755 matches
-
teorie pedagogică ce se întemeia tocmai pe ceea ce considera că prezintă cea mai deplină garanție de durabilitate: valorile culturii umane. Eduard Spranger este unul din reprezentanții "filosofiei vieții" (alături de Fr. Nietzsche, W. Dilthey, G. Simmel, O. Spengler) filosofie de nuanță idealistă, neoromantică, de la sfîrșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. A funcționat ca profesor de filosofie și pedagogie la universitățile din Leipzig (1911-1920), Berlin, Tübingen (1946-1952). Elev nu întru totul fidel al lui W. Dilthey (1833-1911), a continuat și
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
teoria activității educative și probleme de conducerea școlii. Nu se poate spune că ,,pedagogia sovietică" n-a avut unele realizări, mai ales în domenii legate de psihologia promovată de Vîgotski. Ideologizarea cercetării științifice, practica etichetării unor idei și teorii ca idealiste au frînat activitatea de cercetare. Așa se face că în perioada anilor '50-'80, pedagogia occidentală a înregistrat mai multe realizări decît "pedagogia sovietică", pentru care principala sarcină devenise... lupta împotriva "pedagogiei burgheze". 10 PEDAGOGIA FASCISTĂ ȘI NAȚIONAL-SOCIALISTĂ După cum se
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
ar putea să-și stabilească nici scopurile și nici mijloacele educației. Antonescu a sesizat astfel puternica implicație a concepției despre lume în organizarea și desfășurarea procesului educațional; ca bază a teoriei sale pedagogice, el a adoptat în mod explicit filosofia idealistă. Metodologia proprie construcțiilor filosofice din teoria sa pedagogică apare și în încercarea de a găsi un principiu fundamental, un principiu "rădăcină" cum se exprimă el din care să decurgă toate tezele sistemului pedagogic și căruia să-i asigure unitatea. Acesta
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
exerciții atît funcțiile psihice, cît și pe cele fizice. Prin școala activă integrală se atinge acel obiectiv al învățămîntului numit de G. G. Antonescu idealism activ (punînd mai presus activitatea psihică de cea fizică, școala activă integrală este spunea el "idealistă".) În realitate, profesorul bucureștean nu poate fi considerat un reprezentant tipic al "școlii active", așa cum o înțelegeau marii inovatori de la începutul secolului (Dewey, Montessori, Claparède, Decroly, Ferrière). Pentru toți aceștia, activitatea practică (experiența) era principalul izvor de cunoștințe. Pentru ei
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
a științei pedagogice". Constituindu-se ca o reacție față de "pedagogia filosofică", "Cercul de studii" a combătut orice amestec al filosofiei în cercetarea fenomenului educației. Dar, dincolo de metodele de cercetare, oricît de riguroase ar fi, există anumite principii filosofice materialiste sau idealiste, mărturisite sau nemărturisite pe baza cărora datele obținute sînt interpretate. Fără o viziune filosofică unitară, cercetările experimentale rămîn fragmentare, incapabile să se sintetizeze. Criticînd, așadar, pedagogia filosofică (și pe bună dreptate se aduceau obiecții caracterului ei excesiv deductivist), Em. Brandza
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
vrute și conduse de Dumnezeu. Sub aspect moral, Renouvier considera persoana, ca și Im. Kant, totdeauna ca scop; iată un motiv pentru care personaliștii consideră concepția lor expresie a umanismului. De la începuturile sale, personalismul s-a manifestat ca o filosofie idealistă, de inspirație creștină, care reia unele idei ale teologiei și spiritualismului medieval sau modern (9, p. 47; 10, p. 21). Deși, în deceniile următoare, personalismul s-a depărtat destul de mult de tezele renouvieriste, el s-a considerat o filosofie în
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
a artelor; acestea sînt într-o relație osmotică unele cu altele, însă fiecare își are propriile trăsături dominante sau propriile sfere de excelență. Astfel, tradiția filozofică anglo-saxonă este mai curînd empiristă, cea franceză, mai curînd raționalistă, cea germană, mai curînd idealistă; însă în fiecare țară există contracurente puternice, pluralism, devieri. Astfel, Rusia nu a încetat să întrețină în ea însăși o dialogică între despotism și populism, între slavofilie și occidentalism, iar fermenții occidentali s-au implicat activ în această dialogică, în timp ce
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
stînga și dreapta politice, în Franța cu ocazia afacerii Dreyfus, iar apoi în contextul dezvoltării fascismului. Gîndirea a avut o pondere importantă în istoria europeană; prin urmare, presupunerea că ea ar putea favoriza cristalizarea unei Europe unite nu este una idealistă. Adevărata problemă constă în a ști dacă intelectualii sînt astăzi în stare și în măsură să joace acest rol. Or enorme presiuni profesionaliste, tehnocratice, științifico-disciplinare tind să limiteze și să distrugă rolul intelectualului contemporan. Specialistul este incapabil să conceapă cunoașterea
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
economic, de raporturile de dominare și exploatare rezultate din diviziunea socială a muncii. Ea se manifestă prin intermediul fenomenelor de "fetișizare", de "reificare" sau de "alienare". Deosebit de inovatoare în această abordare este nu atât caracterizarea culturii, în continuare asimilată, în tradiție idealistă, suprastructurilor ideale, manifestărilor ideologice și imateriale, cât ideea că acestea pot fi "explicate" prin raportarea la bazele materiale și economice, la condițiile de viață: o "știință a realității" (expresia aparține autorilor) devenea condiția pentru a se ajunge la o "știință
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
folclorul, fantasticul. Modelul uman al romanticilor este „utopia unui om excepțional“ (G. Călinescu), care se revoltă și schimbă fața lumii (eul suprapersonalizat). Modelul lumii configurează un univers în continuă devenire, cu cicluri cosmice marcate de cosmogonie și apocatastază (modele filozofice idealiste: Kant, Hegel). Trăsăturile romantismului - Conceptul creativ al noii ideologii literare este phantasía (fantezia creatoare). - Categoriile estetice ilustrate: frumosul, urâtul, fantasticul, grotescul, ironia etc. - Model estetic: abolirea constrângerilor formale, libertatea de creație, instituirea unor structuri discursive inedite, bazate pe antiteză, analogie
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
suspendat prin modalități diferite de obiectivare. „În secolul nostru - afirmă unul dintre teoreticienii postmodernismului românesc, Gheorghe Crăciun - o bună parte a poeziei începe să și piardă aproape toate caracteristicile cunoscute din romantism, simbolism și modernism. Ea nu mai este magică, idealistă, cantabilă, ermetică, imperso nală, narcisistă, ci devine directă, prozaică, tranzitivă, biografică, concretă. Se deliricizează, cu alte cuvinte, și nu mai simte nevoia săși apere un spațiu propriu de existență“. 3.4.6. Specii ale genului liric Gruparea creațiilor lirice în
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
f.a.; Charles de Richter, Balaurul din Monte Carlo, București, f.a. Repere bibliografice: M.D. [Mihail Dragomirescu], „Povești” adunate de Frații Grimm, traduse de Lia Hârsu, CVC, 1909, 9; D.C. Z. [D. C. Zavalide], „Un vis” de d-na Lia Hârsu, „Revista idealistă”, 1911, 5; N.I. Russu, „A fost odată ca niciodată...”, „Buletinul Institutului de Literatură”, 1923, 33: Perp.[Perpessicius], „Teatru școlar”, „Răsăritul”, 1925, 1; Constanța Hodoș, „Scene banale” de Lia Hârsu, RVS, 1928, 3; Cristea, Teleorman, 315-316. C.Bz.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287415_a_288744]
-
Numai descrierile lumii pot fi adevărate sau false. Lumea ca atare neasistată prin activitățile descriptive ale ființelor umane nu poate fi"*. Rorty, 1993. Pe scurt, vocabularul științific nu "descoperă" adevărul, ci construiește o versiune a lui. E o greșeală fundamentală, idealistă și anistorică să crezi că definirea violenței sau a oricărui alt termen înseamnă să te apropii cât mai mult posibil de un concept absolut de violență, de o "idee" a violenței care, într-adevăr, ar face cuvântul și lucrul echivalente
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
1995Ă. Alte voci neagă ideea cyborgului ca punct final al evoluției, considerându-l în schimb un pas spre o nouă familie a structurilor vieții. Imaginarea acestor tipuri de mutație ontologică computerizată drept „ultima” frontieră a umanului ori sfârșitul evoluției este idealistă și futuristă, angajată în speculație și neglijând condițiile existențiale realiste actuale. O perspectivă ancorată în contingent și în practica existențială este mai relevantă, iar o analiză a regimurilor în care cyborgul, avatarul numeric și ființa transgenică se ipostaziază în aspecte
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
german cu care, poate, astăzi nu mai sîntem de acord în totalitate, fiind apropiați mai degrabă de poziția lui Herbart, care percepe educația ca "acțiune de formare a individului pentru el însuși, dezvoltîndu-i-se o multitudine de interese". O altă percepție, idealistă, cu implicații afectiv-motivaționale o are Spranger. Pentru acesta, educația reprezintă "voința de iubire generoasă față de sufletul altuia pentru a i se dezvolta întreaga receptivitate pentru valori și capacitatea de a realiza valori". Pentru Constantin Cucoș, aceste puncte de vedere și
by IULIAN-DALIN IONEL TOMA [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
Marea Britanie resimt însă foarte târziu pericolul iminent reprezentat de Germania și, în speranța că tensiunile vor fi aplanate pe cale diplomatică, prin negociere, eșuează în a-și urmări prioritar interesul național: apărarea. Deși consideră că, aplicate separat realității, nici perspectiva școlii idealiste, nici cea a școlii realiste nu sunt suficiente, Carr își exprimă însă încrederea că realismul este mai adecvat studiului relațiilor internaționale decât idealismul. Însă, ceea ce este cu adevărat dezirabil, deși neînfăptuit încă, este o întrepătrundere a celor două viziuni în
RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1510]
-
a metafizicii, potrivit filosofului român: cum poate mintea limitată a omului să se ridice până la dobândirea adevărurilor universale și necesare?), este rezolvată în filosofia contemporană de regulă prin suprimarea unuia dintre cei doi termeni. De aici cele două ipoteze: cea "idealistă" și cea "energetistă", arată C. Rădulescu-Motru. Potrivit celei dintâi, doar conștiința există, iar lumea exterioară ei se originează în constrângerea logică a minții: "mintea omenească este așa constituită încât, prin sistematizarea elementelor sale, ea ajunge să-și constate propria sa
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
iar în mod deductiv ea este dovedită din postulatul uniformității naturii"281. Ambele ipoteze întâlnesc obstacole pe care nu le pot trece, devenind insuficiente în raport cu ceea ce ele trebuie să explice: unitatea lumii (a fenomenelor fizice și a celor sufletești). Ipoteza idealistă ajunge la solipsism. Neputând să explice existența mai multor conștiințe omenești ca "realități de sine stătătoare", din ea se obține, dacă îi urmăm logica până la capăt, ideea că singura realitate este aceea a fiecărui om. Pentru a evita solipsismul este
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
acceptă valabilitatea postulatului uniformității fenomenelor naturii pentru "lumea reală", nu și pentru rațiunea omenească; de asemenea, inconvenient este și totala neexplicare a raportului dintre energia psihică și "energia totală". Așa încât, metafizic, ipoteza energetistă nu este superioară ipotezei unității materiei. Ipotezele idealistă și energetistă sunt unilaterale. De aceea ne trebuie o ipoteză care să conserve avantajele acestora, dar care, totodată, să evite unilateralitatea lor. Ipoteza aceasta "nouă" trebuie să facă posibilă o explicație monistă; ea va cuprinde, în fundamentele ei, următoarele idei
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Ipoteza aceasta "nouă" trebuie să facă posibilă o explicație monistă; ea va cuprinde, în fundamentele ei, următoarele idei: singurul mod de cunoaștere pentru om este conștiința sa, prin urmare, doar datele conștiinței decid asupra realității exterioare (singura idee proprie ipotezei idealiste); afirmarea realității unei energii în afara conștiinței (singura idee proprie ipotezei energetiste). Nici una dintre acestea conștiința și realitatea unei energii în afara sa nu poate fi eliminată din unitate lumii fără a cădea în unilateralitate. Iar afirmarea unității lor presupune postularea "realității
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
unei „provincii pedagogice” așa cum este ea înfățișată în cea de-a doua parte din Wilhelm Meisters Wanderjahre, a descris Castalia, o federație de școli de elită, rupte de „zgomotul și furia” istoriei și specializate în promovarea unei culturi elevate și idealiste 2. Castalia, care își luase numele de la izvorul parnasian sfânt pentru muze, era simbolizată de „jocul cu mărgele de sticlă”, o misterioasă lingua sacra, un joc al minții care sintetiza într-un mod ezoteric cele mai înalte realizări spirituale ale
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
găsim (implicit sau explicit) educația, de vreme ce construirea unei societăți bune (sau perfecte) necesită în primul rând o revoluție antropologică. De la Republica lui Platon până la planurile din ziua de azi de a construi sau reconstrui societăți deschise, de la paideia elinilor până la idealista Bildung a germanilor și la declarațiile-program ale celor mai puțin filozofice proiecte educative contemporane, școala și cetatea, educația și puterea sunt inseparabile. În România, unde prima universitate modernă a fost înființată abia în 1860, planurile cuprinzătoare de a educa națiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
la comunitate, ci merge înainte către ea. Totuși, o asemenea perspectivă temporală nu ia cu adevărat în seamă istoricitatea experienței umane: trecutul nu prea contează, din prezent sunt selectate mai ales exemplele convenabile, iar viitorul este conceput pe baza unei idealiste rupturi morale între ceea ce știm despre om și ceea ce ne dorim ca acesta să fie. Astfel, dacă examinăm vasta și variata experiență comunitară de pe solul american, optimismul cu privire la viitor (ca să nu mai vorbim de prezent) scade dramatic: comunitățile puritane erau
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
proiect al „noii ordini sociale―, al „societății multilateral dezvoltate―. Partea II Situația actuală a cercetării Proiectul inițial propunea o abordare multicriterială și interdisciplinară foarte extinsă, care deși foarte tentantă, s-a dovedit pe parcursul acestui an a fi mai mult decât idealistă, chiar irealizabilă. Astfel, am considerat necesară o autolimitare a subiectului propus cercetării și o delimitare foarte exactă a modalității de cercetare. Mă voi limita așadar, la o direcție principală de cercetare, pe care voi Încerca să o tratez exhaustiv, urmând
Polarităţile arhitecturi by Alexandru Mihai Robitu () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92984]
-
în cercurile mondene. Debutează cu epigrame la „Țara” în 1894. Literatura constituie pentru el o preocupare permanentă, cu cea din țară luând contact prin corespondența pe care o întreținea cu prietenii, cât și prin funcția de prim-redactor al „Revistei idealiste”, pe care a deținut-o între 1903 și 1907. A mai colaborat la „Doina”, „Ilustrațiunea”, „Adevărul”, „România jună”, „Literatură și artă”, „Noua revistă română”, „L’Indépendance roumaine”, „La Roumanie”, „La Renaissance latine”, „Le Temps”, „Journal des débats”, „Indépendance belge” ș.a.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290441_a_291770]