753 matches
-
muzeului din Timișoara și cea de artă veche a fost inclusă în circuit public și științific. A fost cercetată și valorificată prin publicații de Ion Frunzetti, Alexandru Efremov, Marius Porumb, Annemarie Podlipny, Adriana Buzilă, Vârtaciu Rodica, Pârvulescu Dorina S. Materialul iconografic al colecției de artă veche exemplifică cele două direcții, tradițională și occidentalizantă, care au caracterizat comanda și creația artistică destinată comunităților ortodoxe din provincia plurietnică și pluriconfesională din Banat, cu începere din prima jumătate a secolului al XVIII-lea și
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
a fost de fapt femeie. Alte diferențe mai puțin semnificative vizează biografia lui Mahavira: secta Digambar crede că înainte de perioada de schimnicie Mahavira a dus o viață de celibatar, în timp ce Svetambar îi atribuie o soție și o fiică. În tradiția iconografică a Digambarei, Mahavira va fi întotdeauna reprezentat complet gol, lipsit de ornamentații și cu ochii plecați. O altă discrepanță ține de cea mai importantă rugăciune jainistă, Navakar Mantra: Svetambar confirmă importanța tuturor celor 11 versuri care o alcătuiesc, dar Digambar
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
locuri. Este constituită din icoane pe lemn din sec. XVIII-XIX, vase de cult, carte de cult și veșminte preoțești, la care se adaugă fragmente restaurate din fresca originală din biserica de la Dridu-Sărindar, ridicată la 1777. Remarcabilă prin diversitatea stilistică și iconografică, colecția de icoane poartă pe lângă inspirația bizantină, amprenta unor școli cunoscute școli de mânăstire sau de școală rusească, dar și de factură țărănească. Colecția de Artă și Cultură Religioasă Maia - Catargi o colecție unică, de mare valoare artistică și memorială
Muzeul Județean de Istorie Ialomița () [Corola-website/Science/313035_a_314364]
-
XIX-lea, remarcându-se printr-o prolificitate aproape ieșită din comun. În dicționarul său, Marius Porumb îl prezintă astfel: , Are un simț deosebit pentru decorativ, iar cromatica vioaie a picturilor sale dă o notă sărbătorească ansamblurilor murale.” În legătură cu programele sale iconografice, etnografii și istoricii de artă înclină să îl încadreze în curentul de factură populară. ,În general, ansamblurile murale realizate de pictorul din Gilău se înscriu pe linia tradiției, fiind perceptibile uneori chiar și ecouri ale artei brâncovenești. Realizările sale au
Biserica de lemn din Agârbiciu () [Corola-website/Science/313195_a_314524]
-
pe care le avea această localitate cu centrele culturale din Țara Românească și Moldova. Decorul mural al bisericii din Borșa, datând din 1775, este opera unui zugrav ale cărui lucrări au puține legături cu tradiția din zona Maramureșului istoric. Programul iconografic este diferit de al celorlalte picturi maramureșene. Pe bolta naosului sunt înfățișate Sfânta Treime, Înălțarea Fecioarei și Cei patru evangheliști, restul spațiului fiind acoperit de numeroși îngeri așezați pe nori. În altar sunt scene disparate, dintre care numai unele specifice
Biserica de lemn din Borșa din Jos () [Corola-website/Science/313601_a_314930]
-
decorată cu următoarele scene: "Sf. Treime", în redactare occidental, "Adam și Eva, Sf. arhangheli Mihail și Gavril" și reprezentarea "Mielului lui Dumnezeu". Se observă așadar că sfinților care poartă hramul bisericii li s-a acordat un loc important în cadrul programului iconografic. Pe poalele bolții, dispuși simetric, sunt redați cei patru evangheliști. Același registru conține minunile lui Iisus (precum "Vindecarea orbului" și "Vindecarea slăbănogului")reprezentările "Cuvioșilor Macarie și Pavel", "Sf. Mucenici Onufrie și Zosima", "Proorocul Ilie", episoade din viața Sf. Dimitrie ("Lupta
Biserica de lemn din Soconzel () [Corola-website/Science/313618_a_314947]
-
s-a sfințit de mâna Prea Sfințitului Mitropolit Chir Teoctist”". A fost destinată a fi noul sediu al Mitropoliei Moldovei și a fost pictată, atât la interior cât și la exterior, între anii 1532-1534, în timpul domniei lui Petru Rareș, programul iconografic fiind caracteristic monumentelor realizate în această perioadă. În 1579 mitropolitul Teofan de la Râșca a adăugat exonartexul (pridvorul). În anul 1564, domnitorul Alexandru Lăpușneanu a mutat capitala Principatului Moldovei de la Suceava la Iași, dar cu toate acestea scaunul mitropolitan a rămas
Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava () [Corola-website/Science/313615_a_314944]
-
s-a adăugat și pridvorul pe latura sud. Interiorul conține un valoros ansamblu de picturi murale din 1754, realizate de Alexandru Ponehalschi. Întîlnim aici, în formă restrînsă și simplificată din cauza dimensiunilor reduse ale bisericii, toate caracteristicile stilului lui Ponehalski: programul iconografic, aceleași tipuri de compoziții ale ansamblului cât și ale scenelor, modul de a construi personajele și figurile. Tratarea este însă mai schematică și mai seacă aici, față de lucrările ulterioare. Lipsită de cupolă, ca toate bisericile de lemn din Maramureș, biserica
Biserica de lemn din Călinești Căeni () [Corola-website/Science/313641_a_314970]
-
minuni sunt alese numai scene de vindecări, iar dintre praznice, numai Învierea lui Lazăr. Trebuie subliniat faptul că ciclul marilor sărbători este fragmentar ilustrat, iar ciclul Fecioarei și cel al copilăriei lui Iisus lipsesc din iconografia naosului. În schimb, programul iconografic se completează cu ciclul vieții Sf. Dimitrie și al vieții Sf. Nestor, teme aproape nelipsite din bisericile maramureșene, probabil datorită semnificației speciale, cu note locale, pe care o capătă scena finală a luptei lui Nestor cu uriașul Lie, păgânul. Pe
Biserica de lemn din Călinești Căeni () [Corola-website/Science/313641_a_314970]
-
zid). Crâmpeie de decor se află, probabil, sub îmbrăcămintea de scânduri. Pe bolta naosului sunt reprezentate zece momente din viața lui Iisus Hristos, a căror realizare se poate atribui moldoveanului Grigorie de la Târgu Pietrii, la mijlocul secolului al XIX-lea. Programul iconografic al altarului cuprinde: Sfânta Troiță, pe boltă, iar pe pereți: Is.Hs. pâinea vieții, Năframa Veronicăi, între Arhanghelii Mihail și Gavril, Ioan Botezătorul și Sfinții Părinți. Deteriorată de vreme, afectată de intervenții, pictura altarului pare, mai degrabă, lucrarea lui Gligor
Biserica de lemn din Tulgheș () [Corola-website/Science/314117_a_315446]
-
timpuri, dar sunt extrem de metaforice. Primele referințe cu privire la relații sexuale între persoane de același sex apar în perioada Heian, pe la începutul sec.11. (Povestea lui Genji) Referințe fără echivoc apar totuși de-abia în sec. 18, atât literare cât și iconografice. Multe stampe cu tentă erotică ale marilor maeștri japonezi Katsushika Hokusai, Kitagawa Utamaro, Utagawa Kunisada, prezintă scene erotice violente, contacte sexuale anale cu bărbați și femei, sex în grup, lesbiene, scene de masturbare, reflectând moravurile sexuale ale epocii, adesea dintr-
Contact sexual anal () [Corola-website/Science/314230_a_315559]
-
și cuvioșii Teodesie de la Peștera, Antonie cel Mare. Celei de a doua jumătăți a secolului al XVIII-lea îi aparține și decorația pictată a navei, rod al colaborării unor zugravi din centrul artistic al mănăstirii Băița. Merită reliefate, din programul iconografic, patimile apostolilor, alături de cele ale lui Isus Hristos și pilda fecioarelor. Suprafața bolții este împărțită în registre, prin chenare florale, orizontale si transversale. În altar, figurile sfinților părinți sunt însoțite de cele ale papilor și patriarhilor: Silvestru de la Roma, Mitrofan de la
Biserica de lemn din Băița () [Corola-website/Science/313845_a_315174]
-
interior-tocmai pentru a pune în evidență catapeteasma sculptată în lemn. În cadrul ansamblului se disting ușile împărătești, pictura icoanelor lucrate în culori vii, bine executate portretistic. Icoana Sfintei, reprezentând-o pe Maica Domnului și pruncul Iisus este o ilustrare a îmbinării iconografice ale Hodighitriei și Eleusei. Deși cronologic aparține aceleiași perioade cu iconostasul, expresia tristă, combinată cu tandrețea de pe chipul Mariei indică opera unui alt meșter, activ probabil la Poiana Mărului, de unde tradiția spune că au purtat-o până la Valea Neagră primii
Biserica de lemn din Schitul Valea Neagră () [Corola-website/Science/323480_a_324809]
-
1765), cea de la Berbești( 1769) și din biserica de la Desești(1780). Inscripția de pe iconostasul de la Desești nu conține numele pictorului, dar prin analogie stilistică cu alte iconostase semnate de către Alexandru Ponehalschi, tâmpla acestei biserici se poate atribui aceluiași pictor. Programul iconografic al tâmplelor se aseamănă, identificându-se totuși câteva deosebiri. Primul registru conține în tâmplele din Călinești-Căieni, Sârbi-Susani, Budești-Susani și Ieud-Deal Răstiginirea în partea mediană, în stânga scena Coborârea de pe cruce, iar în dreapta Punerea în mormânt. Numai în biserica din Desești scena
Alexandru Ponehalschi () [Corola-website/Science/319937_a_321266]
-
de al doilea registru reprezentarea Maicii Domnului a Întrupării, care-l poartă pe Iisus copil într-un medalion pe piept . La Desești, același spațiu este ocupat de reprezentarea lui Dumnezeu-Tatăl. Toate tâmplele conțin reprezentările proorocilor pe laturile acestui registru. Desfășurarea iconografică a tuturor iconostaselor lui Alexandru Ponehalschi, prezintă în registrul al treilea scena Deisis și reprezentările celor doisprezece apostoli. Pentru reconstituirea parțială a iconostasului bisericii din Berbești, care a fost demolată în anul 1932, foarte importantă se dovedește a fi fotografia
Alexandru Ponehalschi () [Corola-website/Science/319937_a_321266]
-
dintâi realizată, în 1859, este tâmpla, o tradițională și amplă Răstignire, cu Longhin sutașul și Mironosițele, urmată de friza apostolilor. Între uși și deasupra lor, ca pretutindeni în naos și în absidă, se remarcă bogăția de flori. În altar, temele iconografice și distribuirea lor, sunt în genere aceleași pe care le întâlnim de un veac: Sf. Troiță, Maria cu arhanghelii, soboarele îngerești, jertfa lui Avram; proorocii mesianici “Isus Hristos pâinea vieții”, arhierei și arhidiaconi. Pentru ea pisania consemnează cu data de 1
Biserica de lemn din Runc () [Corola-website/Science/315897_a_317226]
-
biserică în anul 1780, luna lui noiembrie 7 zile și s-au plătit meșterilor din cheltuiala Sfintei biserici din iclejie. De Gheorghe sin Iacovici zugrav i Ciungar Toader i Daniil Telea, 1780”." Autorii ansamblului mural au pictat conform unei scheme iconografice de tradiție postbrâncovenească, specifică Transilvaniei. Temele iconografice sunt, în genere, aceleași ca la Brăzești, zugravii alegând însă altă distribuție și alte elemente decorative. Centrul bolții este ocupat de patru cercuri, cu imagine principală (Tatăl savaot, Isus Hristos, Maria cu Pruncul, Sf.
Biserica de lemn din Sartăș () [Corola-website/Science/315943_a_317272]
-
7 zile și s-au plătit meșterilor din cheltuiala Sfintei biserici din iclejie. De Gheorghe sin Iacovici zugrav i Ciungar Toader i Daniil Telea, 1780”." Autorii ansamblului mural au pictat conform unei scheme iconografice de tradiție postbrâncovenească, specifică Transilvaniei. Temele iconografice sunt, în genere, aceleași ca la Brăzești, zugravii alegând însă altă distribuție și alte elemente decorative. Centrul bolții este ocupat de patru cercuri, cu imagine principală (Tatăl savaot, Isus Hristos, Maria cu Pruncul, Sf. Ioan, 1780) înconjurate de serafimi. Un chenar
Biserica de lemn din Sartăș () [Corola-website/Science/315943_a_317272]
-
neconformist, ca întruchipare a senzualității și a vanității în figura unui tinerel stricat, îl pictează și Caravaggio. Acesta s-a identificat chiar cu zeul în autoportretul în postura de "Bacchus bolnav" (ca. 1593, Galleria Borghese, Roma) . În baroc tipul acesta iconografic se transformă, subordonat tematicii vanității, într-un copilandru bând vin, de exemplu la Guido Reni (Gemäldegalerie Dresda). Pictura flamandă îi consacră lui Bacchus în secolele XVI și XVII un loc în festivitățile campestre, în mijlocul țăranilor, de pildă în "Nunta țărănească
Dionis () [Corola-website/Science/296863_a_298192]
-
este comun tuturor oamenilor". În Theogonia lui Hesiod , Zeus atribuie diferite roluri zeilor. În Imnurile lui Homer el este menționat ca șef al zeilor. Simbolurile sale sunt fulgerul, vulturul, taurul și stejarul. În plus, față de moștenirea indo-europeană, are anumite trăsături iconografice din culturile Orientului Mijlociu, cum ar fi sceptrul. Zeus este frecvent descris de artiști greci: în picioare, cu pași mari înainte, cu un fulger nivelat în mâna dreaptă ridicată sau așezat pe un tron în măreție. Numele zeului în nominativ
Zeus () [Corola-website/Science/296865_a_298194]
-
de spectacol sunt elementele care predomină vederea de ansamblu, deoarece fațada principală a trebuit să fie concepută respectând dimensiunile reduse ale Pieței Operei. Această fațadă relativ scundă este decorată în catul de jos cu grupuri sculpturale în al căror program iconografic se înscriu manifestări artistice în legătură cu drama muzicală: "Dansul", "Armonia", "Muzica" și "Opera". Cel mai celebru grup alegoric din acest program este "Dansul" postclasicistului Jean-Baptiste Carpeaux, care împodobește flancul stâng al portalului din dreapta și o înfățișează în figura centrală pe Helene
Opéra Garnier () [Corola-website/Science/296919_a_298248]
-
cu sprijinul a doi căpitani sârbi de la Regimentul grăniceresc din Hațeg, deservind până în prezent, fără întrerupere, obștea ortodoxă a orașului, conscripția din anii 1829-1831 o menționează ca atare. Lăcașul, renovat ultima oară în 1998, este acoperit integral cu tablă. Decorul iconografic inițial, executat în 1928 de Ilie Chidu din Sibiu, a fost reînnoit în 1980 de pictorul Petru Iacobescu din Timișoara, restaurarea frescei s-a făcut în anii 1994-1995. Celălalt lăcaș de cult, cu hramul „Sfânta Treime”, a fost construit între
Hațeg () [Corola-website/Science/297064_a_298393]
-
1986, tinda a fost repictată în anul 2007 de Camelia Cibian și Antonie Susan din Deva. În anul 1901, tabla a luat locul șiței clasice; tot atunci, pereții exteriori au fost văruiți, iar cei interiori acoperiți cu un bogat decor iconografic, reînnoit, în tehnica „frescă” în 1970, de pictorul Constantin Mihăiescu. Lăcașul este menționat, ca unit, în tabelele conscripției din anii 1829-1831. Reînființată după 1989, parohia greco-catolică actuală este deservită liturgic de biserica „Sfântul Ierarh Nicolae” construită în anul 2002. Credincioșii
Hațeg () [Corola-website/Science/297064_a_298393]
-
realitățile politice, economice, religioase, culturale și artistice ale perioadei în care au fost emise. Mai mult decât orice alt obiect arheologic moneda reușește să adune atât un mesaj scris (așa cum este cazul în general) prin legenda sa, cât și unul iconografic - prin reprezentările figurale - și respectiv metrologic - prin dimensiuni și greutate. Chiar și atunci când monedele nu sunt propriu-zis datate, toate aceste informații permit o încadrare precisă în timp, mai ales atunci când se face corelarea cu informații istorice provenite din alte surse
Monedă () [Corola-website/Science/297478_a_298807]
-
pe bucăți de scândură atent pregătite cu un glet de ipsos. Din punct de vedere cronologic ele acopereau în întregime secolele XVI și XVII, iar ca factură artistică multe dintre ele se impun printre cele mai reușite creații ale genului iconografic. Este citorie din 1774 a lui Ioil Egumen de Bisericani. Este construită din bârne de brad pe temelie de piatră, în stil specific moldovenesc, cu un plan trilobat, absidele laterale și cea a altarului fiind ușor pronunțate. Pridvorul de la sud
Piatra Neamț () [Corola-website/Science/296700_a_298029]