691 matches
-
zis. Da’ eu cred că vine... — De unde știi, dacă n-a zis ? — Așa vine lumea la biserică, de Paști... Bodega era așezată la încrucișare de drumuri. Cel care o pusese acolo făcuse asta cu rost, căci acela era drumul spre iarmaroc. Tot acolo se adunau norocoșii și păgubașii, se beau aldămașurile și se înșirau vorbele goale. Între timp, iarmaroacele s-au rărit și s-au depărtat. Pe măsură ce orașul se lățea spre câmpie, străzile vechi erau demolate, clienții de ocazie se împuținau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Paști... Bodega era așezată la încrucișare de drumuri. Cel care o pusese acolo făcuse asta cu rost, căci acela era drumul spre iarmaroc. Tot acolo se adunau norocoșii și păgubașii, se beau aldămașurile și se înșirau vorbele goale. Între timp, iarmaroacele s-au rărit și s-au depărtat. Pe măsură ce orașul se lățea spre câmpie, străzile vechi erau demolate, clienții de ocazie se împuținau, iar clienții statornici se mutau la bloc. Mai rămăseseră megieșii de pe străzile vechi, cu case strânse unele într-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
care n-ar fi putut fi decât unul absurd, și atunci n-ar fi fost altceva decât o nouă întrebare. Pentru că jos, sub privirile lui descumpănite, zăcea o balegă. Și, pe cât se pricepea el, copil crescut la oraș, dar colindând iarmaroacele și târgurile de animale de pe vremuri, era cea mai obișnuită balegă de cal din lume. O clipă se gândi că cineva îi făcuse o glumă, potrivind-o dinadins în locul cel mai nimerit, sub coada calului, de parcă ar fi folosit firul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Dumnezeu de ce sună bine, spuse Bunelu, așezându-se cu tălpile mai aproape de foc. — Ce-i aia bine ? întrebară Puțică. — Binele, îi dăscăli Isaia, e când nu iei în cur șutul pe care îl meriți. Hai, la culcare. Mâine-dimineață devreme e iarmaroc, avem multă treabă. Muntele Casei Domnului va fi cel mai înalt și toate neamurile se vor îngrămădi spre el. Oricum, toți idolii vor pieri. Iadeș trase o foaie putredă de cort din grohotișuri. O mirosi și strâmbă din nas, dar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mici târguri de văi, s-au așezat negustori și meseriași veniți din satele înconjurătoare sau de peste Carpați, punându-se sub ocrotirea unei curți voievodale. Ei se bucurau de privilegii, nescrise, ca să se așeze pe pământ voievodal, să ție târg și iarmaroace. Pe această bază, putem susține existența, în cele două țări române, a unor orașe de tip medieval, încă înainte de întemeierea statului-la sud de Carpați, nu aflăm, în 1247, nici un singur oraș. Cel mai vechi oraș amintit în Țara Românească este
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Populația orașului a privit cu atâta neîncredere această noutate tehnică, încât ea a refuzat categoric să subscrie în vederea cumpărării celor necesare unui oficiu telegrafic. S-a recurs atunci la instalarea biroului telegrafic în acest oraș, în mod provizoriu, doar pe timpul iarmarocului, „fiindcă iarmarocul în Fălticeni este vezitat de atât de mulți neguțitori străini și telegrafu pentru comersu s-au făcut neapărat trebuinciosu,... [iar] Fălticenii văzându de ce trebuință este biroul telegrafic, mai degrabă ar împlini soma” necesară pentru deschiderea unui birou stabil
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a privit cu atâta neîncredere această noutate tehnică, încât ea a refuzat categoric să subscrie în vederea cumpărării celor necesare unui oficiu telegrafic. S-a recurs atunci la instalarea biroului telegrafic în acest oraș, în mod provizoriu, doar pe timpul iarmarocului, „fiindcă iarmarocul în Fălticeni este vezitat de atât de mulți neguțitori străini și telegrafu pentru comersu s-au făcut neapărat trebuinciosu,... [iar] Fălticenii văzându de ce trebuință este biroul telegrafic, mai degrabă ar împlini soma” necesară pentru deschiderea unui birou stabil. Încercarea a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
stropite”.10 ) în cursul unui an aveai așadar - considerau unii mai îndrăzneți în analogii - cînd o Veneție mocirloasă, cînd un colț de Sahara. Tot vara, Bacăul era urîțit de mizeria lăsată de negustorii ambulanți, veniți în număr mare, „ca la iarmaroc”: „Nu-i tocmai elegant să vezi în centrul orașului numai ciocălăi de porumb și coji de pepeni”, observa autorul notei din numărul citat mai sus al „Bacăului”. Sau cîini turbați și porci „vilegiaturiști”. „Chiar atunci cînd sînt frumoși și grași
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Și-afară-i grozav... și plouă și ninge, și pică și-ngheață”.3) La rîndul său, Bacovia consemna, copleșit, în „Moină”: „Și toamna, și iarna/ Coboară-amîndouă;/ Și plouă, și ninge-/ Și ninge, și plouă”.4 ) Comun celor doi e, apoi, interesul pentru iarmaroc, un pretext (folosit și de Verlaine și Cehov) pentru a înfățișa un crîmpei din haosul uman, carnavalul, atmosfera confuză, veselia exuberantă și, fatalmente, căderea în monotonie. In „Moșii”, Caragiale le redă printr-o „tablă de materii”: „Turtă dulce - panorame - tricoloruri
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
indiferență, această enumerare se întinde pe un spațiu de vreo cinci ori mai mare decît al citatului de mai sus. Procedeul e - s-ar părea - inevitabil și va fi întrebuințat, cu alt suflu, și de Bacovia în poemul în proză „Iarmaroc”: „Căruțe dejugate stau în drum, drumul e plin de paie, țăranii cinstesc rachiu, vin cald, bere caldă, bragă și limonadă colorată; prin crîșme, soldații strîng în brațe țărance și servitoare grăsune și pline de sudoare”. Poemul e ritmat de exclamația
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Jos, Mijlocul, Crasna și Stemnicu. Vasluiul făcea parte din ocolul Stemnicului cu două ciaste (albă și roșie) cuprinzând 430 liude. (18) Între anii 1830 1860 apare târgul Vaslui pe moșia polcovnicesei Elena Șubin, cu un caracter stabil și cu un iarmaroc de Sfânta Maria. La 28 iulie 1862 a fost aprobat «Regulamentul de funcționare a consiliilor comunale» care a devansat Legea comunală, promulgată de Alexandru Ioan Cuza la 31 martie 1864. Articolul 4 al legii fixa ca premisă a constituirii comunei
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
privilegiate în mod tradițional de poezie (cea non-narativă). În forma spațială, mișcarea temporală a unui episod încetează; atenția este atrasă de relațiile de simetrie, antiteză, gradație, repetiție etc. între constituenții episodului, iar înțelesul izvorăște din aceleași relații, ca în scena iarmarocului din Doamna Bovary. ¶Frank 1945. formulă inquit [inquit formula]. O PROPOZIȚIE INCIDENTĂ; o propoziție atașată la reprezentarea enunțurilor sau gîndurilor, subliniind una din calitățile lor și identificîndu-l pe vorbitor sau gînditor. În "Maria a spus că-i obosită" și "Ce
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
oamenii și relațiile sociale din Moldova, despre evenimentele pe care le trăise acolo. Împărțit în cinci capitole, memorialul evocă momente semnificative: O vânătoare în Moldova (despre Leon și Grigore Cantacuzino), Mănăstirea Tomnatic (o excursie la mănăstirea Văratic), Băile de la Slănic, Iarmarocul Sf. Ilie din Fălticeni, O istorie țărănească. Cartea a fost tradusă în limba română de A. (inițială sub care se ascunde Anna Rosetti-Maiorescu) și publicată mai întâi în „Convorbiri literare”. În romanul Laskar Viorescu (Ein moldauisches Genrebild, Leipzig, 1863), încheiat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287722_a_289051]
-
este una centrală. Putem conchide că la sfârșitul secolului al XIX-lea teatrul determina înțelegerea estetică a lumii moderne. 2.1.2. Comedia urbană și Pariziana-spectacol Din timpurile antice, orașul își oferea spațiile, deseori spontan, anumitor moduri de spectacole: carnavaluri, iarmaroace, reprezentări publice etc. Această animație corespunde spiritului orașului, singularității sale, conferindu-i vocația de loc de sărbătoare. Se înțelege de la M.Bahtin [1970, p.176] că reprezentarea romanesca a orașului accentuează aspectul carnavalesc al formei narative. Lume de aparente și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
ajunge la anul XII și numărul 4, ca la 15 februarie 1914 numărul ziarului să fie 5, iar anul de început XII...! Ziarul publică în prima pagină materiale cu tematică variată și de actualitate: „Starea țăranului în județul Tutova”, „Cestiunea iarmarocului”, „Școalele rurale”, „Presa română și ziariștii”, „Originea satelor și felul lor de c onstituire”, „Biserica sătească și popa”, „Școala Codreanu și lucrul manual”, „Concursul pentru catedrele primare” ș.a. iar în cuprins rubricile: „Foița ziarului Bârladul” ‐ cu lucrări literare, „Scrisori - telegrafice
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
numere ziarul a reprezentat și popu larizat platforma politică a Convenției Democrate - în paginile lui fiind publicate și listele cu candidații Convenției Democrate p entru funcțiile de primar și consilieri municipali. * Curierul de la Banca Curierul de la Banca a fost ziarul Iarmarocului de la Banca, 2003, p.95 104, de Marin Rotaru și Gheorghe Ghenghe, 40 ocazionat de sărbătoarea Sfântului Ilie și a fi ințat în perioada 20 iulie 1901 - 20 iulie 1904. „Când publicul românesc se entuziasmează până la delir la piesa Clereta
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
al romanelor celebre se tipărește în zeci de mii de foi la „Viața” , literatura și știrile nevoite să moară, când publicul rămâne în extaz la cititul amănuntelor senzaționalei sinucideri din strada...” iată‐ne în fața Curierului de la Banca ‐ un ziar de iarmaroc, care apare ocazional, cu reclame în versuri, impresii, descrieri, poezii, cântece, toate inspirate de‐ aici, o literatură de bâlci. Sub numele Curieru l de la Banca s‐au publicat: detalii despre „Teatrul sătesc”, cum e „Viața la Banca”, „Programul târgului”, „Mersul
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Timișoara și ajuns la Bârlad pentru a scoate o gazetă-" a naționaliștilor, ca să susțină opoziția și să atace pe liberali"... Deci, electoriale peste... electoriale. Intitulându-și cupletul „Politica în galop", Ghiță, cum făcuse altădată și în Curierul de la Banca ziarul iarmarocului, realiza cronica rimată a apropiatelor alegeri: „în țară este iar bucluc, buluc, alegeri, culegeri de bețe... Ziare bizare, cu și fără buzunare... necitite, lipite, mototolite, neplătite; apar placarde, batarde, afișe fățișe cu miez... dau ghes la citit votanți, opozanți, combatanți
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
vor reușită mituită, plătită, ieșită cu sânge... Opoziția unită, cinstită, independenți, fervenți, naționaliști populiști, socialiști, unioniști, porniți la muncă cinstită. Trânteală, bușeală, repezeală, oblojeală, primită, gratuită, sărăcită de opoziția unită." După un asemenea declamatoriu, cu iz de bâlci, ca la iarmarocul de la Banca unde se difuza „Curierul de la Banca", Ardeiul, după ce urzica cu aluziile și în nordul Moldovei, în Bucovina, pe la „fostul ministru averescan Dori Popovici" și pe la „redacția ziarului dlui Ion Nistor pe atunci opozant liberal" cobora în rândul alegătorilor
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
dezbaterile consiliului comunal, în ședința de la 12 septembrie și se arată care chestiuni s au rezolvat în interesul general al orașului nostru. Se aprecia că Monitorul acesta este „un document foarte prețios" pentru că trata ce s-a petrecut cu ocazia iarmarocului din acel an cu distribuirea locurilor și arendarea barătcilor de pe teritoriul Casei proprietății. * Năzuințe Năzuințe, revistă literară, științifică, era la al 5-6-lea număr în februarie 1971 (anul III de activitate) și apărea la Liceul „Mihail Kogălniceanu" din Vaslui, cu tipărire
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
recenzii și rubrica „Spicuiri critice”. Colaborează cu versuri G. Bacovia (Undeva, Poeme în proză), Radu Gyr, Dan Petrașincu, Constantin Nisipeanu, Gh. Șt. Cazacu, Aurel Marin, Al. Iacobescu, Dem. Bassarabeanu, Coca Farago, Agatha Grigorescu-Bacovia, G. Fonea, cu proză - G. Bacovia (Amăgire, Iarmaroc), N. Pora, Aurel Marin, cu eseuri - Eugen Herovanu (Ideea de patrie), Paul I. Papadopol (Grigorescu și Hasdeu), G. Murnu, Gr. Trancu-Iași. „Cronica literară” este susținută de Paul I. Papadopol, care polemizează cu G. Călinescu, cronicarul literar al „Adevărului literar și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287820_a_289149]
-
iute mă sui în pod, umflu pupăza de unde era, sar cu dânsa pe sub streașina casei și mă duc de-a dreptul în târgul vitelor, s-o vând, căci era tocmai lunea, într-o zi de târg. Și cum ajung în iarmaroc, încep a mă purta țanțoș printre oameni, de colo până colo, cu pupăza-n mână, că doar și eu eram oleacă de fecior de negustor." (Ion Creangă, Amintiri din copilărie) (b) "Amu cică împăratul acela, aproape de bătrânețe, căzând la zăcare
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
și gestul sinucigaș al acestuia. Tentativa de a face din Mihnea un personaj complex, aidoma lui Vlaicu Vodă, eșuează, însă tribulațiile sufletești ale Milei, între iubire și ură, asigură acțiunii un anume dramatism. Rețin atenția și câteva scene pitorești, precum iarmarocul din Târgoviște ori forfota din piața burgului Sibiu, locul în care se produce asasinarea lui Mihnea. Detașată parcă din Bimbașa Sava, piesa într-un act Premergătorii rămâne, ca și „episodul eroic” Mărăști, o producție ocazională, festivistă. Pui de cuc marchează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288757_a_290086]
-
În poezia lui nu găsim nimic doctrinar, ci doar tablouri etnografice (țărancă la război, femeie torcând lângă moară etc.), în cadrul unor pasteluri de factură alecsandriană, dar cu mai mult amănunt. Merită atenția schițarea unei atmosfere de urât provincial cu tipicul iarmaroc al poeților simboliști: La cortul voltijerilor Pe stâlp înalt în vârf cu steag Lung tobele răsună; Momița cea ușoară La trompetul trompetelor Ca matelotul pe catarg Mulțimea se adună; Se suie, se coboară; Paiații costumați bizar Și jos apoi o
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și eu. La vesela serbare Priveam așa pierdut, și-ntîia oară În sufletu-mi simții cum se strecoară Fiorul tău de dulce întristare. Într-un fel, Iosif contribuia astfel, pe urmele lui N. Beldiceanu, la poezia plictisului, plăcută simboliștilor. El cânta iarmaroacele, caterinca și lăsa să i se surprindă accente din Verlaine (din care tradusese): Când mă gândesc la viața-mi din trecut, Îmi pare-un parc sălbatec și tăcut. Francis Jammes începea a fi cunoscut, și cutare întoarcere năvalnică a oilor
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]