1,015 matches
-
o să aflăm. Era limpede că se întîmpla un lucru ciudat undeva înainte, că luminile se aglomerau la orizont. Taluzul deveni mai abrupt, pînă cînd drumul se întrerupse. Marginea era o fîșie acoperită cu iarbă sub o stîncă neagră înfășurată în iederă. Vaierul sirenelor se auzea undeva în spatele lor, și mașini de poliție treceau în goană spre lumină și tunet. întreruperea din față părea blocată de o lumină orbitoare, iar vehiculele încetineau cînd se apropiau de ea. Curînd, Rima și Lanark ajunseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
știu, nu a fost declarat oficial părăsit. Adică, nu-i bătut în scînduri. îi conduse prin iarbă spre o formă întunecată din zidul despărțitor. Era o intrare pătrată, înaltă de opt metri și ascunsă pe jumătate de o perdea de iederă. Polițistul îndreptă lanterna spre interior. O podea, sub un strat de frunze uscate, cobora în întuneric. — Eu, una, nu merg pe-aici, zise Rima ferm. Știți ce lungime are? îl întrebă Lanark. — Nu, domnule. Stați o clipă... Polițistul își petrecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o cameră uscată, undeva, la căldură, printre foșnetele liniști toare și indiferente ale oamenilor și ale lucrurilor care, ei și ele, vor gândi și vor respira pentru mine. Prin apropiere, pe malul stâng al mlaștinii, se afla casa acoperită de iederă a domnului Sima; pe el îl cunoșteam oarecum, un fel de pensionar, îl interesau virtuțile plantelor medicinale, îl întâlneam uneori pe câmp, culegea flori albastre, ne și salutam, de aceea am bătut la poarta lui - vedeam cum stropii sar din
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
plecat târând căruciorul prin universul lui caprin. Intuind oarecum sensul exemplar al existenței sale, m-am mai întors o dată spre ostrovul pustiu. Pe urmă am pornit și eu, târât de lanțul caprelor mele, pe malul mlaștinii, spre casa acoperită cu iederă acum ruginie a domnului Sima. * La Centrul Cultural din Tenggarong, în apropiere de Samarinda (pe coasta răsăriteană a insulei Borneo), se află un ciudat animal, un soi de tigru, pasăre, capră și elefant, capturat în jungla din Borneo. Animalul are
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
făcut. Luase o hotărâre irevocabilă: Să-l omoare pe Enro... Contempla orașul Gorgzid cu un interes real. Îl percepu ca o cetate cu coline-grădini. O cetate prevăzută pentru a găzdui un guvernământ. Chiar și zgârie-norii erau acoperiți de mușchi și "iederă" cățărătoare - semăna cu iedera - și fundațiile comportau turnuri demodate și rampe ciudate care păreau să se încrucișeze. Dintre cele paisprezece milioane de locuitori ai orașului, patru cincimi ocupau poziții cheie în birouri, în legătură directă cu birourile de "lucru" ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
irevocabilă: Să-l omoare pe Enro... Contempla orașul Gorgzid cu un interes real. Îl percepu ca o cetate cu coline-grădini. O cetate prevăzută pentru a găzdui un guvernământ. Chiar și zgârie-norii erau acoperiți de mușchi și "iederă" cățărătoare - semăna cu iedera - și fundațiile comportau turnuri demodate și rampe ciudate care păreau să se încrucișeze. Dintre cele paisprezece milioane de locuitori ai orașului, patru cincimi ocupau poziții cheie în birouri, în legătură directă cu birourile de "lucru" ale celorlalte planete. Aproximativ cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
domeniile noilor tehnologii sau comunicației, posedă arta de a-și reînsuși asemenea cartiere sau de a face din acestea rețele de străzi "în tendințe". Ei sînt așadar locatarii vechilor curți pavate din cartierul Saint-Antoine. Pe ziduri încă mai suie o iederă plină de viață. Însă în locul coșurilor de nuiele vedem biciclete olandeze înalte dotate cu panere de răchită. Atelierele devin apartamente, iar brutăriile sau băcăniile sînt transformate în cafenele și restaurante. Ca într-un ecomuzeu, pe pereți sînt expuse reminiscențele activității
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
în curte, unde alergă ca un nebun prin viscol. Îi venea și Generalului să facă la fel, dar se obișnuise să nu arate ce simte. Rămase neclintit lângă ușă, între cele două statui dezbrăcate și insensibile la frigul de-afară. Iedera se lipea de fațada casei, apoi rafalele o făceau să se zbată, dar fără s-o poată rupe. Iedera știa să lupte, iar Generalul știa s-o admire pentru asta. 5 Vorbesc tot mai puțin cu mine și poate că
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
obișnuise să nu arate ce simte. Rămase neclintit lângă ușă, între cele două statui dezbrăcate și insensibile la frigul de-afară. Iedera se lipea de fațada casei, apoi rafalele o făceau să se zbată, dar fără s-o poată rupe. Iedera știa să lupte, iar Generalul știa s-o admire pentru asta. 5 Vorbesc tot mai puțin cu mine și poate că, în curând, vocea asta care mă ține prizonier în adâncurile ei o să tacă și eu o să fiu iar cum
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ani, iar persanul era cu doar patru zile mai mic. Ei doi, judecați laolaltă, făceau cât jumătățile aceluiași fruct. Când venise, Omar îi plantase caiși și o salcie lângă iaz. Acum toți erau pomi cu coroană și doar labirintul de iederă se vedea ca o inimă sfârtecată de ulii în câmp: îți spunea despre cum îi mințiseră zilele, nopțile, anii și cum dincolo de speranță nu fusese nimic. Intraseră pe sub o boltă gătită cu buchete mari de verdeață și ieșiseră într-un
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
După ce începuse măsurătorile, scriind pe pământ zvastici, sinusoide și semne, toți cei care se opreau la garaj ori intrau în bistrou bănuiau că o luase razna. Angajase mai mulți neghiobi și munceau cot la cot până când, la un asfințit, descărcară iedera. Erau tufe mari, cât un stat de om, de un verde închegat și întunecos. Le înfipse în amalgamul de linii, curbe și zvârcoliri, până ce o inimă albă apăru ca un miez în pâine, în mijlocul labirintului. Chiar acolo, în centru, ca
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Godun, când ajunsese aproape. — E un labirint, îl asigurase Omar, pariez că ai să te încurci încercând să îi dai de capăt! — E noapte, zic să facem asta în plină zi, ripostase gazda. Se dusese vestea de labirint. Labirintul de iederă sau „grădina arabului“ devenise un loc mai știut decât fuseseră vreodată benzinăria cu bistroul ei elegant ori spălătoria, garajul și câmpul întreg, cu Veterinara sosind pe cal. Prins între tunele și bolți și întortocheli vegetale, spațiul se lărgise de zeci
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
tuia lângă parapetul ce despărțea labirintul de lan și arbuștii rămâneau verzi și iarna. În încâlceala de fibre și frunze cu zimți începeau să se-adune fluturi, iar localul „La Homar & Godun“, care devenise „La Teroristu’“, acum devenea „Labirintul de iederă“. Veterinara, în șa, dispărea ca o fata morgana a câmpului. Omar o ducea cu privirea până departe, pe granița lanului mișcător, unde totdeauna părea că se termină lumea. Când i se pierdea cu totul din ochi, un tremur fierbinte îl
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
a transmis cu multă fereală, când Omar ajunsese la Teheran, că Nooshin atârnase sub pod o după-amiază întreagă și că orfanii de la școala martirilor o strigau și o jeliseră până seara. Pentru a doua oară, în câmp, lângă labirintul de iederă apărură topometriștii. Prima dată veniseră pe zăpadă și picioroangele aparatelor lor lunecau pe crusta îngroșată a iazului înghețat ca lăboanțele unei lișițe caraghioase, ce nu știe decât mersul pe apă. Dar acum era vară, grâul îți ajungea pân’ la brâu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ca o ploaie pe timp de secetă. Era frânt. Își anulă orice întâlnire cu vreun client și se duse spre casă, dar nu se urcă în mansarda lui, nici nu se îndreptă înspre câmp, ci o luă către labirintul de iederă, ca și cum ar fi fost chemat. Ajutorul lui, care, la garaj, deretica o mașină pe rampă, îl văzu, dar se mulțumi să ridice din umeri. În definitiv, în ultimul timp erau atâția vizitatori care își petreceau ziua să se joace în
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de-a v-ați ascunselea, încât nu-i mai păsa. Omar se-avântă ca un înotător într-un râu. În labirint era cald și, brusc, se simți ca mai demult, în deșert, când nu era vânt. Îi păru că și iedera, și arbuștii, ca și celelalte încrengături crescuseră alandala. „Ce uituc și nepriceput!“, se gândi. „Să mă bag aici fără să fi băut niciun strop de apă!“ Începu să grăbească pasul și se pomeni că aproape aleargă printre șerpuirile de lăstari
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ce am să cumpăr cu bani? Dar Omar vorbea singur. Nu m-aștept să-nțelegi, tu ai altfel de sânge! Era întâia oară, în zece ani, când îi spunea asta și parcă îl tăiase în două. Intră în labirintul de iederă, lăsând lucrul neterminat la garaj, fereastra deschisă în mansardă, o felie de pâine cu unt pe o farfurie și apa în cadă, gata pentru spălat. — Asta-i bună! se supără grasul. Acum, că băiatul și fata au mai crescut, mi-
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
că e Farah în acea unică fotografie rămasă, ci un înger timid și asexuat, cu bărbia înclinată spre umăr. Ca în ziua când poposise pe ogoarele lui Godun, câmpia îi părea un suspans continuu. Nici copacii și nici labirintul de iederă nu slăbiseră foarte mult din încordarea acestei întinderi. Vilele noii democrații, risipite aiurea, ca niște grăunțe scăpate dintr-un buzu nar rupt, aduseseră doar dezordine. Un drum asfaltat le-ar fi arătat calea, dar șoseaua întârzia. Nimeni nu mai credea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Mie gură și colac[u]. 56 Dă, Doamne, nanei noroc, Ca semînța-n busuioc, Dă, Doamne, nanei putere Ca semînța-n cărujele. 57 Măi bădiță păunaș, Hai la noi să-ți dau sălaș; Dar de cină ce ți-oi da? Strugurei ca iedera, Strugurei muiați în rouă Și un pat de perini nouă; Patul e din lemn de vie - De-i fi om de omenie Te-i culca cu bucurie. 58 Păsărică, păsărică, Mută-ți cuibul tău în rugul, Unde-a fi badea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
coată să le joci, Țup, țup, țup și voi juca Până grinda s-a crăpa. 259 Câtă pasere pe munte Nu-i ca cucul de cuminte, Câtă pasere-i în codru Nu-i ca cucu de cu modru. 260 Cucule, iedera verde - Ce ți-oi spune nu mi-i crede. 261 - Bună ziua car cu fîn! - Sănătos biriș bătrîn! - Bună ziua car cu paie! - Sănătos biriș Mihaie! 262 Lupule nu mă mânca Până ce-a eși luna Să dau mâna cu nana. 263 Până
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
coată să le joci, Țup, țup, țup și voi juca Până grinda s-a crăpa. 259 Câtă pasere pe munte Nu-i ca cucul de cuminte, Câtă pasere-i în codru Nu-i ca cucu de cu modru. 260 Cucule, iedera verde - Ce ți-oi spune nu mi-i crede. 261 - Bună ziua car cu fîn! - Sănătos biriș bătrîn! - Bună ziua car cu paie! - Sănătos biriș Mihaie! 262 Lupule nu mă mânca Până ce-a eși luna Să dau mâna cu nana. 263 Până
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
începutul și la sfârșitul textului, ca în cazul unei inscripții creștine tomitane, palimpsest al unei epigrame funerare anterioare. Epigrama prezintă un chenar decorat cu o cruce terminată în partea de jos în formă de ancoră stilizată și un vrej de iederă, iar sub inscripție apare și o cruce mare (secolul VI). Pe o placă fragmentară de marmură din municipiul Constanța se pomenește numele unui episcop martir, al cărui nume nu s-a păstrat, dar care se presupune a se identifica cu
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
zăpadă rară, apoasă, provincială. Asta e tot. Cum spun crupierii, rien ne va plus. 6 ianuarie Mă gândesc că Dumnezeu n-a murit decât pentru cei deciși să-l socotească astfel. 9 ianuarie O clădire veche cu fațada acoperită de iederă. Urc la etaj. Ajung în fața doctorului B. care mă întreabă dacă n-am purtat niciodată barbă. "Nu, n-am purtat. " Și mă așed pe scaunul din fața biroului, în timp ce el ridică telefonul care are un fir lung ca să poată fi utilizat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
s-a adâncit În singurătatea ei și a Încetat să mai vorbească, rămânând surdă și mută față de ceilalți. De asemenea a Încetat să mai facă duș, să se mai pieptene, până și să se uite la telenovela ei preferată, Blestemul Iederii Nebune - o dramă braziliană În care un top model bun la suflet suferă tot felul de trădări din partea celor pe care Îi iubea cel mai mult. Dar șocul cel mai mare s-a produs când mătușa Banu, care fusese Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
frecat cu Îndârjire o pată Întărită de muștar din colțul plitei. Când s-a Întors În cele din urmă În living, le-a găsit pe cele două fele stând Încă la masă, bătându-și joc de fiecare scenă din Blestemul Iederii Dragostei Nebune - cea mai difuzată telenovelă din Întreaga istorie a televiziunii turcești. Însă În loc să le poarte pică pentru că Își băteau joc de un lucru pe care ea Îl aprecia, mătușa Banu a fost surprinsă - surprinsă să-și dea seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]