1,133 matches
-
Eugen Lovinescu vrea să mă vadă imediat. M-am dus și l-am găsit în același birou: avea un musafir, o doamnă în vârstă. ― Ia loc, domnule, mă invită criticul. Uite (îmi spuse în treacăt cu o mică emfază), doamna Hortensia Papadat-Bengescu!... Cea mai mare scriitoare română. M-am uitat la doamna din fața mea și n-am recunoscut deloc în figura ei îmbătrînită și obosită pe "femeia din fața oglinzii", în plină frumusețe matură, așa cum o arăta, în Istoria literaturii, G. Călinescu
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
să mă odihnesc la Tușnad, unde Uniunea Scriitorilor avea o vilă. Am găsit acolo printre alți scriitori și o doamnă nu atât foarte bătrână, cât foarte retrasă și foarte absenta. Cine e? am întrebat. Mi s-a răspuns că e Hortensia Papadat-Bengescu. O însoțea aproape tot timpul Claudia Milian, stăteau de vorbă amândouă, dar nu prea mult. Nu mi-era mie atunci gândul la viața celei mai mari scriitoare române, cu problemele grave care se puneau generației mele. Și pe lângă asta
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
care cronicarii nu ni l-au putut da pe deplin. Pânza contemporană a fost însă pictată, cu mai mare succes, de către alții, și a atribui palidelor sale povestiri despre târgurile moldovenești calități care strălucesc în literatura unui Camil Petrescu, a Hortensiei Papadat-Bengescu sau a unui Liviu Rebreanu (din Pădurea spânzuraților, dar chiar și din Ion, unde viața învățătorului și a preotului, stâlpii spirituali ai satului, ștearsă la Sadoveanu, e plină de tragism și de culoare la autorul Răscoalei) înseamnă să pui
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
critic literar a încurajat autorii cu scrieri legate de spiritualitatea națională, M. Sadoveanu, G.Topârceanu, Ionel Teodoreanu, Tudor Arghezi, I.Al.Brătescu Voinești, militând pentru deschideri și formule noi în literatură. El a primit în mod favorabil literatura analitică a Hortensiei Papadat‐Bengescu. A fost un critic complex, publicist de valoare, creator de aforisme, sprijinitor de școală nouă. 205 AMINTIRI DIN COPILĂRIE șI ADOLESCENȚĂ (FRAGMENT ) Mama mea mă iubea cu toată puterea unei naturi concentrate și a unei vieți, care fusese
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
doamnă ABCD... T, și pe măsură ce trece, legându-și părul moale într-o basma și zdrăngănind vasele dimineața în bucătărie, se vulgarizează până aproape de nivelul Emiliei. La lumina lanternei vechi rusești, a trebuit să citesc o noapte întreagă sub pături romanul Hortensiei P.B., Rădăcini, cinci sute și ceva de pagini de carte cu coperțile cartonate, pe o hârtie poroasă gălbejită... A doua zi aveam seminarul de literatură la care am prezentat cartea, scriindu-i recenzia la șase și jumătate dimineața, după un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
apoi acoperită cu un strat de paie. Strădanie inutilă. Ninsoarea țesea de acum un nou covor de omăt. Numai fulgii care nimereau în vâlvătăile jarului din marile masalale de tombac suflat cu aur, înfipte printre tufele albe de trandafiri și hortensii, se evaporau spontan, piereau cu un sfârâit scurt. În curte, doi platani uriași își legănau cerceii țepoși pe ramurile lor golașe. Între ei, slugile ridicaseră un cort deasupra unui podium acoperit de covoare. Mai multe ghirlande din brad, merișor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
barbare dintr-un trecut imemorabil, curat și sălbatic. Devenea conștientă că aparținea într-adevăr unui ciclu firesc al naturii. În grădină, argații tunseseră pomii, greblaseră frunzele uscate și adunaseră toate resturile în grămezi. Grădinarul săpase straturile de trandafiri și de hortensii. Cluceresei îi plăcea mirosul de pământ reavăn, miros din primeneala naturii. Iancu o văzu cum respiră adânc și zâmbi. Mama lui micuță, cu părul nepieptănat, semăna cu o copilă uimită, rătăcită printre minunile lumii. ― Bună dimineața, mamă clucereasă! O săltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
muzica lui Wagner. Mâncam și făceam somnic. Ne trezeam, jucam o partidă de sex, mâncam, făceam somnic. Duminica ne plimbam pe aleile cimitirului Bellu, aduceam cu noi cărți și citeam lângă bustul cu tricorn al lui Birlic sau în fața capelei Hortensiei Papadat Bengescu, ajunsă centru de depozitare al sculelor de măturat. Dacă ne surprindea ploaia, ne adăposteam în uriașul monument al Fraților Bulgari, cu statui colosale în cele patru colțuri și cu o criptă ovală, pictată ireproșabil. C XL Îi scrise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și nici cu vecinătatea adormită, dar apăsătoare, a marilor porți de fier ale arhaicului Cimitir "Eternitatea", neliniștitoare și înnegurate, precum aripile nălucitoare menite să-i petreacă pe cei duși, dincolo de unda Styxului. Numele buticului indezirabil era (ha, ha, ha!) "La Hortensia ". Obișnuiții locului, îl re-botezaseră, însă, infinit mai realiști, " La Mizerabilii "! Aceasta, bineînțeles, fără nicio aluzie la vreun deficit de igienă corpoporală, raportat la persoanele proprietarilor, Mariusache și soția sa Liliana, alias Gladiatoarea, oameni altminteri de ispravă și unanim respectați, în
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
acum din nou de cîteva zile. Da, cred că era prima dată cînd stropeam grădina. Mamei i-ar fi făcut plăcere să mă vadă - mă mai gîndeam eu în timp ce lăsasem se curgă apă din belșug la poala unui tufiș de hortensii -, iubea atît de mult această grădină ! Se însera. Luna încă nu își pierduse din rotunjimile nopților precedente, iar greierii începeau să acopere zgomotul traficului, ca în fiecare seară. Ajunsesem la tufișul de lîngă gardul vecinului, acoperit cu o pelerină de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
în joncțiunea pe care reușește să o realizeze între două orientări majore ale prozei citadine : orientarea de factură caragialiană, valorificând limbajul, ceea ce înseamnă, într-un sens mai larg, o tipologie a mahalalei cu orientarea citadinismului reflexiv și senzitiv practicat de Hortensia Papadat-Bengescu și Camil Petrescu. Dimineață pierdută este, în opinia mea, o capodoperă, iar Gabriela Adameșteanu, unul dintre cei mai mari prozatori din literatura română postbelică. Sanda Cordoș, în lumea nouă, Dacia, Cluj-Napoca, 2003 * Comparată în mod inerțial, până la saturația analogiei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și Camil Petrescu. Dimineață pierdută este, în opinia mea, o capodoperă, iar Gabriela Adameșteanu, unul dintre cei mai mari prozatori din literatura română postbelică. Sanda Cordoș, în lumea nouă, Dacia, Cluj-Napoca, 2003 * Comparată în mod inerțial, până la saturația analogiei, cu Hortensia Papadat-Bengescu (feminitatea expurgată de sentimentalism și obiectivată prin cruzime prozastică), Gabriela Adameșteanu urmează cu o consecvență minuțioasă programul de modernizare a romanului autohton schițat de Camil Petrescu. în această Dimineață pierdută, lumea exterioară apare numai ca o răsfrângere (retroproiectivă sau
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
din Despot Vodă, Anca din Năpasta, Nadina din Răscoala, Alta din Act venețian, Lelia din Bunăvestire, Domnișoara Nastasia, Ioana Boiu din Suflete tari, Chira Chiralina, Madeleine-Mădălina lui Puiu Faranga din Ciuleandra, Laura din Balaurul. Apropo de Balaurul, e clar că Hortensia Papadat Bengescu și ale ei Nory Baldovin, Mika-Lă, Lenora Hallipa, ca și Cezara și Domnișoara Cristina, împreună cu holbanienele Ioana și Dania, dar mai ales cu excepția „regală“ care este Doamna T., ca și cu Vica Delcă din Dimineața Gabrielei Adameșteanu, plus
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Cancerului sau Vremea DucăiVodă" (1929), una dintre valoroasele sale opere de inspirație istorică. Ionel Teodoreanu își va inaugura în 1925 ciclul "Medelenilor", iar Mateiu Caragiale va publica în 1929 capodopera sa "Craii de Curtea Veche". Remarcabilă va fi și activitatea Hortensiei Papadat-Bengescu, care, după "Balaurul" (1923), va realiza în 1926 primul volum din ciclul Hallipilor: "Fecioarele despletite", urmat după un an de romanul "Concert de muzică de Bach". Anul 1930 se va dovedi mai darnic în înzestrarea romanului românesc cu opere
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
Mihail Sadoveanu va realiza prin „Zodia Cancerului 38 sau vremea Ducăi-Vodă" una din valoroasele opere de inspirație istorică, Ionel Teodoreanu își va inaugura în 1925 ciclul "Medelenilor", iar Mateiu Caragiale va publica în 1929 capodopera sa "Craii de Curtea Veche", Hortensia Papadat-Bengescu realizează în 1923 romanul „Balaurul", în 1926 primul volum din ciclul Hallipilor: "Fecioarele despletite", urmat după un an de romanul "Concert de muzică de Bach". Anul 1930 se va dovedi mai darnic în înzestrarea romanului românesc cu opere de
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
lor de covor persan. Scările cu carpeta groasă, roșie și chiar ecoul pardoselii de marmură și a pereților albi, înalți. Grădina din spatele casei spre care dădea dormitorul lui David, cu alei acoperite cu pietriș, gard de merișor, trandafiri mari și hortensii albe în colțuri, iar în spate, poate, da, aproape sigur, un umbrar cu acoperiș de ardezie, pentru plăcerea și amuzamentul surorii lui mai mari. Aceia născuți aici nu aveau a se teme de nimic. Am traversat strada și mi-am
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
său, dar n-o rezolvase cu morții lui, cu Allah, cu Ghazal, cu frica de frig și cu ceea ce căpătase după încercarea de a găsi o țară mai bună. Când trecu de castanii păliți de rugină și de tufele de hortensii dintre morminte și ieși în stradă, un banner uriaș cu o trupă rock și un altul, cu Lady Gaga, îi captară privirea pe fațada hotelului Marriott. Cu o toamnă în urmă, în același loc, fusese un afiș cu Madonna, despre
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
din Walt Whitman („Song of myself“). Pe lîngă colaboratorii simboliști nelipsiți (Al.T. Stamatiad, Mihai Cruceanu, Eugeniu Speranția, Al. Vițianu), pontifii Al. Macedonski și I. Minulescu sau directorul I.M. Rașcu, e de remarcat prezența mai multor viitori scriitori de rezonanță: Hortensia Papadat-Bengescu, T. Arghezi, Perpessicius, B. Fundoianu, A. Maniu, G. Bacovia, F. Aderca, Ion Pillat, Cezar Petrescu, Filip Brauner-Brunea. Cea mai radicală publicație ieșeană este efemera Fronda (3 numere, ca și la Revista celor l’alți și Insula: aprilie-iunie 1912), realizată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sînge, aceste măști trădează o mare forță vitală” (Mențiuni critice III, Fundația pentru literatură și artă „Regele Carol II”, București, 1936, p. 122), alături de observații fugare, dar incitante, privind psihologismul cu „substrat freudian” al romanelor lui Aderca, Gib Mihăescu și Hortensia Papadat-Bengescu. Percepția dominantă asupra celui mai consecvent foiletonist român interbelic stă însă - și încă - sub incidența unei prejudecăți post-maioresciene: aceea a criticului-poet, umanist benedictin, dar „fără idei generale”, fără „vocație teoretică și conceptuală”, fără apetit pentru „construcții unitare”, fără „plăcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
vertebrat, baroc pînă la prolixitate, însă cu intuiții cîteodată surprinzătoare, Boz rămîne un comentator al poeților generației sale. Mai puțin relevante decît cele despre poezie sînt comentariile despre proză, critică și teatru (campaniile în favoarea Crailor... lui Mateiu Caragiale, cronicile despre Hortensia Papadat-Bengescu, Mircea Eliade, G. Călinescu, Lucian Blaga, C. Stere, F. Aderca, Mircea Damian, A.I. Zissu, N.D. Cocea, despre Interior de C. Fântâneru, despre critica lui Pompiliu Constantinescu și Memoriile lui E. Lovinescu etc.). După emigrarea la Sidney, în 1945, figura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lui Urmuz postulat de o parte a criticii tradiționale, Nicolae Manolescu afirmă caracterul autonom, coerent și individualizat al „universului urmuzian”: „astăzi sîntem mai aproape de convingerea că există un univers urmuzian deopotrivă de substanțial și constituit ca acela, să zicem, al Hortensiei Papadat-Bengescu”. În centrul eseului se află afinitățile dintre proza lui Urmuz și cea a lui Arghezi — „probabil și întîiul emul” al autorului „Fuchsiadei”: „Cel care l-a dezamăgit (pe Arghezi) e Rebreanu. Ar dori să scrie ca Urmuz” (p. 542
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ei vreo urmă de mic dejun, apoi surâse. Fii mereu optimist. Ține minte, visele sunt singura marfă care nu se depreciază niciodată. Șeful escortei era rezemat de portbagajul Lanciei - și fuma, cufundat În gânduri. Dar când personalitatea sa ieși dintre hortensii, Antonio se desprinse brusc de lângă mașină, se asigură că nimeni nu-i Întinsese vreo cursă printre palmierii și magnoliile grădinii, iar apoi Îi veni În Întâmpinare, talonându-l Îndeaproape, și Îl conduse la mașină. — Bună dimineața, Buonocore, Îl salută Elio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Tărâmul Copiilor. Pruncul a picat în visul cel bun. O dată-n viață va fi, cum se zice, „în centrul atenției”. Pe chipul său este zugrăvit un zâmbet larg. Înțelegea de ce animalele săltau în jurul lui, sirene îl împodobeau cu ghirlande din Hortensie, cu ochelari de soare din baga, cu un costum de apicultor de culoare fildeș și cu o mică desagă cu „secrete”, iar alți copii îl apostrofau, dar într-un sens dulce, mai mult aclamau „Bine-ai venit!”. Înțelegea? Unde a
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
dar nu lipsesc nici elemente baroce. Dacă aceste apartenențe ar fi comparate, evaluate, s-ar putea trage ușor concluzia că romanul aparține totuși realismului critic, sau realismului balzacian. În perioada interbelică, tehnicile balzaciană, proustiană, stendhaliană dobândiseră un mare prestigiu grație Hortensiei Papadat-Bengescu, lui G. Călinescu sau lui Camil Petrescu, însă nu poate fi vorba aici de o "modă" sau de o aservire la modele universale. Prozatorii noștri le-au folosit în maniere insolite, fără ostentație, ca simple necesități stilistice orientate de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
stăpânesc la perfecție. Vitoria Lipan călărește probabil la fel de bine ca Sămădăul Lică al lui Slavici. Acesta e un profesionist al deplasării călare, precum haiducii lui Panait Istrati sau cei din alte povești de gen. O boieroaică, prințesă prin căsătorie, la Hortensia Papadat-Bengescu, e sedusă de felul în care, gata să fie călcat de atelajul său, un bărbat necunoscut îi strunește caii, aparent fără sforțare. În consecință și-l face mareșal de grajduri și amant. Chiar orășeni ca Felix și Otilia știu
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]