3,713 matches
-
carbon). Atunci când hipoglicemiile nocturne nu sunt recunoscute, glicemiile matinale sunt cel mai frecvent mici, iar insulinorezistența post-hipoglicemică produce hiperglicemii în prima jumătate a zilei (după micul dejun sau înainte de prânz) (40,3). Măsura rațională care se cere luată pentru corectarea hiperglicemiilor matinale este administrarea insulinei prandiale la cină și a celei bazale la culcare, cu cel puțin 2 ore mai târziu (3,10,13), urmând ca, apoi, dozele să fie ajustate separat (regimul C3A). Utilizarea analogului de insulină cu durată lungă
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
necesarul de insulină Lispro sau Aspart care "acoperă" 10 g hidrați de carbon se împarte 500 la doza totală de insulină pe 24h (pentru insulinele cu durata scurtă cifra care se împarte este 450). Atunci când se fac doze "corective" (pentru hiperglicemii interprandiale) trebuie să se țină cont de cantitatea de insulină încă neabsorbită de la injecția prandială anterioară. Se folosește "regula insulinei neutilizate" adică se consideră că în fiecare oră se "utilizează" 30% din doza administrată inițial (ex: dacă sau aministrat 9
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
90 min după începerea mesei. Evident, cu cât momentul determinarii este mai aproape de masă obiectivul glicemic este situat mai sus. Într-un recent Consensus Statement (6), ADA recomanda ca glicemia postprandială să fie monitorizată în următoarele situații: - atunci când se suspecteaza hiperglicemia postprandială, la pacienții care ating obiectivele glicemice preprandiale, dar al căror control glicemic, exprimat prin valoarea HbA1c este neadecvat. - monitorizarea tratamentelor dedicate direct reducerii glicemiilor postprandiale, la pacienții cu DZ tip 1 și 2 care fac tratamente cu medicamente care
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
dozărilor la 2 zile - câte o dozare la ore diferite, în zile diferite - efectuarea dozărilor recomandate într-o zi de lucru a săptămânii și una la sfârșit de săptămână. Autocontrolul permite pacienților și interpretarea corectă a simptomelor de hipo- sau hiperglicemie și diferențierea lor de cele produse de alte cauze. Controlul periodic al glicemiilor numai în cabinetele de consultații, la intervale de săptămîni sau chiar luni, (ceea ce se întâmplă, din păcate, încă frecvent în țara noastră), permite o evaluare foarte aproximativă
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
gastropareze, - Posibilitatea utilizării rezultatelor în scop educativ și de creștere a aderenței. -"Dezavantajul" care poate fi luat în discuție este faptul că determinările glicemice nu sunt vizualizate în timp real și nu există posibilitatea avertizării în caz de hipo- sau hiperglicemie. 113 Prezentare de caz În Figura 10.1 și 10.2. sunt prezentate două profile glicemice obținute prin aplicarea glucomonitorizării continue. Primul profil aparține unui student în vârstă de 22 ani, cu diabet zaharat tip 1, cu insulinoterapie intensivă (glargin
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
tip 2 în vârstă de 58 ani, sub tratament combinat insulină bazală și metformin, cu o valoare a A1c de 8,7 %. Analizând profilul glicemic și comparându-l cu jurnalul zilnic, s-a putut demonstra corelația între alimentația hipercalorică și hiperglicemie, între activitatea fizică și controlul glicemiei și influența stărilor emotive asupra glicemiei. (Figura 10.2)(2) 11. PARTICULARITățI ALE TRATAMENTULUI CU INSULINĂ 11.1. Insulinoterapia la copii și adolescenți Diabetul zaharat tranzitor al nou-născutului se datorează unei maturizări funcționale întârziate
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
deocamdată, în țara noastră), ea rămâne la latitudinea pacienților, eficiența controlului glicemic nefiind diferită (6,9). La un adolescent tratat cu injecții multiple pot interveni momente de diminuare a aderenței la tratament (de cele mai multe ori de cauză psihologică), care produc hiperglicemii persistente și episoade de cetoacidoză. Reducerea 116 numărului de injecții prandiale și creșterea dozei de insuline bazale (eventual, administrarea lor sub supraveghere), care să asigure o insulinemie care să prevină cetoacidoza, poate fi o soluție pentru depășirea acestor momente (1
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
diminuată de a deprinde cunoștințe noi - probleme psiho-sociale (depresie, izolare, negativism). Tratamentul cu insulină la gravide Asocierea între sarcină și diabet trebuie considerată și tratată cu seriozitate, dat fiind, în principal, riscul mare de complicații fetale. Aceste complicații sunt asociate hiperglicemiei, de aceea, obiectivul terapeutic major este controlul glicemic strict. Farmacoterapia diabetului zaharat în timpul sarcinii este reprezentată numai de insulină. Asocierea între sarcină și diabet poate surveni în două situații: - Apariția sarcinii la o persoană cu diabet zaharat (tip 1 sau
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
introducerea de prize multiple de insulină și autoajustarea acestora pe baza automonitorizării frecvente, sau inițierea insulinoterapiei prin pompa de insulină. Insulinoterapia prin pompa de insulină are ca și avantaje asigurarea controlului glicemic cu reducerea variațiilor glicemice, a hipoglicemiilor și a hiperglicemiilor postprandiale. Dacă se recurge la această modalitate de tratament, este recomandabil ca inițierea sa să se realizeze în perioada preconcepțională. Ulterior, în timpul sarcinii, ajustarea frecventă a ratei bazale și a bolusurilor este esențială, având în vedere creșterea necesarului de insulină
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
3 zile. Nu este necesară suplimentarea cu gustări, la nevoie se vor redistribui hidrații de carbon de la cină la culcare. Ajustarea dozelor se face prin creșterea fiecărei doze în parte, cu 2 unități sau cu 10 %, în funcție de valoarea glicemiei. Dacă hiperglicemia este prezentă pe tot parcursul zilei, se vor crește toate dozele de insulină cu câte 10 %, la interval de trei zile. Algoritmul de ajustare a dozelor de insulină pentru această treaptă terapeutică, este prezentat în Tabelul 11.2. Dacă după
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
post-operator -control metabolic și monitorizare postoperator. Controlul metabolic perioperator este extreme de important (1-3): -atunci când intervenția chirurgicală poate fi programată, preoperator se va îmbunătăți controlul glicemic, la nevoie prin internare cu o zi preoperator, -în cazul urgențelor chirurgicale, prezența hiperglicemiei severe, a cetoacidozei sau a stării hiperosmolare severe impune temporizarea intervenției 6-8 ore și terapie intensivă pentru ameliorarea controlului glicemic; Insulinoterapia și monitorizarea glicemică intraoperator. Asigurarea pre- și intraoperator a controlului glicemic, depinde de terapia anterioară, gradul controlului metabolic și
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
mmol -ritmul de perfuzie este în general de 80 ml/oră, se întrerupe la 30-60 minute 126 după prima mas. În funcție de valorile glicemice soluția GIK se poate ajusta: -crescând doza de insulină la 20 unități, în caz de obezitate sau hiperglicemie inițială, -scăzând doza de insulină la 12 unități, în caz de subpondere, hipoglicemii sau necesar redus de insulină, -ajustând prin creșterea sau scăderea dozei de insulinăcu 4 unități, în caz de hiperglicemie, respectiv normoglicemie sau tendințăde scădere. Monitorizarea glicemică se
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
la 20 unități, în caz de obezitate sau hiperglicemie inițială, -scăzând doza de insulină la 12 unități, în caz de subpondere, hipoglicemii sau necesar redus de insulină, -ajustând prin creșterea sau scăderea dozei de insulinăcu 4 unități, în caz de hiperglicemie, respectiv normoglicemie sau tendințăde scădere. Monitorizarea glicemică se face prin determinarea glicemiei capilare, la fiecare oră, cu ajustarea consecutivă a dozei de insulină sau a soluției de glucoză, obiectivele glicemice fiind 110 - 180 mg/dl (6-10 mmol/l) . În cazul
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
caz de pH <6.9 (evidență de nivel C); - Administrarea de fosfat poate fi recomandată în caz de disfuncție cardiacă, anemie, detresă respiratorie și hipofosfatemie <1.0 mg/dl (evidență de nivel A); - Evitarea edemului cerebral presupune corecția treptată a hiperglicemiei și hiperosmolarității, hidratarea corespunzătoare cu soluții saline izotone sau hipotone (evidență de nivel C); - Hidratare conform algoritmului (evidență de nivel A). Sindromul hiperosmolar hiperglicemic noncetozic (SHHN) De extremă importanță în tratamentul aceste stări este administrarea de lichide. Refacerea volumului circulator
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
vedere patogenetic și fiziopatologic prin (1,2,3): Scăderea progresivă a insulinosecreției din celulele beta pancreatice Apariția insulinorezistenței care se amplifică treptat Există multe discuții referitoare la momentul patogenetic de inițiere a diabetogenezei. Cert este că, în final, când apare hiperglicemia (glicemia bazală > 125 mg/dl; >6.9 mmol/l), toți pacienții au defecte în insulinosecreție, manifestate prin (2): Diminuarea și absența primei faze a insulinosecreției Pulsatilitatea anormală a insulinosecreției Creșterea secreției de molecule proinsulin-like Scăderea progresivă a răspunsului insulinic compensator
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
medicamentele care cresc sensibilitatea la acțiunea insulinei, adică metforminul și thiazolidindionele, sunt eficiente și în controlul glicemic postprandial (1). -Deficitul insulinosecretor joacă un rol major în diabetogeneză. El are un determinism complex. Între factorii care îl produc se numără chiar hiperglicemia. Când valorile acesteia cresc peste 140 mg/dl (8 mmol/l) insulinosecreția scade progresiv, accentuând creșterea glicemică. La o hiperglicemie peste 180-200 mg/dl (10.0-11.1 mmol/l) deficitul insulinosecretor este absolut. Fenomenul este cunoscut prin termenul de glucotoxicitate
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
insulinosecretor joacă un rol major în diabetogeneză. El are un determinism complex. Între factorii care îl produc se numără chiar hiperglicemia. Când valorile acesteia cresc peste 140 mg/dl (8 mmol/l) insulinosecreția scade progresiv, accentuând creșterea glicemică. La o hiperglicemie peste 180-200 mg/dl (10.0-11.1 mmol/l) deficitul insulinosecretor este absolut. Fenomenul este cunoscut prin termenul de glucotoxicitate. Rezultă că medicamentele care stimulează insulinosecreția, precum sulfonilureicele și repaglinida, sunt eficiente în combaterea glucotoxic ității, și deci în obținerea
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
care au modificat și rafinat conceptul terapeutic în diabetul tip 2 (3). Dacă insulinorezistența este anomalia inițială, ea va fi urmată de hiperinsulinemia compensatorie care va reuși menținerea glicemiei normale. Capacitatea compensatorie este limitată de factorii diabetogeni descriși. Apare treptat hiperglicemia > 125 mg/dl (> 6.9 mmol/l), glucotoxicitatea și, în final, deficitul insulinosecretor. Este posibil ca la unele persoane acesta să preceadă insulinorezistența. Cert este însă faptul că el este amplificat prin glucotoxicitate. Aceasta are însă și un efect nociv
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
deficitul insulinosecretor. Este posibil ca la unele persoane acesta să preceadă insulinorezistența. Cert este însă faptul că el este amplificat prin glucotoxicitate. Aceasta are însă și un efect nociv, și anume agravarea insulinorezistenței. În felul acesta se poate spune că hiperglicemia generează hiperglicemie. Indiferent cum s-a ajuns la creșterile glicemiei inițiale, adică la diabet zaharat, ele vor accentua deficitul insulinosecretor și insulinosecreția, amplificând valorile glicemice. Consecința terapeutică este clară: precocitatea intervenției. Ea va anihila efectul glucotoxicității, prevenind epuizarea funcției secretorii
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
Este posibil ca la unele persoane acesta să preceadă insulinorezistența. Cert este însă faptul că el este amplificat prin glucotoxicitate. Aceasta are însă și un efect nociv, și anume agravarea insulinorezistenței. În felul acesta se poate spune că hiperglicemia generează hiperglicemie. Indiferent cum s-a ajuns la creșterile glicemiei inițiale, adică la diabet zaharat, ele vor accentua deficitul insulinosecretor și insulinosecreția, amplificând valorile glicemice. Consecința terapeutică este clară: precocitatea intervenției. Ea va anihila efectul glucotoxicității, prevenind epuizarea funcției secretorii de insulină
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
derivate din aceste constatări fiziopatologice sunt: În cazul insulinorezistenței se vor prescrie medicamente de tip tiazolidindione și metformin Dacă predomină deficitul insulinosecretor se vor indica insulinosecretante de tip sulfonilureice și glinide Este posibilă existența unui profil glicemic global alterat, cu hiperglicemie pe toată perioada zilei, indicând simultaneitatea anomaliilor, ceea ce impune asocierea insulinosecretantelor cu metformin sau tiazolidindione. Uneori această asociere se prescrie ca terapie primară. Strategia farmacoterapeutică din diabetul de tip 2 trebuie să fie integrată în contextul patogenetic al sindromului X
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
microalbuminuria și ateroscleroza accelerată (2). Aceste anomalii se întâlnesc frecvent în momentul depistării unei persoane cu diabet zaharat tip 2, ceea ce înseamnă că ele preced anomaliile toleranței la glucoză. Consecința terapeutică derivată de aici este foarte clară (1-4): Concomitent cu hiperglicemia trebuie tratate toate componentele sin dromului X metabolic, adică : dislipidemia, hipertensiunea arterială, obezitatea, sindromul protrombotic. Pentru microalbuminurie nu există un tratament specific, ameliorarea ei rezultând din tratamentul conditiilor anterioare. Dacă există deja manifestările clinice ale com plicațiilor micro- și mai
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
să fie ajustată terapia. Se cosideră că, la un interval de 3-4 ani, un nou medicament trebuie adăugat, iar după aproximativ 10 ani insulinoterapia devine necesară pentru a obține un bun echilibru. Pe baza acestor considerente , bazate pe evidențe, managementul hiperglicemiei în diabetul zaharat tip 2 ar trebui efectuat în următoarele patru stadii (7,8): Stadiul I : optimizarea stilului de viață Stadiul II: monoterapia orală Stadiul III: terapia orală combinată Stadiul IV: insulinoterapia asociată sau nu cu medicația orală Se impun
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
al bolii, noi ajustări se vor impune. Obiectivele glicemice ale managementului clinic au fost prezentate în capitolul II (tabelul II.5). Reamintim că motivațiile controlului glicemic precoce și intensiv sunt: - ameliorarea calității vieții pacienților prin prevenirea și corectarea simptomelor specifice hiperglicemiei 138 - prevenirea complicațiilor cronice micro- și macrovasculare. În acest sens redăm în tabelul 13.1 stratificarea riscului vascular în funcție de parametri controlului glicemic. În practică, pentru aplicarea conceptului "stadializării terapeutice", s-a elaborat un algoritm sinoptic (fig.13.1) în care
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
a fost divizat în: insulinoterapia bazală cu sau fără asocierea terapiei orale insulinoterapia combinată, adică bazală și prandială, cu sau fără terapie orală asociată. -succesiunea stadiilor terapeutice va fi dictată de valorile glicemice și tabloul clinic, adică prezența simptomatologiei specifice hiperglicemiei, toate filtrate prin judecata clinică -timpul necesar evaluării succesului terapeutic este flexibil. Se sugerează a se lua în considerare (12): 4-8 săptămâni pentru stadiul I 12 săptămâni în cazul evaluării monoterapiei orale 4-8 săptămâni pentru evaluarea terapiei orale combinate 6-12
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]