770 matches
-
8 zile: ce să numește biserica din lunca Tarâei, mahalao Dâmâț[en]i, satu Berbești”". Amploarea lucrărilor din 1847 poate fi parțial apreciată. Se poate presupune că intenția renovărilor a fost de a moderniza vechea biserică de lemn, înlocuind altarul, iconostasul și pereții transversali de lemn cu structuri de zid. Prin îmbrăcarea cu cercuială și tencuială în interior și pe exterior, biserica a primit aspectul unei biserici de zid. În final a fost pictată generos, atât în interior cât și în
Biserica de lemn din Dămțeni () [Corola-website/Science/321560_a_322889]
-
fi fost din piatră sau cărămidă; - pereții, arcele și bolțile au fost tencuite și pictate; - tâmplărie exterioară: a fost realizată din lemn de stejar, posibil ca la origine golurile să fi fost realizate din piatră care încadrau tâmplăria din lemn; - iconostasul: a fost realizat din zidărie de cărămidă și este pictat; - finisaje exterioare: tencuieli simple cu profile din cărămidă tencuite. - este realizat în întregime din zidărie mixtă - cărămidă și piatră; - arcele de a căror existență aminteam la parterul imobilului sunt realizate
Biserica Intrarea în biserică a Maicii Domnului din Mierlești () [Corola-website/Science/321584_a_322913]
-
Biserica de lemn din Valea Mare se află în localitatea Valea Mare din orașul Berbești, județul Vâlcea. Biserica a fost ridicată în anul 1776 și poartă hramul „Sfântul Nicolae”. Se distinge prin sculpturi decorative, pisanii, pictura iconostasului și o structură bine conservată. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: . În amintirea faptelor și spre pomenirea ctitorilor se păstrează câteva inscripții. Astfel în dreapta intrării, peste funia brâului median apare incizat: "„Leat 7295”", adică anii
Biserica de lemn din Valea Mare, Vâlcea () [Corola-website/Science/321587_a_322916]
-
Istoricul Ioan Popescu-Cilieni a citit în perioada interbelică o altă inscripție, ceva mai veche, azi neidentificată: "„popa Andrei cu enoriașii în anul 7285 dechemvrie 6”", adică anul 1776 al erei noastre. Popa Andrei se regăsește în pisania nedatată de pe tâmpla iconostasului: "„Această sfântă și dumnezeiască biserică, unde să prăznuiaște hramul Sfântului Erarh Nicolae, s-au făcut din temelie de popa Andrei Roșăscu, diaconu Ioan, diaconu Nicolae, ... Pătru ereu, Matei, Pătru, Costadin ereu, ... Ion, Andreea diaconia[sa], Georgh.., Andreiu, popa Dumitru, Petiia
Biserica de lemn din Valea Mare, Vâlcea () [Corola-website/Science/321587_a_322916]
-
de negustori armeni, intenționând să facă o biserică catolică dar negustorii armeni nu au venit și atunci ea a fost sfințită ca una ortodoxă. Unul din pictorii care au zugrăvit biserica a fost originar din Bălți - Austafiu. El a pictat iconostasul și o parte din cupole. Aptitudinile sale au fost observate de Potiomkin de Tavria, care la trimis la Academia de Arte din Viena. Dar despre soarta lui de mai departe nu se cunoaște nimic. Fraților Panaite și urmașilor lor le
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
cu țiglă. Sub cornișă, edificiul este înconjurat de o friză în care se repetă trei însemne heraldice: stema județului Botoșani - coasa, a Moldovei - capul de bour, și a Regatului României. Mobilierul de lemn (catapeteasma, strana arhierească, 14 strane obișnuite, două iconostase, două analoghii și balustrada de la loja corului) a fost confecționat de sculptorul danez Peer Merloe la Mănăstirea Văratec. Pereții interiori ai bisericii au fost pictați de Petre Remus Troteanu (1885-1957). Iconografia lăcașului de cult este considerată unicat în lume pentru că
Biserica Sfinții Voievozi din Ipotești () [Corola-website/Science/320902_a_322231]
-
1854 Felső-Orbo (Gârbău de Sus). Biserica de lemn "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” are ca data construcției: secolul al XVIII-lea. Nu se cunosc nici numele autorului picturii murale, nici data execuției acesteia. O inscripție cu litere chirilice, aflată la mijlocul iconostasului, menționează un „Filipașcu Voievod”. Satul a mai avut o biserică. La începutul celui de-al treilea deceniu al secolului al XIX-lea, mai mulți credincioși au trecut la greco-catolici. Pentru folosul acestora, în 1824 a fost adusă din Reteag biserica
Biserica de lemn din Gârbău Dejului () [Corola-website/Science/315466_a_316795]
-
medalion. Tot pe bolta naosului se disting scenele Vindecarea orbului și Duminica Tomii. Pe peretele de vest este reprezentată scena Jertfei lui Isaac, în rest pictura se păstrează încă în partea inferioară a pereților, reprezentând sfinți, înnegrită puternic pe boltă. Iconostasul și icoanele împărătești au fost pictate în a doua jumatate a secolului al XVIII-lea. Deasupra icoanelor împărătești se găsește registrul apostolilor încadrându-l pe Iisus pe tron. Tâmpla este încununată de un Trimorphon: Iisus pe cruce flancat de Maria
Biserica de lemn din Gârbău Dejului () [Corola-website/Science/315466_a_316795]
-
a doua jumatate a secolului al XVIII-lea. Deasupra icoanelor împărătești se găsește registrul apostolilor încadrându-l pe Iisus pe tron. Tâmpla este încununată de un Trimorphon: Iisus pe cruce flancat de Maria și Ioan, pictura fiind însă deteriorată. Pe iconostas apare înscris cu litere chirilice numele unui Filipașcu voievod, probabil ctitorul bisericii vechi. Patrimoniul: Se păstrează cele 4 icoane împărătești: Sf. Nicolae, Maica Domnului cu Pruncul, Iisus Pantocrator, Arhanghelul Mihail, realizate în secolul al XVIII-lea. Nu se păstrează ușile
Biserica de lemn din Gârbău Dejului () [Corola-website/Science/315466_a_316795]
-
unui Filipașcu voievod, probabil ctitorul bisericii vechi. Patrimoniul: Se păstrează cele 4 icoane împărătești: Sf. Nicolae, Maica Domnului cu Pruncul, Iisus Pantocrator, Arhanghelul Mihail, realizate în secolul al XVIII-lea. Nu se păstrează ușile împărătești, iar partea de jos a iconostasului a fost decorată cu motive florale. Biserica păstrează două icoane de lemn de secol XVIII: Încoronarea Domnului și Deisis, flancând ușa de intrare în naos. Starea de conservare: Șindrila este foarte veche și trebuie înlocuită. În schimb, pereții și baza
Biserica de lemn din Gârbău Dejului () [Corola-website/Science/315466_a_316795]
-
la începutul secolului al XVIII-lea. În mai 1790 a fost restaurată („s-au preînnoit”) de „ ... Radu Petre, meșterul de lemn din Ognă”. Doi ani mai târziu, respectiv în 1792, a fost pictată de „Pop Alexandru Zugravul...” din Hășmașu Ciceului. Iconostasul a foct pictat în 1793 de același zugrav. Tot el este și autorul icoanelor împărătești, zugrăvite în 1786. Biserica de lemn cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, apoi „Sfântul Nicolae”, despre care la începutul secolului al XX-lea, se
Biserica de lemn din Muncel () [Corola-website/Science/315488_a_316817]
-
1770. Reparațiile din 1893 au fost mai complexe. S-a înlăturat zidul despărțitor dintre pronaos și naos, s-a acoperit edificiul cu învelitoare din tablă, s-au amplasat cruci noi pe turla, s-a curățat pictură și s-a refăcut iconostasul. Meritul acestor reparații îi revine preotului paroh Constantin Sbiera, care a păstorit aici între anii 1888-1905, după care a fost transferat la Vatră Dornei. Clădirea a suferit stricăciuni în timpul Primului Război Mondial, ea fiind reparata în 1926. Noi lucrări de reparații ale
Biserica Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul din Siret () [Corola-website/Science/317434_a_318763]
-
al II-lea, domnitori ai Austriei, au transferat cu generozitate această biserică împreună cu convictul aferent în scopul formării tânărului cler al ritului oriental. 1775". După trecerea în posesia comunității greco-catolice din Viena, Biserica Sf. Barbara a fost prevăzută cu un iconostas. Acesta a fost sculptat de meșterul sârb unit Arsenie Markovic și pictat de meșterul transilvănean Efrem Micu, vărul lui Samuil Micu. În Seminarul Sf. Barbara din Viena s-au format de-a lungul timpului numeroși intelectuali transilvăneni și clerici de
Biserica Sfânta Barbara din Viena () [Corola-website/Science/317441_a_318770]
-
Budai-Deleanu a activat pentru o vreme ca psalt (cântăreț) în această biserică, iar Petru Maior a îndeplinit funcția de prefect de studii în seminarul aferent. În publicația România Literară, nr. 26 din 16 iulie 2010, a fost lansată ideea că iconostasul bisericii ar reproduce portretele unor cărturari transilvăneni, în chipul celor doisprezece apostoli. Astfel, prototipul pentru portretul apostolului Ioan ar fi chipul lui Ioan Budai-Deleanu.
Biserica Sfânta Barbara din Viena () [Corola-website/Science/317441_a_318770]
-
se atribuia o vârstă venerabila, aproximata la trei secole. La începutul secolului 19 biserică a trecut printr-o nouă metamorfoza, marcată de zugrăvirea ei interioară. Despre această lucrare aflăm din inscripțiile copiate de Ioan Bârlea din interiorul naosului. Astfel pe iconostas, la strana din stânga, era însemnat: "„În anul Domnului 1809 s'au zugravit această sfântă beserică cu cheltuiala satului și cu purtarea de grije a precinstitului domn Rednic Thodor, protopop al ierașului de jos a Coseului; 1809.”". La strana din drepta
Biserica de lemn din Nănești () [Corola-website/Science/321972_a_323301]
-
orgii lungu și de 28 orgii latu.”" Din descrierea de la 1860 reies dimensiunile reduse ale bisericii, aproximativ 5 m lățime și 8-9 m lungime, și ale altarului, aproximativ 3,5 m x 3,5 m. În interior se remarcă peretele iconostasului cu numai două uși de trecere spre altar, o trăsătură arhaica în Maramureș, păstrată numai la cele mai vechi biserici. În inventarul din 1867 întocmit de protopopul Izei, Vasiliu Caracioni, se poate citi în completare despre cele două antimise aflate
Biserica de lemn din Nănești () [Corola-website/Science/321972_a_323301]
-
piatre rotunde și e acoperitu cu unu tiolu, una fatioia, unu fatiolu, tote vechi, se află pe densulu icoana precuratei Virgurei Mariei, unu antimisu mai vechi din tempulu Episcopului Manuil Orszavsky și unu nou din tempulu Episcopului Ioan Alexi.”" Despre iconostas aflăm din aceeași sursă că avea 18 icoane mici, care au fost apoi păstrate în noua biserică de lemn.
Biserica de lemn din Nănești () [Corola-website/Science/321972_a_323301]
-
comuna Călinești, județul Argeș, poartă hramurile „Sf. Apostol Toma” și „Sf. Voievozi” și este datată din anii 1758-1759. Se distinge prin structura de bună calitate, bine păstrată, uși, ferestre și luminator nealterate, elemente decorative de interes, inscripții cu datare, și iconostas pictat. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: . Momentul ridicării bisericii de lemn din Cârstieni este însemnat pe peretele de la intrare, în dreapta ușii: "„Leat 7267”". Leatul (anul) erei bizantine se traduce prin anii 1758-1759 ai erei
Biserica de lemn din Cârstieni () [Corola-website/Science/321347_a_322676]
-
într-alta, începând cu tinda (pronaosul), continuând cu biserica (naosul) mai lată și încheind cu altarul, mai îngust și poligonal. Tinda și biserica sunt împărțite de un perete plin, perforat doar de accesul central, în ax. Altarul stă ferit în spatele iconostasului, accesibil prin trei intrări rituale. Sub rotundul bolții, peste iconostas, spațiul este lăsat deschis pentru o bună comunicare sonoră. Altarul este lărgit în partea de nord, în linie cu peretele naosului, cu un buzunar rectangular în care este amplasată proscomidia
Biserica de lemn din Cârstieni () [Corola-website/Science/321347_a_322676]
-
mai lată și încheind cu altarul, mai îngust și poligonal. Tinda și biserica sunt împărțite de un perete plin, perforat doar de accesul central, în ax. Altarul stă ferit în spatele iconostasului, accesibil prin trei intrări rituale. Sub rotundul bolții, peste iconostas, spațiul este lăsat deschis pentru o bună comunicare sonoră. Altarul este lărgit în partea de nord, în linie cu peretele naosului, cu un buzunar rectangular în care este amplasată proscomidia. Atât acest mic adaus la încăperea altarului cât și fruntarul
Biserica de lemn din Cârstieni () [Corola-website/Science/321347_a_322676]
-
spațiul este lăsat deschis pentru o bună comunicare sonoră. Altarul este lărgit în partea de nord, în linie cu peretele naosului, cu un buzunar rectangular în care este amplasată proscomidia. Atât acest mic adaus la încăperea altarului cât și fruntarul iconostasului au fost cercuite și lipite cu tencuială într-o etapă ulterioară. Întreaga construcție de lemn stă pe un fundament zidit, de cărămidă, ridicată mai bine de o jumătate de metru de la nivelul pământului. Fundația și tencuiala proscomidiei sunt văruite în
Biserica de lemn din Cârstieni () [Corola-website/Science/321347_a_322676]
-
află un alt loc scobit în piatră, care îi slujea drept chilie. Paraclisul are trei despărțituri (pronaos, naos și altar), o lungime de 9.25 metri și o înălțime de 2 metri. Între naos și altar se afla un mic iconostas, iar bolta a fost zugrăvită, fiind vizibile și astăzi urme de culori obținute din fierturi de plante. Într-o scobitură mică din peretele altarului era așezată o icoană. Pe peretele naosului, lângă fereastră, se află săpată o cruce și câteva
Chilia lui Daniil Sihastrul () [Corola-website/Science/321388_a_322717]
-
zidul împrejmuitor din piatră și clădirea protoieriei (aflată în curtea bisericii). Lucrările de restaurare au fost finalizate în 1974. Iconostasul, care datează din 1779, a fost restaurat în anul 1977 de către pictorul restaurator Gheorghe Zidaru (1923-1993). Două dintre icoanele de pe iconostas conțin însemnări referitoare la anul donației lor către biserică; este vorba de anii 1826 și 1830. În anul 1998 a avut loc un incendiu accidental datorat instalației electrice defectuoase în urma căruia a ars aproximativ o treime din partea dreaptă a iconostasului
Biserica Sfântul Dumitru din Hârlău () [Corola-website/Science/316327_a_317656]
-
iconostas conțin însemnări referitoare la anul donației lor către biserică; este vorba de anii 1826 și 1830. În anul 1998 a avut loc un incendiu accidental datorat instalației electrice defectuoase în urma căruia a ars aproximativ o treime din partea dreaptă a iconostasului, iar 13 icoane au fost carbonizate parțial sau total. Iconostasul de la Biserica „Sf. Dumitru” din Hârlău a fost conservat și restaurat în anii 2001-2004 de către pictorul restaurator Stelian Onica (n. 1955). În curtea bisericii a fost construită recent o clopotniță
Biserica Sfântul Dumitru din Hârlău () [Corola-website/Science/316327_a_317656]
-
este vorba de anii 1826 și 1830. În anul 1998 a avut loc un incendiu accidental datorat instalației electrice defectuoase în urma căruia a ars aproximativ o treime din partea dreaptă a iconostasului, iar 13 icoane au fost carbonizate parțial sau total. Iconostasul de la Biserica „Sf. Dumitru” din Hârlău a fost conservat și restaurat în anii 2001-2004 de către pictorul restaurator Stelian Onica (n. 1955). În curtea bisericii a fost construită recent o clopotniță de beton. Biserica este înconjurată în prezent de un parc
Biserica Sfântul Dumitru din Hârlău () [Corola-website/Science/316327_a_317656]