949 matches
-
producției de bunuri este oarecum depășită de situația în care societatea se preocupă mai mult de producerea de semne și imagini decât de cea a bunurilor propriu-zise se va constitui ulterior în încă un motiv al distanțării de acest nucleu hermeneutic. Așadar, privită din perspectiva logicii sociale a consumului, Baudrillard susține că analiza poate fi realizată pe cel puțin două paliere: cel al procesului de semnificare și de comunicare (consumul reprezentând un sistem de schimb, dar și un limbaj specific) și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
început ale lui Jean Baudrillard, acest cod dominant este modelul teoretic marxist și semiotic, care îi trasează principalele cadre de interpretare a multiplelor fenomene, indiferent de aria lor principală de situare și înțelegere. Putem astfel vorbi despre un adevărat filtru hermeneutic de receptare și explicare a fenomenelor culturale, filtru alcătuit din schema noțiunilor și ierarhiilor marxiste. Într-o metafizică a codului, valoarea este pur tactică, având și ea structura unui cod care deține operațiile de comandă și de control, devenind un
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
mișcare și pentru care încadrările stabile reprezintă în general un nonsens. În urma acestei analize, am extras o altă direcție importantă pe care am asumat-o ca esențială tezei, și anume abordarea postmodernismului sub semnul unei categorii interpretative, al unui instrument hermeneutic. Importantă pentru demersul de față a fost considerarea postmodernismului drept filtru prin intermediul căruia sunt interpretate istoria, filosofia, discursul. Perspectiva aceasta a conferit retoricii un rol special, mulți critici considerând chiar că ea ar reprezenta cadrul cel mai prielnic de înțelegere
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
al copilului malefic. Există o întreagă galerie de cărți și filme ce au în centru imaginea unui puer maledictus, apt de a tulbura liniștea adulților sau chiar de a răzbuna spiritele celor morți din cauze violente. Dincolo de toate aceste chei hermeneutice, nu trebuie pierdut din veder faptul că, în Domnișoara Christina, ne confruntăm, pur și simplu, cu o poveste cu vampiri 96. Mai mult, faptul că Eliade își aranjează protagoniștii în dublete masculin-feminine nu trebuie să ne surprindă: Paul Barber, citat
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
M. Heidegger, ale francezilor P. Ricoeur sau M. Foucault în a doua jumătate a secolului trecut. Și la noi, domeniul hermeneuticii a atras tot mai multe spirite, care îi tulbură pe "oficiali". Durand a fost mai puțin interesat de "discipline hermeneutice". Contribuțiile medicului elvețian Theophrastus Paracelsus (1493-1541) l-au atras mai mult. Din ele reținem importanța acordată de acest medic și mistic renascentist viziunii imaginale prin evestrum (o sincronicitate ce se manifestă prin străbaterea instantanee a distanțelor, fără intermediari, acceptată și
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
La mijlocul secolului trecut, hermeneutica se prezenta ca un factor de echilibrare spiritual- umană în fața tot mai numeroaselor proiecte de înlăturare a dezamăgirilor umane atât de grave produse de marele război, genociduri și tragedii desfășurate în Europa și dincolo de ea. Mișcării hermeneutice i s-a adăugat sau invers, i-a precedat, după cum s-a văzut, hermetismul, care trimite la discipline ezoterice precum astrologia, alchimia, mistica, medicina alternativă, îmbinând cunoștințele cu ritualuri, rituri și culte învățate prin inițiere. Tradiționaliștilor cu intenții metafizice sau
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
publicat după 1989 din scrierile mai recente ale lui H.G. Gadamer, ale francezului P. Ricoeur și finlandezului von Wright, precum și alte volume despre interpretare, explicație și înțelegere (comprehensiune) a fenomenelor cultural-umane. Ele completează aspectele omise de alte perspective filosofice. Abordările hermeneutice rămân mai apropiate procedurilor literare decât celor științifice. Pe la începutul secolului al XIX-lea, Friederich Schleiermacher (1768-1834) rezuma hermeneutica la două tipuri de clarificări laice ale unui subiect teologic: explicația gramaticală și interpretarea tehnică a lui. (1) Procedurile s-au
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
culturale cu reformele instituționale este normată de regula depășirii anomaliilor, de manifestarea riscului paradoxului incomensurabilității paradigmelor și a altor aporii. Reținem ca pe o idee general valabilă precizarea dată de Gadamer tradiției: faptul că ea este o componentă a experienței hermeneutice din sfera istoriei, și mai puțin a experiențelor estetice și lingvistice asupra cărora s-a oprit acest filosof. În tradiție se exprimă distanțarea, înstrăinarea interpretului față de faptul istoric cercetat (în cazul nostru, ar putea fi însăși afirmarea științelor sociale în cadrul
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
un apărător al dimensiunii istorice în existența umană, cam în același fel în care a învățat acest lucru de la fostul său magister, M. Heidegger. (2, pp. 28-29) Pentru că istoria precede și devansează reflecția, nu textul și exegeza formează conținutul experienței hermeneutice, ci, cum am mai menționat, istoria. Dar M. Heidegger în principala sa lucrare (4, § 63) a arătat că este vorba de istoria metafizicii occidentale, care sub diferite forme este prezentă și influențează cam toate celelalte domenii ale vieții spirituale din
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
În concluzie, „das Symbol ist der Zusammenfall des Sinnlichen und Unsinnlichen, die Allegorie der bedeutungsvolle Bezug des Sinnlichen auf das Unsinnliche.“ Interesant este, în acest context, și modul în care sunt repartizate de Gadamer funcțiile teologice ale celor două concepte hermeneutice: alegoria joacă, în mod tradițional, un rol apologetic, în timp ce simbolul are o importantă funcție anagogică, ce se atașează la rolul său tradițional, de recunoaștere reciprocă a membrilor unei comunități. Gadamer analizează fundamentul acestei distincții, mai exact al preferinței esteticii secolelor
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
triumfal al învingătorilor este important: el clarifică, de fapt, modul în care răscumpărarea eschatologică aparține, în mod privilegiat, ruinei și marginalului, având ca miză actualizarea potențialităților rămase în derivă în urma eșecului istoric. „Profetul care privește în urmă“ nu pro cedează hermeneutic, ci filologic. Trecutul nu anunță în ma nieră tipologică viitorul care îl va „desăvârși“, ci dispune de pro pria salvare, ascunsă în failibilitatea sa ontologică. Ruina este răscumpărată nu deoarece pe ea se înalță noi edificii, ci prin persistența ei
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
al unui erotism provocator, filtrat printr-un mister facil, dar care păstrează o doză de ricanare și de maleficiu consumerist. Criteriilor propuse de John Reed trebuie să le adăugăm și un criteriu tematic mai puțin sondabil din punct de vedere hermeneutic, dar cu o anumită eficiență în aria reprezentării. Se remarcă recurența unor teme, precum cea a femeii fatale conexată cu tema lui diminutio capitis -, și a Salomeei drept ilustrare exemplară a sensibilității decadente în artele palstice, dar și cea corespunzătoare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cantona altfel sub aspect formal în imprecis, pe când decadentismul urmează o logică narativă, pornind de la nivelul reprezentării realiste, prin a distruge ordinea compoziției în fragmente independente. Recuperarea unității, a ordinii compoziționale a întregului solicită un act de interpretare, un act hermeneutic. Stilul decadent nu exclude prezervarea convenției realiste, dar procedează la o fragmentare a compoziției în subansambluri autonome, compoziție care se recompune ca întreg numai printr-un rapel interpretativ. "Mișcările inovatoare în artă în acest moment s-au orientat în general
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
intelectual și înțelegere"34. Cu alte cuvinte, pictura decadentă ar fi construită printr-o dublă acțiune, una de deconstrucție care vizează convențiile formale, dublată cu necesitate de una de reconstrucție, de restabilire a sensului ca reabilitare a întregului prin actul hermeneutic restaurativ. Pe cale de consecință, pictura decadentă este comprehensibilă, desfășoară un astfel de scenariu interpretativ care face posibilă decelarea unui sens unificator. John Reed pune accentul pe acest proces hermeneutic ca o work in progres și nu pe rezultatul lui, cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
reconstrucție, de restabilire a sensului ca reabilitare a întregului prin actul hermeneutic restaurativ. Pe cale de consecință, pictura decadentă este comprehensibilă, desfășoară un astfel de scenariu interpretativ care face posibilă decelarea unui sens unificator. John Reed pune accentul pe acest proces hermeneutic ca o work in progres și nu pe rezultatul lui, cu alte cuvinte, putem deduce de aici că John Reed ne semnalează o tensiune permanentă care constituie nucleul secret, tema generică a picturii decadente și care are în vedere fenomenul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
estetică a fragmentului, o emancipare a unității în detrimentul întregului, a detaliului în raport cu ansamblul. John Reed sugerează că această imagine de ansamblu constituie doar un efect de interpretare, ea nu există ca atare, ci se formează mental ca urmare a demersului hermeneutic. Prin urmare, nu avem de-a face cu un stil propriu-zis, precum Secesionismul, Art Nouveau, Modern Style, Stile Floreale, Lilien Still etc., ci cu o strategie de construcție-deconstrucție. Picturile devin "embodiments of "texts""35, pe cale de consecință, pictura se va
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
excesul ornamental. Centrul în jurul căruia se desfășoară procesul de restaurare a sensului este cum constată criticul unul vid, adevăratul centru se reduce la tensiunea pe care o întrețin aceste fragmente dizlocate ale întregului, asamblarea lor reface întregul numai în plan hermeneutic, nu și sub raport vizual. "Adesea ornamentate în exces, ele (tablourile) au utilizat acest ornament pentru a masca un vid central. Mai mult decât atât, ele au fost intens conștientizate ca atare"36. Un firesc horror vacui -, se știe că
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
extrem, potențial plictisitoare"48. În opinia lui John Reed, literaturitatea picturii lui Moreau ar decurge nu din împrumutul unor teme din literatură transpuse apoi în plastică, ci din cauză că solicită o reasamblare a întregului, o recuperare a coeziunii printr-un act hermeneutic, interpretativ. "Opera lui Moreau este literară nu numai pentru că își ia subiectele din operele literare, ci și pentru că solicită privitorului să interpreteze diferitele elemente ale compozițiilor lui. Își afirmă și dezvoltă motivele muzical"49. Relativ aproape de teoria lui John Reed
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
astăzi, în modernitatea târzie, maniera preponderent descriptiv-constatativ-repetitivă de a vorbi despre politică, partide și ideologii, în favoarea unei gândiri-acțiuni eco-sistemice,comprehensive și terapeutice? Este știut că, în cunoașterea socio-umană din perioada modernității târzii și-au făcut loc tot mai mult exegezele hermeneutice, demersurile relativist-contextualiste, epistemologia sistemistă a complexității. Într-o atmosferă intelectuală antipozitivistă, câștigă teren abordările anti-descriptiviste, de factură eco-sistemică și comprehensivă. În opinia mea, eterogenitatea faptelor socio-umane purtătoare de sens, interdependența obiectului și subiectului cunoașterii și acțiunii, cunoașterea prin intuiție sintetică
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
mai marginalizat, cu atat devenea mai grandilocvent" (2000, p. 12). Finalmente, Edward J. Ahearn punctează că "Blake sau persona să narativa [...] emană, într-adevăr, o deplină siguranță de sine" (1996, p. 22). Personajul "textual" Urizen deschide o profuziune de piste hermeneutice. Acolo unde O'Neill descoperă, nu fără justețe, ironie și "glume amare pe seama figurilor, a creatorului și a cititorilor" (1997, p. 6), un unghi de interpretare diferit ar putea identifica o serie de considerații vizionare privitoare la actul creației poetice
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
ei empirica, desigur, cât și etapele principale ale procesului de creație), este momentul oportun să examinez câteva dintre cele mai importante contribuții critice la tema viziunii blakeene. Cititorului îi va fi mai ușor să înțeleagă cum se pot genera ambiguități hermeneutice din confuzia pe care unii exegeți o fac între viziunile empirice și cele estetizate. După ce subliniază că ideea care subîntinde întreaga ontologie blakeană este viziunea, Harvey Birenbaum afirmă chiar că aceasta rămâne singura determinație ontologica pe care artistul o acceptă
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Simplitate. Oricât de paradoxal ar părea, operă de artă blakeană are în centru o simplitate dezarmanta, care este însă protejată de o complexitate formală. Poemele și anluminurile cu care se asociază acestea apar surprinzător de nesofisticate atât structural, cât și hermeneutic odată ce straturile de codificare auctoriala sunt îndepărtate succesiv, asemenea unor foi de ceapă 124. Schelling este de părere că "[s]implitatea (subl. în text, n.m.) este cel mai înalt element deopotrivă în poezie și în artele formatoare" (1989, p. 207
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
iadul. Totuși, importanța reală a numeralului 4 transpare abia când examinăm modelul vizionar cvadripartit al lui Blake. 3.6. Patru tipuri de viziuni În concepția formulată de Blake, există patru principale tipuri de viziuni, corespunzătoare unui număr similar de niveluri hermeneutice, care permit o interpretare cvadripartita a textelor poetice. Oricât de straniu ar părea prin raportarea acestui fenomen la centralitatea pe care el o deține în gândirea blakeană, pozițiile teoretice adoptate de exegeți în relație cu definirea celor patru clase vizionare
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Chapter 4, intitulată To the Christians, proclama credință de o viață a vizionarului în percepția imaginativa a religiei că exercițiu al libertății 206. În pofida unei linii ideatice relativ clare, poemul rămâne un document literar dificil. Curran enumeră câteva dintre obstacolele hermeneutice care-l pândesc pe cititorul avid să-i descopere sensurile: "bogăția referințelor biblice care caută să ajusteze mitul scriptural la tradițiile epice, [...] aluziile istorice extinse și [...] dezvoltarea propriului mit în episoade lungi" (1986, p. 176). Una dintre cele mai evidente
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
decât demersul unui spirit de sintez și al unei vocații sistematice cu neputinț de disimulat. Inteligentul și mobilul eseist se va fi speriat întrucâtva de implicația vdit a ambițioasei sale întreprinderi, formulând rezerva mai curând diplomatic faț de orice globalism hermeneutic și optând mai mult din oportunitate pentru un oarecare spirit de descentralizare. În realitate, ca și exaltarea sistemului și desconsiderarea lui trebuie, în definitiv, interpretat tot ca o prejudecat. Cci nimeni nu poate pretinde viziunii sistematice s integreze și s
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]