930 matches
-
ruse a Rumeliei și „poate chiar Constantinopolul”. Informațiile referitoare la forțele beligerante sunt contradictorii, uneori exagerate, în timp ce datele cronologice sunt, în mare parte, exacte. Din Jurnalul lui Petru cel Mare rezultă că armata turcă era formată din 100.000 de ieniceri, 120.000 spahii, 50.000 tătari; în total: 270.000 de combatanți, 444 tunuri mari și de campanie, 25 mortiere. Armata rusă era mult mai redusă din punct de vedere numeric: 31.554 infanteriști, 6.692 cavaleriști; în total: 38
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
total: 38.246 combatanți, 28 de tunuri de bronz, 23 mortiere de bronz. În Jurnalul de campanie pe mai-august 1711, cifrele relative la efectivele armate otomane redate de feldmareșalul Boris Petrovici Șeremetev (1652-1719) sunt mai aproape de adevăr: 60.000 de ieniceri, 40.000 de spahii, 40.000 de tătari; în total: 140.000 de combatanți. Datele statistice referitoare la cele două armate - otomană și tătară - consemnate de cancelarul Gavril Ivanovici Golovkin (1660-1734), în Jurnalul său, sunt exagerate: 61.803 - infanteria otomană
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
de spahii, 40.000 de tătari; în total: 140.000 de combatanți. Datele statistice referitoare la cele două armate - otomană și tătară - consemnate de cancelarul Gavril Ivanovici Golovkin (1660-1734), în Jurnalul său, sunt exagerate: 61.803 - infanteria otomană (20.000 ieniceri, 10.000 gebegii și cuirasieri, 7.000 tunari, 1.400 pionieri, 3.403 ieniceri din Egipt, 2.000 bosnieci și arnăuți); 20.000 - cavaleria otomană și slujitorii pașalelor, 17.873 ziameturi și timare, 17.773 reprezentau patru corpuri de spahii
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
referitoare la cele două armate - otomană și tătară - consemnate de cancelarul Gavril Ivanovici Golovkin (1660-1734), în Jurnalul său, sunt exagerate: 61.803 - infanteria otomană (20.000 ieniceri, 10.000 gebegii și cuirasieri, 7.000 tunari, 1.400 pionieri, 3.403 ieniceri din Egipt, 2.000 bosnieci și arnăuți); 20.000 - cavaleria otomană și slujitorii pașalelor, 17.873 ziameturi și timare, 17.773 reprezentau patru corpuri de spahii, 2.046 o unitate de gardă; total cavalerie: 57.862. Deci, total infanteria și
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
altă sursă: 38.246 combatanți (31.554 - infanterie și 6.692 - cavalerie), 18 tunuri, 69 tunuri care erau la regimente, 13 mortiere. În Raport către regele Stanislaw Leszczynski, generalul Stanislaw Poniatowski considera că armata turcă era alcătuită din 120.000 ieniceri și spahii, în afară de tătari și poloni, iar armata rusă era de numai 50.000-60.000 de oameni, fiind dotați cu 44 de tunuri. Moreau de Brasey susținea că armata rusă, la trecerea Nistrului, avea un efectiv de 79.800 de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
efectivele militare în această campanie: armata rusă („moscovită”) avea cel mult 60.000-70.000 de oameni, „care sunt foarte obosiți și într-o stare precară”. Forțele combatante în tabăra turcă erau: 84.000 care reprezentau infanteria (din care 40.000 ieniceri, 10.000 gebegii?, 8.000 topcii (artileriști), 20.000 arnăuți) și 62.000 turci, 10.000 bosnieci, turcmeni sau turci; au mai participat 30.000 steaguri arabe, 100.000 arabi, circazieni, 40.000 de tătari. Un anonim francez din tabăra
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Depeșe diplomatice din Bender și Adrianopol (2 iulie 1711, Bender): 60.000 ruși (40.000 infanterie și 20.000 cavalerie), 60 piese de artilerie, 20.000 erau detașați la Azov și 12.000 pe lângă cazaci și calmuci; 80.000 turci (ieniceri și spahii), 30.000 tătari. O știre din Veneția ne oferă următoarele date: 80.000 turci, 30.000 cazaci și 70.000 tătari. Din Jurnalul care a apărut la Hamburg, aflăm alte cifre pentru efectivele armatelor turcești: 57.862 ieniceri
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
ieniceri și spahii), 30.000 tătari. O știre din Veneția ne oferă următoarele date: 80.000 turci, 30.000 cazaci și 70.000 tătari. Din Jurnalul care a apărut la Hamburg, aflăm alte cifre pentru efectivele armatelor turcești: 57.862 ieniceri, 61.800 spahii, plus 70.000 de tătari. Artileria turcă era dotată cu 469 guri de foc (84 tunuri mari, 360 tunuri de câmp, 25 mortiere), iar artileria rusă: 111 tunuri și două mortiere. Cronicile moldovene sunt, de asemenea, contradictorii
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
după socoteala sigură a lui Neculce, care era hatman”. Împotriva acestor armate luptau 400.000 turci (!), fără tătari, înzestrați cu 400 tunuri („pusci”). După datele prezentate de un prizonier turc (cum afirmă Ion Neculce), armata otomană dispunea de 120.000 ieniceri, 250.000 de spahii și 40.000 soldați („sindighistri”). În Letopisețul său, Nicolae Costin a trecut următorele efective: 150.000-200.000 ieniceri și spahii, 70.000 tătari, 90.000 de ruși, la care se adaugă 2.000 de moldoveni. Sursele
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
pusci”). După datele prezentate de un prizonier turc (cum afirmă Ion Neculce), armata otomană dispunea de 120.000 ieniceri, 250.000 de spahii și 40.000 soldați („sindighistri”). În Letopisețul său, Nicolae Costin a trecut următorele efective: 150.000-200.000 ieniceri și spahii, 70.000 tătari, 90.000 de ruși, la care se adaugă 2.000 de moldoveni. Sursele de mai sus ne conving că este dificil, dacă nu chiar imposibil, să aflăm cu exactitate cifrele armatelor beligerante; totuși, iese în
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
poporului moldovean, produse de violențele și cruzimile eteriei grecești și de deplasările de trupe străine legate de acestea nu vor fi trecut fără să lase urme în sufletul său. El avea aproape 7 ani când în august 1822, în timpul nopții, ienicerii pun foc Iașului din toate colțurile și năvălesc asupra locuințelor incendiate pentru a jefui și ucide, "când așa cum arată Marx peste 2000 de case sunt arse și sângele locuitorilor curge", lăsând răni deschise Moldovei pentru un lung șir de ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
cealaltă friptură, zisei babei cei colțate, care sta încremenită la spatele mele. Apoi iată și o rață grasă, pânticoasă care trecea pe dinaintea cerdacului, legănându-se din șele ca o preuteasă. ...Trosc!... Asta s-o faci cu curechi!146 Ho! Tatarilor, ienicerilor, bașbuzucilor!147... Ce, ați venit să-mi pustiiți ograda? strigă Manolucă desperat. Dacă nu ni se dă de bună voie, noi rechiziționăm ca la război. Auzi, mă rog, re-chi-zi-ți-o-nați!... Mi-ați ucis tocmai rața cea leșească și găinele cele bătrâne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Anatolia să locuiască în gospodării de țărani turci, unde învățau limba și primeau o educație religioasă corespunzătoare. Desigur, ambele grupuri erau convertite la islamism. Cea mai mare parte a celui de al doilea grup deveneau membri ai corpului de janissary (ieniceri), cea mai eficientă forță de luptă existentă la vremea aceea. Aceste trupe de convertiți devotați au fost făurarii marilor victorii ale armatelor otomane pînă în secolul al șaptesprezecelea. Cifrele date în privința numărului de băieți recrutați prin sistemul devshirme variază extrem de
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
aparat birocratic central, cu sediul la Constantinopol, conducea imperiul și percepea impozitele, care erau cauza a numeroase nemulțumiri. Întrucît Războiul Sfînt era considerat o funcție principală a statului, forțele militare aveau o importanță esențială. Două erau unitățile cele mai eficiente: ienicerii, infanteria recrutată prin sistemul devshirme, și sipahis (spahiii), cavaleria bazată pe cei aleși din mediul rural. Așa cum am văzut, ienicerii făceau parte din sistemul sclaviei și erau sub comanda personală a sultanului. Le era interzis să se căsătorescă și erau
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Sfînt era considerat o funcție principală a statului, forțele militare aveau o importanță esențială. Două erau unitățile cele mai eficiente: ienicerii, infanteria recrutată prin sistemul devshirme, și sipahis (spahiii), cavaleria bazată pe cei aleși din mediul rural. Așa cum am văzut, ienicerii făceau parte din sistemul sclaviei și erau sub comanda personală a sultanului. Le era interzis să se căsătorescă și erau considerați a fi gata să plece oricînd la război. Pe timp de pace aveau îndatoriri polițienești. Statul mai era slujit
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Le era interzis să se căsătorescă și erau considerați a fi gata să plece oricînd la război. Pe timp de pace aveau îndatoriri polițienești. Statul mai era slujit direct de un corp de artilerie și de unul de cavalerie. Forța ienicerilor a devenit deosebit de semnificativă cînd s-a dovedit că un ostaș pedestru purtînd arme de foc era mai eficient decît unul călare înarmat cu sabie și suliță. Marile victorii otomane de la început au fost totuși în mare măsură opera spahiilor
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
căror venit provenea din uzufructul asupra timarelor și din prăzile de război din timpul cuceririlor. Nu se pusese deloc problema plății în bani peșin. Din nefericire, acest corp s-a dovedit din ce în ce mai ineficient în fața infanteriei dotate cu arme de foc. Ienicerii echipați cu noile arme au devenit astfel baza forței de luptă otomane. Trupele acestea trebuiau totuși să fie plătite, iar armele lor erau scumpe. Trebuiau achitate sume tot mai mari într-o perioadă în care imperiul nu se mai extindea
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
provincii. Noii stăpîni ai pămînturilor impuneau condiții mai grele, astfel încît tulburările frecvente au ajuns curînd să fie o caracteristică a vieții provinciale. Desigur, nu mai exista nici un "cerc al echității". În secolul al șaptesprezecelea, guvernul i-a trimis pe ieniceri în provincii, încercînd să țină sub control situația și totodată să îndepărteze din capitală o parte din aceste elemente nesupuse. Ajungînd să preia puterea în centrele provinciilor, aceștia aveau tendința să înrăutățească și mai mult condițiile de trai ale populației
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
populației locale. Ei se aliau adesea cu oficialii otomani, cu perceptorii de impozite, cu negustorii bogați din partea locului și cu moșierii, acționînd împotriva intereselor țăranilor care lucrau pămîntul și constituiau sursa esențială a veniturilor provenite din taxe ale statului. Cu toate că ienicerii s-au stabilit în provincii, centrul puterii lor rămînea Constantinopolul, unde au devenit o importantă forță politică, putînd schimba vizirii sau chiar detrona sultanii. Constituind cîndva o elită, un corp militar devotat ales pe baza abilității și a unei instruiri
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
au stabilit în provincii, centrul puterii lor rămînea Constantinopolul, unde au devenit o importantă forță politică, putînd schimba vizirii sau chiar detrona sultanii. Constituind cîndva o elită, un corp militar devotat ales pe baza abilității și a unei instruiri serioase, ienicerii de prin secolul al optsprezecelea deveniseră cu totul altceva. Odată cu sfîrșitul sistemului devshirme, recruții erau de obicei musulmani prin naștere, nu convertiți, aveau dreptul de a se căsători și de a-și înrola fiii în corpul ienicerilor. Stabiliți la casele
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
unei instruiri serioase, ienicerii de prin secolul al optsprezecelea deveniseră cu totul altceva. Odată cu sfîrșitul sistemului devshirme, recruții erau de obicei musulmani prin naștere, nu convertiți, aveau dreptul de a se căsători și de a-și înrola fiii în corpul ienicerilor. Stabiliți la casele și cu familiile lor, acești soldați au devenit tot mai puțin dornici să lupte în ținuturi îndepărtate în ceea ce erau rareori campanii victorioase. În plus, slăbiciunea financiară a guvernului însemna că plata soldelor lor era adesea mult
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
soldați au devenit tot mai puțin dornici să lupte în ținuturi îndepărtate în ceea ce erau rareori campanii victorioase. În plus, slăbiciunea financiară a guvernului însemna că plata soldelor lor era adesea mult întîrziată. Din cauza aceasta, ca și a posibilităților oferite, ienicerii au intrat în comerț sau au devenit meșteșugari, ajungînd să constituie un element important în sistemul breslelor. Noul lor statut însemna că nu puteau fi disciplinați cu ușurință și că erau independenți din punct de vedere financiar. Către sfîrșitul secolului
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
punct de vedere financiar. Către sfîrșitul secolului al optsprezecelea, ei deveniseră o pătură socială privilegiată în stat, jucînd un rol politic major. Puterea lor ca forță de luptă era o altă problemă. S-a estimat că din cei 400000 de ieniceri înrolați, numai 20000 puteau fi chemați sub arme în caz de război.6 Faptul că membrii clasei militare puteau să intre atît de ușor în comerț demonstrează cît de mult slăbise sistemul claselor sociale. CREȘTINII DIN BALCANI Populația creștină din
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Regiunea era totodată organizată în districte juridice numite kadilîkuri; defterdarii, funcționarii vistieriei, aveau un sistem administrativ separat. Autoritățile locale colaborau cu spahiii din zona respectivă, care aveau îndatoriri și obligații clar stabilite. Administrația provincială era controlată și de forțele polițienești. Ienicerii, care nu se aflau sub jurisdicția cîrmuirii locale, ci a celui central, erau de asemenea obligați să îndeplinească anumite îndatoriri polițienești. Oficialitatea de prim rang la nivel local, numit de obicei pașă, se sfătuia cu un consiliu, un divan, din
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
iar liturghia era oficiată în limba greacă. Musulmanii albanezi beneficiau de un statut privilegiat nu numai în ținuturile lor, dar și pe tot cuprinsul imperiului. Fiind un popor războinic, ei aveau multe posibilități de a sluji statul. Cei mai buni ieniceri recrutați prin sistemul devshirme proveneau din familiile creștine albaneze. Spahiii albanezi și trupele de mercenari erau vestite pentru eficiența lor. Gărzile albaneze erau angajate de înalții oficiali de pe tot cuprinsul Balcanilor. Ca și musulmanii, albanezii aveau multe posibilități de a
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]