3,902 matches
-
spus că asta-i o treabă numai pentru paznici, insistase Cristian, iar eu îi dau dreptate. Ar putea fi periculos. Calistrat să-și vadă de treaba lui! Vin cu voi ca să mă asigur că totul este în ordine, îi replicase hotărâtă Ileana, ieșind pe poartă împreună cu el. Nu mai încăpea nici o îndoială că nici un argument n-ar fi putut-o determina să renunțe, așa încât plecaseră împreună spre bârlogul bestiei. Habar n-am avut că moșul este atât de bogat, spuse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Nu sunt de acord cu tine. Treaba ta, ridică femeia din umeri, nu trebuie să fii de acord cu mine. Pot însă să am părerea mea. Ileana arăta acum așa cum o cunoscuse inspectorul prima oară. O femeie voluntară și foarte hotărâtă. Nu mai era soția și mama blândă de la Iași. Redevenise domnița care avea de îndeplinit o datorie misterioasă, datorie pe care Cristian încă nu o înțelegea. E valabil și pentru domnițe? întrebă Toma, privind-o în ochi. Vreau să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
di ce sumă care fieștecare s stăpânească. * 1846 octombrie 12 idula de alegerea celor 66 de stânjeni, 6 palme și 5 ½ palmace ce se cuvin postelnicului Grigore Roset în hotarul Fruntești și și s-au dat alături de moșia sa Filipeni, hotărâți (stâlpiți) cu pietre hotar. Alegerea cumpărăturilor dumnealui postelnicului Grigore Roset făcute în hotarul moșiei Fruntești ce le-au înfățișat 1846 octombrie 12 Stânjeni Palme Palmaci 3 - Schimbul de la Conachi sin diaconul Toma după zapisul lui din 4 octombrie 1845 încredințat
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
40 - - De la căpitanul Vasile Năstase din soma de 61 stânjeni ce și se cuvine a trage o a tria părți din 107 stânjeni, 2 palme din Vasilachi Clapa și o a cincia parte din șase pol pământuri lăsate Palaghiei la hotărâtul moșiei de către hotarnicul Bantoș la anul 1765 marte, precum în aceeași hotărnicie înfățoșată de răzeși se dovedește, precum și din țidula de alegere aflată la mâna căpitanului Vasile Năstacă din același an se aadeverește. 4 2 - De la Gheorghi Huștiu, Sandu Huștiu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
el, și a cărui instaurare ținea mai mult de voința enigmatică a zeilor decât de ceea ce făceau oamenii. Când a devenit clar că inovația poate îmbunătăți viața materială, intelectuală și estetică, au apărut, mai întâi în jurul Mării Mediterane, câteva popoare hotărâte să conceapă și să pună în aplicare proiectul unui progres terestru. Cei care au gândit apoi viitorul Pământului îfilosofi, artiști și juriști, savanți, economiști, sociologi, romancieri și futurologi) l-au descris, în general, tot ca pe o prelungire naivă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
să ne izbim, când dăm colțul cel mai apropiat, de bărbați și femei ajunși la maturitatea existenței și a prosperității, care, după ce au fost, la optsprezece ani, nu numai primăverile fericite tipice, dar și, și poate mai ales, revoluționari curajoși, hotărâți să doboare sistemul din țară și să pună în locul lui paradisul, în sfârșit, al fraternității, se complac acum, cu o fermitate cel puțin egală, în convingeri și practici care, după ce au trecut, pentru a încălzi și flexibiliza mușchii, prin oricare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cu o femeie și folosea toate precauțiile necesare pentru a nu-i dezvălui ascunzătoarea. Am răspuns cu multă hotărâre: — Nevasta dumitale spune că nimic din ceea ce ai putea să faci n-o va determina să divorțeze. În privința asta e absolut hotărâtă. N-ai decât să-ți scoți din cap orice asemenea eventualitate. M-a privit cu o uimire care fără îndoială nu era prefăcută. I-a pierit zâmbetul de, pe buze și mi-a vorbit foarte grav: — Bine, dragul meu, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Am reflectat o vreme la viața pe care o sugera imaginației mele căpitanul. — Este evident că pentru a duce o asemenea existență și pentru a o împinge până la succes trebuie să fi avut amândoi o voință puternică și un caracter hotărât. — Poate. Dar fără încă un alt factor n-am fi realizat nimic. — Care anume? S-a oprit locului și cu un gest puțin dramatic a întins brațele în lături: — Credința în Dumnezeu. Fără asta am fi fost pierduți. Atunci am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
femeia ta. Dacă mă părăsești mă spânzur de copacul dindărătul casei. Îți jur pe Dumnezeu! Era o forță imensă în felul ei apăsat de a vorbi. Nu mai era nici pe departe tânăra băștinașă blândă și supusă, ci o femeie hotărâtă. Suferise o prefacere extraordinară. — Dar de ce să stai tu cu mine? Tu poți foarte bine să te întorci la Papeete și ai să găsești un alt bărbat alb. Bătrâna îți poate îngriji copiii, iar Tiaré se va bucura să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de obezitate, strânsă alarmant în chingi de corsetul rigid. Avea un nas îndrăzneț și coroiat și vreo trei rânduri bărbii. Se ținea foarte dreaptă. Nu cedase nici măcar o clipă farmecului moleșitor al tropicelor, dimpotrivă, era mai activă, mai mondenă, mai hotărâtă decât ar fi putut socoti posibil orice persoană deprinsă cu clima temperată. În mod evident era o persoană foarte volubilă și acum dintr-o suflare dădea drumul la un întreg șuvoi de anecdote și comentarii. Făcu toată conversația pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
că lada nu era un simplu adăpost, ci era cu siguranță Întărită. În cele din urmă, cu un pocnet, una din verigi cedă. Priorul scoase lanțul cu repeziciune și apoi, Învingându-și o ultimă ezitare, trase capacul cu un gest hotărât. Înăuntru, lada era complet goală, cu excepția micului postament din mijloc, acoperit de o țesătură. Dante se lăsă pradă unui sentiment contradictoriu, de ușurare și de dezamăgire În același timp. Relicva trebuie să fi fost cu adevărat prețioasă, dacă nu fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să fi fost cimitirul micii comunități de monahi, Însă urmele vremii și ale părăsirii erau evidente. - Acesta e secretul magiei, murmură Cecco, arătând către un obiect Învelit cu o pânză roșie, greoaie. Dante se apropie, descoperindu-l cu un gest hotărât. Chipul Înfiorător și totodată fascinant al sculpturii se aprinse În lumina opaițului. Ochii de smalț parcă Îl fixau, Înzestrați cu o lumină proprie, ca și când ar fi fost pe punctul de a se redeștepta la viață. Se răsuci pentru o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Sticla incandescentă se Întinse fluidă peste suprafață, răspândind În jur mici scânteieri fierbinți. Fără să-i pese de căldură, maestrul Începu să o finiseze cu niște clești din bronz, ajutându-se cu o lopățică din același material. Din câteva lovituri hotărâte, Îi imprimă o formă dreptunghiulară, lungă cam de un picior. - Iată Încă un geam pentru ferestrele nobililor, messer Alighieri. Acum, nici un cetățean Înstărit al acestui oraș nu le mai vrea acoperite cu pânze, ca pe vremuri. E un noroc pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
filosofului, așezat pe micul scaun din dreptul mesei de scris, și Întrezări albeața hârtiei. Omul părea aplecat să scrie ceva, În ciuda luminii insuficiente. - Arrigo, trebuie să te justifici, adăugă el cu mai puțină răceală În glas, apropiindu-se. Tonul său hotărât se fisura. Acea certitudine absolută În privința vinovăției sale, care Îl dominase În ultima oră și care Îl condusese până acolo, se clătina dinaintea dimensiunii gestului pe care era pe cale să-l facă. Oare greșise atunci când se Încrezuse orbește În scrierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
-i la iveală brațul schilod. Dante se apropie să Îi dea ajutor, dar lui Bonatti părea să nu-i mai pese de nimic, Închis În lumea sa de beznă și de perfecte repetiții. Îl alungă pe poet cu un gest hotărât, ca și când i-ar fi simțit prezența prin vălul stacojiu care Îi răpea vederea. Înainta către centrul Baptisteriului. Dante Îl urmări cu privirea, paralizat de emoție. Îl văzu apropiindu-se de cristelnițele pline cu apă și poticnindu-se pe marginea uneia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
degetelor, iar cu cealaltă mână i‑a cuprins spatele cu ceva mai multă forță, nici prea multă, nici prea puțină. Nu așa se pune mâna pe‑o fată, trebuie s‑o apuci cu nădejde, eu pot, fiindcă am o fire hotărâtă. Vino‑ncoace, păpușă, ești ușoară ca un fulg! Și Hans vrea s‑o arunce o dată cu putere în sus și să strige IU‑HU, azi e așa de fericit, bine se mai integrează printre viitorii colegi de serviciu cu pregătire intelectuală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
asta Încă din ziua În care ne-am cunoscut. Se spune că nu ne dăm seama cât de importantă este o persoană pentru noi decât după ce o pierdem. Însă eu tocmai ieșisem dintr-o poveste de dragoste nefericită și eram hotărâtă, atunci, să nu mai las niciodată pe nimeni să mă rănească. Așa că am făcut tot posibilul să nu accept că tu erai o persoană care conta cu adevărat pentru mine. Cât de proastă am putut fi! Mergeam braț la braț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
noștri optici. Mai Întâi Maestrul m-a mângâiat pe spate zicând: „De unde s-a depus praful acesta de sidef pe pielea ta?“. La aceste vorbe i-am privit fața plină de pete galbene. Tenul Maestrului Își schimbase textura, dar eram hotărâtă să-l iubesc chiar dacă pielea de pe trup i-ar fi fost acoperită cu pete galbene. Însă pe orice suprafață albă, pe cearșafuri, pe tavan, se vedeau aceleași pete galbene. Aaa, nu! Nu Maestrul avea pete, ci vederea mea Îmi juca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
se însuflețește. Gestul, mai larg, arată rândurile oștirilor de algebre. Un călugăr-soldat ridicând Cruciata de semne pentru cauza: cea mai adevărată, cea mai importantă, "cum sabia n-a pledat vreodată și nici trâmbița n-a proclamat". Bătălia se desfășoară albă, hotărâtă, într-un mers de fapt suveran. Ochii profesorului preciși, albaștri în planul median al amfiteatrului, par materializarea punctelor circulare, de la infinit: organizatori și absoluți. Pe când fața se desface pe fondul negru al tablei ca Masca însăși a geometriei. Ca sfera
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de acord. Era deja de trei zile în spital și nu erau probleme în privința sănătății ei. Când au plecat, el a vrut să meargă pe un alt traseu, ca să nu treacă pe lângă locul tragediei, dar ea i-a spus foarte hotărâtă. - Nu vreau să discutăm nimic acum, Isac, dar un singur lucru vreau să știu. Când am fost ridicată din locul acela, copilul meu murise deja sau s-a întâmplat la spital? - Acolo, a spus el, cu vocea sugrumată de durere
DREPTUL LA VIAŢĂ de SILVIA KATZ în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364429_a_365758]
-
vieții, dar continui să fiu fascinată de mâinile oamenilor și am căutat să învăț câte ceva despre ceace spun ele. Am aflat că cei care au mâna pătrată sunt oameni cărora le place ordinea și disciplina. Pot fi foarte încăpățânați și hotărâți. O mână conică exprimă creativitatea dar și instabilitatea. Se pot plictisi foarte repede dacă nu exisată mereu ceva nou care să le capteze atenția. Oamenii care au mâna ascuțită nu ar trebui să facă afaceri deoarece uneori pot da greș
MÂINILE NOASTRE SUNT O POVESTE de SILVIA KATZ în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364436_a_365765]
-
poliția, eu m-am repezit și am dezarmat pe un subcomisar de serviciu, luându-i sabia din cui. M-am încins cu ea, și am avut norocul să treacă atunci pe lângă mine Prezidentul Republicei. Eram de șaptesprezece ani; înfățișarea mea hotărâtă atrase privirile Prezidentului mă numi subcomisar în locul zbirului pe care-l dezarmasem.” Apărută la 21 noiembrie 1896 în „Epoca”, scurta povestire a lui Caragiale, intitulată Boborul, ne prezintă istoricul unui stat: Republica de la Ploiești. Luptând împotriva „tiraniei”, Caragiale ne va
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]
-
dobândit caracterele esențiale ale Imperiului Bizantin. De aceea fără să ne hazardăm putem spune ca istoria bizantină are un sfârșit sigur: cucerirea Constantinopolului de către otomani, la data de 29 mai anul 1453. În schimb, actul fondator este crearea noii Rome, hotărâtă și decisă de către Împăratul Constantin ce Mare, pe malurile Bosforului și care va purta numele său: Constantinopol, inaugurat pe data de 11 mai anul 330. Prin aceasta, Împăratul urmarea apropierea de frontierele cele mai amenințate, Dunărea și Eufratul, fără a
DESPRE IMPORTANŢA ŞI SEMNIFICAŢIA SFÂNTULUI ÎMPĂRAT CONSTANTIN CEL MARE ÎN ISTORIA BISERICII CREŞTINE – O ABORDARE ISTORICĂ, FENOMENOLOGICĂ ŞI TEOLOGICĂ. P. A II-A ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. [Corola-blog/BlogPost/361171_a_362500]
-
comod de partea cealaltă a biroului. O irita indiferența totală a acesteia față de impasul în care se găsea. Când a înțeles că nu-i va mai vorbi și nu o va mai asculta, s-a întors încet, descurajată și îndurerată, hotărâtă să plece. Și-a luat geanta de pe colțul scaunului, s-a depărtat încet, a deschis și s-a oprit în pragul ușii, hotărându-se să mai facă o încercare. „Poate că dacă suntem singure, va înțelege... Poate că mă va
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361258_a_362587]
-
Părea mult mai sobră și mai înaltă. Expresia feței se schimbase radical. Devenise mai aspră. Cel puțin așa a văzut-o Violeta în acel moment, îmbrăcată. S-a pierdut puțin și a privit-o din nou cu teamă. Nu părea hotărâtă să mai vorbească. - Hai, spune! Îmi stă așa de urât în robă, încât nu mai vorbești cu mine? a întrebat-o doamna avocat, încercând să pară mai apropiată, mai prietenoasă. Nu... nu vă gândiți în felu’ acesta! Sunteți frumoasă...! Știți
CAP.I / 6 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361269_a_362598]