin asimilare, ci prin parazitare. Nimic nu e de povestit, totul e deja de interpretat; lumea există nu pentru a ajunge într-o carte, dar pentru a valida constructul hermeneutic. Substratul ideologic al cărții nu mai e decelat abia de către comentatorul obiectiv pentru că autoarea supra-creează. Canalul critic de comunicare este, astfel, obturat. Rejectând subiectivitatea celuilat, literatura, de fapt, excomunică. Deși fără a fi radical în sensul gender-textualism, însă deseori autosuficient
Disertație de gen romanțată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11924_a_13249]
-
fi mult prea comod!? Proteicele falii sunt alibiul perfect pentru a susține, în plan literar, aproape orice. Într-un anume fel, Est-falia este un roman în filiație gidiană, dacă vreți: amânată din start, cartea este în bună parte propriul șantier hermeneutic, metaficțiune tricky, o disertație de gen romanțată. Numai că textul (emoționant în partea lui finală, cea mai bună) pierde deseori din spectacol prin prețiozitatea teoretică și prin construcția demonstrativă. Dan Lungu și Sorin Stoica sunt doi scriitori nefilologi, de formație
Disertație de gen romanțată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11924_a_13249]
-
care, la cele mai multe române polițiste este dezlegat an final misterul nu putea să nu-i repugne. Prin ce mecanisme ale schimbării gustului public a ajuns, ăn zilele noastre Sub pecetea tainei să intereseze an prim plan, ar necesita un popas hermeneutic ce ar avea an vedere aplecarea de astăzi pentru opera neterminata an genere. Ca probe ale acestei reveniri an forță stau două majore cărti-argumente, prima apărută la Cluj, ăn 1994 și purtând titlul românului matein, dar conținând, pe lângă acesta, două
Sub pecetea tainei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17468_a_18793]
-
noaptea mitică de Sînziene la români, 24 iunie - numită în titlul romanului - și noaptea istorică în care fusese înființată Legiunea Arhanghelului Mihail, 24 iunie 1927, ora 10 seara? Culianu făcuse această legătură într-o emisiune la BBC în românește". Cercul hermeneutic devine un cerc vicios: Romanul poate fi citit și într-o cheie astrologică sau alchimică, dar nu cred că enigmele lui profunde ar putea fi astfel mai convingător descifrate. O lectură politică neutră este imposibilă: ea va fi ori apologetică
Depinde de hermeneutică? by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15151_a_16476]
-
America lui Adrian Marino care îi găsește textele incriminate la Bibloteca Centrală din Cluj. După lectura lor, Culianu, tulburat, îi scrie o scrisoare: Am discutat cu unii și cu alții ce-i de făcut. Cred că trebuie să depunem strădanii hermeneutice, admițînd o contiguitate (dar nu o identitate!) greu de negat. Desigur, anumite fraze de nuanță șovină sînt supărătoare. Dar nu par dezastruoase. Din nou, depinde de hermeneutică." între "supărător" și "dezastruos" oscilează hermeneutica unui om dezorientat complet de trecutul profesorului
Depinde de hermeneutică? by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15151_a_16476]
-
de trecut. Acest drag îi procură o anume mândrețe senzorială, dar cu înțelesuri abisale. Pe cel mai profund dintre ele îl alintă și-i spune dor (sau, dacă nu rezistă tentației hipocoristice, doruleț!). Un fel de cosmetică a disperării. Pojar hermeneutic la lingurica ființei. Service existențial al sinelui. De întreținere. Care, în fine, odată descoperită și dezvoltată, îl împinge permanent la suprafață, făcându-l să țâșnească în zona turbionar-expresivă a cântecului. Desfășurat în rime îmbrățișate chagallnic. Euforistic. Aforistic. Aporistic. Cantautor: anonim
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
teorie modernă a lecturii critice îl apropie pe Ionesco de noțiunea dialogică a lecturii pe care o va dezvolta în hermeneutica sa Hans-Georg-Gadamer, dar și de scepticismul hermeneuticii filosofice contemporane a lui Stanley Cavell. În concepția lui Cavell, a înțelege hermeneutic o piesă shakespeareană înseamnă nu atît a-ți propune să cunoști și să explici un impersonal obiect de cercetare, cît a te confrunta cu un Celălalt al ficțiunii reale, cu o altă persoană autonomă". Însă punctul de plecare al ideii
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14138_a_15463]
-
de factură aparte. Clanul acesta nu are scopuri politice comune și nu reclamă relații de sînge, nu presupune proiecte culturale și nici măcar nu are nevoie de cunoașterea propriu-zisă față către față. Clanul acesta are un singur liant: afinitatea de tip hermeneutic, adică adîncirea, interpretarea și comentarea operei lui Noica. Așa se face că ceea ce-i leagă pe toți pînă la un grad de apropiere asemănător unei relații de rudenie spirituală este tocmai atenția dată operei nicasiene. Indiferent că le spunem cercetători
În contra presei de estradă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8372_a_9697]
-
ce survine în urma unei mode fermentate în jurul operei și personalității eliadești de după ’89, este sigur contraproductivă în spațiul literaturii. Miza eseului este, după cum mărturisește autorul, de ordin metodologic. Ștefan Borbely nu mai crede în eficiența interpretărilor „clasicizate și de tip hermeneutic”, în eforturile de decriptare a tuturor simbolurilor întâlnite în texte. Aceste abordări sunt un paliativ care, în esență, aglomereză lectura producând dezordine și confuzie în sistemul labirintic al semnificațiilor. Cifrul cu care se poate pătrunde în universul fantastic eliadesc este
Dincolo de evidențe by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13210_a_14535]
-
narativ este unul ezoteric, al realității necorticabile, al semnificației sacre. Această perspectivă teoretică nu este un import nediferențiat din exegezele altor autori, ci o experiență de lectură: „Rob, eu însumi, pentru o bună bucată de vreme, interpretărilor clasicizate de tip hermeneutic, am făcut, în ceea ce-l privește pe Mircea Eliade, decriptări simbolice și interpretări de substrat, convins fiind că această metodă este singura viabilă. Am ajuns însă, în cursul analizelor, la unele întrebări în aparență secundare, a căror recurență îmi sugera
Dincolo de evidențe by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13210_a_14535]
-
unei Dolto și sociologia unui Bourdieu, ieșite ambele direct din mantaua lui mai 1968, care acorda copiilor numai drepturi și părinților numai obligații, și care păcătuia printr-o suprainterpretare a sensului actelor copilului sau umane în general. Sunt celebre derapajele hermeneutice ale vremii: dacă un copil separa vagoanele unui tren de jucărie era semnul angoasei că părinții lui vor divorța. „Copiii noștri, acești tirani” se intitulează un interviu al psihologului Didier Pleux din același număr al lui Nouvel Observateur de la mijlocul
A murit J.-B. Pontalis () [Corola-journal/Journalistic/3953_a_5278]
-
Aceeași directețe frapantă a notației, susținută pe fundal de perspectiva ingenuă a unui copil mare, sunt recanalizate acum spre o viziune unitară. Oricât am încerca să evităm suprapunerile dintre autor și personaj, așa cum o face Daniel Cristea-Enache într-un balet hermeneutic inutil și greoi, Dósa își valorifică poetic „experiența” de work & travel cunoscută multor tineri români. Ce rezultă de aici e un extrem de puternic volum-concept, cu un imaginar traversat de o devenire picarescă. Nimic din America lui Andrei Dósa nu e
Window-shopping by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3163_a_4488]
-
fac perfect compatibilă cu sensibilitatea cititorului actual: "...interpretarea operei lui Hogaș chiar de aici ar trebui să pornească. Pentru că ea este nu atât sursa unor afirmații programatice (...), cât un document existențial - și, abia în felul acesta, prilejul destăinuirii unor chei hermeneutice. Document (...) al unui spirit (...) ironic și autoironic, ale cărui afirmații sunt construite pentru a fi răstălmăcite (...) Cine a văzut în Hogaș un homeric nu va fi greșit, dar bucuriile sale (...) sunt rodul inteligenței care își subordonează cultura" (p. 9). Este
Actualitatea unui "scriitor uitat" by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8406_a_9731]
-
cu suspiciune, ca un mod de evaziune din referențialiate, din "obiectivitate" - în fapt, cum știm, manipulate ideologic, utopic -, într-un formalism structural exhibiționist, eliberat de orice control și motivare extraestetică. Un nonconformist roman ideologic, spiritualist și nu materialist, simbolic, parabolic, hermeneutic și nu tezist, psihologic, sociologic sau politic, cum se impusese orizontului literar de așteptare, este evident în concepția lumii ficționale și a personajelor, prin care este prezentată. Personajele, aflate pe patul de boală și de moarte al existenței, sunt configurate
Proza lui Aurel Dragoș Munteanu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/9724_a_11049]
-
alta mirosim torțe, a stricnină/ și mulți nu ne mai regăsim în ograda familiei./ Iluminarea materiei? Irealitatea cuvântului? Se poate! Dar hârtia a uitat cum arată o aureolă." Câte o găselniță ușor prețioasă vrea să transforme melodrama realului în cerc hermeneutic: „Azi, după ce ai terminat exercițiul la bârnă/ exercițiul la paralele, lecția de extaz,/ zice traumatism total. Dar marionetele îți aduc la masă/ și alte lentile: dioptriile cresc./ Și vopseaua mărește și mai mult decalajul dintre evidențele mutual contradictorii." Anumite note
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13893_a_15218]
-
riguroasă metodă și o viguroasă calitate a provocării intelectuale". Aceste aprecieri - și interogații dubitative - revelează tocmai capacitatea criticului de a se lăsa fascinat și incitat totodată de ideile altora, dar, pe de altă parte, și disponibilitatea pentru construirea unor ipoteze hermeneutice noi, plauzibile, apte să explice resorturi ale literarității, structuri și forme expresive. Definitoriu pentru modalitatea critică a lui Ion Simuț este chiar stilul cărților sale, un stil marcat nu de rafinament și subtilitate exegetică alexandrinistă, de abundența mijloacelor de expresie
Paradoxurile revizuirii critice by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15353_a_16678]