1,103 matches
-
facem, spre exemplu, un glosar al termenilor prezidențiali folosiți în această perioadă - termeni pe care beep-urile televiziunilor n-au fost nevoiți să-i acopere, întrucât CNA-ul pare să accepte că orice cuvânt venit din partea președintelui, fie el obscen sau idiot, poate fi popularizat fără opreliști -, vom constata că ne-am îmbogățit, cu toții, vocabularul argotic și că, prin urmare, ne-am putea descurca destul de bine în cartierele mărginașe ale orașelor țării fără teama de a nu fi înțeleși. Am învățat, direct
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
fetei, proiectându-se pe podea cu zgomot și furișindu-se printre obiectele de bucătărie. Nervoasă, Carla mai Încercă, dar, cu acelaș rezultat. In cele din urmă, se adresă bărbatului: „Dragul meu, vino, ajută-mă...Drept să-ți spun, așa un pește idiot n’am mai pomenit...!” Tony Pavone acționă energic apucându-l de urechi și aplicându-i câteva lovituri de ciocan În partea capului, il predă fetei care imediat Îl tăie În bucăți simetrice, după care Îl puse În tigaie la prăjit
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
făcând semn muncitorilor să părăseacă cimitirul, Încercând să ajute la strângerea uneltelor de lucru. Exasperat, Tony Pavone distruse Încuietoarea cu aceeași lovitură de târnacop, repezindu-se la preot, Îmbrâncindu-l către ieșire. „Băgas’ar dracul În barba ta de preot idiot...! Pleacă de aici afurisitule, În caz contrar, te amestec cu betonul și te torn În aleele cimitirului...!!” A doua zi dimineața, Șeful Șantierului i se adresă. „Bine domnule, nu te mai recunosc. Ai afurisit un preot izgonindu-l din cimitir
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mult să aflu povestea șobolanului. De cînd l-am auzit că-i spune lui Norman despre ea, am fost sigur că acea poveste are, cumva, un răspuns pentru mine. Un răspuns la ce anume ? Ei bine, știu că sună destul de idiot să zic asta, dar cred că Încă speram să pricep sensul ridicolei mele vieți, și m-am gîndit că poate Jerry Îl descoperise, sau măcar e pe drumul cel bun și că ăsta era motivul pentru care scria o carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
al literaturii), sub semnul morții. Al putrefacției. Când nu e putrefacție morală (și atunci Joyce devine pe deplin cehovian), e moartea la propriu, câteodată înfricoșătoare, altă dată bântuind cu o consistență noroasă. De la enigmaticul mort al primei povestiri (ce expresie idioată... orice mort e enigmatic), preotul care sparge potirul, la Gabriel, simpaticul intelectual de mâna a doua care-și realizează micimea și ipocrizia în fața unei fantome, cercul (oare a reținut cineva cercul, circularitatea despre care vorbește Nabokov în lecția despre Gogol
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
adâncă durere și cu o nesfârșită părere de rău că te menții neschimbat În maniere, că ai rămas același troglodit dintotdeauna care, când se enervează, nu găsește altceva mai bun să-i vorbeasă interlocutorului decât că acesta este prost, tâmpit, idiot, că mănâncă rahat (vezi bine că, recurgînd la acest eufemism salvator am reușit să reproduc, În parte, expresiile tale grotești, scabroase, scatologice ce nici la ușa cortului nu mai sânt permise). Mai e oare necesar să subliniez ceva ce știe
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
cu interes în toată țara de un public fidel. Au reușit să-și promoveze albumul Loc Lipsă printr-un turneu național de cluburi și să crească în două albume cât alții într-o carieră, fără să se îndrepte către „targete“ idioate impuse de radio. Indiferent dacă îți place sau nu muzica acestei trupe, dacă ai un grup de prieteni cu care vrei să faci muzică rock, poți să încerci să faci ca ei. Să pui la punct un repertoriu, să tragi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
vârâtă într-un afurisit de portțigaret din ăla lung... — Și ce ți-a zis? — Păi... dacă tot vrei să știi, mi-a zis „Vino-ncoace, dragul meu...“ Nu, nu, e mult prea mult! Am avut și-așa o zi absolut idioată la Tehnic. Morris mi-a spus că n-am obținut promovarea pe postul de lector. Williams lipsește. E din nou bolnav, așa că pierd iar o oră liberă. O javră clasa-ntâi de la III Tipografi m-a pocnit în obraz și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
pe ea. Apoi se întinse iar pe saltea, cu fața în jos, și vâsli în continuare cu mâinile, înaintând pe canalul care se tot lărgea. Sally stătea rezemată de ușa cabinei și se uita plină de ură la Gaskell. — Javră idioată! zise ea. Trebuia să-ți deschizi tu gura aia mare! Și-acum ce dracu’ ai de gând să faci? Pentru început, să divorțez de tine, zise el. — O să obțin ca pensie alimentară toți banii pe care-i ai! — Slabe șanse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
dus să mă culc. în loc de asta, uite că m-am enervat și am acționat ca un idiot. — Dă-mi voie să-ți mai spun ceva, Wilt, zise inspectorul. Chiar ești idiot, un afurisit de idiot viclean, dar până la urmă tot idiot. Ar trebui să te cauți la cap. Ar schimba cumva toată afacerea asta, zise Wilt. — Ce-ar mai schimba? — Să mă duc să mă caut la cap în loc să stau aici și să mă las insultat. Inspectorul Flint îl studie meditativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
din cap. — Ar fi trebuit să mă ascultați, îi spuse el. V-am spus să nu vorbiți. — Trebuia să le spun ceva. Altfel nu m-ar fi lăsat să dorm și continuau să îmi pună iar și iar aceleași întrebări idioate. Habar n-aveți în ce stare te aduce chestia aia. Te țicnește la cap. — Sincer să fiu, domnule Wilt, în lumina mărturisirii pe care ați făcut-o, îmi vine greu să cred că mai era cazul de așa ceva. Un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
se pare, o putere a creierului, echivalentă pe care o posedau foarte puțini oameni, de oriunde ar fi venit acei oameni; unul dintre posesori fiind un băiat. Cu fiecare secundă care trecea. Gosseyn devenea tot mai conștient de cât de idioată trebuia să pară această mică întrecere pentru privitori. Dar, bineânțeles, din moment ce împăratul era implicat, nimeni nu îndrăznea să i se opună. Așadar, stăteau cu toții acolo, înghețați, nemișcați ca și cei doi competitori. Dintre cei aproape treizeci de oameni, fără a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
nu sunt prea plictisitoare pentru tine. Urmă o pază și apoi - altfel decât se așteptase - o strâmbătură deformă fața copilului. - Bănuiesc, spuse băiatul, că ai câteva presupuneri de data asta și crezi că vreau să mă întorc pe nava aia idioată, la toți nefericiții ăia. - Ești pe aproape; dar poate vrei să te întorci la mama ta, răspunse Gosseyn. Dar chiar în timp ce vorbea, se adaptă în sinea sa la analiza făcută de Enin. Nu era rău, după toate mofturile acelea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
chipul meu în pupilele întunecate, l-am văzut pe al ei . N-am reușit să-mi iau stiloul cu mine și, în consecință, a trebuit să cer aici un pix cu pastă. Și încă mi-au dat o pastă roșie idioată, care mai mult murdărește decât scrie. Mâinile mele sânt într-un hal fără de hal. Oricum, e un privilegiu că am totuși voie să scriu mai departe, ei speră probabil că vor putea trage vreo concluzie citindu-mi foile astea pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ca și a noastră, zugrăvite în tot felul de rozuri și cărămiziuri, decorate în calcio vecchio, cu tencuiala dusă, cu geamurile acoperite cu storuri prăfoase, se auzeau ecourile dulcege ale cântecelor de pe atunci, care și azi îmi stârnesc o nostalgie idioată: "Intră luna pe fereastră / Intră-n odăița noastră..." Dacă urcam în podul casei și priveam prin luminator (de fapt, un fel de lunetă străjuită de încă două reprezentante ale poporului aceluia de gorgone de pe Moșilor, dintre care uneia îi lipsea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
capul întors spre mine și chemându-mă cu mâna întinsă în spate. Uită-te numai la oroarea asta. Îmi arăta un copil gol care susținea cu mânuța lui grăsuță un candelabru uriaș. E cumplit să-ți imaginezi în ce dispoziție idioată erau cei care au executat asemenea lucrare și e și mai cumplit să te gândești la cei care au putut-o cumpăra. Nu, dragul meu, ia privește (mă luă de umeri), uită-te fie și numai la mutra lui. Gândește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
zilei tot ce era înăuntru, iar eu priveam, nu puteam să nu mă uit la aceste chipuri ale unei rușini înfiorătoare. Revedeam totul până la cele mai mici detalii. Eu, încremenit, la ușa acestei camere liniștite, eu drogat, cuprins de spaima idioată, dar de neînvins că vine cineva, că va intra aici și-mi va vedea ochii îngrozitori. Și ore întregi târându-mă spre fereastra întunecată cu storurile ridicate prin care, cum mă întorc cu spatele, cineva mă privește, deși fereastra se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
scriu despre mine, deoarece se spune că mă vizitează cam des un domn pe nume Alzheimer și vreau să mă întorc spre tinerețea mea cu gândul, sămi dau seama în ce perioadă a vieții am fost mai bun sau mai idiot. Niciodată nu mia plăcut să fiu singur și nu eram. Casa noastră era plină de zarva surorilor. Mă înțelegeam mai bine cu sora mea mai mare, dar, când s-a căsătorit, firul s-a rupt. Cealaltă a plecat în provincie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
să duci toate astea până la locul unde se află captivii? Asta este problema mea. Și a mea, pentru că sunt prietenii mei... Haide! Dacă nu-ți este teamă să zbori, ducem totul până la locul unde i-ai ascuns. — Mă crezi cumva idiot? protestă indignat tuaregul. Te-ai gândit că am să te duc la ascunzătoare, ca apoi să vii cu o armată întreagă să-i salvezi? Dar tu crezi cumva că idiotul sunt eu ? se burzului celălalt. Știu foarte bine unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
cel pe care îl organiza acum; iar când, singur, avea să se gândească la cât de delăsător fusese, fantomele acelor nefericiți aveau să vină să-l întrebe de ce nu se agitase pentru ei așa cum făcuse pentru o mână de motocicliști idioți. Nu mi-ar plăcea să fiu în pielea lui, murmură, apoi își sprijini capul de spătarul scaunului și ațipi... Dar nici într-a mea nu-mi place să fiu... Când soarele se înalță pe cer, bătându-i drept în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
prințesele lui Dracula. Reacția lui Bourdain? „Cred c-am atins nivelul cel mai de jos al carierei mele.“ Și-apoi, cu o privire disperată: „Am nevoie de alcool. Cât mai mult alcool!“. Cum ați fi reacționat dumneavoastră la acel spectacol idiot, de sfânta sărbătoare tradițională românească a Halloween-ului? Și-apoi, Maramureșul. Săpânța. Bourdain nu e prea vesel în Cimitirul Vesel, dar e totuși impresionat. Loc unic în lume, până la urmă. Apoi, pentru că-i aniversarea ghidului său, rusul Zamir, Bourdain cere ceva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
nu știi ce voiești... Mă iubești da...... căci te temi de mine... Tu ești o femeie galantă, o femeie care-a risipit sărutări în viață-ți, care-ai dăruit îmbrățișări pe nimic, care dintr-un caprițiu ai fericit desigur vun idiot... Ei bine... Să facem abstracție de cine sunt... Să zic că sunt cel mai mizerabil dintre oameni, cel mai urât, cel mai nemernic... și c-ai vedea această abjecțiune zbătîndu-se în durerile morții, precum mă zbat eu... ei bine, n-
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
vorbim. Cum vezi literatura ta în contextul producțiilor literare de azi? Atât în proză, cât și în poezie s-au produs schimbări notabile după 2000. Cum resimți aceste schimbări? Eu mă bucur că lumea se întoarce la literatură, după entuziasmul idiot pe care l-a trezit instaurarea televiziunii prin cablu. La sfârșitul anilor ’90 părea că literatura și-a trăit traiul, și-a mâncat mălaiul. Acum lumea se întoarce la roman, redescoperă gustul lecturii. Cititul devine o trăsătură cumva aristocratică, ceva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
lectura pe plajă un astfel de volum. Note pe slip Dar oare ce e de citit pe plajă? Iată întrebarea: un fel de „to be or not to be“ de vacanță. La fiecare început de vară răspundem la aceleași întrebări idioate, cu tentă jurnalistică, ce se învârt în jurul temei contrafăcute a turismului cultural, numită „lecturi de vacanță“. Ei bine, eu cred că tocmai în vacanță trebuie citite cele mai bune, obsedante, dificile, nebune cărți. Nu prea cred în „lecturi sifon“ de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
și să-l bârfească. Însușindu-și aceste sentimente, Stănică le comunică lui Felix: - Domnule, să știi că mutul ăsta se procopsește! Soacră-meaare parale, nu glumă, am mirosit eu! Și știi dumneata cât e de prost Titi? Fenomenal! E imbecil, completamente idiot. M-am interesat eu, n-ai grijă. N-are absolut nici un talent. Să nu te superi că-ți spun, dar toți recunoaștem inteligența dumitale, toți te laudă. Față de dumneata, Titi e ca un gândac puturos lângă un cal de rasă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]