724 matches
-
Kuraghin, când doar războiul îi taie picioarele... Dubla natură a eroilor tolstoieni, prinși între instincte și în același timp detașare fatalistă de ele, mi se părea o sfâșiere a naturii umane care mă amețea și în același timp mă revolta. Homeric, cu forța cataclismului, simțeam că țâșnise din firea omului acel te omor și penibilă experiența morală alături de Platon Karataev. Teren al acestei dedublări aflam că a fost însuși Tostoi, care în clipa când soția lui bolnavă se pregătea să moară
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
simți prea singur și nici părăsit de familie.” „Dar, cu siguranță, o să-ți simt totuși lipsa, dumneata Nicolache.” „Drum bun, nepotache! Hai, mângâie-mi cocoașa! Se spune că poartă noroc. Îți promit un festin când ne vom revedea. Un chef homeric la malul apei, cu plachie de lin, ciorbă de știucă acrită cu zeamă de varză și ciupită, așa, cu un pic de hrean.” Când vorbea despre bucate, Nicolae se simțea invadat de grație. Pocnea ușor din degete și se sălta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Ulise săvârșește o acțiune de ordonare rituală a spațiului, realizând un microcosmos mandalic, organizat în cercuri concentrice - măslinul, patul, iatacul, palatul etc. -, având în „centrul de greutate” rădăcinile și trunchiul copacului sacru (Odiseea, XXIII, 214-288). în alte episoade ale textului homeric eroul va utiliza două instrumente, confecționate tot din lemn de măslin și tot în vederea răpunerii/organizării Haosului : o armă de răpunere a monstrului și o unealtă de edificare a corăbiei. „O boată verde de măslin” îi va sluji eroului pentru
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
II-lea î.e.n.) a eliminat 7 versuri (XXIII, 218-224) din acest episod, considerând că au un conținut inacceptabil. Mulți cărturari l-au imitat până în zilele noastre (W.T.H. Rouse, de exemplu, într-o recentă tradu- cere în engleză a poemului homeric). Alți exegeți au dat episo- dului în discuție o interpretare alegorică. Pentru un Georges Devereux, încercând să afle dacă eroul cunoaște „secretele patului”, Penelopa testează de fapt dacă acesta îi cunoaște „secretele de alcov” și „obiceiurile sale sexuale” (Georges Devereux
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
inconfundabil: puternic, impunător și plăcut, cu severitatea siguranței de sine. Când vorbea, vocea lui avea puterea și rezonanța care contribuiseră atât de mult la marele său succes. Rosti, cu un ușor zâmbet sardonic: - Ce credeți despre amazoanele mele? Râsul răsună homeric în încăpere. Evident că nu așteptase nici un răspuns, căci amuzamentul său încetă brusc și continuă fără pauză: - Un fenomen foarte curios, aceste femei. Și, am impresia, un fenomen tipic american. O dată luat, medicamentul nu mai poate fi contracarat; și consider
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
-mă cu o ceașcă de cafea.” ...Și V. suferind îl observ pe Doctorul cărunt cum stă lîngă mine sprijinindu-și blînd o mînă pe pieptul meu. Aș vrea să-l întreb dacă acum caută nemurirea. Ar izbucni într-un rîs homeric văzîndu-mă aproape înviat. Aș vrea să-i spun că eternitatea e o deschidere care decurge normal. Căci viața, deși e închisă în moarte, e o chestiune pe care nimeni n-o poate epuiza. Și nici o împlinire, cît de mare, nu
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
abolirea durerii, iat-o cum înflorește, neumană, deplină și atotstăpînitoare împingîndu-ne spre fericirea înjunghiată a indestructibilității din zero absolut.” Doctorul mă împinge în lături. „-Lasă-mă în pace!”-spune el. „-Ești nebun, nebun de legat. Nici tu nu știi ce crezi.” Homericul hohot de rîs ce mă scutură îl convinge, cred și mai tare că are dreptate. „-Ba, cred”-îi răspund și-mi place să-l văd cum se chinuie. „-Cred în unica și singura durere, de neîmpărțit, atotputernică și fără sfîrșit
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
tine nu te cheamă Domingo? — Ba da, domnișorule - răspunse Domingo deloc mirat de întrebarea ce-i fusese pusă. — Și de ce te cheamă Domingo? — Păi așa mă cheamă. „Bine, foarte bine - își zise Augusto -; ne cheamă cum ne cheamă. În vremurile homerice persoanele și lucrurile aveau două nume, cel pe care li-l dădeau oamenii și cel pe care li-l dădeau zeii. Cum m-o fi chemând Dumnezeu? Și de ce să nu mă cheme altfel decât îmi spun ceilalți? De ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Începe cu Ahile și se termină cu Alexandru cel Mare. De fapt, se Încheie cu nostalgia lui Ahile. Alexandru Învățase pe dinafară Iliada și, Îndrăgostit de Ahile, o purta mereu cu sine. CÎnd a ajuns la mormîntul pretins al eroului homeric, l-a acoperit cu flori și l-a Înconjurat strigînd: „Fericit Ahile care a fost iubit de un prieten atît de fidel și a fost cîntat de un mare poet”. După care a pornit mai departe să spulbere sub copitele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
o lume cu pumnale ascunse sub ramuri de mirt. E suficient, poate, să ne reamintim că, Întemeind noi cetăți, grecii au procedat adeseori ca la Milet, unde au omorît toți bărbații și apoi s-au Însurat cu văduvele lor. Eroii homerici ne lămuresc și În privința modestiei; ei nu se sfiesc să-și aducă elogii singuri. Iar un filosof care se considera fratele lui Apolo vroia să colinde lumea În sandale aurite, cu o mantie de purpură și cu o cunună de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
viață Vor răsuna cu mult tupeu Cu gura sa de cață. Cuvinte mari de ipocrit Pieri-vor în țărână Ca, dincolo, sub zăvorât N-ajungă, să rămână. Cu lacrimi ce ascund surâs, Cu surâs sub marii stropi, Uita-va în homeric râs, Va călca în alte gropi. 15 iulie 2004 AH! CÂT AM GREȘIT Sub fantastice imagini După nori purtați de vînt, Tot mai scriu versuri pe pagini, Deși palide-n cuvânt. N-am ajuns să mă astâmpăr Și de vis
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
de lipoveancă, mătrăguna pentru ferecat inimi, argintul viu al farmecelor cu gust necăjit, pentru că fusese săgetat de urină de fată mare și toate oglinzile sfărâmate ale copilăriei, alături de pleava rămasă intactă a nenumăratelor vieți anonime intrate deja în circuitul legendelor homerice. Deși ele nu aveau o vechime mai mare de 300 de ani, dar o consistență cât toate vârstele Lumii de la Facere până acum. Cineva a aruncat o piatră care a spart iluzia. Un hârleț uriaș a bătătorit cu latul mușuroiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
scrie un gând pe zi, concentrat într-un cuvânt, un semn de circulație sau o boare de vânt, fiți convinși că, în câteva ere sau semne zodiacale, Nilă va zbuciuma lumea din temelii prin noutatea și inversarea tuturor valorilor euclidiene, homerice, tantrice, vedice, somnambulice, asurbanipalice, alb-negru și color. Anihilarea sa din fașă n-a avut sorți de izbândă, dovadă că acum ne aflăm în altă lume (ceea ce Nilă anticipase) în care ne vedem trecutul participând activ la el, ca și când ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
place să se protejeze cumva cînd dau iama în canoane și legi ale compoziției, ori se distrează dînd peste cap principii ale cromaticii. Povestirea, privitul prin retina lui Ochilă, cea cu susul în jos, sfidarea proporțiilor și mai ales rîsul homeric care curge de-a lungul și de-a latul pînzei, sunt în mare punctele cardinale ale „naivilor”. De ce am luat-o pe la periferie ca să ajung la „cestiunea arzătoare” a prezentei cărți de proză? Pentru că bag seamă că năravul povestitului plastic
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
la gazda noastră cu prietenii din București, una din acele seri care o întristau pe gazdă: vezi Doamne, femeia dormea toată ziua singură acasă, învia după șase seara când se întorceau turiștii, și la zece-unșpe, cu un chef de vorbă homeric, urca prin camerele de la etaj să ne citească din poveștile ei adunate într-o viață, mai ales repovestiri ale parabolelor din Biblie - în fine, pe Antonia am cunoscut-o în ziua aceea când, după băută, trebuia să mă dreg cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
capiu de la pescuitul pe râurile și lacurile cele mari din Rusia asiatică, pe Baikal, pe Enisei, visează noaptea pești de zeci de kilograme cu burțile-n sus, transparente de li se văd înăuntru ciorchinii roz de icre. Din visele ăstea homerice, se scoală dimineața la patru, încă pe-ntuneric, își trage-n picioare ghetele vechi (ca să nu piardă timpul nici nu se mai dezbracă seara pentru culcare) și pornește cu barca în larg. Se întoarce pe la opt, când soarele de vară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
să plătească cinci milioane întreținere, era totuși topos-ul primului roman al lui T., al romanului pe care nu l-ar fi putut publica decât economisind banii de la întreținere, adică mutându-se într-o casă ce nu mai corespundea descripțiilor homerice. Aici, cercul de cunoștințe întâmplătoare, cu care probabilitatea să mai dai vreodată ochii este redusă la minimum, s-a lărgit până la dimensiunile unui târg de provincie. Ies repede din crâșma de cartier, zdrăngănind clopoțelul de deasupra ușii, apăsat aproape fizic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
închipuirea mea, se conturau simplu: Dolly va veni și voi petrece cu ea câteva ore agreabile, iar alături, Mihaela va crăpa de ciudă știind că la mine se află o fată care n-a venit pentru a-i citi poemele homerice. Dolly, e adevărat ― venise. Zărind-o, am avut din prima clipă o tresărire de neplăcere. Mai exact, o strângere de inimă. Parcă aș fi vrut să nu vină. Se dezbrăcase repede, cum avea obiceiul, și nu mă repezisem s-o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
fiu atent, mereu, să nu calc pe vreo viperă. Mi-am adus aminte că, la Micene, și morții erau omorâți. Cadavrul lui Agamemnon a fost mutilat pentru ca umbra lui să nu se poată răzbuna. Așa a arătat, prin urmare, omul homeric, crud, hrăpăreț, incult și răzbunător? Din niște potentați primitivi, lacomi de pradă, Homer a făcut niște eroi bravi. Din niște neciopliți, a făcut primii cavaleri ai Europei, în stare să se bată zece ani pentru o femeie. Perfect, domnilor, să
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
numai proștii au regrete. La Salamina, am căutat, cum ar fi făcut, poate, orice romantic, mormântul lui Ajax. Cu riscul de a-i amuza pe specialiști, recunosc că mi-a plăcut să mă las înșelat de ce spunea Pausanias; că eroul homeric ar fi fost îngropat pe această insulă stâncoasă și că mormântul ar fi pe jumătate acoperit de mare. Apoi, n-am rezistat să nu caut florile albe, cu pete sângerii, care ar fi apărut după moartea lui Ajax. Dar, mai
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
doarmă cu Iliada alături, ca Alexandru cel Mare, a găsit tezaurele atrizilor călăuzindu-se strict după detaliile furnizate de Homer, dar am bătut în retragere la un moment dat. Mi s-a părut straniu să te căsătorești după un rit homeric și să-ți botezi copiii cu nume luate din Iliada. Aceasta m-a silit să admit că, pentru mine, "emigrările antice" sunt, mai degrabă, un pretext de care am nevoie ca să-mi țin în frâu impulsurile pesimiste. De altfel, mi-
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
și anume imaginea primordială a Pămîntului-Mamă. Această imagine se întîlnește peste tot, sub forme și în variante nenumărate. Este binecunoscuta Terra Mater sau Tellus Mater din religiile mediteraneene, care dă naștere tuturor ființelor. Voi cânta Pământul - se spune în imnul homeric Pământului (1 și urm.) -, mamă universală cu temelii trainice, străbună care hrănește la sân tot ceea ce există... Tu poți da viață muritorilor, și tot tu le-o poți lua..." În Choeforele (127-128), Eschil slăvește la rândul lui Pământul care "zămislește
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ia măsuri de prevenire a catastrofei. Fără un asemenea compromis, se declanșa rapid conflictul între jucători, chiar și armat. Așadar dacă vestea morții lui Agamemnon ar fi făcut înconjurul mapamondului în câteva secunde, n-ar mai fi luat ființă mitul homeric și mai apoi, nici tragedia cu pricina. În acest caz, cu toate că s-ar fi descoperit încă de-atunci termenul „stres”, n-ar mai fi existat povestea Războiului Troian de 10 ani; sau poate că n-ar fi existat cu adevărat
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
personificate ale ospățului pantagruelic, cei doi uriași consumă materia pentru purificarea și eliberarea ecesteia în noul univers al viitorului inițiat sub forma unor virtuți spirituale și morale demne de un membru al unei dinastii regale. Comparat cu Ciclopul din Epopeea Homerică, ce-a de-a patra apariție fantastică din fragmentul întâlnirilor cu uriașii, Ochilă, este un personaj complex, episodic, cu particularități fizionomice marcante, care este descris de narator într-o manieră ce facilitează perceperea de către mentalul receptiv. Integrându-se în casta
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
pinguinilor, Antarctica, acolo unde își regăsește familia. Însă odată ajuns acolo, dorul nu-i dă pace, ci îl îndeamnă la o nouă călătorie, de data aceasta înapoi, spre adevăratul acasă, Circul din București. Mi-e dor, mi-e dor.... Inspirația homerică a poemului lui Naum este evidentă și a fost abordată critic în registrul înalt, al comparațiilor directe, având drept rezultat o deformare inutilă a limitelor interpretării. Când nu e considerat realizare minoră, un fel de creație colaterală marii opere ce
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]