815 matches
-
înăuntru? A început, din câte am văzut eu... Erau adunați. Eu-s Hoinarul, m-am prezentat văzând că se uita atentă la mine, și ea mi-a spus numele ei, cu o oarecare sfială, fără să-și piardă însă zâmbetul: Iasomia. Nu știu de ce, în acel moment nu m-am mirat că avea numele acela. I se potrivea. Era ceva natural și călduros, ca apariția ei... Eu intru, m-a anunțat oarecum amuzată, ridicând din umeri, de parcă mi-ar fi spus
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
de cafea în față și țigările umplând încăperea de o ceață incertă, plutitoare, ce se întindea spre toate colțurile. Treptat, mai veneau și ceilalți pentru adunările generale. Eu îi observam fără să spun nimic. Uneori, nu prea des, apărea și Iasomia la ședințe, și atunci eu nu mai reușeam să remarc pe nimeni altcineva, adică vedeam totul dar deodată complet altfel, pentru că întreg universul își schimba centrul și înțelesul când apărea ea... încercam să nu-i acord prea multă atenție, să
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
mai conteze nimic altceva, totul se transforma când era și ea acolo... era ceva inevitabil, care se petrecea de la sine... Ea deținea această forță a unui fenomen absolut fantastic, aproape ireal - pentru că realitatea nu mai era aceeași, atunci când apărea ea. Iasomia era un fel de zeiță nedeclarată, în felul său insesizabil, și capacitatea ei de a schimba realitatea era un adevăr care se petrecea chiar fără să facă ea nimic anume, absolut nimic în mod special, numai prin faptul că se
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
infinitul miraculos era prezent instantaneu, și orice minune era posibilă... Eu simțeam aceste lucruri, însă aveam convingerea că nu oricine observa adevărul întreg dincolo de aparențe. Nu aveam nicio îndoială că eram pe cale să descopăr solzii de dinozaur, prezența miraculoasă a Iasomiei în Valea Verde îmi confirma că acolo erau - dacă avusesem îndoieli înainte de a o întâlni pe ea, acum nu mai aveam. Era o certitudine că ajunsesem unde trebuia... norocul sau destinul mă aduseseră pe drumul spre țintă, acolo unde era
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
și pânza în rafalele de apă, turna cu găleata și eu săream peste bălți, și într-un târziu am ajuns la clădire. Adunarea începuse deja, nu știam că veniseră toți, și când am deschis ușa, am dat cu ochii de Iasomia, exact la intrare. Bineînțeles că am plonjat instantaneu în alt nivel de percepție, învăluindu-mă imediat o emoție inexplicabilă, dar miam revenit oarecum după un moment de perplexitate, încercând să depășesc vârtejul amețitor care cuprinsese încăperea. Bună, i-am spus
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
Ea s-a uitat la mine o clipă și mi-a zâmbit vag, aparent absentă și neatentă. Mi-am strâns umbrela din care încă mai aluneca apă de-afară, și i-am privit pe ceilalți, încercând să fac abstracție de Iasomia care se afla doar la un pas de mine, și afecta întreaga realitate prin prezența ei, transformând totul în neprevăzut miraculos. Ați hotărât când va avea loc expediția? am întrebat adunarea. M-au privit atenți, și câteva clipe a fost
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
fost, Hoinarule? N-am prins autobuzul, m-am apărat eu de întrebările lor. A plecat chiar din fața mea. Așa că am venit pe jos, am adăugat scuturând din nou umbrela și încercând să nu privesc în direcția locului unde se găsea Iasomia, deși ceva îmi atrăgea mereu privirea înspre ea, inevitabil, și-mi trebuia un efort permanent să rezist atracției, să n-o observ cu fascinație absolută. M-am plimbat și eu pe drum, am ridicat din umeri nepăsător, e mai bine
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
pierde grupul din vedere, și ne-am strecurat printre copaci, pe sub bolta de crengi, pășind prin plantele sălbatice, care sclipeau în razele de lumină, încă ude după ploaia recentă. Mă gândeam că ar fi fost bine să fi venit și Iasomia cu noi, însă nu o întrebasem dacă ar fi vrut sau nu să participe la expediție, pentru că trebuia să decidă ea însăși, așa că acum mergeam doar noi pe cărarea din crâng. Ghidușa era prima, o pornise repede înainte, iar Portocala
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
unde se zărea o poieniță. Ieșind la luminiș, am văzut, lângă teiul din vârful dealului, o apariție... Era cineva care ne aștepta acolo. M-am oprit încremenind pe loc, surprinderea și bucuria m-au copleșit, totul se înseninase absolut deodată... Iasomia ne aștepta lângă teiul cu scoarță argintie, zâmbind liniștită în lumina dimineții. Nu m-am întrebat deloc cum apăruse acolo, sau de unde știuse, sau prin ce minune decisese să vină și ea, sau cât avea să meargă cu noi... Am
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
minune decisese să vină și ea, sau cât avea să meargă cu noi... Am surâs încântat și m-am apropiat de ea, îmi era imposibil să nu-i zâmbesc. Copiii s-au răspândit prin poieniță, iar eu am ajuns lângă Iasomia. Nu reușeam să-i evit albastrul infinit al privirii directe, care se potrivea întocmai cu adevărul ființei ei, asemenea luminii senine a acelei dimineți liniștite... Ochii ei limpezi sclipeau înspre mine, iar lucirea atât de aproape și de o intensitate
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
va fi, și ne așteptase fără grijă că vom ajunge acolo. Da, i-am răspuns și am lăsat rucsacul jos, apoi m-am rezemat și eu de tei, lângă ea, privind poienița, acum calmul și liniștea cu care ne întâmpinase Iasomia mi se transmisese și mie, era o libertate nesfârșită în acea poiană, ca și cum natura adunase acolo acel ceva ce însemna esențialul, viața însăși... De unde ne aflam noi se vedeau toate dealurile din jur, împădurite, întinzându-se spre orizont ca o
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
ca și cum natura adunase acolo acel ceva ce însemna esențialul, viața însăși... De unde ne aflam noi se vedeau toate dealurile din jur, împădurite, întinzându-se spre orizont ca o mare nesfârșită. Uite, se vede Valea Verde de-aici, mi-a spus Iasomia, ghicindu-mi gândurile. Da, o parte... Știi că teiul ăsta are două sute de ani?... Am privit-o cu mirare, apoi m-am uitat la pom. Arborele sub care stăteam avea tulpina puternică și coroana bogată, iar la rădăcină ieșiseră pui
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
avea tulpina puternică și coroana bogată, iar la rădăcină ieșiseră pui mici de tei, nenumărați puieți cu frunze vernil, veseli în lumina soarelui. Era ceva maiestuos și magic la acel copac. Ăsta e un tei argintiu, mi-a mai spus Iasomia, atingând cu o mână frunzele puieților de la rădăcină. Ar trebui să iau și eu să-mi pun acasă unul... Hai să încercăm să luăm... Am vrut să scot un pui din rădăcinile tari, însă nu era ușor... Într-un târziu
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
din rădăcinile tari, însă nu era ușor... Într-un târziu, am scos din pământul tare și uscat un puișor, cu frunze minuscule, prins de o bucată de rădăcină. O să-l pun mai întâi în apă, să dea mustăți, a surâs Iasomia învelind copăcelul într-un șervețel. Pe mine nu mă mai mira nimic la ea, acum. Mi se părea absolut firesc, ceva de la sine înțeles, implicit benefic, neîndoielnic și preferabil ca ea să aibă grijă de orice fel de ființă sau
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
că mă aflam acolo. Era atât de bine, încât aproape uitasem de solzii de dinozaur și de faptul că trebuia să continuăm expediția. Copiii își găsiseră de joacă în poieniță. V-ați hotărât pe unde o să mergeți? m-a întrebat Iasomia după un timp, privindu-mă atentă, de parcă știa ce gândeam, înțelegând totul într-o secundă, ca întotdeauna. Mi-am amintit imediat de solzii pe care-i căutam, și de faptul că trebuia să pornim mai departe. Avem o hartă, i-
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
exact unde-s solzii, așa că mergem mai mult la noroc... Atunci e mai bine să vin și eu cu voi, a râs ea amuzată. Da, e mai bine, m-am bucurat eu. Copiii au luat-o înainte, iar eu cu Iasomia mergeam în urma lor, pe drumul din pădure. Era o zi liniștită, soarele ajungea cu razele printre crengi, încălzind pământul uscat al cărării. Ghidușa, Portocala, nu vă îndepărtați prea mult! am strigat eu spre ele, pentru că abia le mai zăream, undeva
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
chiar înaintea Hamsterilor. Ele au privit spre mine și au așteptat să le ajungă Hamsterii din urmă, apoi au continuat drumul, însă tot mergeau mai repede, încât au păstrat locul fruntaș, înaintea tuturor. Ne-au luat-o înainte, a remarcat Iasomia, zâmbind oarecum, pentru că noi nu ne grăbeam să le întrecem. Or să se descurce ele, doar cunosc drumul. Iar dacă n-or să știe pe unde s-o ia, or să ne aștepte, am spus și eu. E soare și
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
adică o prințesă... Știam și eu o poveste, dar cu smochine..., m am entuziasmat eu. Era un smochin de un fel, iar alt smochin de alt fel, și dacă mânca din primul... ... îi creșteau urechi de măgar, s-a amuzat Iasomia. O știu și eu pe asta. Iar dacă mânca din celălalt smochin, îi reveneau urechile la loc... Și împăratul i-a dat până la urmă jumătate de împărăție și fata de soție... Da... Mergeam lângă ea pe cărare și-mi părea
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
din lemn și frânghii, pe deasupra unei văi adânci, unde se zărea un râu. Copiii ezitau. Portocala o porni prima pe pod, fără teamă, însă frânghia laterală începuse să se desprindă din capăt. Întoarce-te înapoi, se destramă! a avertizat o Iasomia. O să trec eu mai întâi. Portocala s-a oprit nedumerită, însă a ascultat-o și a alergat înapoi. Iasomia a trecut podul atentă, pășind cu grijă. Ajunsă dincolo, a apucat capătul frânghiei care stătea să se desprindă și l-a
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
pe pod, fără teamă, însă frânghia laterală începuse să se desprindă din capăt. Întoarce-te înapoi, se destramă! a avertizat o Iasomia. O să trec eu mai întâi. Portocala s-a oprit nedumerită, însă a ascultat-o și a alergat înapoi. Iasomia a trecut podul atentă, pășind cu grijă. Ajunsă dincolo, a apucat capătul frânghiei care stătea să se desprindă și l-a înnodat de un ciot de copac. Acum puteți să treceți, dar mai repede, ne-a anunțat ea. „Trebuia să
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
în urma lor. Ghidușa a venit lângă mine și m-a luat strâns de braț, ascunzându-se parcă de pod. Mie mi-e frică să trec, mi-a mărturisit, privind cu neîncredere podul din fața noastră. Haideți, ce faceți? ne-a strigat Iasomia, care aștepta dincolo, pe malul celălalt. Nu veniți? Nu vrei să treci? am întrebat-o pe Ghidușa care se agățase de brațul meu, ca și cum nu mai voia nimic altceva. Ba vreau să trec, mi-a răspuns ea, dar mă tem
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
dar mă tem de pod. Hai că te iau eu cu mine, i-am zis și am luat-o pe sus. Pentru câteva clipe, am privit la râul din vale, însă nu m-am oprit. Ajunși pe malul celălalt, lângă Iasomia, ne-am adunat cu toții, pentru a decide încotro aveam să mergem mai departe. În acel moment, podul s-a desprins singur din toate încheieturile și buștenii din care era făcut s-au rostogolit în vale... Am rămas cu ochii la
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
eu mănânc plante? răspunse ea pe același ton dârz și sfidător ca întotdeauna, chiar și acum când nu se simțea bine, și se așeză printre ierburi, încăpățânată. Știu eu o plantă care chiar ți-ar face bine, a intervenit și Iasomia, privind-o calmă și gânditoare. Uite, mă duc acum s-o caut, trebuie să fie pe-aici prin zonă, am văzut-o în pădurea asta și o voi găsi precis. Credeam că Portocala va protesta, însă n-a spus nimic
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
duc acum s-o caut, trebuie să fie pe-aici prin zonă, am văzut-o în pădurea asta și o voi găsi precis. Credeam că Portocala va protesta, însă n-a spus nimic. Eu aveam încredere totală în ceea ce știa Iasomia despre acea plantă sau efectele ei, și probabil copiii simțeau la rândul lor că Iasomia avea mai multe atribuții decât aparent, așa că am stabilit să o așteptăm acolo. Ajunsesem într-o poieniță. Hamsterii și-au dat jos rucsacele, bombănind nemulțumiți
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
în pădurea asta și o voi găsi precis. Credeam că Portocala va protesta, însă n-a spus nimic. Eu aveam încredere totală în ceea ce știa Iasomia despre acea plantă sau efectele ei, și probabil copiii simțeau la rândul lor că Iasomia avea mai multe atribuții decât aparent, așa că am stabilit să o așteptăm acolo. Ajunsesem într-o poieniță. Hamsterii și-au dat jos rucsacele, bombănind nemulțumiți. Acum o să vină noaptea și ne-a prins aici. Dacă plouă, navem nici măcar unde să
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]