654 matches
-
cercetările lui Leonardo da Vinci (observații și experimente), Galileo Galilei (a influențat indirect hidraulica experimentală și a revizuit conceptul aristotelian al vacuumului), Evangelista Torricelli (barometrul), Blaise Pascal (a clarificat principiile barometrului, presei hidraulice și transmiterea presiunii precum și unele elemente de hidrostatică), Isaac Newton (viscozitatea), Henri de Pitot (a inventat un dispozitiv de măsurare a vitezei apei - tubul Pitot). Dezvoltarea hidraulicii a fost continuată de Daniel Bernoulli cu descrierea matematică a dinamicii fluidelor în lucrarea sa "Hydrodynamica" (1738), unde a enunțat și
Mecanica fluidelor () [Corola-website/Science/309561_a_310890]
-
definirea multor proprietăți și corespunde aproximativ la presiunea atmosferică la nivelul mării. La fel, presiunea se poate exprima în înălțimea unei coloane de lichid oarecare, mult folosită fiind apa: mmHO. Presiunea este dată de relația (vezi mai jos la "presiune hidrostatică"): Densitatea lichidului "ρ" nu se cunoaște exact, iar accelerația gravitațională "g" nu are valori identice în orice punct de pe Pământ, așa că în mod convențional se consideră "g" = 9,80665 m/s, iar pentru apă ρ = 1000 kg/m. Deși neacceptate
Presiune () [Corola-website/Science/309080_a_310409]
-
stagnare sunt legate de numărul Mach al fluidului. A se vedea și ecuația lui Bernoulli, care însă este valabilă doar pentru fluide incompresibile. Presiunea unui fluid în mișcare poate fi măsurată cu un tub Pitot, conectat la un manometru. Presiunea hidrostatică este presiunea datorită greutății unui fluid. unde: Este presiunea ipotetică a unui anumit gaz dintr-un amestec. Presiunea parțială corespunde în acest caz presiunii ipotetice exercitate de acel gaz dacă ar ocupa singur tot volumul amestecului de gaze, conform Legii
Presiune () [Corola-website/Science/309080_a_310409]
-
numește presiune. Comportamentul fluidelor poate fi descris printr-un set de ecuații parțial-diferențiale: ecuațiile de conservare a masei, a conservării impulsului, a momentului unghiular (ecuațiile Navier-Stokes) și a conservării energiei. Mecanică fluidelor are ca obiect studiul fluidelor, al gazelor și Hidrostatica pentru studiul mediilor lichide. Din punctul de vedere stării de agregare, fluidele se clasifică în: Din punctul de vedere al aplicării legii lui Newton, există:
Fluid () [Corola-website/Science/306300_a_307629]
-
Decompresia sau revenirea la presiunea atmosferică este acea parte a scufundării prin care scafandrul revine la suprafața apei (la presiunea atmosferică). Viteza decompresiei este dată de viteza de eliminare a gazului inert dizolvat în țesuturile organismului pe timpul expunerii la presiunea hidrostatică. Decompresia se poate realiza în două modalități: Pe timpul expunerii organismului uman la presiunea hidrostatică, conform legii lui Henry, gazul inert se dizolvă în țesuturi, fenomenul fiind în funcție de presiune, temperatură, durata expunerii la presiune și natura gazului inert din amestecul respirator
Decompresie (scufundare) () [Corola-website/Science/313552_a_314881]
-
revine la suprafața apei (la presiunea atmosferică). Viteza decompresiei este dată de viteza de eliminare a gazului inert dizolvat în țesuturile organismului pe timpul expunerii la presiunea hidrostatică. Decompresia se poate realiza în două modalități: Pe timpul expunerii organismului uman la presiunea hidrostatică, conform legii lui Henry, gazul inert se dizolvă în țesuturi, fenomenul fiind în funcție de presiune, temperatură, durata expunerii la presiune și natura gazului inert din amestecul respirator. Palierul de decompresie este oprirea scafandrului pentru un anumit timp la o adâncime mai
Decompresie (scufundare) () [Corola-website/Science/313552_a_314881]
-
în primul rând, aparatul autonom cu circuit deschis la care amestecul gazos expirat de către scafandru este eliminat în întregime în mediul acvatic exterior. Acest tip de aparat furnizează scafandrului aer numai atunci când acesta inspiră, la o presiune egală cu presiunea hidrostatică corespunzătoare adâncimii la care se află. Este folosit în scufundările sportive și tehnice, civile și militare, atât de scafandri amatori cât și de scafandri profesioniști. În secolele XVIII și XIX, o serie de inventatori au încercat să creeze astfel de
Aparat autonom de respirat sub apă () [Corola-website/Science/313554_a_314883]
-
verticală. Alt procedeu se referă la egalizarea, în timpul coborârii sub apă, a presiunii din interiorul vizorului și a presiunii din urechea medie cu presiunea exterioară corespunzătoare adâncimii la care se află scafandrul. Pe măsură ce scafandrul coboară sub apă, datorită creșterii presiunii hidrostatice, vizorul este presat pe figură. Acest fenomen se numește „placaj“ și poate provoca dureri faciale și chiar hemoragii. Pentru a evita apariția acestui fenomen, trebuie egalizată presiunea aerului din vizor cu cea a apei din exterior, prin suflarea de aer
Vizor () [Corola-website/Science/313633_a_314962]
-
barometrul și este egală cu presiunea exercitată de o coloană de mercur înaltă de 760 mm. Se numește și atmosferă fizică și are valoarea de circa o atmosferă în scară absolută (1 ata). Presiunea atmosferică scade cu creșterea altitudinii. Presiune hidrostatică - Presiunea exercitată de apă la o anumită adâncime. Se numește și presiune relativă. Presiune parțială - Este presiunea unui anumit gaz dintr-un amestec respirator, de ex. aer, nitrox, heliox. Presiunea parțială corespunde în acest caz presiunii totale exercitate de acel
Listă de termeni utilizați în scufundare () [Corola-website/Science/313566_a_314895]
-
se află un jug care permite fixarea acestuia la robinetul buteliei. Detentorul cu un singur etaj are două camere separate printr-o membrană din cauciuc. O cameră etanșă este în legătură cu aerul de respirat, iar cealaltă, prin intermediul unor orificii, permite presiunii hidrostatice ambiante să se exercite pe fața exterioară a membranei. Principiul de funcționare Aerul din butelie pătrunde în camera etanșă a detentorului prin intermediul unui clapet cu resort tarat, acționat de o membrană prin intermediul unui sistem de pârghii. Apăsarea asupra membranei, exercitată
Detentor () [Corola-website/Science/313717_a_315046]
-
se exercite pe fața exterioară a membranei. Principiul de funcționare Aerul din butelie pătrunde în camera etanșă a detentorului prin intermediul unui clapet cu resort tarat, acționat de o membrană prin intermediul unui sistem de pârghii. Apăsarea asupra membranei, exercitată de presiunea hidrostatică ambiantă, sau de depresiunea creată în camera etanșă pe timpul inspirației, acționează, prin intermediul sistemului de pârghii, asupra clapetului, provocând admisia aerului respirator. Aerul respirator, destins în aval de clapet, este îndreptat spre o duză dirijată spre axul racordului de inspirație, care
Detentor () [Corola-website/Science/313717_a_315046]
-
prevăzut cu două camere separate printr-o membrană și anume o primă cameră etanșă care, prin intermediul reductorului de presiune, este în legătură cu aerul comprimat de respirat și o a doua cameră neetanșă care prin intermediul orificiilor de intrare a apei permite presiunii hidrostatice ambiante să se exercite pe fața corespunzătoare a membranei. Piesa bucală este model Aquastop. Principiul de funcționare al detentorului este următorul: <br/br>Aerul la presiune înaltă, din butelia la care este racordat detentorul, pătrunde în camera etanșă a detentorului
Detentorul Mistral () [Corola-website/Science/313875_a_315204]
-
presiune înaltă, din butelia la care este racordat detentorul, pătrunde în camera etanșă a detentorului prin intermediul unui clapet cu resort tarat, acționat de membrană cu ajutorul unui sistem de pârghii. În faza de inspirație forța exercitată asupra membranei, creată de presiunea hidrostatică existentă la adâncime, și de presiunea rezultată în camera etanșă în timpul inspirației, se transmite, prin intermediul sistemului de pârghii, asupra clapetului, provocând admisia aerului comprimat respirator. Aerul comprimat destins în aval de clapet este îndreptat spre o duză dirijată în axul
Detentorul Mistral () [Corola-website/Science/313875_a_315204]
-
cele două fețe ale membranei prin eliminarea, în timpul ridicării, a surplusului de gaz respirator. Membrana de cauciuc este în echilibru, deoarece presiunea aerului din camera etanșă și presiunea apei din camera neetanșă au aceeași valoare și anume egală cu presiunea hidrostatică corespunzătoare adâncimii de imersie. Royal are o serie de avantaje cum ar fi: Dezavantajele detentorului Mistral Royal sunt: Acest detentor a fost unul dintre cele mai vândute aparate de respirat sub apă, fiind adoptat de marina militară franceză și utilizat
Detentorul Mistral () [Corola-website/Science/313875_a_315204]
-
loc în desfășurarea operației de sudare electrică subacvatică. Procese chimice Procese fizice Procese tehnologice - natura curentului electric: direct; - tipul învelișului electrodului: rutilic, acid sau bazic; - proprietățile substanței hidroizolante: etanșeitate, rigiditate, prezența elementelor ionizante; - diametrul electrodului: maximum 4 mm; - influența presiunii hidrostatice. - solidificarea: rapidă; - pătrunderea: depinde de curentul de sudare și crește proporțional cu presiunea hidrostatică; - defectele în cordon: incluziuni de zgură și pori, numărul porilor crește cu creșterea presiunii hidrostatice, iar la aceeași presiune depinde de intensitatea curentului de sudare, de
Sudare subacvatică () [Corola-website/Science/313907_a_315236]
-
natura curentului electric: direct; - tipul învelișului electrodului: rutilic, acid sau bazic; - proprietățile substanței hidroizolante: etanșeitate, rigiditate, prezența elementelor ionizante; - diametrul electrodului: maximum 4 mm; - influența presiunii hidrostatice. - solidificarea: rapidă; - pătrunderea: depinde de curentul de sudare și crește proporțional cu presiunea hidrostatică; - defectele în cordon: incluziuni de zgură și pori, numărul porilor crește cu creșterea presiunii hidrostatice, iar la aceeași presiune depinde de intensitatea curentului de sudare, de natura și tipul substanței hidroizolatoare; Echipamentul care se utilizează pentru sudarea pe uscat este
Sudare subacvatică () [Corola-website/Science/313907_a_315236]
-
rigiditate, prezența elementelor ionizante; - diametrul electrodului: maximum 4 mm; - influența presiunii hidrostatice. - solidificarea: rapidă; - pătrunderea: depinde de curentul de sudare și crește proporțional cu presiunea hidrostatică; - defectele în cordon: incluziuni de zgură și pori, numărul porilor crește cu creșterea presiunii hidrostatice, iar la aceeași presiune depinde de intensitatea curentului de sudare, de natura și tipul substanței hidroizolatoare; Echipamentul care se utilizează pentru sudarea pe uscat este utilizat și la sudura subacvatică în mediu umed : sursa de curent electric, cabluri electrice, electrozi
Sudare subacvatică () [Corola-website/Science/313907_a_315236]
-
crea o barieră invizibilă in jurul exteriorului unei structuri. După ce hidroizolarea fundațiilor s-a efectuat, devine foarte dificil de reparat deoarece presiunea apei este negativă (venind dinspre exterior spre interior). Dificultatea apare când o membrană nu poate rezista la presiunea hidrostatică din interiorul suportului și prin urmare se străpunge. Apa poate intra în fundație pe diferite căi inclusiv prin îmbinări, pereți sau pardoseli. Diferitele sisteme de hidroizolare a fundației tratează aceste probleme. Sunt multe sisteme disponibile cu diferite costuri, cu diferite
Hidroizolație () [Corola-website/Science/320447_a_321776]
-
de transpirație. Substanțele reziduale pot fi depozitate în frunzele care cad de pe plantă. Alte substanțe reziduale, care sunt eliminate de plante în timpul procesului de transpirație - rășini, seve, latex etc. - provin din interiorul plantei care sunt forțate spre suprafață prin presiunile hidrostatice și prin forțele de absorbție existente la nivelul celulelor din plante. De asemenea, plantele mai elimină și unele substanțe reziduale în solul din jurul rădăcinilor lor. Excrețiile sunt de culoare maro. De obicei animalele acvatice elimină amoniac direct în mediul înconjurător
Excreție () [Corola-website/Science/318985_a_320314]
-
ale experimentului, folosind substanțe diferite ca combustibil și diferite aparate pentru colectare (care produceau rezultate diferite), el a concluzionat că aerul poate trece prin mai multe substanțe decât credea el la început. Concluzia aceasta a fost „contrară cu toate principiile hidrostaticii cunoscute”. Această descoperire, împreună cu munca sa timpurie, a fost recunoscută mai târziu sub denumirea de difuzie gazoasă care, în cele din urmă, i-a ajutat pe John Dalton și pe Thomas Graham să formuleze Teoria cinetică a gazelor. În 1777
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
relevat câteva defecte, dar s-a estimat că motorul poate funcționa cu o presiune redusă la 340 kPa (3,5 kgf/cm²); când a fost livrată la Camden & Amboy, cazanul era garantat pentru (4,9 kgf/cm²). După câteva teste hidrostatice, personalul de la Smithsonian a început să creadă că locomotiva poate să funcționeze autonom. Elementele ce trebuiau reparate au fost reparate și testate apoi în Virginia în 1980. La 15 septembrie 1981, locomotiva a funcționat cu aburi pe câțiva kilometri de
John Bull (locomotivă) () [Corola-website/Science/320565_a_321894]
-
ramură a Mecanicii care studiază sistemele de forțe pentru stabilirea condițiilor de echilibru ale unui corp aflat în stare de repaus sau de mișcare, și această disciplină a Staticii este folosită în mai multe domenii cu denumirile aferente: Statica lichidelor (hidrostatică) - Ramură a hidromecanicii care studiază legile echilibrului fluidelor și ale corpurilor scufundate în ele; Statica gazelor (aerostatică) - Ramură a mecanicii fluidelor care se ocupă cu studiul echilibrului aerului și al gazelor în general, precum și cu construirea și cu dirijarea aerostatelor
Telecabină () [Corola-website/Science/322679_a_324008]
-
dintr-un rezervor ce conține PA care este inclus într-o membrana selectivă pentru apa. Membrana permite trecerea apei dar nu permite trecerea PA. Membrana polimerică are o mică deschidere prin care PA este eliberat ca rezultat al modificării presiunii hidrostatice din sistem. Un exemplu de astfel de preparat este implantul/minipompa Alzet și varianta de administrare orală Osmet utilizate în eliberarea controlată a medicamentelor. Un alt exemplu îl reprezintă sistemul cu eliberare osmotica Procardia XL, care prelungește eliberarea în timp
Eliberare controlată () [Corola-website/Science/322049_a_323378]
-
românește „apă”) și αὐλός ("aulos" - „țeavă” sau „conductă”), reflectând astfel importanța pe care o aveau în antichitate problemele transportului apei pe conducte. Primul nume legat de domeniul hidraulicii datează încă de pe timpul Greciei antice, atunci când Arhimede se ocupa cu studiul hidrostaticii ("Principiul lui Arhimede"). Remarcabilele construcții hidrotehnice ale romanilor (apeducte, diguri de protecție împotriva inundațiilor, canalizări, băi publice) s-au bazat pe cunoștințe de hidraulică, având un caracter predominant experimental. Dar problemele hidraulicii s-au conturat mai concret abia în secolele
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]
-
a avut loc începând din secolul al XVII-lea, când ideile lui Arhimede au fost reluate și duse mai departe de o pleiadă de oameni de știință. Astfel, Simon Stevin (1548-1620], matematician și fizician flamand, a avut contribuții majore în hidrostatică, descoperind legile presiunii lichidelor asupra pereților vaselor (inclusiv „paradoxul hidrostatic”: presiunea într-un lichid nu depinde de forma vasului care îl conține, ci numai de adâncime). Evangelista Torricelli (1608-1647), matematician și fizician italian, unul din elevii lui Galileo Galilei, a
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]