KorAP: Find »[drukola/base=iad & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...25 26 27 ...244 >

6,099 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334

place... - Eu Îmi iubeam mai mult vaporul decît marea, răspunse bătrînul, absent. De aceea, poate din gelozie, și cum nu reușise, oricît de mult ar fi Încercat, să mi-l scufunde, marea asta te-a scos pe tine din măruntaiele iadului ca să-i dai foc - se Întoarse să-l privească, disprețuitor și scîrbit. Cum poți fi atît de respingător și diform, atît de bestial și de scîrbavnic? Nu ți-e deloc rușine de tine? Iguana Oberlus zîmbi abia perceptibil și continuă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
În faptul că poate Într-o zi existența ta nu va mai fi atît de reprobabilă. Orice-ai face, ești condamnat să rămîi Închis În trupul ăsta scîrbavnic pînă cînd or să te mănînce viermii, și, cum nu crezi În iad, nici acolo n-o să scapi de el. Iguana Oberlus se ridică În picioare liniștit. Își goli pipa, lovind-o de o piatră, și făcu un ușor gest cu mîna, ca și cum s-ar fi despărțit de un conviv plăcut. - A fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
să o pătrundă. Nici nu o făcuse bine, că simți o mînă osoasă și puternică, aproape ca o gheară, care Îl apuca de umăr și-l trăgea Înapoi și avu vreme să distingă chipul demoniac al unei arătări zămislite de iad, Înainte ca o macetă lungă și ascuțită să-i străpungă stomacul. Cu horcăitul agoniei, Diego Ojeda se Încovoie, În timp ce Niña Carmen deschidea ochii, suprinsă că ieșise din ea, pentru a-l descoperi Însîngerat și muribund și a zări, În același

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Îi țin În clondire cu alcool, cu singura diferență că eu am avut proasta inspirație de a continua să respir... Iar mama mea... o catolică fanatică trebuie să fi fost, blestemata, dacă nu a Încuviințat să mă tirmită Înapoi În iad chiar În clipa aia, probabil că s-a Încăpățînat să mă alăpteze pînă n-a mai putut suporta și a rupt-o la fugă. Niña Carmen nu făcu nici un comentariu, mărginindu-se să se ridice În capul oaselor, pînă cînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
de teroare și derută. Era conștient de faptul că, dacă fiecare navă care ancora la țărm era prevenită că el se afla acolo și pregătită să-l prindă, existența lui, mereu Închis În peșteră, avea să se transforme Într-un iad; că, odată sfîrșite rezervele de carne de broască-țestoasă, fără apă sau hrană, supraviețuirea avea să se devină tot mai dificilă și zilele de liniște și bunăstare, În care nu trebuia decît să se așeze pe culmea falezei și să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
avea profunda convingere că nu exista o viață după moarte care să compenseze o acumulare atît de teribilă de suferințe? El, Oberlus, Iguana, fiul lui Scaraoțchi, bestia Împuțită pe care toți o renegau, știa că nu existau nici Dumnezeu, nici Iad care să justifice măcar o singură lacrimă a fiului său și, prin urmare, el, Oberlus, Iguana, Își aroga dreptul de a evita aceste suferințe gratuite. Strigătele crescură În intensitate. Lămpile de ulei păreau că Încearcă să pîlpîie mai tare. Apa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
estul, nici vestul... iar tu nu ești altul decît Caron, luntrașul morții, care mă conduce pe malul celălalt... Dar nu mai există nici malul celălalt... Nu există altceva decît marea, iar marea e moartea, veșnicia, infinitul... Poate că ăsta e iadul la care am fost osîndită, pentru tot răul pe care l-am făcut... Tăcu, dar el o grăbi cu o voce răgușită: - Vorbește, Îi porunci. Spune prostii În continuare, dar spune ceva, orice... Dacă n-o faci, o să cred că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229

Evie își ridică fața din palme, un dezastru mânjit de cenușă și muci și lacrimi, și strigă: — Urăsc să am o viață așa de plictisitoare! Evie strigă-n jos spre Brandy Alexander: — Ține-mi ocupată o masă la geam în iad. Lacrimile trasează linii curate de-a lungul obrajilor lui Evie, și ea urlă: — Iubito! Trebuie să-mi răspunzi ceva! De parcă asta n-ar fi deja o dramă, dramă, dramă, Brandy ridică privirea spre mine, care stau îngenuncheată lângă ea. Cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
hotărâți să vă sugeți burțile. Să fii frumoasă cere din ce în ce mai mult efort. Și zgăihițele de la ras te fac să-ți vină să plângi. Depilarea inghinală. După injecția cu colagen în buze, Evie a zis că nu se mai teme de iad. Al doilea cel mai rău lucru e Manus care-ți smulge hârtia cerată de la păsărică dacă nu te-ai ras destul de bine. Despre iad, i-am zis lui Evie: Acolo o să pozăm mâine. Deci, directorul de imagine zice acum: — Evie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
inghinală. După injecția cu colagen în buze, Evie a zis că nu se mai teme de iad. Al doilea cel mai rău lucru e Manus care-ți smulge hârtia cerată de la păsărică dacă nu te-ai ras destul de bine. Despre iad, i-am zis lui Evie: Acolo o să pozăm mâine. Deci, directorul de imagine zice acum: — Evie, poți să urci cu câteva mașini mai sus pe morman? Iar asta purtând tocuri înalte, dar Evie urcă. Mici diamante de sticlă securizată sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
de nuntă, argintăria și cristalurile. Din cămară auzi sunetul ăla de plesnit la fund. Liniște! țipă Evie. Înapoi spre Brandy, Evie zice: Așa că poate-o să stau câțiva ani la închisoare, da’ tu o s-ajungi cu mult înaintea mea în iad! Auzi arma încărcându-se. Focul avansează pe pereți în jos. — O, Doamne, da, Iisuse Christoase, țipă Ellis. O, Doamne, îmi vine! Brandy se oprește din râs. Mai mare și mai frumoasă ca niciodată, pare regală și enervată și sictirită de parcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805

era un spirit științific și de aceea l-a pus pe Hariton, care printre altele era și un fel de chimist al Cramei, să facă o analiză a pînzei în laboratorul lui, care semăna mai mult cu un colț de iad în care pluteau norișori de sulf și trăsnea de-ți muta nasul. Iar Hariton a descoperit că pînza nu era pînză într-o mare parte a ei, ci celofibră, o invenție italiană bună de îmbrăcat italieni, într-o țară în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283

toți Își ziceau Fiii Domnului și Fiii Fiilor Domnului. Promiteau pentru o bucată de pâine și un urcior de vin viața veșnică și mântuirea, iar când lumea Îi alunga din pragul ușii, asmuțind câinii asupra lor, atunci ei amenințau cu iadul, unde trupul se mistuia la foc mocnit, precum mielul la proțap. Printre acești propovăduitori se găseau destui vorbitori destoinici care aflau răspunsuri la Întrebările Încâlcite ale neîncrezătorilor nu numai privitoare la suflet, ci și la trup, la muncile câmpului, la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
cerului, Între zidurile neguroase ale pământului, În temnița vieții, să disprețuiți bogăția, așa cum vă Învață ei, să nesocotiți desfătările trupului, să vă lepădați de femeie, acest urcior de nectar, această urnă a plăcerilor, În numele raiului lor Înșelător și de teama iadului lor născocit, de parcă viața n‑ar fi tot un iad...“ „Unii se Învoiesc pentru Împărăția pământului, alții pentru Împărăția cerului“, zise Petru, sprijinit cu mâinile de toiag. „Disprețuiește bogăția numai cel avut“, zise Simon, mijind ochii spre el. „Se desfată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
disprețuiți bogăția, așa cum vă Învață ei, să nesocotiți desfătările trupului, să vă lepădați de femeie, acest urcior de nectar, această urnă a plăcerilor, În numele raiului lor Înșelător și de teama iadului lor născocit, de parcă viața n‑ar fi tot un iad...“ „Unii se Învoiesc pentru Împărăția pământului, alții pentru Împărăția cerului“, zise Petru, sprijinit cu mâinile de toiag. „Disprețuiește bogăția numai cel avut“, zise Simon, mijind ochii spre el. „Se desfată În sărăcie numai cel sărac; se leapădă de desfătările trupești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
de oase frânte și carne căsăpită, cu burmazul, crepidele și șalul amestecate laolaltă cu trupul stâlcit. Cei care se apropiară să vadă scena o auzeau blestemând: „Și asta e tot o mărturie a Învățăturii lui. Viața omului e cădere și iad, iar lumea e În mâinile tiranului. Blestemat să fie cel mai tare dintre tirani, Elohim“. Apoi o porni, jeluindu‑se, prin deșert. 2. După o altă versiune, Făcătorul de Minuni Își Îndreptase provocarea nu spre al șaptelea cer, ci spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
la Îngropare, căci vestea despre făcătorul de minuni, fachirul, magul, se răspândise până departe. Sofia, Petru și ucenicii săi, aidoma judecătorilor cărora li se dă Întâietate, stăteau cât mai aproape de groapă. Întâi fură păliți de o duhoare Îngrozitoare, ca de iad. Curând aveau să zărească În țărâna zgrunțuroasă scândurile muruite. Groparii smulseră cuiele și apoi ridicară capacul. Chipul lui Simon se ivi ca un boț de carne mâncat de lepră, În găvanele ochilor fojgăiau viermii. Doar dinții gălbejiți se arătau Într

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
arătau Într‑un rânjet spasmodic. Sofia Își acoperi fața cu mâinile și scoase un țipăt. Apoi, Întorcându‑se brusc către Petru, Îi spuse cu o voce care Îl Înfioră: „Asta este mărturia adevăratei lui credințe. Viața omului este cădere și iad, iar lumea este În mâinile tiranului. Blestemat să fie cel mai tiran dintre tirani, Elohim!“ Mulțimea Îi făcu loc și ea se strecură printre indivizii tăcuți și o porni jeluindu‑se prin deșert. Trupul ei muritor se Întorcea În lupanar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
săi, iar mulțimea cânta psalmi și șoptea rugăciuni. Orbii și ologii, fojgăind precum viermii, mișunau printre picioarele lor, le sărutau trupurile și Îi implorau cu vorbe tânguitoare și jalnice, Îi implorau cu dragoste și credință, cu soarele și luna, cu iadul și raiul, Îi rugau și Îi blestemau să li se redea vederea, să li se vindece rănile și mădularele amorțite, să li se redea lumina zilei și lumina credinței. Oare era vis sau coșmarul unui vis, cohorta aceea de ologi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
coșmar era mântuirea asta a lui? Poate era coșmarul purgatoriului, unde trupul trebuia să se abată, drept supremă caznă și suprem avertisment dat trupului păcătos, căci doar În grozăvia acelui loc sufletul, Înaintea izbăvirii sale, poate să‑și amintească de iad. O fi fost un coșmar, golgota trupului și a sufletului său, dacă n‑o fi fost chiar iadul, unde ajunsese trupul pentru a fi ars și sfârtecat, poate rugăciunea lui, cântarea‑i pioasă, lumina aceea și purtatul pe umeri, pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
caznă și suprem avertisment dat trupului păcătos, căci doar În grozăvia acelui loc sufletul, Înaintea izbăvirii sale, poate să‑și amintească de iad. O fi fost un coșmar, golgota trupului și a sufletului său, dacă n‑o fi fost chiar iadul, unde ajunsese trupul pentru a fi ars și sfârtecat, poate rugăciunea lui, cântarea‑i pioasă, lumina aceea și purtatul pe umeri, pe aripile Îngerilor, or fi ultime ispite ale sufletului păcătos, tocmai ca sufletul să‑și amintească de paradisul pierdut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
era vrednic, poate de aceea Domnul Îl purta pe aripile Îngerilor peste acele grădini, tocmai ca sufletul să le presimtă dulceața și desfătarea, să simtă mireasma tămâii și adierea narciselor, blândețea rugăciunii, tocmai ca să‑i cadă și mai greu chinurile iadului, cât Îi mai răsunau În Închipuire rugăciuni și cântări, cât Îi mai erau Încă vii În simțire izul tămâii și al făcliei, cât mai presimțea aievea lumina cerului. 10. Chiar o fi vis? Un vis - lumina zilei Domnului, lumina care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
tema biblică din titlul său Drumul În Canaan, transcris de mâna sa cu slove mari. După care luă exemplarul masacrat al manuscrisului și‑l azvârli Într‑o sobă impunătoare, aidoma unei catedrale cu o ușă ca poarta raiului ori a iadului. Când flăcările Înghițiră urmele mâinilor Maestrului și odată cu ele, ca pe rug, și sufletul acestuia, Jeshua Krohal Își puse manuscrisul copiat de mâna sa În buzunarul interior al hainei și, Încins de o dogoare neștiută de el până atunci, mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
fi uneori un adevărat refugiu În fața răului, ca și o sursă de trăiri platonice. Un exemplar va fi hărăzit țarului Nikolai al II‑lea. (Țarul citea pe nerăsuflate tot ce era operă mistică, Întrucât socotea că prin instruire și istețime iadul putea fi depășit.) Privilegiații, invitații În Marea Taină dezvăluită În carte, vor fi ca loviți de trăsnet: În fața lor se afla mecanismul istoriei europene, cam de la Revoluția franceză. Tot ce părea până atunci rodul Întâmplării și al mecanicii cerești, o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
așa cum timbrele roșii cu chipul lui Lenin ar fi fost de‑ajuns ca să reînvie pecetea roșie „a sângelui țarist“. În privința sugestiei dumneavoastră cu „sângele țarist“, vă Împărtășesc credința.) Ar fi găsit el un mod de a reînvia până și lumina iadului! Am știut că avea să afle imediat de pornirea‑mi fatală. Cum m‑a privit a Înțeles pe loc cu ce mă Îndeletnicisem: lângă mine era mormanul de bucățele rupte de hârtie. M‑am ridicat de pe podea și i l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]