962 matches
-
că Moldova este parte a națiunii vlahe: dux Moldavie partium seu nationis Wlachie. Tot de la scaunul papal provin alte mărturii ale identificării cu poporul român al locuitorilor moldoveni în Evul Mediu. Papa Pius al II-lea menționa, în cartea sa Historia Rerum ubique gestarum lacorumque descriptio, că „Valahia se întinde din Transilvania până la Nistru, Dunăre și Marea Neagră”. Deși nu folosește explicit termenul de „români”, pentru noi este relevant faptul că Sfântul Părinte se exprima în sensul unității etnice și lingvistice a
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
toți aceștia dintr-o fântână au izvorât și cură”. Despre românitatea moldovenilor și unitatea poporului român vorbește și Dimitrie Cantemir în două lucrări: Descrierea Moldovei și Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor. În 1717 Dimitrie Cantemir elabora și o scurtă lucrare numită Historia moldo-vlahica. Această mică lucrarea a servit ca model lucrării mai ample Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor. În introducerea celei din urmă domnitorul cărturar arăta: „însă acestea toate fiind de noi în limba latinească scrise și alcătuite, socotit-am că cu strâmbătate
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
împreună cu mărturia lui Ricardus, De invenția Ungaria Magna, în Izvoarele Istoriei Românilor, vol. V-VI, București 1935, după I. Schwandtner, Scriptores rerum Hungaricarum, vol. I, Vindobona, 1746. Contemporană și aproape de aceeași valoare, fiind scrisă după depozițiile unor martori oculari, este Historia salonitarum pontificum sau Historia Pontificum salonitarum et spalatinorum, în care sunt descrise atrocitățile comise de tătari în aceeași invazie, publicată de I. Schwandtner, în op. cit., vol. III, și în Monumenta Germaniae Historica, Scriptores, vol. XXIX. Nu mai puțin importante sunt
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
De invenția Ungaria Magna, în Izvoarele Istoriei Românilor, vol. V-VI, București 1935, după I. Schwandtner, Scriptores rerum Hungaricarum, vol. I, Vindobona, 1746. Contemporană și aproape de aceeași valoare, fiind scrisă după depozițiile unor martori oculari, este Historia salonitarum pontificum sau Historia Pontificum salonitarum et spalatinorum, în care sunt descrise atrocitățile comise de tătari în aceeași invazie, publicată de I. Schwandtner, în op. cit., vol. III, și în Monumenta Germaniae Historica, Scriptores, vol. XXIX. Nu mai puțin importante sunt însemnările lui Wilhelm von
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Documente privitoare la Istoria Românilor, vol. I/1, 1199-1345, București, 1887, p. 231-234, precum și ale călugărului dominican Ascelin (1246), care se află în același volum E. Hurmuzaki - N. Densușianu, I/1, p. 234-239. Tot așa de importante sunt apoi și Historia Tartarorum, Historie des Tartars, din anul 1247-1248, a lui Simon de Saint Quentin, publicată la Paris în 1965 de Jean Richard, și Historia Tartarorum de C. D. Bridiae Fratribus minoribus, din anul 1247, publicată la Berlin, în 1967. Secolele următoare
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
la Istoria Românilor, vol. I/1, 1199-1345, București, 1887, p. 231-234, precum și ale călugărului dominican Ascelin (1246), care se află în același volum E. Hurmuzaki - N. Densușianu, I/1, p. 234-239. Tot așa de importante sunt apoi și Historia Tartarorum, Historie des Tartars, din anul 1247-1248, a lui Simon de Saint Quentin, publicată la Paris în 1965 de Jean Richard, și Historia Tartarorum de C. D. Bridiae Fratribus minoribus, din anul 1247, publicată la Berlin, în 1967. Secolele următoare sunt acoperite
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
același volum E. Hurmuzaki - N. Densușianu, I/1, p. 234-239. Tot așa de importante sunt apoi și Historia Tartarorum, Historie des Tartars, din anul 1247-1248, a lui Simon de Saint Quentin, publicată la Paris în 1965 de Jean Richard, și Historia Tartarorum de C. D. Bridiae Fratribus minoribus, din anul 1247, publicată la Berlin, în 1967. Secolele următoare sunt acoperite, în mare, de cronicele interne și de cele redactate pe la curțile regale ale Poloniei și Ungariei și, în amănunt, de documentele
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
în două volume la București, în 1876, ea cuprinde știri despre tătari dinainte și după intrarea lor sub vasalitatea sultanilor de la Istanbul. Pentru stabilirea filiațiunii, în raport cu Gingis-khan, a tuturor comandanților tătari care au invadat Europa, de o mare valoare este Historie généalogique des Tartars, traducere în limba franceză a manuscrisului tătăresc a lui Abulgasi-Bayadur-Chan, publicat la Leyda, în 1726, de editorul Abram-Kallewier. Deși depășită ca informație, dar bine întocmită, este lucrarea, uitată acum, a lui I. A. Fessler, Die Geschichten der
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
și Ungaria, distrugerile săvârșite, direcțiile de retragere și începutul refacerii regatului maghiar și a Transilvaniei, după izvoarele apusene (p. 419-553). Date ample despre formarea Imperiului Mongol și a expansiunii lui, cu pătrunderea în China, Orientul Apropiat și Europa, găsim în Historie des Mongols dépuis Tchinguiz-Khan jusqu’à Timour-Bey ou Tamerlan, scrisă de Abraham Constantin Mouradgea D’Ohsson și publicată în două volume ed. I, în La Haye, la 1834 și 1838, și în patru volume, ediția II-a, la Amsterdam, în
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
partir de estas bases, realizaron derivados que entraron en el circuito general europeo. Como es natural, no puede perderse de vista la situación de los rumanos, como habitantes de un territorio perteneciente al espacio europeo y como partici-pantes en la historia europea y, por eso, los problemas que se refieren a su vida histórica, a su cultura y a su lengua serán traídos a colación cada vez que sea necesario. Además de esto, se impone la idea de ofrecer una imagen
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
discipline. Descoperirea de către Cantemir, într-o formă directă, a islamului sunnit și importanta sa sinteză despre diferențele dintre șiismul persan și sunnismul otoman nu au devenit în mod automat și descoperiri ale culturii române.Sistemul sau întocmirea religiei muhammedane sau Historia incrementorum atque decrementorum Aulæ ottomanicæ aveau să fie descoperite la noi mult mai târziu în raport cu data apariției lor. Iar când Iorga publică manuscrisul grecesc, descoperit în biblioteca de la Cotnari, al lui Vasile Vatatzès, ținând de genealogia Cantacuzinilor, despre călătoria și
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
ca prietenia sa cu Eliade să fie strânsă. 2. Åke Ohlmarks (1911-1984): istoric al religiilor, specialist în religiile spațiului siberian și arctic. Traducător și exeget al epopeilor medievale islandeze și scandinave. Dintre lucrările de acest gen, vezi: Handeln i Sveriges historia (1947), Eddans gudasånger (1948), Eddans hjältsånger (1954), Eddica minora (1955), Eddica Apocrypha (1959), Nostradamus profetior (1956). În celebra sa sinteză Studien zum problem des Schamanismus, Gleerup, Lund, 1939, Ohlmarks a descris șamanismul în termeni strict psihofiziologici, nu ca religie, ci
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Joint Theological Commission of the Church of South India and the Lutheran Churches, Madras, 1953; „Puñy³hav³cana”, OS 6 (1967); Arañy³nș and K³tukil³. Some Notes on the Goddess of Forests in India, Stockholm, 1961; Church and Shrine, Uppsala (Acta Universitatis Uppsaliensis, Historia Religionum 2), 1965. Pentru misiunea sa constantă de mediator în dialogul interreligios este relevantă lucrarea „The Passage III, 3.2.21-33 in BhaviÌya-Pur³ña”, prezentată la conferința-seminar de studii indologice, 12-16 octombrie 1980, despre concordanțele dintre anumite concepte sanscrite și termeni
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
primul dintre acestea. 2. Jan Bergman (m. 1999): egiptolog și istoric al religiilor. Lucrarea de doctorat susținută la Universitatea din Uppsala, Facultatea de Teologie, noiembrie 1968, este Ich bin Isis. Studien zum mephitischen Hintergrund der griechischen Isisaretalogien, Acta Universitatis Upsaliensis - Historia Religionum 3, Uppsala, 1968. 3. La Santa Barbara, invitat de Bob Michaelson, pentru câteva cursuri bazate pe Naissances mystiques... Vezi și însemnările din Jurnal II, februarie 1969. 4. „În această seară, invitați la masă ai lui Michaelson (...). Michaelson insistă, iar
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
stăpânesc românii, iar ungurii Belgradul sârbesc, noi nu vom putea avea nici o biruință”. Traducătorul a pus în notă „la 1462 muntenii stăpâneau Chilia și Moldovenii Cetatea Albă”. O interpretare care nu se baza pe nimic. P. P. Panaitescu reproduce din Historia Turcorum, din secolul al XV-lea, știrea potrivit căreia Ștefan cel Mare „a mers și s-a războit să ia cetatea Chiliei, care era a lui Vlad”. Această informație a îngăduit să se afirme că Vlad controla „întregul liman nordic
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
savanți consultanți". Călugărul Bartolomé de las Casas (1475-1566), care avea să-l însoțească pe Columb, împreună cu tatăl și un unchi, în cea de-a patra călătorie și care va redacta, pe la jumătatea secolului al XVI-lea, în importanta sa lucrare "Historia de las Indias", un rezumat al "Jurnalului" pierdut al Amiralului, afirma, în legătură cu decizia respectivei comisii, că "toți îl luau în râs"! Pleacă la Cordoba unde o cunoaște pe tânăra Beatriz Enriquez de Arana, țesătoare, care îi dăruiește un fiu, Hernando
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
Amiralului, afirma, în legătură cu decizia respectivei comisii, că "toți îl luau în râs"! Pleacă la Cordoba unde o cunoaște pe tânăra Beatriz Enriquez de Arana, țesătoare, care îi dăruiește un fiu, Hernando sau Fernando, cel care peste ani avea să scrie "Historia del Almirante Don Cristobal Colon" și care, fiind fiu provenit dintr-o legătură "nelegiferată în fața altarului", avea să fie principala cauză a refuzului Bi-sericii Catolice de a-l sanctifica pe Columb! Își oferă din nou proiectul regelui Portugaliei, precum și regelui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
lume. Cine ești dumneata, domnule Columb, și ce-ai făcut în urmă cu 500 de ani? A fost "Amiral del Mar Oceano" și a descoperit "Lumea Nouă"! A mai descoperit ceva: oul lui Columb! Povestește Girolamo Benzoni în cartea sa "Historia del Nuevo Mundo", apărută la Veneția la 1565, că aflat la un banchet dat în cinstea sa, un nobil comesean i-ar fi spus lui Columb că descoperirile sale ar fi putut fi făcute de oricine. La acestea, Amiralul a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
denumirile utilizate de localnici de "cojiba" sau "cohoba", iar "tobaco" era un instrument în forma de Y, folosit de băștinași la "tras fumul" prin introducerea sa în nări. Madrilenul Gonzalo Fernandes de Oviedo (1478-1557) și el cronicar al "Indiilor", în "Historia general y natural de las Indias", Sevilla, 1535, avea să descrie astfel o "partidă de fumat": "șeful de trib (cacique) a luat un mănunchi de tabacos, înalt de o șchioapă și subțire de un deget, răsucit cu o frunză și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
Abril, 2003. Ignacio Ramonet " Cien horas con Fidel", Ed. a 3-a. Oficina de Publicaciones del Consejo de Estado, Habana 2006. Percy Francisco, Alvaro Godoy, "Mi quierido FBI"... Francisco Lopez Civeira, Oscar Loyola Vega, Arnaldo Silva Leon, "Cuba y su historia", Editorial Gente Nueva, Habana 1998. Gianni Mina, "Un encuentro con Fidel". Oficina de publicaciones del Consejo de Estado, Habana 1988. Dollan Cannell, Kari Lia, "638 ways to kill Castro", documentar, Marea Britanie, 2006. Oliver Stone, "Comandante", 2003; "Looking for Fidel", 2004
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
Colecția MENTALITĂȚI, ANTROPOLOGIE ISTORICĂ, ISTORIE CULTURALĂ HISTORIA MENTIS 4 Seria Știin]e politice Coordonatorul colecției este Laurențiu Vlad William J. CONNELL (n. 1958, New York) este profesor, șeful catedrei "La Motta" de Studii Italiene, Departamentul de Istorie al Seton Hall University, New Jersey. Specialist în istorie europeană medievală
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
sociale și construcției statale în Florența renascentista. Este autorul unor prestigioase studii despre viața și opera lui Machiavelli. A realizat o nouă traducere a lucrării Îl principe Niccolò Machiavelli: The Prince with Related Documents (2005). Între lucrările personale: Giannozzo Manetti: Historia Pistoriensis (2011), Come ho imparato l'italiano (2007), La città dei crucci: fazioni e cliente în uno stato repubblicano del' 400 (2000). În colaborare cu Giles Constable a publicat: Sacrilege and Redemption în Renaissance Florence: The Case of Antonio Rinaldesch
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Giovan Girolami. Dopo mangiare giucherei, se havessi chon chi; mă non havendo, passeggio pella chiesa e per l'orto. Poi chavalcho un pochetto fuori di Romă, quando sono belli tempi. A nocte torno în casa; et ho ordinato d'havere historie assai, maxime de' Români, chome dire Livio chon lo epitomă di Lucio Floro, Salustio, Plutarcho, Appiano Alexandrino, Cornelio Tacito, Svetonio, Lampridio et Spartiano, et quelli altri che scrivono delli imperatori, Herodiano, Ammiano Marcellino et Procopio: et con essi mi passo
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
prin intermediul puterii executive și a jocului patronajului decât prin intermediul unei birocrații stabile, raționale și, de aceea, mai putin coruptibile. Bibliografie Antonelli, Giovanni, "La magistratură degli Otto di Guardia a Firenze ", în Archivio storico italiano, CXII, 1954, pp. 3-39. Arferuoli, Pandolfo, Historie delle cose più notabili seguite în Toscana et altri luoghi et în particulare în Pistoia, manuscris inedit în vol. 2, în Archivio Capitolare di Pistoia, ÎI, p. 392. Bădia, Iodoco del (ed.), "Salvalaglio", în Miscellanea fiorentina di erudizione e storia
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
tyranno" di Bartolo da Sassoferrato (1314-1357), Olschki, Firenze, 1983, pp. 131-146. Ricciardi, Francesco, Ricordi storici, în A. Chiti (ed.), Pacinotti, Pistoia, 1934. Rospigliosi, Giulio Cesare (ed.), Libro A di Richordi di Antonio di Taddeo Rospiglioxi, Mariotti, Pisa, 1909. Salvi, Michelangelo, Historie di Pistoia e fazioni d'Italia, 3 vol., 1656-1662, Forni, Bologna, 1978. Santoli, Quinto, "Giannozzo Manetti, Capitano di Custodia a Pistoia", în Bullettino storico pistoiese, XXVIII, 1926, pp. 47-56. Stone, Lawrence, The Crisis of the Aristocracy. 1558-1641, Oxford, Oxford University
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]